ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1158/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă la 13 noiembrie 2020, înregistrată sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu Primăria Comunei Vadu Moldovei, a solicitat stabilirea faptului că, în perioada 1976-1991, a lucrat ca membru cooperator, sectorul vegetal, în cadrul fostului C.A.P. Vadu Moldovei.

Prin sentința civilă nr. 344 din 15 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins cererea reclamantei, pentru autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat apel.

Prin încheierea de ședință din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, la 4 februarie 2022, reclamanta A. a formulat recurs, prin care a solicitat reluarea judecării procesului.

Recursul nu a fost întemeiat în drept pe vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, a arătat, în esență, că, nu s-a putut prezenta la termenul din 8 decembrie 2021 din cauza problemelor de sănătate. În același sens, a arătat că nici împuternicitul acesteia nu s-a putut prezenta la termen, întrucât a fost anunțat că este contact al unei persoane infectate cu virusul SARS COV 2 și nu are voie să părăsească locuința.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 08 martie 2022, care nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de recurs, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, instanța supremă constată că, pe de o parte, recurenta nu și-a întemeiat cererea pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, în expunerea motivelor de recurs, susținerile acesteia nu conțin critici împotriva încheierii atacate, ci doar referiri la motivele pentru care nu s-a putut prezenta la termenul din 8 decembrie 2021.

Nu se poate considera, însă, că afirmațiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care impun formularea unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2022.