ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3934/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3934/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 198 din

14 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații

au fost trimiși în judecată, după cum urmează:

- pentru

inculpatul H.A.I. din infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art.

255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen.

rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale) și art. 26 C. pen. rap.

la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (22 de acte materiale) ultimele două cu

aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în

infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art.

255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (22 de acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin.

(1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (22 de acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.,

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru

inculpata H.I. din infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26

C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale) și art. 26 C. pen.

raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale), ultimele

două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

în infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art.

255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la

art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale), ultimele două cu aplic. art.

33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru

inculpații T.V., T.G., P.T.A., M.M., din infracțiunea prev. de art. 255 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art.

255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru

inculpații S.F. și C.M. din infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și pentru inculpatul S.A. din

infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 255

alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art.

37 lit. a) C. pen.

- pentru

inculpatul R.D. din infracțiunile prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1)

C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

(trei acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art.

7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei

acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

II. În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost

achitați inculpații M.V., H.A.I. și H.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C.

pen.

III. În

temeiul art. 254 alin. (1) și (2) C. pen rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la

pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul

art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) și c) C. pen. pe

o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În temeiul

art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și

potrivit art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei timpul reținerii și

arestării preventive de la 14 decembrie 2011 la zi.

În temeiul

art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu

aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul

H.A.I. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii dare de

mită.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și b) C. pen.

În temeiul

art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

complicitate la infracțiunea de dare de mită.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art.

26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani

închisoare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită.

În temeiul

art. 65 alin. (2) rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe o

perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și b) C. pen.

În temeiul

art. 33 lit. a) și b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen.

inculpatul H.A.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza ll-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul

art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. a fost condamnată inculpata H.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

complicitate la infracțiunea de dare de mită.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza ll-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul

art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2

ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită.

În temeiul

art. 65 alin. (2) rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2

ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza ll-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul

art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen.

inculpata H.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În temeiul

art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe

durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În temeiul

art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se

prezinte la datele fixate conform programului de supraveghere întocmit de

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c) să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În temeiul

art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub

supraveghere a pedepsei.

În temeiul

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi

țara, luată față de inculpata H.I., prin încheierea de ședință din data de 2

martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

IV. În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

a fost achitat inculpatul P.A.T. pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de

art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen. cu ref. la art. 18

1

C. pen. au fost achitați inculpații T.V.G.,

S.A., S.F., M.M., C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și pe inculpatul R.D.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 255

alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul

art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a aplicat fiecărui inculpat cate o

sancțiune administrativă în cuantum de 1000 RON.

În temeiul art.

357 alin. (2) lit. c). C. proc. pen. s-a menținut măsura instituirii

sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 2 februarie 2011 în Dosarul

nr. 401/P/2011 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul

Teritorial București asupra sumei de 5600 RON aflată în contul deschis pe

numele inculpatului la Banc C. SA Agenția Ș.V.

În temeiul

art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 4900 RON

din suma de 5600 RON consemnată la Banca C. SA, Sucursala Ș.V., conform recipisei

de consemnare din 1 din data de 02 februarie 2012, și în temeiul art. 255 alin.

(5) C. pen. s-a dispus restituirea sumei de 300 RON către denunțătorul M.S. și

a sumei de 200 RON către denunțătorul K.R.

S-a dispus restituirea

către inculpatul M.V. a sumei de 200 RON.

În temeiul

art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații M.V., H.A.I.

și H.I. la cate 2600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat și pe fiecare dintre

inculpații R.D., T.G., T.V., M.M., S.A., S.F. și C.M. la cate 1600 RON cheltuieli

judiciare avansate de stat.

În temeiul

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru

inculpatul P.T.A. rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit

apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații H.A.I., R.D., P.T.A., M.M. și

C.M. în cuantum de cate 400 RON pentru fiecare inculpat, precum și onorariul, parțial,

cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații H.I. și T.V. în cuantum

de 200 RON și respectiv,100 RON, se vor avansa din fondul Ministerului de Justiție.

S-a reținut că

prin rechizitoriul nr. 401/P/2011 din data de 7 februarie 2012, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul

Teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv

a inculpatului:

M.V. - subcomisar

în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul de Maximă Siguranță

Rahova pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni

și luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. și art. 254 alin. (1) și

alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (30 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul

art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale și trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului

H.A.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni

și dare de mită, a complicității la infracțiunea de dare de mită și a complicității

la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255

alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la

art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. (22 acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin.

(1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (22 acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.

și toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- în stare de

libertate a inculpatei H.I. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni, a complicității la infracțiunea de dare de mită și a

complicității la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.,

art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr.

78/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale) și art. 26 C. pen.

rap. la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/200 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33

lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- în stare de

arest în altă cauză a inculpaților:

T.V. - pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000

T.G. - pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000

S.A. - pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

S.F. - pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

R.D. - pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită și a complicității la infracțiunea de dare

de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000

și art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen.

P.T.A. - pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000

M.M. - pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000

C.M. - pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Prin actul de

sesizare s-au reținutjn fapt, următoarele.

În cursul anului

2011, inculpatul M.V., subcomisar și comandantul secției a VI-a din cadrul Penitenciarului

Rahova a pretins și/sau a primit de la mai mulți deținuți din secția al cărei șef

era, sume de bani sau bunuri pentru a beneficia de un tratament preferențial sau

favorabil.

În luna martie

2011, în Penitenciarul Rahova au fost transferați deținuții H.A.I., M.S., K.R.,

D.F. și M.V. La scurt timp după ce au ajuns în acest penitenciar, aceștia au constatat

că, pentru obținerea unor cfrepturi sau a unor facilități, unele licite, altele

ilicite, trebuie să remită sume de bani sau bunuri inculpatului M.V.

Din declarațiile

martorilor și învinuiților rezultă că a existat un sistem foarte bine organizat

prin care inculpatul M.V. intra în posesia banilor pretinși sau remiși de deținuți,

fără a exista întotdeauna o solicitare anterioară, întrucât „tarifele" percepute

de inculpat pentru fiecare tip de solicitare, în parte, erau de notorietate. Astfel,

inculpatul M.V. pretindea bani sau alte foloase de la deținuți fie direct, fie prin

intermediul altui deținut, o persoană în care inculpatul avea încredere, în scopul

asigurării unor condiții mai bune pentru cei care își executau pedeapsa sau care

erau arestați preventiv. Sumele de bani erau expediate de rude sau cunoștințe ale

deținuților unei persoane aflate în strânsă legătură cu deținutul - „persoană de

încredere", care colecta astfel toți banii și imediat îi trimitea prin mandat

poștal, mandat on-line sau e-mandat altor persoane, stabilite de inculpat. Acestea

din urmă ridicau banii de la oficiile poștale și îi remiteau inculpatului M.V.

În afară de sumele

de bani pretinse pentru rezolvarea favorabilă a unor diferite cereri, potrivit declarațiilor

persoanelor audiate în cauză, inculpatul M.V. impusese o taxă lunară pentru fiecare

cameră pentru facilitățile acordate. De exemplu, astfel de taxe lunare se plăteau

pentru menținerea deținuților împreună în camere, așa cum doreau aceștia ori pentru

a nu efectua controale efective în cameră pentru depistarea obiectelor interzise

la deținere, atunci când știa că deținuții aveau asemenea obiecte în cameră.

Declarațiile învinuiților

și ale martorilor subliniază caracterul repetitiv al pretinderii și primirii unor

sume de bani de către inculpatul M.V., la fel și convorbirile telefonice purtate

de H.I., H.A.I. și M.V.

În același sens,

este și o convorbire purtată în data de 05 decembrie 2011 între inculpatul M.V.

și învinuitul H.A.l. cu privire la sumele de bani avansate lunar, convorbire ce

subliniază și faptul că banii erau pretinși de inculpatul M.V.

După transferul

învinuitului H.A.I. în Penitenciarul Rahova, inculpatul M.V. l-a înlocuit pe deținutul

N.G., care a îndeplinit anterior rolul de „persoană de încredere", care asigura

colectarea sumelor de bani de la ceilalți deținuți, cu învinuitul H.A.I. Pentru

a putea îndeplini acest rol, învinuitul H.A.I. se bucura de o libertate de mișcare

mult mai mare decât ceilalți deținuți, fiind desemnat neoficial de către inculpat

să îndeplinească o serie de atribuții care îi permiteau să se afle în biroul inculpatului

M.V. sau să se deplaseze pe holurile secției și să intre, astfel, în contact cu

ceilalți deținuți, cărora le putea comunica solicitările șefului secției.

Potrivit declarației

învinuitului H.A.I., la câtva timp după ce a ajuns în Penitenciarul Rahova, a fost

chemat de inculpatul M.V. în biroul său și acesta l-a solicitat să găsească o persoană

de încredere care să primească sume de bani și să îi trimită apoi prin poștă altor

persoane de încredere ale sale, menționându-i că aceste sume reprezintă „cadouri

de la deținuți pentru diverse facilități", facilități constând în „posibilitatea

de a deține un telefon în cameră, pentru a nu fi mutați de la o cameră în alta în

funcție de preferințe și afinități și pentru aprobarea vizitelor la masă a membrilor

familiei sau rudelor".

Învinuitul H.A.I.

a răspuns afirmativ solicitării inculpatului M.V. și a indicat-o drept destinatar

al sumelor de bani pe fosta sa soție, învinuita H.I., care a primit în perioada

iunie-decembrie 2011 sume de bani de la rude sau cunoștințe ale unor deținuți încarcerați

în Penitenciarul Rahova, așa cum atestă copiile mandatelor on-line și ale chitanțelor

aflate la dosar, înscrisuri care se coroborează cu declarațiile date în cauză și

cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a celor purtate

în mediu ambiental.

La rândul său,

învinuita H.I. expedia de îndată aceste sume de bani învinuiților P.C., G.G., I.L.

sau numitului P.V. la oficii poștale din București, conform indicațiilor primite

de la inculpatul M.V., prin intermediul învinuitului H.A.I., iar destinatarii ridicau

banii, pe care îi înmânau inculpatului M.V. De cele mai multe ori, învinuita H.I.

nu intra efectiv în posesia banilor, ci doar scriptic, pentru că imediat după ce

de la oficiul poștal primea confirmarea existenței unor sume având-o ca destinatar,

dispunea expedierea acestor bani mai departe pe circuitul creat.

În acest mod,

inculpatul M.V. și învinuiții H.I. și H.A.I. s-au asociat în vederea săvârșirii

de infracțiuni, cu un plan bine organizat, cu atribuții precise pentru fiecare membru

al asocierii, fără a exista, însă, o structură ierarhică.

Acest sistem a

funcționat ritmic, învinuitul H.A.I. precizând că „din luna iulie și până în prezent

deținuții din Penitenciarul Rahova, secția a VI-a, au dat lui M.V. sume de bani

cuprinse între 400 RON și 2.000 RON pentru fiecare cameră cu deținuți".

Învinuita H.I.

a acceptat propunerea învinuitului H.A.I., arătând că „până în luna noiembrie 2011,

de 3-4 ori pe lună am primit și trimis, prin poștă, diferite sume de bani (...).

Nu îmi mai amintesc numele celor care mi-au trimis bani, însă sumele pe care le

primeam erau cuprinse între 200 și 2000 RON. Toate sumele de bani le-am trimis de

la oficiul poștal din H. sau de la oficiul XX din Satu Mare destinatarului ce mi-l

indica H.A. la oficiile YY și ZZ din București".

Martorii M.N.N.,

D.E., M.C.D. și numiții K.I. și K.T.I. au evidențiat în declarațiile lor că trimiteau

bani lunar prin intermediul învinuitei H.I., în numele rudelor lor aflate în Penitenciarul

Rahova, iar aceste sume erau avansate la începutul fiecărei luni. De asemenea, și

ceilalți martori audiați în cauză confirmă expedierea unor sume de bani către H.I.

în cursul anului 2011, la solicitarea rudelor sau prietenilor lor din același penitenciar.

Deși învinuita

H.I. a susținut că a aflat doar în noiembrie 2011 despre faptul că acești bani sunt

destinați unui gardian de la penitenciar pentru ca acesta să asigure deținuților

care trimiteau acele sume unele facilități ori favoruri sau să le aprobe exercitarea

unor drepturi, frecvența cu care erau primite și trimise aceste sume, cuantumul

acestora, modul în care învinuita a acționat, discuțiile purtate cu învinuitul H.A.I.,

cu funcționara de la oficiul poștal din H., cu K.I. și K.T. contrazic declarația

învinuitei. De altfel, chiar învinuitul H.A.I. arată că fosta sa soție nu cunoștea

în detaliu despre ce era vorba, însă știa că banii sunt dați pentru a li se permite

să dețină telefoane mobile în camerele de detenție, lucru de altfel interzis.

Învinuitul G.G.

a confirmat faptul că sumele primite pe numele lui la Oficiul Poștal ZZ erau destinate

inculpatului M.V. și a primit de mai multe ori bani, pe care i-a înmânat apoi inculpatului.

Pentru serviciul făcut, învinuitul primea sume între 10 și 20 RON. Învinuitul a

declarat că nu a cunoscut adevărata proveniență a banilor și nici scopul pentru

care erau trimiși, aflând de la inculpatul M.V. că are o afacere cu parfumuri și

că nu vrea ca soția lui să afle acest lucru, motiv pentru care nu putea primi bani

pe numele lui.

Și învinuitul

P.C. a declarat că a primit sume de bani pe numele său la Oficiul Poștal nr. YY,

la cererea învinuitului I.L. De fiecare dată, înv. P.C. a fost însoțit de înv. I.L.,

iar acesta a completat formularele poștale. înv. P.C. a precizat că nu știe ce sume

au fost primite, cui au fost destinate și care era motivul trimiterii lor.

La rândul său,

înv. I.L. a declarat că a fost contactat de fratele său, I.A.N., care I-a rugat

să ridice niște bani de la Oficiul Poștal YY București și să îi dea unei persoane

pe care o cunoștea sub numele de „cumătrul". Fratele său i-a explicai că în

acest mod îi va fi mai bine la locul de detenție, fără a-i da, însă, explicații

cu privire la acest lucru: Ca urmare a rugăminților adresate de fratele său, înv.

I.L. a încasat sumele de bani trimise de diferite persoane de la Oficiul Poștal

nr. YY și a luat legătura telefonic cu persoana cunoscută drept „cumătrul",

căreia i-a dat de fiecare dată sumele de bani ridicate.

Imaginile înregistrate

în baza autorizației emise de judecător confirmă existența unor întâlniri între

I.L., G.G. și M.V. la scurt timp după ridicarea banilor de la oficiile poștale.

Paralel cu existența

și funcționarea acestui sistem, au existat situații în care inculpatul M.V. a pretins

și/sau primit bani sau bunuri de la deținuți prin intermediul altor persoane decât

H.A.I., H.I., P.C., G.G., I.L. sau P.V.

Referitor la activitatea

infracțională desfășurată de inculpații din prezenta cauză, s-a arătat că:

august 2011, inculpatul M.V. a făcut un control în camera în care se aflau deținuții

D.H. și C.R.C., fără a întocmi vreun act în acest sens. În momentul în care inculpatul

M.V. a pătruns în cameră, martorul C.R.C. se juca, folosind un telefon mobil care

îi aparținea învinuitului D.H. Observându-I pe martorul C.R.C. cu telefonul, inculpatul

M.V. a pretins o sumă de bani pentru a nu întocmit raport de incident.

Fiind audiat cu

privire la acest aspect, învinuitul D.H. a precizat că telefonul respectiv era folosit

de toată lumea din cameră și că, după depistarea lui C.R.C., acesta a fost chemat

de inculpatul M.V. pentru a lămuri situația dar, după ce a aflat că telefonul este

al învinuitului D.H., i-a solicitat acestuia să vină în biroul său și l-a pus să

aleagă între raport de incident și confiscarea telefonului sau remiterea sumei de

1.000 RON fără a suporta consecințele celor întâmplate.

Învinuitul D.H.

a fost de acord să dea suma de bani pretinsă, motiv pentru care a contactat-o pe

S.I. și i-a cerut să trimită acești bani la un oficiu poștal, fără a-și mai aminti

destinatarul sau oficiul poștal. D.H. a precizat că, în mod cert, inculpatul M.V.

a primit banii expediați, deoarece a rămas în continuare în posesia telefonului

și nu a fost sancționat pentru abaterea săvârșită, care nu a fost, de altfel, constatată

într-un act scris de către inculpatul M.V.

Martorul C.R.C.

a confirmat cele declarate de învinuitul D.H., menționând că, în cadrul discuției

pe care a avut-o cu inculpatul M.V., acesta i-a pretins suma de 1.000 RON în cursul

aceleiași zile până la ora 19:00 pentru a nu confisca telefonul, însă martorul i-a

spus că nu are de unde să dea acești bani și că telefonul este al lui D.H. După

acest moment, D.H. a fost în biroul inculpatului, iar când a revenit i-a spus că

s-a înțeles cu acesta și îi va da suma de 1.000 RON. Martorul a subliniat că telefonul

a rămas în continuare în cameră și nu a fost făcut raport pentru el sau pentru D.H.

În ceea ce privește

expedierea sumei de 1.000 RON, S.I., concubina lui C.R.C., a confirmat faptul că

în cursul lunii august a fost rugată învinuitul D.H. să trimită o sumă de bani,

posibil 1.000 RON, unei persoane la un oficiu poștal pe care nu și-l mai amintește,

aflând ulterior de la învinuit că acești bani erau pentru comandantul secției în

care era încarcerat, pentru a nu întocmi raport de incident ca urmare a faptului

că l-a depistat pe C.R.C. cu un telefon mobil, obiect interzis la deținere în penitenciar.

Convorbirile telefonice

purtate în acea perioadă între învinuitul D.H. și S.I. susțin declarațiile acestora,

ale martorului C.R.A. și ale lui H.A.l.

Cu privire la

cele întâmplate în august 2011, învinuitul H.A.I. a precizat că își amintește că

a fost vizitat într-o zi de către inculpatul M.V., care era disperat că nu știa

de unde să facă rost de bani. După ce a părăsit camera sa, inculpatul a intrat în

camera în care se aflau D.H. și C.R.A., găsindu-l pe acesta din urmă jucând un joc

pe un telefon mobil. Ulterior, a aflat că inculpatul M.V. a pretins și a primit

de la D.H. suma de 1.400 sau 1.500 RON pentru a nu întocmi raport de incident și

pentru a-i restitui telefonul, iar banii au fost trimiși de învinuitul D.H. prin

intermediul altor persoane decât H.I.

și declarațiile lui M.S. și K.R. și declarațiile învinuiților D.F. și M.V. a rezultat

că, potrivit obiceiului statornicit de inculpatul M.V., la începutul fiecărei luni

se colectau banii pentru „protecția" și facilitățile asigurate de inculpatul

M.V. în cursul lunii respective. Această „taxă lunară", care se ridica la suma

de 200 RON, se plătea separat de sumele percepute pentru diverse solicitări ale

deținuților.

M.S., K.R., H.A.I.,

M.V., D.F. și F.I. au fost încarcerați în Penitenciarul Rahova din luna martie a

anului 2011, anterior acestei date aflându-se în Penitenciarul Oradea, de unde au

fost transferați la Rahova doar în perioada de judecare a recursurilor declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul în care erau

cercetați. Au fost repartizați pe secția a Vl-a, în aceeași cameră AA, însă după

in timp H.A.I. și F.I. au fost mutați în altă cameră BB.

După transferul

care a avut loc în luna martie, M.S. și K.R. au fost trimiși la Penitenciarul Poarta

Albă pentru 5 zile, iar la revenire, deși bagajele lor rămăseseră în camera AA,

unde fuseseră cazați anterior, au aflat că, dacă nu dau câte 200 RON, vor fi mutați

din cameră, existând posibilitatea ca inculpatul M.V. să dispună chiar și mutarea

lor de pe secția a Vl-a, ca urmare a faptului că nu au plătit taxa pentru luna noiembrie,

așa cum rezultă din declarațiile celor doi denunțători.

În aceeași perioadă,

M.S. a discutat cu H.A.I. și l-a asigurat că vor face plata până cel târziu luni,

14 noiembrie 2011. M.S. a declarat că în data de 09 noiembrie 2011 a purtat o discuție

cu învinuitul H.A.I., cu privire la data la care vor face plata sumei cerute și

a cartușului de țigări și la imposibilitatea aprobării unei vizite fără dispozitiv

de separare pentru luna noiembrie, deoarece tabelul a fost deja întocmit, însă o

astfel de vizită putea fi rezolvată pentru luna decembrie. M.S. a menționat că în

cursut discuției, învinuitul H.A.I. l-a asigurat că banii remiși până atunci au

ajuns integral la inculpatul M.V.

Discuția a fost

reluată și în ziua următoare, ocazie cu care M.S. i-a comunicat învinuitului H.A.I.

faptul că atât el, cât și ceilalți colegi de cameră (K.R., înv. D.F. și înv. M.V.)

vor plăti câte 200 RON fiecare, temându-se să nu fie mutați din cameră.

Potrivit declarației

lui M.S., în data de 11 noiembrie 2011, înv. H.A.I. i-a spus că suma de 800 RON

pentru el, K.R., D.F. și M.V. a fost deja trimisă de învinuita H.I. prin poștă pentru

inculpatul M.V., la această sumă adăugându-se și cei 200 RON pe care îi plătea cu

același scop și învinuitul H.A.I., H.A.I. a precizat că această sumă a fost trimisă

pe numele înv. P.C., iar înv. H.I. a păstrat chitanța, putând dovedi expedierea

banilor.

În aceste zile,

învinuitul H.A.I. a insistat ca M.S. și K.R. să restituie banii trimiși în numele

lor de învinuita H.I. inculpatului M.V. pentru a beneficia de regimul favorabil

asigurat de acesta. Date fiind acestea, K.R. a luat legătura cu tatăl său, K.I.,

și l-a rugat să o contacteze pe învinuita H.I., căreia să îi ducă suma de 800 RON,

anterior comunicându-i învinuitului H.A.I. faptul că acceptă să dea suma cerută

și banii deja remiși de învinuita H.I. îi vor fi restituiți.

Dacă până la acest

moment membrii familiilor lui K.R. și M.S. au remis sume de bani înv. H.I., fără

a cunoaște destinația și scopul real al expedierii banilor, după ce aceștia au formulat

denunțuri cu privire la inculpatul M.V., au fost înștiințați că banii sunt destinați

inculpatului M.V. pentru ca acesta să asigure un climat favorabil, uneori cu încălcarea

dispozițiilor legale, la locul de detenție. Dat fiind faptul că M.S. și K.R. au

formulat denunțuri, K.T.I. și K.I., fratele și tatăl denunțătorului K.R., și-au

exprimat acordul de a contribui la aflarea adevărului în cauză, procedând în continuare

la fel cum s-a întâmplat până în acel moment, respectiv remițând sume de bani învinuitei

H.I., dar de data aceasta încercând să afle detalii cu privire la destinația banilor.

Aceeași a fost situația numitei M.N.N., soția lui M.S.

Astfel, M.N.N.

i-a dat lui K.l. suma de 200 RON, iar în data de 14 noiembrie 2011, K.l. s-a întâlnit

cu învinuita H.I. și i-a dat suma de 400 RON, 200 RON în numele fiului lui și 200

RON pentru M.S. În aceeași zi, K.T.l. i-a dat învinuitei H.I. încă 400 RON, pentru

învinuiții D.F. și M.V., acești bani fiind destinați să ajungă la inculpatul M.V.

pentru a nu dispune mutarea celor patru deținuți în alte camere și pentru a nu efectua

controale cu scopul de a confisca telefoanele mobile pe care le aveau în cameră.

Cu acest prilej, K.l. și K.T.l. au aflat că învinuita H.I. deja expediase suma de

1.000 RON înv. P.C., așa cum rezultă și din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate.

Declarațiile lui K.l. și K.T.l. sunt susținute de convorbirile în mediu ambiental

purtate în data de 14 noiembrie 2011.

Cu privire la

acest aspect, înv. D.F. a declarat că în luna noiembrie 2011 a dat cu titlu de mită

suma de 200 RON inculpatului M.V., acești bani fiind dați „pentru a beneficia de

o viață mai bună și niște condiții normale de detenție". Învinuitul a menționat

că „nu aș fi dat bani ofițerului dacă nu exista acest obicei al locului, fără de

care nu aș fi beneficiat de anumite facilități în penitenciar". Suma de 200

RON a fost trimisă de soția sa, martora D.E., lui K.l., așa cum rezultă din declarația

acesteia, înv. M.V. a recunoscut și el că a dat suma de 200 RON inculpatului M.V.

în noiembrie 2011, conform regulii stabilite de către acesta, pentru asigurarea

de către inculpat a unor condiții favorabile de detenție, aceasta însemnând aprobarea

unor drepturi, neefectuarea controalelor în cameră, permisiunea de a păstra și folosi

telefoane mobile. De asemenea, învinuitul a precizat că nu a plătit „taxa lunară"

la începutul lunii noiembrie la timp, astfel că au existat presiuni din partea inculpatului

M.V., exercitate prin învinuitul H.A.I., pentru a primi banii care considera că

i se cuveneau. Banii au fost trimiși de soția sa, M.C.D. lui K.l., iar acesta i-a

dat mai departe învinuitei H.I., așa cum rezultă din declarația martorei M.C.D.

Învinuitul H.A.I.

a precizat că situația era tensionată spre jumătatea lunii noiembrie 2011, din cauza

faptului că deținuții nu au trimis banii pretinși de inc. M.V., iar acesta insista

să primească cât se poate de repede banii. În consecință, înv. H.A.I. a rugat-o

pe învinuita H.I. să trimită suma de 1.000 RON pentru el și ceilalți patru deținuți,

urmând să recupereze 800 RON de la rudele lui M.S., K.R., M.V. și D.F.

Faptul că M.S.,

K.R., M.V., D.F. și H.A.I. au fost nevoiți să remită câte 200 RON inculpatului M.V.

este subliniat și în declarația învinuitei H.I.: „La începutul lunii noiembrie 2011,

fostul meu soț H.A.I. m-a sunat (...) și era foarte agitat, spunându-mi că trebuie

să îi pun 1000 RON, cred că pe numele lui P.C., până la amiază, pentru că i-a cerut

șefu' (cred că se referea la vreun gardian), care este foarte nervos și i-a zis

că o să aibă probleme dacă nu trimite (...)". Învinuita a aflat și ce se poate

întâmpla dacă „șefu'" nu primește acești bani: „o să-i mute într-o cameră mai

rea, cu persoane violente și consumatori de droguri". În consecință, înv. H.I.

a trimis suma cerută la oficiul poștal YY, cunoscând că acești bani se dau în numele

deținuților menționați mai sus, câte 200 RON pentru fiecare persoană. Ulterior,

învinuita a primit acești bani de la K.I. (600 RON) și de la K.T.J. (200 RON), diferența

de 200 RON fiind în sarcina înv. H.A.I.

În acest fel,

la data de 11 noiembrie 2011 inculpatul M.V. a primit suma de 1.000 RON, sumă expediată

de învinuita H.I. la Oficiul Poștal nr. YY, de unde a fost ridicată de învinuitul

P.C., însoțit de învinuitul I.L. și remisă ulterior inculpatului în întregime.

24 noiembrie 2011, la ora 19:06:28, învinuitul I.L. I-a apelat pe inculpatul M.V.

și i-a comunicat acestuia că este plecat la Constanța, însă acest lucru nu reprezintă

o problemă, referindu-se la faptul că are cine să îi ducă banii primiți.

Imediat după această

discuție, M.V. I-a apelat pe martorul I.R.I. și i-a cerut să treacă pe la învinuita

I.C., scopul fiind acela al obținerii sumei de bani pe care o aștepta.

Cu privire la

evenimentele din data de 24 noiembrie 2011, învinuitul I.L. a precizat că, la solicitarea

fratelui său, a primit mai multe sume de bani pe numele său la Oficiul Poștal

nr. YY, pe care Ie-a ridicat și Ie-a dat inculpatului M.V., fără să știe cu ce scop

primește inculpatul acești bani sau ce funcție ocupă. Pentru aceasta, I-a contactat

telefonic și s-a întâlnit cu inculpatul în cartierul Drumul Taberei – M.I., la fel

întâmplându-se și în noiembrie 2011.

Fiind audiată,

învinuita I.C. a precizat că își amintește că soțul său, I.A.N., i-a cerut să îi

dea o sumă de bani, al cărei cuantum nu și I-a putut aminti, vărului său, martorul

I.R.I., fără a-i da detalii referitoare la destinatarul acestei suma sau la motivul

pentru care trebuia să îi dea acești bani.

Și martorul I.R.I.

a declarat că a fost contactat de către I.A.N., care I-a rugat să meargă la soția

lui și să ia un pachet, pe care să-l ducă unei persoane, fără a-i da alte detalii.

Martorul s-a dus la înv. I.C., iar aceasta i-a dat o pungă în care se afla un plic

și un număr de telefon al persoanei cu care urma să se întâlnească.

Martorul a apelat

persoana respectivă, cu care s-a întâlnit în zona magazinului M.I. din Drumul Taberei

și i-a dat pachetul, fără să cunoască ce conținea.

Fiindu-i prezentată

fotografia inculpatului M.V., martorul I.R.I. a declarat că figura acestuia seamănă

foarte mult cu cea a persoanei cu care s-a întâlnit și căreia i-a dat pachetul primit

de la I.C.

În legătură cu

situația de fapt expusă s-a reținut că inculpatul M.V. a primit o sumă de bani,

iar primirea banilor a fost în strânsă legătură cu atribuțiile sale de serviciu.

Relația învinuitului I.L. cu inculpatul M.V. a fost limitată strict la primirea

unor sume de bani pe numele său și la remiterea acestuia inculpatului, la rugămintea

fratelui său I.A.N., neexistând nicio situație în care I.L. să îi dea inculpatului

M.V. bani în afara celor expediați prin intermediul Poștei Române, bani proveniți

de la deținuți din Penitenciarul Rahova - secția a Vl-a pentru ca inculpatul să

își îndeplinească sau să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, așa cum rezultă

și din declarațiile martorului I.A.N.

29 noiembrie 2011, învinuitul B.M. i-a oferit inculpatului M.V. un cartuș de țigări

pentru a nu lua măsuri cu privire la faptul că a fost depistat având asupra sa un

telefon mobil, obiect interzis la deținere.

Așa cum rezultă

din procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental și imaginile

surprinse cu acest prilej, în ziua de 29 noiembrie 2011, învinuitul B.M. se afla

în biroul inculpatului M.V. și purta o discuție cu acesta. La un moment dat, învinuitul

B.M. a scos de sub bluza pe care o purta un cartuș de țigări și l-a înmânat inculpatului,

după ce în prealabil s-a asigurat că nu este niciun pericol să fie observat. Discuția

purtată între cei doi subliniază clar motivul pentru care învinuitul B.M. i-a oferit

inculpatului cartușul de țigări (adevărată monedă de schimb în penitenciar, cu valoare

între 150 și 200 RON).

Mai mult, din

discuția purtată rezultă și că învinuitul B.M. a avut un comportament neadecvat

față de agenții care l-au depistat cu telefonul mobil, inculpatul M.V. atrăgându-i

atenția asupra atitudinii sale.

Ulterior acestui

incident, învinuitul B.M. a fost sancționat cu suspendarea dreptului de a primi

vizite pe o perioadă de 2 luni pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 63

lit. j) din H.G. nr. 1897/2006, conform adresei din 23 ianuarie 2012 a Penitenciarului

București-Rahova.

Învinuitul B.M.

a declarat că a dat inculpatului M.V. un cartuș de țigări pentru a nu fi sancționat

cu suspendarea dreptului la vizită, afirmând cu acel prilej că este dispus să suporte

orice altă sancțiune. Deși inculpatul M.V. nu a promis explicit că îl va ajuta,

a acceptat cartușul de țigări oferit de învinuit.

Inculpatul M.V.

a recunoscut că acesta i-a oferit un cartuș de țigări, pe care l-a primit, însă

i-a spus că nu are cu ce să îl ajute, dovadă fiind în sprijinul declarației sale

faptul că a declanșat procedura disciplinară împotriva învinuitului, iar acesta

a fost sancționat.

Inculpatul M.V.

nu a refuzat oferta făcută de învinuitul B.M., ci a primit cartușul de țigări, pentru

care a și mulțumit. Faptul că nu a „rezolvat" problema întâmpinată de învinuitul

B.M. nu are nicio relevanță asupra existenței infracțiunii, fiind dovedit faptul

că învinuitul B.M. i-a remis inculpatului M.V. un cartuș de țigări pentru a nu fi

sancționat cu suspendarea dreptului de a primi vizite, rugăminte exprimată explicit

de către învinuit. Inculpatul M.V. a înțeles scopul pentru care i-a fost remis bunul

și l-a acceptat.

că la data de 02 decembrie 2011, într-o discuție purtată cu înv. H.A.I., acesta

i-a spus că trebuie achitată taxa de 200 RON pentru luna decembrie și că a fost

trecut pe tabelul cu vizite fără dispozitiv de separare, fapt pentru care va trebui

să plătească inculpatului M.V. separat de „taxa lunară" o sumă de bani.

Astfel, în decembrie

2011, M.S. a achitat și „taxa lunară" de 200 RON, la fel procedând și K.R.,

precum și suma de 100 RON pentru vizita fără dispozitiv de separare în luna decembrie.

M.S. a precizat că, dat fiind faptul că M.V. și D.F. nu au achitat „taxa" pentru

luna decembrie, în data de 13 decembrie 2011 în camera lor a venit inculpatul M.V.,

care, știind că au în cameră telefon, a intenționat să le confiște telefonul, dar

s-a mulțumit doar să îi avertizeze, spunându-le „că speră să nu fie probleme",

fără a lua măsurile prevăzute de lege. În aceeași zi, învinuitul H.A.I. Ie-a transmis

din partea inculpatului M.V. că acesta este supărat că nu a primit banii datorați

și că până după-amiază vrea să primească 1.500 RON, nu 800 RON, așa cum ar fi trebuit.

Totodată, învinuitul H.A.I. Ie-a recomandat să îi convingă pe ceilalți patru colegi

de cameră să plătească taxa, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

K.R. a confirmat

faptul că învinuitul H.A.I. Ie-a comunicat că inculpatul M.V. Ie-a transmis că acesta

are nevoie de suma de 1.500 RON și Ie-a cerut, în numele inculpatului, să facă tot

ce este posibil ca în cursul aceleiași zile inculpatul să primească suma cerută.

În ciuda acestui

fapt, K.R., M.V., D.F. și M.S. nu au strâns suma de 1.500 RON pretinsă de inculpatul

M.V.

Pentru că inculpatul

M.V. insista să primească suma de 1.500 RON în cursul acelei zile, a fost găsită

o variantă și învinuita H.I. a primit prin mandat poștal această sumă, pe care a

trimis-o la Oficiul Poștal nr. ZZ, de unde a fost ridicată de învinuitul G.G., așa

cum rezultă din documentele transmise de Poșta Română.

Cu privire la

această sumă, înv. H.A.I. a precizat că banii proveneau de la T.V. și de la încă

o persoană, primul punând 1.000 RON, iar al doilea 500 RON.

Convorbirea purtată

la data de 05 decembrie 2011 între inculpatul M.V. și învinuitul H.A.I. evidențiază

cele prezentate mai sus.

Discuția a continuat

între inculpatul M.V. și învinuitul T.V., iar acesta i-a confirmat că banii vor

fi expediați, iar factura depusă de învinuita H.I. susține acest lucru.

05 decembrie 2011, inculpatul M.V. a primit suma de 400 RON de la învinuitul R.D.,

pentru el și alte trei persoane, ca urmare a pretinderii banilor cu scopul acordării

unor facilități la locul de detenție, constând în atribuirea unei camere și dotarea

cu saltele.

În data de 05

decembrie 2011, inculpatul M.V. l-a chemat pe învinuitul R.D. în biroul său, pentru

a-l mustra că a uitat să trimită suma de bani cerută și pentru a-i atrage atenția

că trebuie să trimită banii (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată

în formă scrisă, procesul verbal din data de 09 decembrie 2011).

Fiind audiat,

învinuitul H.A.I. a precizat că are cunoștință de faptul că inculpatul M.V. era

supărat că nu a primit suma la care se aștepta de la învinuitul R.D., primind doar

400 RON, deși a soluționat cererea acestuia, pentru patru persoane.

În convorbirea

purtată în data de 05 decembrie 2011, inculpatul M.V. și-a exprimat nemulțumirea

față de suma primită de la învinuitul R.D. (convorbirea ambientală înregistrată

audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 11 decembrie 2011).

Învinuitul R.D.

a recunoscut faptul că a dat, la cererea inculpatului M.V., sume de bani pentru

a beneficia de anumite facilități și drepturi în penitenciar, susținând că suma

de 400 RON trimisă la data de 05 decembrie 2011 de fratele său, R.T., pe numele

învinuitului G.G., era pentru vizita fără dispozitiv de separare din decembrie 2011.

Așa cum se observă din mandatele existente la dosar, au existat două trimiteri poștale

efectuate de către R.T., una în valoare de 400 RON către G.G. în data de 05

decembrie 2011 și alta în valoare de 355 RON către H.I. în data de 12 decembrie

2011, aceasta din urmă fiind destinată a acoperi „taxa" pentru aprobarea vizitei

fără dispozitiv de separare. Potrivit declarației date de învinuitul H.A.I., suma

de 400 RON, care a generat nemulțumirea inculpatului M.V., a fost necesară pentru

a achita alte facilități acordate de către inculpat, cum rezultă, de altfel, și

din convorbirea în mediul ambiental menționată.

De asemenea, din

cuprinsul convorbirii purtate în data de 05 decembrie 2011, rezultă că învinuitul

R.D. a discutat de abia atunci cu inculpatul M.V. despre mai multe vizite pe care

urma să le aibă, lăsând și niște cereri în acest sens, ceea ce subliniază că suma

de 400 RON care a făcut obiectul discuției viza ale drepturi sau favoruri acordate

de inculpat deținutului.

lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2011 a fost întocmit Tabelul nominal

cu persoane arestate preventiv care beneficiază de o singură vizită fără dispozitiv

de separare în luna decembrie 2011.

Inculpatul M.V.

a purtat mai multe discuții direct cu unii deținuți sau indirect, trimițându-l pe

înv. H.A.l. pentru a transmite deținuților doleanțele sale legate de condițiile

în care vor fi aprobate cererile de vizită fără dispozitiv de separare pentru decembrie

2011 (convorbirea ambientală din data de 28 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V.,

învinuitul H.A.l. și învinuitul C.M., convorbirea ambientală din data de 29

noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V. și numitul P.T.N., convorbirea ambientală

din data de 29 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V. și învinuitul H.A.l.

După astfel de

discuții, având certitudinea că va primi banii pretinși, inculpatul M.V. a fost

capabil să justifice în fața directorului adjunct al Penitenciarului Rahova includerea

în acel tabel a unor deținuți (convorbirea ambientală înregistrată audio-video,

redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 02 decembrie 2011).

La câteva zile

după această discuție, subcomisarul M.V. I-a chemat pe H.A.I., căruia i-a arătat

tabelul aprobat de directorul Penitenciarului Rahova și i-a solicitat să colecteze

de la 17 dintre deținuții cărora li s-a aprobat vizita fără dispozitiv de separare

(„la masă") câte 100 RON. Cei 17 deținuți sunt T.R., T.A., T.V., T.G., T.I.D.,

T.I., S.A., D.I., S.F., R.D., P.A.T., I.V., M.S., M.F., M.M., C.M. și B.C.V. (convorbirea

ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din

data de 03 decembrie 2011).

Învinuitul H.A.I.

a precizat că la începutul lunii decembrie a fost chemat de inculpatul M.V., care

i-a dat o coală de hârtie pe care scrisese numele mai multor deținuți, 17 la număr,

comuntcându-i că nu îl interesează ce sumă le cere înv. H.A.I., însă el vrea să

aibă până după-amiază 1.700 RON, această sumă fiind pretinsă pentru aprobarea unei

vizite fără dispozitiv de separare în decembrie 2011.

Cu privire la

evenimentele ulterioare, învinuitul H.A.I. a precizat că „Am discutat cu toți deținuți

de pe listă și le-am spus pretențiile lui M.V. solicitându-le să dea fiecare suma

de care dispune pentru a putea strânge cei 1.700 RON. Urmare acestor discuții au

dat lui M.V. sume de bani următorii deținuți după cum urmează: R.D. suma de 355

RON, în numele lui al lui P.T.A. și în numele lui I.V. Cred că suma respectivă a

fost trimisă de fratele lui R.D. către H.I. De asemenea Ș. a dat suma de 200 RON,

T.V. a dat un cartuș de țigări K. pe care l-am cumpărat eu, urmând a pune banii

în locul său, 130 de RON. S.F. a dat un cartuș de țigări K., în valoare de 130 RON,

pe care l-am cumpărat eu punând banii pentru acesta. M.S. a dat suma de 200 RON.

De asemenea, pe

data de 06 decembrie 2011 K.I. a remis în numele deținuților K.R. și M.S. suma de

500 RON lui H.I. Aceasta sumă reprezenta 200 RON ,,șpaga" pe care M.S. a dat-o

lui M.V. pentru a-i aproba vizita la masă fără dispozitiv de separare, iar diferența

de 300 RON reprezenta o parte din ,,șpaga" pe luna decembrie a deținuților

din camera AA, pe care o dădeau regulat lui M.V.

În final s-au

strâns 1.700 RON, dar nu știu de unde provine diferența. Soția mea mi-a confirmat

că a primit direct de la K.I. suma de 500 RON, iar diferența până la suma de 1.700

RON de la mai multe persoane, pe care a transmis-o prin mandat poștal lui G.G.,

pe data de 09 decembrie 2011, pentru a o remite subcomisarului M.V.".

Învinuita H.I.

a colectat banii de la rudele deținuților și a trimis suma de 1.700 RON în data

de 09 decembrie 2011 învinuitului G.G. care, la rândul său, s-a întâlnit în aceeași

zi cu inculpatul M.V. pentru a-i înmâna banii.

În cauză au fost

audiați deținuții menționați de inculpatul M.V. în discuția cu învinuitul H.A.I.,

ale căror nume apar pe lista despre care H.A.l. afirmă că a primit-o de la inculpat.

M.S. a precizat

că, la solicitarea învinuitului H.A.I., a dat suma de 100 RON pentru inculpatul

M.V., sumă în schimbul căreia acesta urma să îi aprobe vizita fără dispozitiv de

separare.

Banii au fost

dați învinuitei H.I. de numitul K.I., tatăl denunțătorului K.R. în data de 06

decembrie 2011, acesta confirmând cele declarate de M.S. De asemenea, soția lui

M.S. a declarat că a trimis aproape în fiecare lună sume de bani soțului său prin

intermediul lui K.l., care dădea mai departe banii învinuitei H.I., la fel procedând

și în decembrie 20