ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3934/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3934/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 198 din 14 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, după cum urmează: - pentru inculpatul H.A.I. din infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (22 de acte materiale) ultimele două cu aplic.
art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. - pentru inculpata H.I. din infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen.
rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale) și art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale), ultimele două cu aplic.
art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. - pentru inculpații T.V., T.G., P.T.A., M.M., din infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpații S.F. și C.M. din infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și pentru inculpatul S.A. din infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.
art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. - pentru inculpatul R.D. din infracțiunile prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
(trei acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitați inculpații M.V., H.A.I. și H.I. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. III. În temeiul art. 254 alin. (1) și (2) C. pen rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) și c) C. pen.
pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2011 la zi. În temeiul art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul H.A.I. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii dare de mită. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită.
În temeiul art. 65 alin. (2) rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul H.A.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen.
pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata H.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită.
În temeiul art. 65 alin. (2) rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. inculpata H.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen.
În temeiul art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate conform programului de supraveghere întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș. b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea. c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86 4 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpata H.I., prin încheierea de ședință din data de 2 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. IV. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.A.T. pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. cu ref. la art. 18 1 C. pen. au fost achitați inculpații T.V.G., S.A., S.F., M.M., C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.
rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și pe inculpatul R.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a aplicat fiecărui inculpat cate o sancțiune administrativă în cuantum de 1000 RON. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c). C. proc. pen. s-a menținut măsura instituirii sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 2 februarie 2011 în Dosarul nr. 401/P/2011 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial București asupra sumei de 5600 RON aflată în contul deschis pe numele inculpatului la Banc C. SA Agenția Ș.V.
În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 4900 RON din suma de 5600 RON consemnată la Banca C. SA, Sucursala Ș.V., conform recipisei de consemnare din 1 din data de 02 februarie 2012, și în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. s-a dispus restituirea sumei de 300 RON către denunțătorul M.S. și a sumei de 200 RON către denunțătorul K.R. S-a dispus restituirea către inculpatul M.V. a sumei de 200 RON. În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații M.V., H.A.I. și H.I. la cate 2600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat și pe fiecare dintre inculpații R.D., T.G., T.V., M.M., S.A., S.F. și C.M. la cate 1600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru inculpatul P.T.A. rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații H.A.I., R.D., P.T.A., M.M. și C.M. în cuantum de cate 400 RON pentru fiecare inculpat, precum și onorariul, parțial, cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații H.I. și T.V. în cuantum de 200 RON și respectiv,100 RON, se vor avansa din fondul Ministerului de Justiție. S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 401/P/2011 din data de 7 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului: M.V.
- subcomisar în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. și art. 254 alin. (1) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (30 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În temeiul art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului H.A.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și dare de mită, a complicității la infracțiunea de dare de mită și a complicității la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen.
rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. și toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. - în stare de libertate a inculpatei H.I. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, a complicității la infracțiunea de dare de mită și a complicității la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen.
rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. - în stare de arest în altă cauză a inculpaților: T.V. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 T.G. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 S.A. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.
rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. S.F. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. R.D. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită și a complicității la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. P.T.A. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 M.M.
- pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 C.M. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. Prin actul de sesizare s-au reținutjn fapt, următoarele. În cursul anului 2011, inculpatul M.V., subcomisar și comandantul secției a VI-a din cadrul Penitenciarului Rahova a pretins și/sau a primit de la mai mulți deținuți din secția al cărei șef era, sume de bani sau bunuri pentru a beneficia de un tratament preferențial sau favorabil. În luna martie 2011, în Penitenciarul Rahova au fost transferați deținuții H.A.I., M.S., K.R., D.F.
și M.V. La scurt timp după ce au ajuns în acest penitenciar, aceștia au constatat că, pentru obținerea unor cfrepturi sau a unor facilități, unele licite, altele ilicite, trebuie să remită sume de bani sau bunuri inculpatului M.V. Din declarațiile martorilor și învinuiților rezultă că a existat un sistem foarte bine organizat prin care inculpatul M.V. intra în posesia banilor pretinși sau remiși de deținuți, fără a exista întotdeauna o solicitare anterioară, întrucât „tarifele" percepute de inculpat pentru fiecare tip de solicitare, în parte, erau de notorietate. Astfel, inculpatul M.V. pretindea bani sau alte foloase de la deținuți fie direct, fie prin intermediul altui deținut, o persoană în care inculpatul avea încredere, în scopul asigurării unor condiții mai bune pentru cei care își executau pedeapsa sau care erau arestați preventiv.
Sumele de bani erau expediate de rude sau cunoștințe ale deținuților unei persoane aflate în strânsă legătură cu deținutul - „persoană de încredere", care colecta astfel toți banii și imediat îi trimitea prin mandat poștal, mandat on-line sau e-mandat altor persoane, stabilite de inculpat. Acestea din urmă ridicau banii de la oficiile poștale și îi remiteau inculpatului M.V. În afară de sumele de bani pretinse pentru rezolvarea favorabilă a unor diferite cereri, potrivit declarațiilor persoanelor audiate în cauză, inculpatul M.V. impusese o taxă lunară pentru fiecare cameră pentru facilitățile acordate. De exemplu, astfel de taxe lunare se plăteau pentru menținerea deținuților împreună în camere, așa cum doreau aceștia ori pentru a nu efectua controale efective în cameră pentru depistarea obiectelor interzise la deținere, atunci când știa că deținuții aveau asemenea obiecte în cameră.
Declarațiile învinuiților și ale martorilor subliniază caracterul repetitiv al pretinderii și primirii unor sume de bani de către inculpatul M.V., la fel și convorbirile telefonice purtate de H.I., H.A.I. și M.V. În același sens, este și o convorbire purtată în data de 05 decembrie 2011 între inculpatul M.V. și învinuitul H.A.l. cu privire la sumele de bani avansate lunar, convorbire ce subliniază și faptul că banii erau pretinși de inculpatul M.V. După transferul învinuitului H.A.I. în Penitenciarul Rahova, inculpatul M.V. l-a înlocuit pe deținutul N.G., care a îndeplinit anterior rolul de „persoană de încredere", care asigura colectarea sumelor de bani de la ceilalți deținuți, cu învinuitul H.A.I.
Pentru a putea îndeplini acest rol, învinuitul H.A.I. se bucura de o libertate de mișcare mult mai mare decât ceilalți deținuți, fiind desemnat neoficial de către inculpat să îndeplinească o serie de atribuții care îi permiteau să se afle în biroul inculpatului M.V. sau să se deplaseze pe holurile secției și să intre, astfel, în contact cu ceilalți deținuți, cărora le putea comunica solicitările șefului secției. Potrivit declarației învinuitului H.A.I., la câtva timp după ce a ajuns în Penitenciarul Rahova, a fost chemat de inculpatul M.V.
în biroul său și acesta l-a solicitat să găsească o persoană de încredere care să primească sume de bani și să îi trimită apoi prin poștă altor persoane de încredere ale sale, menționându-i că aceste sume reprezintă „cadouri de la deținuți pentru diverse facilități", facilități constând în „posibilitatea de a deține un telefon în cameră, pentru a nu fi mutați de la o cameră în alta în funcție de preferințe și afinități și pentru aprobarea vizitelor la masă a membrilor familiei sau rudelor". Învinuitul H.A.I. a răspuns afirmativ solicitării inculpatului M.V.
și a indicat-o drept destinatar al sumelor de bani pe fosta sa soție, învinuita H.I., care a primit în perioada iunie-decembrie 2011 sume de bani de la rude sau cunoștințe ale unor deținuți încarcerați în Penitenciarul Rahova, așa cum atestă copiile mandatelor on-line și ale chitanțelor aflate la dosar, înscrisuri care se coroborează cu declarațiile date în cauză și cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediu ambiental. La rândul său, învinuita H.I. expedia de îndată aceste sume de bani învinuiților P.C., G.G., I.L. sau numitului P.V. la oficii poștale din București, conform indicațiilor primite de la inculpatul M.V., prin intermediul învinuitului H.A.I., iar destinatarii ridicau banii, pe care îi înmânau inculpatului M.V.
De cele mai multe ori, învinuita H.I. nu intra efectiv în posesia banilor, ci doar scriptic, pentru că imediat după ce de la oficiul poștal primea confirmarea existenței unor sume având-o ca destinatar, dispunea expedierea acestor bani mai departe pe circuitul creat. În acest mod, inculpatul M.V. și învinuiții H.I. și H.A.I. s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu un plan bine organizat, cu atribuții precise pentru fiecare membru al asocierii, fără a exista, însă, o structură ierarhică. Acest sistem a funcționat ritmic, învinuitul H.A.I. precizând că „din luna iulie și până în prezent deținuții din Penitenciarul Rahova, secția a VI-a, au dat lui M.V. sume de bani cuprinse între 400 RON și 2.000 RON pentru fiecare cameră cu deținuți". Învinuita H.I.
a acceptat propunerea învinuitului H.A.I., arătând că „până în luna noiembrie 2011, de 3-4 ori pe lună am primit și trimis, prin poștă, diferite sume de bani (...). Nu îmi mai amintesc numele celor care mi-au trimis bani, însă sumele pe care le primeam erau cuprinse între 200 și 2000 RON. Toate sumele de bani le-am trimis de la oficiul poștal din H. sau de la oficiul XX din Satu Mare destinatarului ce mi-l indica H.A. la oficiile YY și ZZ din București". Martorii M.N.N., D.E., M.C.D. și numiții K.I. și K.T.I. au evidențiat în declarațiile lor că trimiteau bani lunar prin intermediul învinuitei H.I., în numele rudelor lor aflate în Penitenciarul Rahova, iar aceste sume erau avansate la începutul fiecărei luni.
De asemenea, și ceilalți martori audiați în cauză confirmă expedierea unor sume de bani către H.I. în cursul anului 2011, la solicitarea rudelor sau prietenilor lor din același penitenciar. Deși învinuita H.I. a susținut că a aflat doar în noiembrie 2011 despre faptul că acești bani sunt destinați unui gardian de la penitenciar pentru ca acesta să asigure deținuților care trimiteau acele sume unele facilități ori favoruri sau să le aprobe exercitarea unor drepturi, frecvența cu care erau primite și trimise aceste sume, cuantumul acestora, modul în care învinuita a acționat, discuțiile purtate cu învinuitul H.A.I., cu funcționara de la oficiul poștal din H., cu K.I. și K.T. contrazic declarația învinuitei.
De altfel, chiar învinuitul H.A.I. arată că fosta sa soție nu cunoștea în detaliu despre ce era vorba, însă știa că banii sunt dați pentru a li se permite să dețină telefoane mobile în camerele de detenție, lucru de altfel interzis. Învinuitul G.G. a confirmat faptul că sumele primite pe numele lui la Oficiul Poștal ZZ erau destinate inculpatului M.V. și a primit de mai multe ori bani, pe care i-a înmânat apoi inculpatului. Pentru serviciul făcut, învinuitul primea sume între 10 și 20 RON. Învinuitul a declarat că nu a cunoscut adevărata proveniență a banilor și nici scopul pentru care erau trimiși, aflând de la inculpatul M.V. că are o afacere cu parfumuri și că nu vrea ca soția lui să afle acest lucru, motiv pentru care nu putea primi bani pe numele lui.
Și învinuitul P.C. a declarat că a primit sume de bani pe numele său la Oficiul Poștal nr. YY, la cererea învinuitului I.L. De fiecare dată, înv. P.C. a fost însoțit de înv. I.L., iar acesta a completat formularele poștale. înv. P.C. a precizat că nu știe ce sume au fost primite, cui au fost destinate și care era motivul trimiterii lor. La rândul său, înv. I.L. a declarat că a fost contactat de fratele său, I.A.N., care I-a rugat să ridice niște bani de la Oficiul Poștal YY București și să îi dea unei persoane pe care o cunoștea sub numele de „cumătrul". Fratele său i-a explicai că în acest mod îi va fi mai bine la locul de detenție, fără a-i da, însă, explicații cu privire la acest lucru: Ca urmare a rugăminților adresate de fratele său, înv.
I.L. a încasat sumele de bani trimise de diferite persoane de la Oficiul Poștal nr. YY și a luat legătura telefonic cu persoana cunoscută drept „cumătrul", căreia i-a dat de fiecare dată sumele de bani ridicate. Imaginile înregistrate în baza autorizației emise de judecător confirmă existența unor întâlniri între I.L., G.G. și M.V. la scurt timp după ridicarea banilor de la oficiile poștale. Paralel cu existența și funcționarea acestui sistem, au existat situații în care inculpatul M.V. a pretins și/sau primit bani sau bunuri de la deținuți prin intermediul altor persoane decât H.A.I., H.I., P.C., G.G., I.L. sau P.V. Referitor la activitatea infracțională desfășurată de inculpații din prezenta cauză, s-a arătat că:
În cursul lunii august 2011, inculpatul M.V. a făcut un control în camera în care se aflau deținuții D.H. și C.R.C., fără a întocmi vreun act în acest sens. În momentul în care inculpatul M.V. a pătruns în cameră, martorul C.R.C. se juca, folosind un telefon mobil care îi aparținea învinuitului D.H. Observându-I pe martorul C.R.C. cu telefonul, inculpatul M.V. a pretins o sumă de bani pentru a nu întocmit raport de incident. Fiind audiat cu privire la acest aspect, învinuitul D.H. a precizat că telefonul respectiv era folosit de toată lumea din cameră și că, după depistarea lui C.R.C., acesta a fost chemat de inculpatul M.V. pentru a lămuri situația dar, după ce a aflat că telefonul este al învinuitului D.H., i-a solicitat acestuia să vină în biroul său și l-a pus să aleagă între raport de incident și confiscarea telefonului sau remiterea sumei de 1.000 RON fără a suporta consecințele celor întâmplate. Învinuitul D.H. a fost de acord să dea suma de bani pretinsă, motiv pentru care a contactat-o pe S.I. și i-a cerut să trimită acești bani la un oficiu poștal, fără a-și mai aminti destinatarul sau oficiul poștal. D.H. a precizat că, în mod cert, inculpatul M.V. a primit banii expediați, deoarece a rămas în continuare în posesia telefonului și nu a fost sancționat pentru abaterea săvârșită, care nu a fost, de altfel, constatată într-un act scris de către inculpatul M.V. Martorul C.R.C. a confirmat cele declarate de învinuitul D.H., menționând că, în cadrul discuției pe care a avut-o cu inculpatul M.V., acesta i-a pretins suma de 1.000 RON în cursul aceleiași zile până la ora 19:00 pentru a nu confisca telefonul, însă martorul i-a spus că nu are de unde să dea acești bani și că telefonul este al lui D.H. După acest moment, D.H. a fost în biroul inculpatului, iar când a revenit i-a spus că s-a înțeles cu acesta și îi va da suma de 1.000 RON. Martorul a subliniat că telefonul a rămas în continuare în cameră și nu a fost făcut raport pentru el sau pentru D.H. În ceea ce privește expedierea sumei de 1.000 RON, S.I., concubina lui C.R.C., a confirmat faptul că în cursul lunii august a fost rugată învinuitul D.H. să trimită o sumă de bani, posibil 1.000 RON, unei persoane la un oficiu poștal pe care nu și-l mai amintește, aflând ulterior de la învinuit că acești bani erau pentru comandantul secției în care era încarcerat, pentru a nu întocmi raport de incident ca urmare a faptului că l-a depistat pe C.R.C. cu un telefon mobil, obiect interzis la deținere în penitenciar. Convorbirile telefonice purtate în acea perioadă între învinuitul D.H. și S.I. susțin declarațiile acestora, ale martorului C.R.A. și ale lui H.A.l. Cu privire la cele întâmplate în august 2011, învinuitul H.A.I. a precizat că își amintește că a fost vizitat într-o zi de către inculpatul M.V., care era disperat că nu știa de unde să facă rost de bani. După ce a părăsit camera sa, inculpatul a intrat în camera în care se aflau D.H. și C.R.A., găsindu-l pe acesta din urmă jucând un joc pe un telefon mobil. Ulterior, a aflat că inculpatul M.V. a pretins și a primit de la D.H. suma de 1.400 sau 1.500 RON pentru a nu întocmi raport de incident și pentru a-i restitui telefonul, iar banii au fost trimiși de învinuitul D.H. prin intermediul altor persoane decât H.I.
Din denunțurile și declarațiile lui M.S. și K.R. și declarațiile învinuiților D.F. și M.V. a rezultat că, potrivit obiceiului statornicit de inculpatul M.V., la începutul fiecărei luni se colectau banii pentru „protecția" și facilitățile asigurate de inculpatul M.V. în cursul lunii respective. Această „taxă lunară", care se ridica la suma de 200 RON, se plătea separat de sumele percepute pentru diverse solicitări ale deținuților. M.S., K.R., H.A.I., M.V., D.F. și F.I. au fost încarcerați în Penitenciarul Rahova din luna martie a anului 2011, anterior acestei date aflându-se în Penitenciarul Oradea, de unde au fost transferați la Rahova doar în perioada de judecare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul în care erau cercetați. Au fost repartizați pe secția a Vl-a, în aceeași cameră AA, însă după in timp H.A.I. și F.I. au fost mutați în altă cameră BB. După transferul care a avut loc în luna martie, M.S. și K.R. au fost trimiși la Penitenciarul Poarta Albă pentru 5 zile, iar la revenire, deși bagajele lor rămăseseră în camera AA, unde fuseseră cazați anterior, au aflat că, dacă nu dau câte 200 RON, vor fi mutați din cameră, existând posibilitatea ca inculpatul M.V. să dispună chiar și mutarea lor de pe secția a Vl-a, ca urmare a faptului că nu au plătit taxa pentru luna noiembrie, așa cum rezultă din declarațiile celor doi denunțători. În aceeași perioadă, M.S. a discutat cu H.A.I. și l-a asigurat că vor face plata până cel târziu luni, 14 noiembrie 2011. M.S. a declarat că în data de 09 noiembrie 2011 a purtat o discuție cu învinuitul H.A.I., cu privire la data la care vor face plata sumei cerute și a cartușului de țigări și la imposibilitatea aprobării unei vizite fără dispozitiv de separare pentru luna noiembrie, deoarece tabelul a fost deja întocmit, însă o astfel de vizită putea fi rezolvată pentru luna decembrie. M.S. a menționat că în cursut discuției, învinuitul H.A.I. l-a asigurat că banii remiși până atunci au ajuns integral la inculpatul M.V. Discuția a fost reluată și în ziua următoare, ocazie cu care M.S. i-a comunicat învinuitului H.A.I. faptul că atât el, cât și ceilalți colegi de cameră (K.R., înv. D.F. și înv. M.V.) vor plăti câte 200 RON fiecare, temându-se să nu fie mutați din cameră. Potrivit declarației lui M.S., în data de 11 noiembrie 2011, înv. H.A.I. i-a spus că suma de 800 RON pentru el, K.R., D.F. și M.V. a fost deja trimisă de învinuita H.I. prin poștă pentru inculpatul M.V., la această sumă adăugându-se și cei 200 RON pe care îi plătea cu același scop și învinuitul H.A.I., H.A.I. a precizat că această sumă a fost trimisă pe numele înv. P.C., iar înv. H.I. a păstrat chitanța, putând dovedi expedierea banilor. În aceste zile, învinuitul H.A.I. a insistat ca M.S. și K.R. să restituie banii trimiși în numele lor de învinuita H.I. inculpatului M.V. pentru a beneficia de regimul favorabil asigurat de acesta. Date fiind acestea, K.R. a luat legătura cu tatăl său, K.I., și l-a rugat să o contacteze pe învinuita H.I., căreia să îi ducă suma de 800 RON, anterior comunicându-i învinuitului H.A.I. faptul că acceptă să dea suma cerută și banii deja remiși de învinuita H.I. îi vor fi restituiți. Dacă până la acest moment membrii familiilor lui K.R. și M.S. au remis sume de bani înv. H.I., fără a cunoaște destinația și scopul real al expedierii banilor, după ce aceștia au formulat denunțuri cu privire la inculpatul M.V., au fost înștiințați că banii sunt destinați inculpatului M.V. pentru ca acesta să asigure un climat favorabil, uneori cu încălcarea dispozițiilor legale, la locul de detenție. Dat fiind faptul că M.S. și K.R. au formulat denunțuri, K.T.I. și K.I., fratele și tatăl denunțătorului K.R., și-au exprimat acordul de a contribui la aflarea adevărului în cauză, procedând în continuare la fel cum s-a întâmplat până în acel moment, respectiv remițând sume de bani învinuitei H.I., dar de data aceasta încercând să afle detalii cu privire la destinația banilor. Aceeași a fost situația numitei M.N.N., soția lui M.S. Astfel, M.N.N. i-a dat lui K.l. suma de 200 RON, iar în data de 14 noiembrie 2011, K.l. s-a întâlnit cu învinuita H.I. și i-a dat suma de 400 RON, 200 RON în numele fiului lui și 200 RON pentru M.S. În aceeași zi, K.T.l. i-a dat învinuitei H.I. încă 400 RON, pentru învinuiții D.F. și M.V., acești bani fiind destinați să ajungă la inculpatul M.V. pentru a nu dispune mutarea celor patru deținuți în alte camere și pentru a nu efectua controale cu scopul de a confisca telefoanele mobile pe care le aveau în cameră. Cu acest prilej, K.l. și K.T.l. au aflat că învinuita H.I. deja expediase suma de 1.000 RON înv. P.C., așa cum rezultă și din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate. Declarațiile lui K.l. și K.T.l. sunt susținute de convorbirile în mediu ambiental purtate în data de 14 noiembrie 2011. Cu privire la acest aspect, înv. D.F. a declarat că în luna noiembrie 2011 a dat cu titlu de mită suma de 200 RON inculpatului M.V., acești bani fiind dați „pentru a beneficia de o viață mai bună și niște condiții normale de detenție". Învinuitul a menționat că „nu aș fi dat bani ofițerului dacă nu exista acest obicei al locului, fără de care nu aș fi beneficiat de anumite facilități în penitenciar". Suma de 200 RON a fost trimisă de soția sa, martora D.E., lui K.l., așa cum rezultă din declarația acesteia, înv. M.V. a recunoscut și el că a dat suma de 200 RON inculpatului M.V. în noiembrie 2011, conform regulii stabilite de către acesta, pentru asigurarea de către inculpat a unor condiții favorabile de detenție, aceasta însemnând aprobarea unor drepturi, neefectuarea controalelor în cameră, permisiunea de a păstra și folosi telefoane mobile. De asemenea, învinuitul a precizat că nu a plătit „taxa lunară" la începutul lunii noiembrie la timp, astfel că au existat presiuni din partea inculpatului M.V., exercitate prin învinuitul H.A.I., pentru a primi banii care considera că i se cuveneau. Banii au fost trimiși de soția sa, M.C.D. lui K.l., iar acesta i-a dat mai departe învinuitei H.I., așa cum rezultă din declarația martorei M.C.D. Învinuitul H.A.I. a precizat că situația era tensionată spre jumătatea lunii noiembrie 2011, din cauza faptului că deținuții nu au trimis banii pretinși de inc. M.V., iar acesta insista să primească cât se poate de repede banii. În consecință, înv. H.A.I. a rugat-o pe învinuita H.I. să trimită suma de 1.000 RON pentru el și ceilalți patru deținuți, urmând să recupereze 800 RON de la rudele lui M.S., K.R., M.V. și D.F. Faptul că M.S., K.R., M.V., D.F. și H.A.I. au fost nevoiți să remită câte 200 RON inculpatului M.V. este subliniat și în declarația învinuitei H.I.: „La începutul lunii noiembrie 2011, fostul meu soț H.A.I. m-a sunat (...) și era foarte agitat, spunându-mi că trebuie să îi pun 1000 RON, cred că pe numele lui P.C., până la amiază, pentru că i-a cerut șefu' (cred că se referea la vreun gardian), care este foarte nervos și i-a zis că o să aibă probleme dacă nu trimite (...)". Învinuita a aflat și ce se poate întâmpla dacă „șefu'" nu primește acești bani: „o să-i mute într-o cameră mai rea, cu persoane violente și consumatori de droguri". În consecință, înv. H.I. a trimis suma cerută la oficiul poștal YY, cunoscând că acești bani se dau în numele deținuților menționați mai sus, câte 200 RON pentru fiecare persoană. Ulterior, învinuita a primit acești bani de la K.I. (600 RON) și de la K.T.J. (200 RON), diferența de 200 RON fiind în sarcina înv. H.A.I. În acest fel, la data de 11 noiembrie 2011 inculpatul M.V. a primit suma de 1.000 RON, sumă expediată de învinuita H.I. la Oficiul Poștal nr. YY, de unde a fost ridicată de învinuitul P.C., însoțit de învinuitul I.L. și remisă ulterior inculpatului în întregime.
La data de 24 noiembrie 2011, la ora 19:06:28, învinuitul I.L. I-a apelat pe inculpatul M.V. și i-a comunicat acestuia că este plecat la Constanța, însă acest lucru nu reprezintă o problemă, referindu-se la faptul că are cine să îi ducă banii primiți. Imediat după această discuție, M.V. I-a apelat pe martorul I.R.I. și i-a cerut să treacă pe la învinuita I.C., scopul fiind acela al obținerii sumei de bani pe care o aștepta. Cu privire la evenimentele din data de 24 noiembrie 2011, învinuitul I.L. a precizat că, la solicitarea fratelui său, a primit mai multe sume de bani pe numele său la Oficiul Poștal nr. YY, pe care Ie-a ridicat și Ie-a dat inculpatului M.V., fără să știe cu ce scop primește inculpatul acești bani sau ce funcție ocupă. Pentru aceasta, I-a contactat telefonic și s-a întâlnit cu inculpatul în cartierul Drumul Taberei – M.I., la fel întâmplându-se și în noiembrie 2011. Fiind audiată, învinuita I.C. a precizat că își amintește că soțul său, I.A.N., i-a cerut să îi dea o sumă de bani, al cărei cuantum nu și I-a putut aminti, vărului său, martorul I.R.I., fără a-i da detalii referitoare la destinatarul acestei suma sau la motivul pentru care trebuia să îi dea acești bani. Și martorul I.R.I. a declarat că a fost contactat de către I.A.N., care I-a rugat să meargă la soția lui și să ia un pachet, pe care să-l ducă unei persoane, fără a-i da alte detalii. Martorul s-a dus la înv. I.C., iar aceasta i-a dat o pungă în care se afla un plic și un număr de telefon al persoanei cu care urma să se întâlnească. Martorul a apelat persoana respectivă, cu care s-a întâlnit în zona magazinului M.I. din Drumul Taberei și i-a dat pachetul, fără să cunoască ce conținea. Fiindu-i prezentată fotografia inculpatului M.V., martorul I.R.I. a declarat că figura acestuia seamănă foarte mult cu cea a persoanei cu care s-a întâlnit și căreia i-a dat pachetul primit de la I.C. În legătură cu situația de fapt expusă s-a reținut că inculpatul M.V. a primit o sumă de bani, iar primirea banilor a fost în strânsă legătură cu atribuțiile sale de serviciu. Relația învinuitului I.L. cu inculpatul M.V. a fost limitată strict la primirea unor sume de bani pe numele său și la remiterea acestuia inculpatului, la rugămintea fratelui său I.A.N., neexistând nicio situație în care I.L. să îi dea inculpatului M.V. bani în afara celor expediați prin intermediul Poștei Române, bani proveniți de la deținuți din Penitenciarul Rahova - secția a Vl-a pentru ca inculpatul să își îndeplinească sau să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, așa cum rezultă și din declarațiile martorului I.A.N.
La data de 29 noiembrie 2011, învinuitul B.M. i-a oferit inculpatului M.V. un cartuș de țigări pentru a nu lua măsuri cu privire la faptul că a fost depistat având asupra sa un telefon mobil, obiect interzis la deținere. Așa cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental și imaginile surprinse cu acest prilej, în ziua de 29 noiembrie 2011, învinuitul B.M. se afla în biroul inculpatului M.V. și purta o discuție cu acesta. La un moment dat, învinuitul B.M. a scos de sub bluza pe care o purta un cartuș de țigări și l-a înmânat inculpatului, după ce în prealabil s-a asigurat că nu este niciun pericol să fie observat. Discuția purtată între cei doi subliniază clar motivul pentru care învinuitul B.M. i-a oferit inculpatului cartușul de țigări (adevărată monedă de schimb în penitenciar, cu valoare între 150 și 200 RON). Mai mult, din discuția purtată rezultă și că învinuitul B.M. a avut un comportament neadecvat față de agenții care l-au depistat cu telefonul mobil, inculpatul M.V. atrăgându-i atenția asupra atitudinii sale. Ulterior acestui incident, învinuitul B.M. a fost sancționat cu suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 2 luni pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 63 lit. j) din H.G. nr. 1897/2006, conform adresei din 23 ianuarie 2012 a Penitenciarului București-Rahova. Învinuitul B.M. a declarat că a dat inculpatului M.V. un cartuș de țigări pentru a nu fi sancționat cu suspendarea dreptului la vizită, afirmând cu acel prilej că este dispus să suporte orice altă sancțiune. Deși inculpatul M.V. nu a promis explicit că îl va ajuta, a acceptat cartușul de țigări oferit de învinuit. Inculpatul M.V. a recunoscut că acesta i-a oferit un cartuș de țigări, pe care l-a primit, însă i-a spus că nu are cu ce să îl ajute, dovadă fiind în sprijinul declarației sale faptul că a declanșat procedura disciplinară împotriva învinuitului, iar acesta a fost sancționat. Inculpatul M.V. nu a refuzat oferta făcută de învinuitul B.M., ci a primit cartușul de țigări, pentru care a și mulțumit. Faptul că nu a „rezolvat" problema întâmpinată de învinuitul B.M. nu are nicio relevanță asupra existenței infracțiunii, fiind dovedit faptul că învinuitul B.M. i-a remis inculpatului M.V. un cartuș de țigări pentru a nu fi sancționat cu suspendarea dreptului de a primi vizite, rugăminte exprimată explicit de către învinuit. Inculpatul M.V. a înțeles scopul pentru care i-a fost remis bunul și l-a acceptat.
M.S. a arătat că la data de 02 decembrie 2011, într-o discuție purtată cu înv. H.A.I., acesta i-a spus că trebuie achitată taxa de 200 RON pentru luna decembrie și că a fost trecut pe tabelul cu vizite fără dispozitiv de separare, fapt pentru care va trebui să plătească inculpatului M.V. separat de „taxa lunară" o sumă de bani. Astfel, în decembrie 2011, M.S. a achitat și „taxa lunară" de 200 RON, la fel procedând și K.R., precum și suma de 100 RON pentru vizita fără dispozitiv de separare în luna decembrie. M.S. a precizat că, dat fiind faptul că M.V. și D.F. nu au achitat „taxa" pentru luna decembrie, în data de 13 decembrie 2011 în camera lor a venit inculpatul M.V., care, știind că au în cameră telefon, a intenționat să le confiște telefonul, dar s-a mulțumit doar să îi avertizeze, spunându-le „că speră să nu fie probleme", fără a lua măsurile prevăzute de lege. În aceeași zi, învinuitul H.A.I. Ie-a transmis din partea inculpatului M.V. că acesta este supărat că nu a primit banii datorați și că până după-amiază vrea să primească 1.500 RON, nu 800 RON, așa cum ar fi trebuit. Totodată, învinuitul H.A.I. Ie-a recomandat să îi convingă pe ceilalți patru colegi de cameră să plătească taxa, însă acest lucru nu s-a întâmplat. K.R. a confirmat faptul că învinuitul H.A.I. Ie-a comunicat că inculpatul M.V. Ie-a transmis că acesta are nevoie de suma de 1.500 RON și Ie-a cerut, în numele inculpatului, să facă tot ce este posibil ca în cursul aceleiași zile inculpatul să primească suma cerută. În ciuda acestui fapt, K.R., M.V., D.F. și M.S. nu au strâns suma de 1.500 RON pretinsă de inculpatul M.V. Pentru că inculpatul M.V. insista să primească suma de 1.500 RON în cursul acelei zile, a fost găsită o variantă și învinuita H.I. a primit prin mandat poștal această sumă, pe care a trimis-o la Oficiul Poștal nr. ZZ, de unde a fost ridicată de învinuitul G.G., așa cum rezultă din documentele transmise de Poșta Română. Cu privire la această sumă, înv. H.A.I. a precizat că banii proveneau de la T.V. și de la încă o persoană, primul punând 1.000 RON, iar al doilea 500 RON. Convorbirea purtată la data de 05 decembrie 2011 între inculpatul M.V. și învinuitul H.A.I. evidențiază cele prezentate mai sus. Discuția a continuat între inculpatul M.V. și învinuitul T.V., iar acesta i-a confirmat că banii vor fi expediați, iar factura depusă de învinuita H.I. susține acest lucru.
La data de 05 decembrie 2011, inculpatul M.V. a primit suma de 400 RON de la învinuitul R.D., pentru el și alte trei persoane, ca urmare a pretinderii banilor cu scopul acordării unor facilități la locul de detenție, constând în atribuirea unei camere și dotarea cu saltele. În data de 05 decembrie 2011, inculpatul M.V. l-a chemat pe învinuitul R.D. în biroul său, pentru a-l mustra că a uitat să trimită suma de bani cerută și pentru a-i atrage atenția că trebuie să trimită banii (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 09 decembrie 2011). Fiind audiat, învinuitul H.A.I. a precizat că are cunoștință de faptul că inculpatul M.V. era supărat că nu a primit suma la care se aștepta de la învinuitul R.D., primind doar 400 RON, deși a soluționat cererea acestuia, pentru patru persoane. În convorbirea purtată în data de 05 decembrie 2011, inculpatul M.V. și-a exprimat nemulțumirea față de suma primită de la învinuitul R.D. (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 11 decembrie 2011). Învinuitul R.D. a recunoscut faptul că a dat, la cererea inculpatului M.V., sume de bani pentru a beneficia de anumite facilități și drepturi în penitenciar, susținând că suma de 400 RON trimisă la data de 05 decembrie 2011 de fratele său, R.T., pe numele învinuitului G.G., era pentru vizita fără dispozitiv de separare din decembrie 2011. Așa cum se observă din mandatele existente la dosar, au existat două trimiteri poștale efectuate de către R.T., una în valoare de 400 RON către G.G. în data de 05 decembrie 2011 și alta în valoare de 355 RON către H.I. în data de 12 decembrie 2011, aceasta din urmă fiind destinată a acoperi „taxa" pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare. Potrivit declarației date de învinuitul H.A.I., suma de 400 RON, care a generat nemulțumirea inculpatului M.V., a fost necesară pentru a achita alte facilități acordate de către inculpat, cum rezultă, de altfel, și din convorbirea în mediul ambiental menționată. De asemenea, din cuprinsul convorbirii purtate în data de 05 decembrie 2011, rezultă că învinuitul R.D. a discutat de abia atunci cu inculpatul M.V. despre mai multe vizite pe care urma să le aibă, lăsând și niște cereri în acest sens, ceea ce subliniază că suma de 400 RON care a făcut obiectul discuției viza ale drepturi sau favoruri acordate de inculpat deținutului.
La sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2011 a fost întocmit Tabelul nominal cu persoane arestate preventiv care beneficiază de o singură vizită fără dispozitiv de separare în luna decembrie 2011. Inculpatul M.V. a purtat mai multe discuții direct cu unii deținuți sau indirect, trimițându-l pe înv. H.A.l. pentru a transmite deținuților doleanțele sale legate de condițiile în care vor fi aprobate cererile de vizită fără dispozitiv de separare pentru decembrie 2011 (convorbirea ambientală din data de 28 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V., învinuitul H.A.l. și învinuitul C.M., convorbirea ambientală din data de 29 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V. și numitul P.T.N., convorbirea ambientală din data de 29 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V. și învinuitul H.A.l. După astfel de discuții, având certitudinea că va primi banii pretinși, inculpatul M.V. a fost capabil să justifice în fața directorului adjunct al Penitenciarului Rahova includerea în acel tabel a unor deținuți (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 02 decembrie 2011). La câteva zile după această discuție, subcomisarul M.V. I-a chemat pe H.A.I., căruia i-a arătat tabelul aprobat de directorul Penitenciarului Rahova și i-a solicitat să colecteze de la 17 dintre deținuții cărora li s-a aprobat vizita fără dispozitiv de separare („la masă") câte 100 RON. Cei 17 deținuți sunt T.R., T.A., T.V., T.G., T.I.D., T.I., S.A., D.I., S.F., R.D., P.A.T., I.V., M.S., M.F., M.M., C.M. și B.C.V. (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 03 decembrie 2011). Învinuitul H.A.I. a precizat că la începutul lunii decembrie a fost chemat de inculpatul M.V., care i-a dat o coală de hârtie pe care scrisese numele mai multor deținuți, 17 la număr, comuntcându-i că nu îl interesează ce sumă le cere înv. H.A.I., însă el vrea să aibă până după-amiază 1.700 RON, această sumă fiind pretinsă pentru aprobarea unei vizite fără dispozitiv de separare în decembrie 2011. Cu privire la evenimentele ulterioare, învinuitul H.A.I. a precizat că „Am discutat cu toți deținuți de pe listă și le-am spus pretențiile lui M.V. solicitându-le să dea fiecare suma de care dispune pentru a putea strânge cei 1.700 RON. Urmare acestor discuții au dat lui M.V. sume de bani următorii deținuți după cum urmează: R.D. suma de 355 RON, în numele lui al lui P.T.A. și în numele lui I.V. Cred că suma respectivă a fost trimisă de fratele lui R.D. către H.I. De asemenea Ș. a dat suma de 200 RON, T.V. a dat un cartuș de țigări K. pe care l-am cumpărat eu, urmând a pune banii în locul său, 130 de RON. S.F. a dat un cartuș de țigări K., în valoare de 130 RON, pe care l-am cumpărat eu punând banii pentru acesta. M.S. a dat suma de 200 RON. De asemenea, pe data de 06 decembrie 2011 K.I. a remis în numele deținuților K.R. și M.S. suma de 500 RON lui H.I. Aceasta sumă reprezenta 200 RON ,,șpaga" pe care M.S. a dat-o lui M.V. pentru a-i aproba vizita la masă fără dispozitiv de separare, iar diferența de 300 RON reprezenta o parte din ,,șpaga" pe luna decembrie a deținuților din camera AA, pe care o dădeau regulat lui M.V. În final s-au strâns 1.700 RON, dar nu știu de unde provine diferența. Soția mea mi-a confirmat că a primit direct de la K.I. suma de 500 RON, iar diferența până la suma de 1.700 RON de la mai multe persoane, pe care a transmis-o prin mandat poștal lui G.G., pe data de 09 decembrie 2011, pentru a o remite subcomisarului M.V.". Învinuita H.I. a colectat banii de la rudele deținuților și a trimis suma de 1.700 RON în data de 09 decembrie 2011 învinuitului G.G. care, la rândul său, s-a întâlnit în aceeași zi cu inculpatul M.V. pentru a-i înmâna banii. În cauză au fost audiați deținuții menționați de inculpatul M.V. în discuția cu învinuitul H.A.I., ale căror nume apar pe lista despre care H.A.l. afirmă că a primit-o de la inculpat. M.S. a precizat că, la solicitarea învinuitului H.A.I., a dat suma de 100 RON pentru inculpatul M.V., sumă în schimbul căreia acesta urma să îi aprobe vizita fără dispozitiv de separare. Banii au fost dați învinuitei H.I. de numitul K.I., tatăl denunțătorului K.R. în data de 06 decembrie 2011, acesta confirmând cele declarate de M.S. De asemenea, soția lui M.S. a declarat că a trimis aproape în fiecare lună sume de bani soțului său prin intermediul lui K.l., care dădea mai departe banii învinuitei H.I., la fel procedând și în decembrie 20
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.