ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 770/2022

Ședința publică din data de 06 aprilie 2022

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, în data de 19 iunie 2007, sub nr. x/2007, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să îi lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 6600 mp teren, situată în satul Pipera, comuna Voluntari, strada x nr. 42, județul Ilfov.

În motivarea acțiunii, au fost invocate dispozițiile art. 480 C. civ. și s-a solicitat instanței să compare titlurile părților, în cazul reclamantului, titlul fiind reprezentat de contractul de vânzare autentificat sub nr. x/1949, respectiv de decizia penală nr. 1646/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția Penală, iar în cazul pârâtei, titlul fiind reprezentat de sentința civilă nr. 216/2000, titlul de proprietate nr. x/17.07.2000, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.12.2002.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanție a numiților C. și D., care au avut calitatea de vânzători în contractul nr. x/2002.

Reclamantul A. a decedat la data de 27.05.2013 și a fost moștenit de către E., F. și G., moștenitorii reclamantului decedat fiind introduși în cauză, în condițiile art. 243 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 358 din 13 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respinsă acțiunea principală, a fost respinsă cererea de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale invocate de către chemații în garanție și au fost obligați reclamanții la plata sumei de 20.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat și a sumei de 10.000 RON, către chemații în garanție.

Prin decizia civilă nr. 530 A din 11 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți E., F., G., împotriva sentinței civile nr. 358 din 13 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. și cu intimații chemați în garanție C. și D.; au fost obligați apelanții, în solidar, la plata sumei de 3318,60 RON, către intimata - pârâtă S.C. B. S.R.L. și a sumei de 2731,35 RON, către intimații-chemați în garanție C. și D., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții E., F. și G..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 15 ianuarie 2015, fiind repartizat aleatoriu completului de judecată C10, cu termen de judecată în data de 18 martie 2015.

Prin încheierea din 18 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2007, la primul termen de judecată, a fost admisă cererea de suspendare formulată de recurenții-reclamanți E., F. și G. și, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 530 A din 11 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov.

În data de 11 martie 2022, recurentul-reclamant G. a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând fixarea unui termen de judecată și citarea părților în vederea continuării judecării recursului, întrucât motivele pentru care s-a dispus suspendarea cauzei nu mai subzistă.

Prin rezoluția din data de 15 martie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 06 aprilie 2022, pentru discutarea cererii de repunere pe rol formulate în cauză și pentru discutarea excepției perimării recursului.

Pentru termenul de judecată din 06 aprilie 2022, recurentul-reclamant G. a depus note de ședință, prin care a solicitat respingerea excepției de perimare a recursului, arătând că, în data de 11 martie 2022, când a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei, termenul de perimare nu era împlinit, întrucât ultima soluție definitivă în legătură cu dosarul nr. x/2015 a fost pronunțată în data de 03 februarie 2022, fiind respinsă, ca inadmisibilă, revizuirea formulată împotriva deciziei civile nr. 769/09.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015.

Recurentul a mai arătat că termenul de perimare curge de la data de 03 februarie 2022 și se va împlini în data de 03 februarie 2023, cererea de repunere pe rol a cauzei fiind formulată înainte ca dosarul să se perime, respectiv în data de 11 martie 2022, din inițiativa sa, în termen de aproximativ o lună de la ultima soluție dată în legătură cu dosarul nr. x/2015.

Astfel, recurentul a învederat că nu se poate reține că dosarul a rămas în nelucrare din vina sa, în condițiile în care în dosarul nr. x/2015 s-a formulat atât cerere de revizuire, cât și contestație în anulare, iar suspendarea s-a dispus la cererea sa, iar nu ca efect al vreunei culpe procesuale a recurenților.

La aceeași dată, intimata-pârâtă H. S.R.L. (fosta S.C. B. S.R.L.) a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea excepției perimării recursului, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.760,71 RON, conform facturilor fiscale și a extraselor de cont depuse la dosar.

În motivare, intimata-pârâtă a arătat că, în data de 09 decembrie 2020, Curtea de Apel București a soluționat definitiv dosarul nr. x/2015, dată la care a încetat temeiul suspendării dispuse prin încheierea din 18 martie 2015, iar recurenții aveau obligația de a solicita repunerea pe rol a cauzei întrucât cererea de chemare în judecată și recursul au fost formulate de aceștia, dar și că aceștia au fost cei care au solicitat suspendarea cauzei, până la finalizarea dosarului nr. x/2015

Astfel, începând cu data de 09 decembrie 2020, dosarul a rămas în nelucrare din motive imputabile reclamanților, fiind depășit termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea că recurenții-reclamanți au formulat căi extraordinare de atac împotriva deciziei nr. 769/09.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015, respectiv contestație în anulare și două cereri de revizuire, nu are nicio relevanță în ceea ce privește împlinirea termenului de perimare, întrucât data la care a fost soluționat definitiv dosarul nr. x/2015 este data de 09 decembrie 2020, data pronunțării soluției în recurs, iar formularea unei căi extraordinare de atac nu conduce la întreruperea sau suspendarea termenului de perimare.

Analizând excepția perimării cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în cauză, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Astfel spus, perimarea operează ca sancțiune procedurală, sub condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului, de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispozițiile art. 250 C. proc. civ., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244 și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată; în cazurile prevăzute de art. 243, cursul judecății este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

În cauză, prin încheierea din 18 mai 2022, instanța de recurs a admis cererea de suspendare formulată de reclamanții E., F. și G. și, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății recursului pe care aceștia l-au declarat împotriva deciziei civile nr. 530 A din 11 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului Ilfov.

Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata:

"când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în această ipoteză:

"Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă".

Analizând actele dosarului, se reține că pricina care a determinat suspendarea a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 769 din 09 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015.

Prin urmare, de la data pronunțării acestei decizii a început să curgă termenul de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., pentru perimarea recursului formulat în cauză și a cărui judecată a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ.

În acest context, având în vedere dispoziția expresă și imperativă cuprinsă în art. 244 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că suspendarea pricinii în cazul prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dăinuie până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în pricina care a motivat suspendarea, este neîntemeiată susținerea recurentului în sensul că declararea unor căi extraordinare de atac, respectiv a unei contestații în anulare și a celor două revizuiri, ar determina prelungirea intervalului de timp în care operează suspendarea și, pe cale de consecință, ar amâna începerea curgerii termenului de perimare de un an.

Din punctul de vedere al textului de lege aplicabil, respectiv art. 244 alin. (2) C. proc. civ., nu are nicio relevanță că în data de 03 februarie 2022 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 769/09.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015, deoarece hotărârea pronunțată în dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea a devenit irevocabilă la data la care s-a judecat recursul, iar nu la o dată ulterioară. Faptul că recurenții au exercitat căi extraordinare de atac împotriva soluției dispuse în dosarul nr. x/2015 nu este de natură a influența cursul termenului de perimare.

În speță, cursul perimării a fost suspendat de la data de 18 martie 2015 și până în data de 09 decembrie 2020, respectiv atât timp cât a dăinuit cauza de suspendare, astfel că, începând cu data de 09 decembrie 2020, recurenții aveau obligația ca, pentru a preveni perimarea judecății recursului, în termen de un an, respectiv până la data de 09 decembrie 2021 când termenul de perimare s-a împlinit, să solicite repunerea pe rol a cauzei.

Cu referire la repunerea pe rol a cauzei, din oficiu, se reține că niciun act normativ dintre cele care reglementează regimul juridic al perimării, nu prevede obligația instanței de judecată de a dispune repunerea cauzei pe rol, din oficiu, pentru ipoteza în care suspendarea judecății s-a dispus la cererea părții până la soluționarea definitivă și irevocabilă a unui alt dosar.

Prin urmare, cum timp de un an de la pronunțarea deciziei irevocabile în pricina ce a determinat suspendarea, niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății, iar cauza a rămas în nelucrare până în data de 11 martie 2022 când recurentul-reclamant G. a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei, cu depășirea termenului prevăzut de art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamanții E., F. și G. împotriva deciziei civile nr. 530 A din 11 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2007.

Referitor la solicitarea intimatei-pârâte H. S.R.L. (fostă B. SRL) de obligare a recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 16760,71 RON, potrivit potrivit facturilor seria x nr. x/22.04.2015, achitată în data de 26 mai 2015, și seria x nr. x/27.05.2015, achitată în data de 24 iunie 2015, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurenți la plata către intimata-pârâtă H. S.R.L. (fostă B. SRL) a sumei de 8000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., sumă pe care o apreciază ca fiind proporționată și având caracter rezonabil, în raport cu activitatea desfășurată de avocat și complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanții E., F. și G. împotriva deciziei civile nr. 530 A din 11 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2007.

Obligă pe recurenți la plata către intimata-pârâtă H. S.R.L. (fostă B. SRL) la plata sumei de 8000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 aprilie 2022.