ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 84/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea penală din 09 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 47/54/2013 în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate cetățean german K.N., inclusiv. Totodată, s-a fixat termen la data de 13 ianuarie 2013, pentru ca parchetul să depună mandatul european de arestare, tradus în limba română. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 08 ianuarie 2013 a fost înregistrată semnalizarea în Sistemul Informatic Schengen, transmisă prin intermediul I.G.P.R.

– C.C.P.I., cu traducerea acesteia în limba română, din care reiese faptul că autoritatea judiciară din Germania a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate K.N., întrucât aceasta este urmărit pentru comiterea infracțiunii de fraudă, prevăzută de art. 263 pct. 1 C. pen. german. Potrivit art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată, completată și republicată, dacă persoana a fost reținută potrivit art. 101 din aceeași lege, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin C.C.P.I., arestarea persoanei solicitate sau obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.

Constatând că la dosar nu se găsește mandatul european de arestare pentru a se putea proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor de fond și formă pentru arestarea și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane, emitente a mandatului european de arestare, având însă în vedere semnalarea transmisă de autoritatea judiciară din Germania, s-a urmat procedura cerută de art. 99 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, necesitatea asigurării celerități în derularea procedurii de punere în executate a mandatului european de arestare și gravitatea acuzațiilor, instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pentru o durată de 5 zile, conform art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, instanța a mai apreciat că nu se impune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, arestarea preventivă fiind singura măsură necesară pentru a asigura o mai bună desfășurare a procedurii. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs persoana solicitată K.N., solicitând lăsarea sa în libertate pentru a-i da posibilitatea să-și dovedească nevinovăția Critica adusă nu este fondată. Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte reține că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002. Rațiunea mandatului european constă în necesitatea de a se asigura garanția că persoanele urmărite nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, acesta reprezentând un instrument de aducere a persoanei solicitate în fața statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Astfel, în mod corect a dispus instanța de fond arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, persoana solicitată fiind reținută în baza dispozițiilor art. 101 alin. (1) și (2) din aceeași lege, pe baza semnalării transmise în Sistemul informatic S.S. Cu privire la măsura preventivă dispusă, Înalta Curte apreciază că, în : mod justificat, instanța de fond a ales măsura arestării preventive față de persoana solicitată, având în vedere gravitatea faptei comise, privarea de libertate reprezentând în același timp o garanție pentru a se asigura prezența acestuia în fața organelor judiciare, existând pericolul de a se sustrage și de a tergiversa punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane.

Prin urmare, critica persoanei solicitate de a fi lăsată în libertate nu poate fi primită de către Înalta Curte, în condițiile în care în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european instanța nu poate face aprecieri cu privire la legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de către autoritățile judiciare solicitante. Reținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat. În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată K.N. împotriva încheierii din 09 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 47/54/2013. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba germană se suportă din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2013.