ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3338/2012

Asupra contestației în anulare de față în

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 7 decembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul

C.C. împotriva Deciziei penale nr. 3625 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3420/1/2011.

În motivarea căii de atac, contestatorul a

invocat temeiurile art. 386 lit. c) și e C. proc. pen., susținând, în esență,

că nu a fost audiat de instanța de recurs și că nu există constituire de parte

civilă din partea Ministerului Agriculturii și Alimentației, astfel că se

impunea încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. c) raportat la

art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen.,

Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație,

fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 18 octombrie 2012.

Contestația în anulare formulată este

inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă

că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în

principiu a contestației formulate.

în ce privește primul caz de contestație în

anulare invocat de condamnatul C.C., prevăzut de art. 386 lit. c) din C. proc.

pen., care se referă la nepronunțarea instanței asupra unei cauze de încetare a

procesului penal, cu privire la care existau probe la dosar:

Înalta Curte constată că acest motiv de

contestație în anulare a fost invocat formal, întrucât din actele dosarului

rezultă că în cauză nu putea fi incidență cauza de încetare a procesului penal

prevăzută de art. 10 lit. f) C. proc. pen., cu privire la care contestatorul

susține că ar fi fost probe la dosar, câtă vreme în cauză, raportat la natura

infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, acțiunea penală nu se

punea în mișcare la plângerea prealabilă, ci din oficiu. De altfel, plângerea,

ca mod de sesizare a organelor judiciare este o instituție procesuală distinctă

de constituirea de parte civilă.

Al doilea caz de contestație în anulare

invocat este cel prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. privind

neascultarea inculpatului de către instanța de recurs, atunci când aceasta era

obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Invocarea acestui caz este, de asemenea, pur

formală, dat fiind că nu era incidență nicio situație privind ascultarea

obligatorie a inculpatului, raportat la soluțiile de condamnare pronunțate în

cauză, iar, pe de altă parte, se constată că acesta a fost ascultat de instanța

de recurs la termenul din 17 mai 2011, declarația acestuia găsindu-se la fila

40, dosar instanța de recurs.

De altfel, împotriva aceleiași decizii,

contestatorul a mai formulat o contestație în anulare - invocând în sprijinul

acesteia motive similare -, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia

penală nr. 509 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 8403/1/2011.

Așa fiind, contestația în anulare este

inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres

prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste considerente, urmează a fi

respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

condamnat C.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul condamnat C.C. împotriva Deciziei penale nr. 3625

din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 3420/1/2011.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18

octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM