ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3338/2012

Asupra contestației în anulare de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 decembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 3625 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3420/1/2011. În motivarea căii de atac, contestatorul a invocat temeiurile art. 386 lit. c) și e C. proc. pen., susținând, în esență, că nu a fost audiat de instanța de recurs și că nu există constituire de parte civilă din partea Ministerului Agriculturii și Alimentației, astfel că se impunea încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. c) raportat la art. 10 lit. f) C. proc.

pen. Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 18 octombrie 2012. Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate. în ce privește primul caz de contestație în anulare invocat de condamnatul C.C., prevăzut de art. 386 lit. c) din C. proc.

pen., care se referă la nepronunțarea instanței asupra unei cauze de încetare a procesului penal, cu privire la care existau probe la dosar: Înalta Curte constată că acest motiv de contestație în anulare a fost invocat formal, întrucât din actele dosarului rezultă că în cauză nu putea fi incidență cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 10 lit. f) C. proc. pen., cu privire la care contestatorul susține că ar fi fost probe la dosar, câtă vreme în cauză, raportat la natura infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, acțiunea penală nu se punea în mișcare la plângerea prealabilă, ci din oficiu. De altfel, plângerea, ca mod de sesizare a organelor judiciare este o instituție procesuală distinctă de constituirea de parte civilă.

Al doilea caz de contestație în anulare invocat este cel prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. privind neascultarea inculpatului de către instanța de recurs, atunci când aceasta era obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Invocarea acestui caz este, de asemenea, pur formală, dat fiind că nu era incidență nicio situație privind ascultarea obligatorie a inculpatului, raportat la soluțiile de condamnare pronunțate în cauză, iar, pe de altă parte, se constată că acesta a fost ascultat de instanța de recurs la termenul din 17 mai 2011, declarația acestuia găsindu-se la fila 40, dosar instanța de recurs.

De altfel, împotriva aceleiași decizii, contestatorul a mai formulat o contestație în anulare - invocând în sprijinul acesteia motive similare -, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 509 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 8403/1/2011. Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa. Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.C. împotriva Deciziei penale nr. 3625 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3420/1/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM