ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 722/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 5343/63/2011, reclamantul

R.N.I.R. a chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului Administrației și

Internelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

anuleze decizia de pensie nr. 15185 din 27 decembrie 2010 emisă de pârâtă, să

se mențină drepturile de pensie stabilite prin decizia nr. 157185 din 13

noiembrie 2009 și să i se plătească diferența dintre pensia stabilită prin

decizia nr. 157185 din 13 noiembrie 2009 și cea stabilită prin decizia a cărei

anulare o cere, la care să se adauge dobânda legală.

Prin Sentința civilă

nr. 3614 din 15 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

cu motivarea că, în speță, cererea reclamantului nu este îndreptată împotriva

CNPAS sau împotriva vreunei case teritoriale de pensii pentru a se face

aplicarea tezei I a art. 156 din legea nr. 19/2000, astfel că devin incidente

dispozițiile cuprinse în teza a II-a a articolului de lege menționat iar

competentă să soluționeze cauza este instanța în a cărei circumscripție

teritorială se află sediul pârâtei Casa de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 7723 din 1 octombrie 2012 și-a

declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea primei

instanțe sesizate, Tribunalul Dolj și, constatând ivit conflict negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la

data sesizării Tribunalului Dolj (3 februarie 2011), reglementează din punct de

vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva

CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află

domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156,

prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se

completează cu dispozițiile codului de procedură civilă și ale Legii nr.

304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din

momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe,

potrivit alin. (2). Dispozițiile codului de procedură civilă constituie

procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile

prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții

potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ.

Potrivit prevederilor

art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu

modificările și completările ulterioare, colectarea și virarea contribuțiilor

de asigurări sociale, precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie

reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale. Articolul 132

prevede:„(1) Casele de pensii sectoriale se înființează în sub ordinea

Ministerului Apărării  Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Roman de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate

juridică și cu sediul în municipiul București, (2) Casele de pensii sectoriale

prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice

responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1). Mai mult

decât atât, potrivit prevederilor art. 139 lit. l) din Legea nr. 263/2010, Casa

de pensii sectorială „asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești

în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei

legi".

Având în vedere

aceste dispoziții legale, pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă

interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta

fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie

2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea

nr. 19/2000, lege care, de altfel, a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, Tribunalul București, în baza art. 158 și următoarele C.

proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, a statuat că

Tribunalului Dolj îi aparține competența de soluționare a cauzei.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Sesizarea instanței

cu cererea reclamantului, s-a făcut la data de 3 februarie 2011, dată la care

intrase în vigoare Legea nr. 263/2010 „privind sistemul unitar de pensii

publice".

Dispozițiile art. 154

din Legea nr. 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește

competența teritorială a tribunalului, în litigiile privind drepturile de

asigurări sociale.

Într-o primă ipoteză,

se prevede că cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor

teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

În situația în care

pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului

stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul, instanța în a cărei

rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, impusă

de rațiunea facilitării accesului la justiție al pensionarilor, în litigiile ce

privesc stabilirea și respectiv recalcularea pensiilor.

Trebuie precizat că

față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus sintagma de

"case de pensii sectoriale" care sunt, de fapt, succesoarele de drept

ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul

Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și SRI, structuri

care au fost desființate.

Potrivit art 135 din

lege „atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se

stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații, adoptată în termen de 30 de

zile de la data publicării prezentei legi".

Cum în speță, cererea

a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă

prima teză a textului legal menționat potrivit căreia competența revine

instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG