ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1810/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 686 din 25 martie

2010, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și

contencios administrativ fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamantul E.C. împotriva pârâților Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România și Corpul Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România, Filiala Gorj, având ca obiect plata de drepturi

salariale aferente perioadei octombrie 2005-octombrie 2008 și acordarea de

daune morale.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 5500 din 16

octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat perimat recursul.

Reclamantul a declarat recurs și

împotriva acestei din urmă decizii,

recurs

care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din 1 aprilie 2013,

Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, față

de împrejurarea că acesta a fost exercitat împotriva unei hotărâri irevocabile.

Excepția este întemeiată și va fi admisă,

pentru următoarele considerente:

Împotriva hotărârii judecătorești se pot

exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care

nu se poate deroga.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,

sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile

date în primă instanță fără drept de apel. Așadar, căii de atac a recursului îi

sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 alin. (1) C.

proc. civ.

Pe de altă parte, din dispozițiile

art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat

la art. 299 alin. (1) același Cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat

principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin

exercitare. Prin urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri

este exclusă.

Or, reclamantul a declarat un nou recurs

împotriva unei decizii prin care s-a soluționat un alt recurs declarat de el, ceea

ce este inadmisibil.

Hotărârea pronunțată în recurs este irevocabilă

în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nefacând parte dintre cele prevăzute

de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. ca putând fi atacate pe calea recursului.

În

speță, hotărârea atacată este pronunțată în recurs, iar faptul

că prin ea s-a constatat perimat recursul este irelevant în aprecierea admisibilității

căii de atac exercitate.

Astfel, art. 253 alin. (2) C. proc. civ.,

care prevede că hotărârea ce constată perimarea este supusă recursului, nu poate

fi interpretat în sensul că și hotărârea de perimare a recursului este susceptibilă

de a fi atacată cu recurs. Acest text, la data când a fost introdus în C. proc.

civ., a urmărit numai să desființeze apelul împotriva hotărârilor date în perimare,

iar nu să deschidă posibilitatea recursului la recurs, contrar întregului sistem

al codului. Textul este situat în Capitolul III al Titlului III privitor la judecata

în primă instanță și, deci, se referă numai la hotărârile pronunțate în fond de

prima instanță. Este adevărat că art. 316 C. proc. civ. prevede că se aplică și

în recurs textele privitoare la instanța de fond, însă numai în măsura în care nu

sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privitor la recurs. Or, legea nu prevede

posibilitatea de a se ataca o hotărâre dată asupra recursului cu un alt recurs.

Perimarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă

în cursul judecății pe cale de excepție, astfel că nu se poate admite ca, pentru

hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care

legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului.

În

concluzie, hotărârile pronunțate în recurs, indiferent de

soluția adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, ci, potrivit

art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri irevocabile, pentru care

art. 299 alin. (1) C. proc. civ. nu deschide calea recursului.

Cum recursul exercitat în cauză privește

o hotărâre pronunțată în recurs, acesta este inadmisibil, urmând a fi respins ca

atare, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) coroborat cu

art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul E.C. împotriva deciziei civile nr. 5500 din 16 octombrie 2012 a

Curții

de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind

conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1

aprilie 2013.