ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3078/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3078/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

19 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. 7905/105/2008*, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul D.M., de schimbare a

încadrării juridice a uneia din infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv

din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul D.M., după cum urmează:

- pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în

formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din

perioada 24 iulie 2008-14 noiembrie 2008, la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare;

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o perioada de 2 ani

după executarea pedepsei principale.

- pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art.

290 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a

contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,

respectiv 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., și art. 65 alin. (2) C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o

perioada de 2 ani după executarea pedepsei rezultante de mai sus, ce se execută

în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei

timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 15 noiembrie 2008

la 04 februarie 2009.

Inculpatul a fost lipsit de drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, în

condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani,

termen de încercare.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a obligat pe

inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele care se vor stabili de acest serviciu; să anunțe

consilierul de probațiune din cadrul serviciului de la lit. a), în prealabil,

despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și despre orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și despre întoarcerea din deplasare; să

comunice aceluiași consilier și să justifice schimbarea locului de muncă,

precum și orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de

existență ale inculpatului.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. penal raportat la art. 83 C. penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. penal, a suspendat

executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei

închisorii.

În baza dispozițiilor art. 359 alin. (3). C. proc.

pen., o copie de pe prezenta hotărâre s-a comunicat și organului de politie din

localitatea unde domiciliază inculpatul.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a

constatat că inculpatul D.M. se află sub puterea măsurii preventive a obligării

de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., până la

soluționarea definitivă a cauzei, astfel cum s-a dispus prin încheierea de

ședință din data de 06 august 2009 a Tribunalului Prahova, definitivă prin

decizia penală nr. 560 din 10 august 2009 a Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., raportat la art.

6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000 inculpatul a fost obligat la

restituirea către denunțătorul B.P., a sumei de 41.500 lei, actualizată în

raport cu rata inflației, la data plății efective.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., raportat

la art. 163 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen., cu referire la art. 20 din

Legea nr. 78/2000 a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului,

instituită prin ordonanța din data de 26 noiembrie 2008 a D.N.A. – Serviciul

Teritorial Ploiești, constând în înființarea popririi asupra sumelor de bani

deținute de inculpatul D.M. în contul nr. 25320880945687xxxxx deschis la B.R. SA,

până la concurența sumei de 41.500 lei, primită cu titlu de mită de la

denunțătorul B.P.

În baza art. 14 alin. (3), lit. a), teza penultimă C.

proc. pen., raportat la art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea în parte a

procesului verbal al Adunării Creditorilor din data de 29 septembrie 2008,

aflat în dosarul nr. 25941/3/2007 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

corespunzător mențiunilor contrare realității înserate în cuprinsul acestui

înscris, astfel cum sunt detaliate în considerentele prezentei hotărâri.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a

fost obligat să plătească statului suma de 20.000 lei, cheltuieli judiciare.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 103/P/2008

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. -

Serviciul Teritorial Ploiești consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen.,

s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a

inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă

continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și instigare la fals

în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 alin.

(1) C. pen.

În esență, actul de inculpare a reținut că în calitate de

practician în insolvență în cadrul R. I.P.U.R.L., ca administrator judiciar al

SC N.G. SRL București, aflată în procedura de insolvență, inculpatul D.M. a

pretins în perioada 24 iulie 2008 - 14 noiembrie 2008 de la denunțătorul B.P., administrator

al SC H.C. SRL Ploiești, un procent de 5 % din valoarea lucrărilor executate și

care urmau a fi prezentate la decontare de firma denunțătorului în baza

contractului nr. 4 din 02 mai 2008, încheiat cu societatea aflată în

insolvență, și a primit în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale

unice, sume de bani, ultima remitere fiind constatată în urma unei proceduri

flagrante, pentru semnarea și ștampilarea, în derularea contractului a

documentelor necesare decontării contravalorii lucrărilor de construcție

realizate semnătură și ștampilă fără de care P.O. Ianca, beneficiara lucrărilor

și unitatea bancară nu ar fi efectuat plata sumelor respective.

S-a mai constatat prin rechizitoriu că în aceeași

calitate, inculpatul a determinat-o cu intenție pe R.M., angajată în cadrul

firmei sale ca jurist, să completeze în fals procesul verbal al adunării

creditorilor din data de 29 septembrie 2008, după ce acesta fusese semnat de

reprezentanții creditorilor, prin adăugarea în conținutul înscrisului a unor

mențiuni contrare realității.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin

condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.,

după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 – art. 291 C.

proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea

penală și alte probe noi, instanța fondului a examinat și apreciat materialul

amintit, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția

penală a autorului acestora, sens în care a reținut următoarele:

Inculpatul D.M., în calitate de administrator judiciar al

SC N.G. SRL București, aflată în procedură de insolvență, calitate pe care a dobândit-o

în baza sentinței comerciale nr. 2643 din 05 iunie 2008 a Tribunalului

București, secția a VII-a comercială, a pretins de la denunțătorul B.P.,

administrator al SC H.C. SRL Ploiești (fostă SC H.F. SRL Ploiești) un procent

de 5 % din contravaloarea lucrărilor executate de firma acestuia din urmă

conform contractului de subantrepriză nr. 4 din 02 mai 2008 încheiat cu

societatea aflată în insolvență și a primit de la denunțător, în mod repetat și

în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 01 septembrie 2008

suma de 31.200 lei, pe data de 02 septembrie 2008 suma de 4.300 lei, în ziua de

04 noiembrie 2008 suma de 6.000 lei, iar în data de 14 noiembrie 2008 suma de

35.600 lei, ultima remitere fiind constatată în urma unei proceduri flagrante,

condiționând semnarea și aplicarea ștampilelor R. I.P.U.R.L. și SC N.G. SRL

București pe documentele depuse în vederea decontării contravalorii lucrărilor

efectuate în regim de subantrepriză, de primirea acestor sume. Semnătura și

ștampilele ce trebuiau sa fie aplicate de inculpatul D.M. erau indispensabile

efectuării plăților de către P.O. Ianca, județ Brăila, beneficiara lucrărilor,

prin unitatea bancară unde aceasta își avea deschise conturile.

În fapt, inculpatul D.M. s-a prevalat de prerogativele

calității de administrator judiciar pe deplin conferite de instanța de judecată

și prevăzute în cuprinsul Legii nr. 85/2006, calitate în care a preluat

conducerea efectivă a activității SC N.G. SRL București, având dreptul de a

decide asupra continuării derulării contractului de execuție în regim de

subantrepriză încheiat cu SC H.F. SRL Ploiești, de a încheia acte de dispoziție

având ca obiect modalitatea de plată a contravalorii lucrărilor, datorată de

beneficiarul acestora, P.O.I. și de a semna documentele depuse în vederea

decontării la plată, și a condiționat îndeplinirea acestor activități de

primirea de la administratorul SC HARA CONSTRUCT SRL Ploiești, fosta SC H.F. SRL

Ploiești a unui procent de 5 % din contravaloarea lucrărilor prezentate la

decontare.

Contractul de subantrepriză dintre SC N.G. SRL București

și SC H.F. SRL a fost încheiat în condițiile în care, SC N.G. SRL București a

adjudecat lucrarea participând la procedura de achiziție publică în asociere cu

SC C. SRL București, în ceea ce privește întocmirea proiectului tehnic și cu o

a doua firmă, respectiv SC G.E.G. SRL București, căreia îi revenea obligația de

a executa lucrările de construire, asfaltare și reabilitare a drumurilor, care

însă după încheierea contractului cu Primăria Ianca, a refuzat să-și

îndeplinească obligațiile asumate prin acordul de asociere.

În aceasta conjunctură, prin intermediul unuia din

asociații SC N.G. SRL București, respectiv B.I., martorul C.M., directorul

general al societății l-a cunoscut pe denunțătorul B.P., administratorul SC H.F.

SRL Ploiești, firmă având ca obiect principal de activitate executarea

lucrărilor de construcții civile și industriale.

În condițiile arătate SC N.G. SRL București datora către SC

H.F. SRL o sumă importantă în contul lucrărilor realizate până la momentul

intrării în procedura insolvenței, situație ce s-a repercutat în mod negativ

asupra acestei firme, iar pe de altă parte, SC H.F. SRL Ploiești avea interesul

de a continua lucrările, având în vedere valoarea mare a acestora prevăzută în

contractul de subantrepriză.

Astfel, inculpatul avea dreptul de a aviza toate

documentele pe care SC H.F. SRL le emitea debitoarei SC N.G. SRL, de a

participa la recepția lucrărilor, de a semna situații de lucrări, facturile,

actele de cesiune, adică toate documentele impuse prin derularea contractului

de executare de lucrări.

Pe de altă parte, firma debitoare a acceptat ca din

comisionul ce-i revenea prin încheierea contractului cu Primăria Ianca, să

beneficieze în limita procentului de 7 % din valoarea acestuia, urmând ca

diferența să revină subanteprenorului.

În condițiile anterior descrise, la data de 26 mai 2008, SC

H.F. SRL Ploiești a emis către SC N.G. SRL București factura nr. 12 având ca

obiect executarea parțială a lucrărilor prevăzute în contractul nr. 4 din 02

mai 2008, în valoare de 550.000 lei.

La rândul său, SC N.G. SRL București a emis către P.O.

Ianca factura fiscală seria NELSIM nr. 0001135 din data de 27 mai 2008 având

același obiect ca cel menționat în factura mai sus indicată, dar în cuantum de

660.736,68 lei, sumă formată din valoarea propriu - zisă a lucrărilor

executate, la care s-a adăugat procentul de 6 % datorat SC C. SRL București și

un comision de antreprenoriat general perceput de reprezentanții SC N.G. SRL

București.

Ambele facturi fiscale au fost însoțite de liste

cuprinzând cantitățile de lucrări executate și prețurile aferente acestora.

În baza unui ordin de plată emis la data de 06 iunie 2008,

care a coincis cu data efectuării plății, P.O. Ianca, în calitate de

beneficiară a lucrărilor, a virat suma de 660.736,68 lei corespunzătoare

facturii fiscale nr. 01135 din 27 mai 2008, în contul deschis de SC N.G. SRL

București la B.T. București, agenția Gara de Nord.

Întrucât nu și-a primit suma de bani cuvenită pentru

lucrările efectuate, recepționate și facturate pe data de 26 mai 2008, în

cursul lunii iunie 2008 denunțătorul B.P. s-a prezentat la sediul P.O. Ianca,

unde a purtat o discuție pe această temă cu primarul C.G.F., martor în cauză.

Ulterior, denunțătorul l-a contactat pe martorul N.V., în

prezent asociat și unul dintre administratorii SC E.S. SRL București, pe care

l-a cunoscut în urmă cu zece ani prin prisma relațiilor comerciale derulate

între firma pe care o deținea la acea vreme, respectiv SC B.H. SRL și

societatea administrată în acel moment de susnumitul și anume SC R.C.S.T. SRL,

împrejurare în care i-a relatat despre datoria pe care o avea față de el SC N.G.

SRL București.

Martorul N.V. îl cunoștea pe B.I., care avea calitatea de

asociat în cadrul SC N.G. SRL București și s-a oferit să medieze situația

tensionată care s-a creat între reprezentanții celor două firme, având o

întrevedere, în incinta unui bar situat la parterul Hotelului I.B., atât cu B.I.

cât și cu directorul general al SC N.G. SRL București, C.M., pe care a încercat

să-i convingă să-i plătească lui B.P. suma de bani datorată.

Martorul N.V. a mai încercat și ulterior realizării

acestei întâlniri să-i determine pe reprezentanții SC N.G. SRL București să-i

achite denunțătorului suma cuvenită, prin mai multe discuții telefonice.

Conducerea SC N.G. SRL București a virat însă în contul SC

H.F. SRL Ploiești doar o parte din suma înscrisă pe factura nr. 12 din 26 mai 2008

și anume 120.000 lei, diferența servind la stingerea unei creanțe către o altă

societate comercială, așa cum rezultă din depoziția martorului C.M.

Totodată, pentru a se evita pe viitor repetarea situației

create, între B.I., asociat în cadrul SC N.G. SRL București și denunțătorul B.P.,

în calitate de reprezentant al SC H.F. SRL Ploiești, s-a convenit verbal ca

plata sumelor rezultate din lucrările realizate ulterior să se efectueze pe

baza unor convenții de cesiune de creanță.

În consecință, la data de 10 iulie 2008, între

reprezentanții celor două societăți comerciale a fost încheiată convenția de

cesiune de creanță nr. 298, în baza căreia cedentul SC N.G. SRL București,

reprezentată de directorul general C.M. a cesionat irevocabil către SC H.F. SRL

Ploiești creanța în valoare de 708.499,45 lei (T.V.A. inclus) pe care o deținea

în contra debitorului P.O. Ianca.

La aceeași dată s-a emis de către SC N.G. SRL București

notificarea nr. 301, act prin care P.O. Ianca i-a fost pus în vedere să

efectueze plata sumei menționate în contractul de cesiune anexat, în contul SC H.F.

SRL Ploiești deschis la B.C.R., sucursala Ploiești.

Înainte însă de încheierea convenției de cesiune de

creanță anterior menționată, Tribunalul București, secția a VII-a comercială, a

pronunțat, în dosarul nr. 25941/3/2007, sentința comercială nr. 2643 din 05

iunie 2008 prin care a admis cererea creditorului SC R.C. SRL Ploiești și în

baza art. 33 alin. (4) și (6) din Legea nr. 85/2006 a deschis procedura

generală împotriva debitoarei SC N.G. SRL București, ridicând dreptul de

administrare a debitoarei constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de

a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea.

Totodată, a interzis administratorilor societății

debitoare înstrăinarea părților sociale deținute la aceasta, dispunând

indisponibilizarea părților sociale în registrele speciale de evidență sau

conturile înregistrate electronic. De asemenea, a dat dispoziție tuturor

băncilor la care debitoarea avea disponibil în conturi să nu dispună de acestea

fără un ordin al judecătorului sindic sau al administratorului, obligația de

înștiințare a băncilor revenindu-i administratorului judiciar.

Instanța a numit în acest scop în calitate de

administrator judiciar pe R. I.P.U.R.L., in cadrul căreia își desfășura

activitatea specifică, inculpatul D.M., pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzută

de art. 20 din Legea nr. 85/2006 cu conducerea integrală a activității

societății debitoare, stabilind și o remunerație provizorie de 5.000 lei din

averea debitoarei, pentru lichidatorul judiciar.

În conținutul hotărârii a fost constatată existența

creanțelor deținute de SC R.C. SRL, în cuantum de 25.246,06 lei și SC S.S.D. SRL,

în sumă de 1.549.495,63 lei, împotriva debitoarei SC N.G. SRL București, ca

fiind certe, lichide și exigibile.

Martorul C.M. a aflat despre existența hotărârii

respective la sfârșitul lunii iunie 2008, de la consilierul juridic al

societății, B.R., care a identificat minuta consemnată în condica de ședință a

Tribunalului Municipiului București și care i-a comunicat că poate reprezenta

mai departe firma întrucât sentința de intrare în procedura insolvenței nu fusese

redactată, urmând ca, după ce li se va transmite un exemplar al acesteia, firma

să fie condusă de un administrator judiciar desemnat de instanță. În aceste

condiții au fost semnate de către susnumitul, în calitate de director general

al SC N.G. SRL București, la data de 10 iulie 2008, convenția de cesiune de

creanță nr. 298 și notificarea aferentă, după care, la data de 15 iulie 2008,

acesta a demisionat din cadrul firmei respective.

În ceea ce privește P.O. Ianca, conducerea acestei

instituții a luat la cunoștință de intrarea SC N.G. SRL București în procedura

generală de insolvență, la data de 23 iulie 2008, când a fost înregistrată în

evidențele proprii adresa emisă în acest sens de către R. I.P.U.R.L.,

administrator judiciar al societății în discuție, reprezentată de inculpatul D.M.

în calitate de președinte, adresă căreia i-a fost atribuit numărul de

înregistrare 16.834.

La adresa emisă au fost anexate certificatul de grefă al

instanței de judecată în care a fost consemnat dispozitivul hotărârii, sentința

comercială nr. 2643 din 05 iunie 2008, certificatul constatator emis de O.N.R.C.

referitor la SC N.G. SRL București, adresa emisă de Tribunal către R. I.P.U.R.L.

prin care reprezentantului acesteia i s-a comunicat că a fost desemnat în cauză

în calitate de administrator judiciar, certificatul de înregistrare și

atestatul R. I.P.U.R.L., legitimația de practician în insolvență a inculpatului

D.M. și actul acestuia de identitate.

La rândul său, denunțătorul B.P. a aflat despre

pronunțarea hotărârii de intrare în procedura generală de insolvență a SC N.G. SRL

București consultând pagina de internet a Tribunalului Municipiului București,

împrejurare în care s-a înscris la masa credală la data de 10 iulie 2008, în

calitate de creditor al acesteia, cu suma de 430.000 lei.

La solicitarea sa, pe la sfârșitul lunii iunie 2008,

martorul N.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.M., despre care a luat

cunoștință că este reprezentantul R. I.P.U.R.L., devenită administrator

judiciar al SC N.G. SRL București, și i-a propus să participe la o întâlnire cu

administratorul SC H.F. SRL Ploiești la sediul firmei sale, SC E.S. SRL,

propunere pe care inculpatul a acceptat-o.

Cu prilejul acestei întrevederi, denunțătorul B.P. i-a

prezentat inculpatului cererea de înscriere la masa credală și i-a comunicat că

este interesat de continuarea lucrărilor, cu condiția de a-i fi plătite sumele

de bani cuvenite pentru lucrările ce urmau a fi realizate.

Inculpatul i-a solicitat cu acest prilej denunțătorului

un document din care să rezulte stadiul colaborării derulate între firma sa și SC

N.G. SRL București, precum și intenția exprimată de a continua această

colaborare. La discuțiile purtate între cei doi a fost prezent martorul N.V.

În final, denunțătorul B.P. și inculpatul D.M. au hotărât

să se întâlnească la o dată ulterioară pentru a continua discuțiile, perioadă

în care inculpatul urma să se documenteze mai bine cu privire la dosarul de

insolvență având ca obiect SC N.G. SRL București.

La un interval de o săptămână după aceea, conform

înțelegerii anterioare, susnumiții s-au întâlnit tot într-un birou al sediului SC

E.S. SRL, administrată de martorul N.V. unde, în prezența respectivului, au

purtat discuții în legătură cu o adresă pe care denunțătorul B.P. trebuia să o

emită către R. I.P.U.R.L. pentru a solicita reprezentantului acesteia să

participe la recepția unei lucrări executate în localitatea Ianca. Urmare

acestei discuții, a fost emisă o adresă prin care denunțătorul B.P. l-a

încunoștiințat pe inculpat, în calitate de reprezentant al R. I.P.U.R.L., de

efectuarea la data de 24 iulie 2008 a recepției parțiale a lucrărilor

efectuate.

Cu prilejul celor două întrevederi care au avut loc în

sediul SC E.S. SRL, prima fiind solicitată de martorul N.V. la cererea

denunțătorului B.P., inculpatul D.M. a înțeles efectul negativ pe care l-a

exercitat asupra situației economico - financiare a SC H.F. SRL Ploiești

neplata sumei de 430.000 lei datorată de SC N.G. SRL București, dar și

interesul administratorului primei societăți de a continua derularea

contractului de subantrepriză, avându-se în vedere în acest sens nu numai

cuantumul mare al valorii lucrărilor prevăzute în contract, dar și

posibilitatea efectuării de lucrări suplimentare, neînscrise în respectivul

contract, a căror valoare putea fi, de asemenea, semnificativă.

Astfel, în urma discuției purtate anterior, la data de 24

iulie 2008 denunțătorul B.P. s-a întâlnit cu inculpatul D.M. la sediul P.O.

Ianca, județ Brăila, unde s-a constituit o comisie de recepție formată din cei

doi, alături de care au fost incluși M.E., angajat în cadrul SC N.G. SRL

București și trei salariați ai P.O. Ianca.

După constatarea existenței lucrărilor și măsurarea

acestora a fost întocmit procesul – verbal de recepție intitulat „Total general

măsurătoare lucrări asfaltare Ianca”, document ce a fost semnat de toți membrii

comisiei de recepție, ștampilat cu ștampila R. I.P.U.R.L., după care a fost

înregistrat în evidențele beneficiarului, P.O. Ianca, sub nr. 16.899 din 24

iulie 2008.

Cu acel prilej denunțătorul B.P. a discutat cu inculpatul

D.M. despre documentele pe care acesta trebuia să le semneze și ștampileze în

calitate de administrator judiciar al SC N.G. SRL București, respectiv

situațiile de lucrări, convențiile de cesiune de creanță și notificările

aferente acestora, documente pe baza cărora P.O. Ianca urma să efectueze plata

contravalorii lucrărilor în procent de 7 % în contul SC N.G. SRL București,

deschis la B.T. București, Agenția Gara de Nord, 10 % reprezentând garanția de

bună execuție în contul deschis de SC H.F. SRL Ploiești în favoarea SC N.G. SRL

București la B.T., sucursala Ploiești și 83 % în contul SC H.F. SRL Ploiești

deschis la B.C.R., sucursala Ploiești.

Fără semnarea și aplicarea de către inculpatul D.M. a

ștampilelor aparținând R. I.P.U.R.L. și a SC N.G. SRL București pe documentele

enumerate mai sus, P.O. Ianca nu ar fi efectuat plata sumelor de bani în

procent de 93 % din cuantumul lucrărilor, în conturile SC H.F. SRL Ploiești,

ceea ce ar fi pricinuit acestei firme un prejudiciu semnificativ, în condițiile

în care, așa cum reiese din declarația denunțătorului, angajații săi

executaseră circa 80 – 90 % din lucrările contractate, iar recepția acestora se

desfășura conform înțelegerii convenite cu reprezentanții beneficiarului și cu

administratorul judiciar, pe etape.

Inculpatul D.M., în contextul întâlnirii de la P.O.

Ianca, fiind singura persoană care avea dreptul, în virtutea calității de

administrator judiciar al SC N.G. SRL București, să semneze acele documente,

i-a pretins denunțătorului B.P. plata unui procent de 5 % din cuantumul

lucrărilor subcontractate și care urmau a fi încasate, pentru a semna și

ștampila documentele ce urmau a fi introduse la plată, punându-i în vedere că,

în situația în care nu va accepta remiterea sumelor de bani reprezentând

procentul pretins, el nu va semna nici un astfel de document.

Răspunsul dat de denunțător acestei cereri făcute de

inculpat a fost că suma pretinsă este mare și nu are de unde să o obțină, dar

că se va mai gândi și îi va comunica hotărârea pe care o va adopta în acest

sens.

În aceeași zi, în timp ce se deplasa către municipiul

Ploiești, denunțătorul B.P. a fost contactat telefonic de către inculpatul D.M.,

care nu a făcut altceva decât să încerce să-l convingă să accepte remiterea către

el a procentului de 5 %, spunându-i că, în caz contrar, urma să piardă foarte

mulți bani.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit susținerilor

denunțătorului, convorbirile telefonice dintre acesta și inculpat au continuat

și după ce primul a ajuns în municipiul Ploiești, împrejurarea în care acesta

i-a propus inculpatului o scăderea a procentului pretins la 1 – 2 % din

cuantumul lucrărilor, propunere respinsă de inculpat care, într-un mod

ultimativ, i-a pus în vedere denunțătorului că, în cazul în care nu acceptă

procentul de 5 % va proceda la rezilierea contractului și oprirea lucrărilor.

Denunțătorul a făcut o analiză a sumelor de bani

investite până în acel moment în executarea lucrărilor și a constatat că

desființarea contractului de subantrepriză încheiat cu SC N.G. SRL București ar

reprezenta pentru firma sa o pierdere semnificativă, situație în care i-a

comunicat inculpatului că este de acord să-i plătească procentul de 5 %, dar

numai după încasarea contravalorii lucrărilor întrucât nu dispune de sumele de

bani cuantificate în acest procent.

Cu acest prilej denunțătorul a convenit cu inculpatul D.M.

să se prezinte la sediul societății sale pentru calcularea procentului de 5 %

ce urma a-i fi remis și semnarea documentelor corespunzătoare decontării contravalorii

lucrărilor recepționate în ziua de 24 iulie 2008.

Drept urmare, instanța de fond a reținut că, la data de

01 august 2008, inculpatul D.M. s-a prezentat la sediul firmei denunțătorului

unde, în baza situațiilor de lucrări, au fost întocmite facturile fiscale emise

de SC H.F. SRL Ploiești către SC N.G. SRL București, precum și de către aceasta

din urmă către P.O. Ianca, facturi în baza cărora a fost calculat și procentul

de 5 % pe care urma să-l primească inculpatul.

Tot cu această ocazie, la sediul SC H.F. SRL din

Ploiești, inculpatul a semnat și ștampilat cu ștampile aparținând SC N.G. SRL

București și R. I.P.U.R.L. următoarele documente ce trebuiau introduse la

plată: „Lista cuprinzând cantitățile de lucrări la data de 24 iulie 2007 în

localitatea Ianca, județ Brăila” în valoare de 277.704,30 lei; „Lista

cuprinzând cantitățile de lucrări la data de 24 iulie 2007 în localitatea

Ianca, județ Brăila” în valoare de 851.469,15 lei; Convenția de cesiune de

creanță nr. 86 din data de 01 august 2008 având ca obiect suma de 706.719,40

lei încheiată între SC N.G. SRL București prin administrator judiciar R.

I.P.U.R.L. și SC H.F. SRL Ploiești; Notificarea către P.O. Ianca, județ Brăila,

aferentă convenției de cesiune de creanță susmenționate, prin care s-a solicitat

instituției respective plata unor sume de bani astfel: 706.719,40 lei,

reprezentând valoarea creanței cesionate către SC H.F. SRL Ploiești, pentru a

fi vărsată în contul acesteia la B.C.R., sucursala Ploiești; 59.602,84 lei

pentru a fi vărsată în contul SC N.G. SRL București, cont al lichidării deschis

la B.T., sucursala București, Agenția de Nord; 85.146,91 lei, reprezentând

garanția de bună execuție de 10 % din cuantumul lucrărilor recepționate la data

de 24 iulie 2008, pentru a fi vărsate în contul de garanție deschis la B.T., Sucursala

Ploiești; 106.354,31 lei, reprezentând garanția de bună execuție de 10 % din

cuantumul unei părți a lucrărilor recepționate la datele de 27 mai 2008 și 12

iunie 2008, pentru a fi virată în contul de garanție deschis la B.T., sucursala

Ploiești; Convenția de cesiune de creanță nr. 87 din data de 01 august 2008

având ca obiect suma de 230.494,57 lei, încheiată între SC N.G. SRL București

reprezentată de administrator judiciar R. I.P.U.R.L. și SC H.F. SRL Ploiești;

Notificarea către P.O. Ianca, județ Brăila, aferentă convenției de cesiune de

creanță sus-indicate, prin care s-a solicitat instituției respective plata

următoarelor sume de bani: 230.494,57 lei, reprezentând valoarea creanței

cesionate către SC H.F. SRL Ploiești, pentru a fi virată în contul acestuia

deschis la B.C.R., sucursala Ploiești; 19.439,30 lei pentru a fi virată în

contul SC N.G. SRL București, cont de lichidare deschis la B.T, Agenția Gara de

Nord; 27.770,43 lei, reprezentând garanția de bună execuție în procent de 10 %

din cuantumul unei părți a lucrărilor recepționate la data de 24 iulie 2008,

pentru a fi vărsată în contul de garanție deschis la B.T., sucursala Ploiești.

Motivul pentru care la data de 01 august 2008 au fost

întocmite două convenții de cesiune de creanță l-a constituit faptul că una din

acestea a avut ca obiect contravaloarea lucrărilor de asfaltare șosele, iar

cealaltă s-a referit la cuantumul lucrărilor de amenajare a parcărilor și

trotuarelor.

După întocmirea facturilor inculpatul D.M. a calculat pe

o coală de hârtie procentul de 5 % pe care i l-a pretins denunțătorului B.P.,

din suma de 706.719,40 lei ce a făcut obiectul convenției de cesiune de creanță

nr. 86 din 01 august 2008 și care a fost înscrisă pe factura eliberată de SC H.F.

SRL Ploiești către SC N.G. SRL București, rezultând suma de 35.500 lei, pe care

urma să i-o remită, în numerar, inculpatului D.M. după încasarea de la

beneficiarul lucrărilor în contul deschis la B.C.R., sucursala Ploiești a

contravalorii lucrărilor.

Acest calcul olograf efectuat de inculpat nu reprezintă

altceva decât o pretindere reiterată a procentului de 5 % din sumele arătate și

nicidecum un folos necuvenit dobândit ulterior îndeplinirii unei atribuții

legale. Infracțiunea de luare de mită se consumase deja la momentul pretinderii

inițiale arătate mai sus.

În concret, SC H.F. SRL Ploiești a emis către SC N.G. SRL

București, reprezentată prin administratorul judiciar R. I.P.U.R.L., factura

fiscală nr. 27 din 01 august 2008 având ca obiect suma de 706.719,40 lei

reprezentând valoarea creanței cedate conform convenției nr. 86 din 01 august 2008,

precum și factura fiscală nr. 28 din 01 august 2008 având înscrisă suma de

230.494,57 lei, reprezentând cuantumul creanței cedate în baza convenției nr. 87

din 01 august 2008.

La sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie

2008, denunțătorul B.P. (așa cum susține acesta și cum rezultă din listing-ul

telefonic pus la dispoziție de Compania de telefonie mobilă V.R. SA) a fost

contactat telefonic de inculpatul D.M., care i-a spus că P.O. Ianca a efectuat

plata sumelor de bani înscrise în notificarea aferentă convenției nr. 86 și l-a

întrebat când să vină pentru a primi suma reprezentând procentul de 5 % pretins

și calculat anterior. Cu acest prilej denunțătorul a convenit cu inculpatul D.M.

ca acesta să vină la Ploiești pe data de 01 septembrie 2008 pentru a primi suma

cerută, locul de întâlnire stabilit ulterior fiind zona situată în apropierea

Tribunalului Prahova.

Așa cum rezultă din declarația denunțătorului, dar și din

extrasul de cont nr. 13 din 03 septembrie 2008 aferent perioadei 01 septembrie 2008

- 02 septembrie 2008, acesta a ridicat de la unitatea bancară, la 01 septembrie

2008 (B.C.R., sucursala Ploiești) cu titlu de „cheltuieli diverse și salarii”

suma de 60.000 lei dar, întrucât avea de efectuat și alte plăți, a hotărât să-i

remită inculpatului D.M. doar suma de 31.200 lei.

Inculpatul D.M. a sosit în ziua și locul convenit pentru

a avea loc întâlnirea (în fața Tribunalului Prahova) la volanul autoturismului

de culoare neagră, marca H.S.F. denunțătorul B.P. s-a urcat în mașina acestuia

și i-a înmânat suma de 31.200 lei, formată din bancnote de câte 100 lei și 50

lei, pe care inculpatul a numărat-o, după care a introdus-o într-o sacoșă din

plastic, aceeași cu care a venit de fiecare dată inculpatul la întâlnirile cu

denunțătorul, așa cum declară acesta. Nemulțumit fiind, inculpatul D.M. a

solicitat denunțătorului diferența până la concurența sumei de 35.500 lei

pretinsă și calculată inițial, denunțătorul asigurându-l că va face rost și de

acei bani pe care îi va înmâna a doua zi, când urmau să se întâlnească în

același scop, tot în apropierea Tribunalului Prahova.

În aceleași circumstanțe ale primei întâlniri din

autoturismul inculpatului, în fața Tribunalului Prahova din data de 01

septembrie 2008, după numărarea și primirea sumei arătate, inculpatul D.M. a

semnat și a aplicat ștampilele aparținând SC N.G. SRL București și R.

I.P.U.R.L. pe convenția de cesiune de creanță nr. 121 din 28 august 2008 încheiată

între SC H.F. SRL Ploiești și SC N.G. SRL București, având ca obiect suma de

498.967,86 lei, precum și notificarea aferentă acestei convenții adresată P.O.

Ianca, județ Brăila, prin care se solicita acestei instituții plata

următoarelor sume de bani: 498.967,86 lei, reprezentând valoarea creanței

cesionate pentru a fi vărsată în contul SC H.F. SRL Ploiești deschis la B.C.R.,

sucursala Ploiești; 42.081,62 lei, reprezentând suma cuvenită SC N.G. SRL

București, pentru a fi plătită în contul acesteia, cont al lichidării, deschis

la B.T., Agenția Gara de Nord; 60.116,60 lei, reprezentând garanția de bună

execuție în procent de 10 % din suma consemnată în situația de lucrări datând

din 28 august 2008, pentru a fi virată în contul de garanție deschis la B.T., sucursala

Ploiești.

Așa cum a fost precizat anterior, efectuarea plății era

posibilă numai după semnarea și ștampilarea acestor documente de către inculpat,

activitate care a avut loc ulterior primirii sumei arătate.

Urmare înțelegerii stabilite în ziua precedentă, pe data

de 02 septembrie 2008, inculpatul D.M. a primit de la denunțător suma de 4.300

lei ce i-a fost remisă, în habitaclul autoturismului marca H.S.F., cu care s-a

deplasat la locul de întâlnire convenit anterior, inculpatul a procedat la numărarea

banilor primiți de la denunțător, pe care i-a introdus apoi în aceeași sacoșă

de plastic ce conținea documente aparținând SC N.G. SRL București și R.

I.P.U.R.L., așa cum a susținut denunțătorul și cum a fost confirmată în cadrul

procedurii flagrante.

Conveniența întâlnirilor dintre denunțător și inculpat

este confirmată și de existența convorbirilor dintre aceștia, așa cum sunt

evidențiate de relațiile puse la dispoziție de SC V.R. SA, la data de 02

septembrie 2008 fiind consemnate două apeluri ale inculpatului D.M. către

denunțătorul B.P.

Referitor la determinarea învinuitei R.M. de către

inculpatul D.M. sa altereze un înscris sub semnătură privată, ca infracțiune

mijloc, falsul, pentru săvârșirea infracțiunii scop, luarea de mită, din cele

ce vor urma rezultă legătura de cauzalitate între cele doua infracțiuni.

În concret, inculpatul D.M. a urmărit prin falsificarea

procesului - verbal al adunării creditorilor din 29 septembrie 2008 păstrarea

calității sale de administrator judiciar al SC N.G. SRL București, precum și

omiterea prezentării convențiilor de cesiune de creanță și a notificărilor

aferente.

Deși a figurat în evidențele U.N.P.I.R. cu sediul în

municipiul București, R. I.P.U.R.L., reprezentată de inculpatul D.M. nu și-a

desfășurat activitățile conforme obiectului prevăzut de lege la acea adresă,

dosarele privind societățile în care figura, fie în calitate de administrator

judiciar, fie în calitate de lichidator, fiind păstrate în biroul Societății

Civile de Avocați G.A., având sediul în municipiul București, de unde au și

fost ridicate de organele de cercetare penală.

Până la angajarea în calitate de jurist în cadrul R.

I.P.U.R.L. a învinuitei R.M., la data de 05 iunie 2008, când între R.

I.P.U.R.L., reprezentată de inculpatul D.M. în calitate de angajator și

învinuita R.M., în calitate de salariat, a fost încheiat contractul individual

de muncă nr. 3420/1VE, în baza căruia aceasta din urmă avea să îndeplinească

funcția de jurist, pentru care era remunerată cu un salariu de bază lunar brut

în sumă de 1.800 lei, activitatea de reprezentare în instanță, de întocmire și

emitere a documentelor prevăzute de Legea nr. 85/2006 a fost asigurată de SCA G.A.

unde, de altfel, figura sediul de corespondență al R. I.P.U.R.L.

Probele administrate în cauză au evidențiat că învinuita

R.M. de la momentul angajării s-a ocupat în fapt de întocmirea întregii

documentații în toate dosarele de insolvență, asigurând și reprezentarea în

instanță a R. I.P.U.R.L. Aceasta a confirmat că sediul declarat al R.

I.P.U.R.L. nu avea nici o legătură cu locația unde și-a desfășurat activitatea

și unde s-a purtat corespondența legată de aceste dosare.

Inculpatul D.M. a ales să-și desfășoare activitatea de

practician în insolvență în alt sediu decât cel cu care figura înregistrat în

evidențele oficiale, cu un contract de asistență juridică pretins încheiat cu

societatea de avocați care i-a acordat servicii de consiliere și reprezentare

în instanță pe care nu l-a semnat și ștampilat în calitate de reprezentant al R.

I.P.U.R.L., având-o salariată pe funcția de jurist pe învinuita R.M., a cărei

remunerație nu a fost plătită pe ștate de plată, ci de către avocat G.C. sau de

una din angajatele acesteia, deși între învinuită și avocata respectivă nu

existau raporturi de prepușenie.

Așa cum a rezultat din cercetări, din dispoziția

inculpatului D.M., care i-a prezentat în acest scop sentința comercială de

desemnare a R. I.P.U.R.L. în calitate de administrator judiciar al SC N.G. SRL

București, învinuita R.M. a îndeplinit formalitățile prevăzute de Legea nr. 85/2006,

respectiv emiterea de notificări către creditorii societății aflate în

procedură de insolvență, notificarea debitorilor și efectuarea de verificări la

O.N.R.C.

La data de 29 septembrie 2008 au fost convocați

creditorii SC N.G. SRL București, dintre care s-au prezentat SC R.C. SRL, prin

martorul G.E., SC S.S.D. SRL, prin martor D.D. și SC E.C. SRL, prin martor T.S.,

cei trei desfășurându-și activitatea în baza unor contracte de asistență

juridică cu SC U.A. SRL București, societate având ca obiect de activitate

recuperarea profesională de creanțe.

Ordinea de zi propusă pentru a fi pusă în discuția

participanților în cadrul adunării creditorilor programată a avea loc pe data

de 29 septembrie 2008, a fost următoarea: prezentarea situației economico -

financiare a societății debitoare; desemnarea comitetului creditorilor;

confirmarea/înlocuirea administratorului judiciar.

De menționat este faptul că martorul D.D. a reprezentat

în instanță și implicit la ședința adunării creditorilor și creditorii,

persoane fizice L.P. și P.P., foști angajați ai SC N.G. SRL București.

Din dispoziția inculpatului D.M., la ședință a participat

în calitate de angajat al R. I.P.U.R.L. învinuita R.M., care a primit sarcina

de a completa procesul - verbal privind desfășurarea adunării creditorilor.

Așa cum a rezultat din fotocopia procesului - verbal

întocmit la sfârșitul adunării creditorilor și pus la dispoziția acestora de

învinuită din dispoziția inculpatului (fiind fotocopiat după exemplarul

original în incinta Tribunalului Municipiului București), la pct. 1 pe ordinea

de zi nu apare consemnată prezentarea situației economico - financiare a

societății debitoare, din depozițiile martorilor stabilindu-se că inculpatul D.M.

a făcut vorbire în mod sumar despre existența unui contract în derulare al SC N.G.

SRL București cu o altă societate, de pe urma căruia urma să se încaseze și să

se aducă la masa credală suma de 40.000 lei. Nu a fost prezentată de către

inculpat valoarea reală a acestor creanțe, nefiind vorba de omisiune ci de

realizarea unui scop infracțional așa cum rezulta din cele de mai sus.

La pct. 2 și anume „desemnarea comitetului creditorilor”,

procesul - verbal nu conține nici o mențiune în forma inițială a întocmirii

sale. Mai mult, spațiul este barat cu o linie, depozițiile martorilor audiați,

D.A.D., T.A.S. și G.E., evidențiind că au fost făcute propuneri nominale cu

privire la componența acestui comitet, în vederea validării acestuia de către

judecătorul sindic. Tot din depozițiile martorilor a rezultat că învinuita R.M.

a susținut în fața reprezentanților creditorilor că nu poate fi ales comitetul

creditorilor întrucât nu este întrunit cvorumul necesar, aspecte care nu au

fost cuprinse însă în procesul - verbal.

Din conținutul aceluiași proces - verbal pus la

dispoziția reprezentanților creditorilor și care reprezintă, în fapt,

realitatea celor discutate și a hotărârilor luate, la pct. 3

„confirmarea/înlocuirea administratorului judiciar” a rezultat propunerea

făcută de aceștia de înlocuire a administratorului judiciar. Din depozițiile

acelorași martori a rezultat că s-a făcut o propunere de către învinuita R.M. în

sensul confirmării administratorului judiciar, în cauză inculpat D.M.,

propunere care a fost respinsă de reprezentanții creditorilor și mai mult, s-a

propus înlocuirea acestuia, aducându-se ca argumente faptul că, până la

momentul întrunirii, administratorul judiciar nu intrase nici măcar în posesia

documentelor contabile ale societății ce intrase în procedură de insolvență,

fapt ce evidenția dezinteresul acestuia.

Procedându-se în cadrul cercetărilor la ridicarea

dosarului de insolvență aflat pe rolul Tribunalului Municipiului București nr. 25.941/3/2007,

care viza SC N.G. SRL București, s-a constatat că procesul - verbal depus ca

înscris doveditor al celor discutate și hotărâte în cadrul adunării

creditorilor din 29 septembrie 2008, prezintă adăugiri esențiale, care îi

schimbă în totalitate scopul pentru care a fost întocmit, dar în egală măsură

evidențiază în mod concludent aceeași rezoluție infracțională a inculpatului D.M.

Astfel, după ce acest proces - verbal a fost semnat de

reprezentanții creditorilor mai sus indicați, la un interval de aproximativ

două zile față de data la care a avut loc adunarea creditorilor, învinuita R.M.,

care participa pentru prima dată la o astfel de activitate, la solicitarea

inculpatului a adăugat pe procesul - verbal în discuție mai multe mențiuni

contrare realității.

În concret, susnumita a consemnat pe fila nr. x a

procesului - verbal, la pct. 2 pe ordinea de zi privitoare la alegerea

comitetului creditorilor, mențiunea că „nu au fost întrunite condițiile prevăzută

de art. 16 alin. (4) din Legea nr. 85/2006” necesare îndeplinirii acestei

activități.

Instanța de fond a reținut că, caracterul contrar

realității al acestei mențiuni a rezultat din conținutul art. 13 alin. (3) din

Legea nr. 85/2006, care stipulează că „adunarea creditorilor va putea fi

convocată și … sau la cererea creditorilor, deținând creanțe în valoare de cel

puțin 30 % din valoarea totală a acestora”.

De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din același act

normativ, deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei

majorități prin valoare a creanțelor prezente, cu excepția cazurilor în care

legea cere o majoritate specială și nu cea de 30 % din valoarea totală a

creanțelor împotriva averii debitorului.

Prin urmare, putea fi ales un comitet al creditorilor,

fiind îndeplinite la data de 29 septembrie 2008 condițiile prevăzută de art. 16

alin. (4) din Legea nr. 85/2006 întrucât, consultând tabelul definitiv al

obligațiilor de plată s-a observat că valoarea creanțelor deținute de

creditorii prezenți, printre care SC S.S.D. SRL, ce figura cu o valoare a

creanței de 1.549.495,63 lei, depășea procentul de 30 % instituit de lege. Așa

cum a rezultat din tabelul definitiv al obligațiilor debitorului SC N.G. SRL

București încheiat la data de 29 septembrie 3008, valoarea totală a creanțelor

era de 2.410.264,68 lei care, raportat la creanța SC S.S.D. SRL evidențiază că

erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constituirea comitetului

creditorilor.

De asemenea, învinuita R.M., tot în baza dispoziției

primite de la inculpat, a adăugat pe fila nr. x a procesului - verbal, la

punctul nr. 3 pe ordinea de zi, două mențiuni având un conținut fictiv.

Astfel, la alin. (1) de la pct. 3 a înscris mențiunea „nu

întrunite condițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 pentru

recomandarea Comitetului creditorilor” pentru confirmarea/înlocuirea

administratorului judiciar. Această consemnare este contrară realității

întrucât în articolul indicat, teza finală, se statuează că, creditorii pot

decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat

provizoriu de către judecătorul sindic, aspect care mai reiese și din art. 11 alin.

(1) lit. d) din cuprinsul aceluiași act normativ.

Conținutul acestei mențiuni este contrar și discuțiilor

purtate în cadrul ședinței, întrucât reprezentantul creditorului SC R.C. SRL,

martorul G.E. a solicitat înlocuirea administratorului judiciar pe considerentul

că inculpatul nu intrase în posesia documentelor contabile ale debitoarei și nu

părea să-și dea interesul în derularea procedurii de insolvență.

Același caracter fictiv îl prezintă și mențiunea scrisă

de învinuita R.M. la alin. (2) al pct. 3 pe ordinea de zi, respectiv „nu

necesar votul creditorilor prezenți întrucât nu s-a propus intrarea în faliment

în procedură simplificată potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 85/2006”.

Din contră, reprezentanții creditorilor au solicitat intrarea în procedura

simplificată a falimentului.

S-a precizat faptul că, după semnarea procesului - verbal

de către reprezentanții creditorilor, aceștia au insistat pe lângă învinuita R.M.

să le fie înmânată o copie a procesului - verbal, lucru pe care aceasta l-a

realizat și astfel s-a putut face deosebirea între procesul - verbal în forma

în care a fost semnat de reprezentanții creditorilor și același proces - verbal

în care au fost inserate mențiunile contrare realității (al căror conținut a

fost explicat în cele ce preced) și care a fost depus la dosarul de insolvență.

Inculpatul D.M. a ascuns în mod conștient

reprezentanților creditorilor încheierea convențiilor de cesiune de creanță și

a notificărilor aferente acestora, documente prin care SC N.G. SRL București

ceda în favoarea SC H.F. SRL creanțele deținute în contra P.O. Ianca, județ

Brăila și nu a supus încheierea acestor tranzacții confirmării judecătorului

sindic, așa cum era obligat conform art. 20 alin. (1) lit. m) și art. 11 alin.

(2) din Legea nr. 85/2006.

Această conduită s-a explicat prin faptul că inculpatul

era mai degrabă interesat să acorde un interes sporit SC H.F. SRL Ploiești de

la al cărei administrator primise deja până în acel moment suma de 35.500 lei

cu titlu de mită, pretinsă acestuia și nu să respecte dispozițiile legii în

baza căreia, de fapt, ar fi trebuit să își desfășoare activitatea.

În acest sens sunt relevante și prevederile art. 11 alin.

(2) teza finală din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora deciziile manageriale

aparținând administratorului judiciar pot fi controlate sub aspectul

oportunității de către creditori prin organele acestora. Acesta a reprezentat

motivul pentru care inculpatul nu a dorit constituirea comitetului creditorilor

și astfel a dispus ca salariata sa, învinuita R.M., să consemneze în procesul -

verbal, în mod nereal, că nu ar fi întrunite condițiile legale în acest sens.

Această situație este în strânsă legătură cu cererea de

înlocuire a inculpatului din funcția de administrator judiciar formulată de un

reprezentant al creditorilor, cerere pe care inculpatul a respins-o deoarece,

într-o asemenea eventualitate, D.M. nu-și mai putea asigura venituri ilicite

sub forma sumelor de bani pretinse cu titlu de mită de la administratorul B.P.,

întrucât nu mai putea exercita acele atribuții pentru îndeplinirea cărora a

pretins și primit anterior bani.

În cazul în care procedura de insolvență ar fi intrat în

etapa lichidării judiciare, exista posibilitatea ca inculpatul D.M. să nu mai

fie desemnat în calitate de lichidator judiciar, ceea ce ar fi contravenit

interesului său de a obține în continuare cu titlu de mită de la denunțătorul B.P.

sume de bani în schimbul îndeplinirii atribuțiilor specifice acestei calități

și promisiunii făcute acestuia de derulare în continuare a contractului.

Acesta a fost motivul pentru care a dat dispoziție

învinuitei R.M. să completeze la alin. (2) al pct. 3 pe ordinea de zi din

procesul - verbal al adunării creditorilor că nu s-a propus intrarea în

faliment în procedură simplificată, potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 85/2006,

deși această solicitare a fost formulată de către reprezentanții creditorilor.

Procesul - verbal astfel contrafăcut prin adăugire a fost

depus la dosarul de insolvență nr. 25.941/3/2007 al Tribunalului Municipiului

București și valorificat în Raportul periodic de activitate regăsit în

încheierea judecătorului sindic din data de 30 octombrie 2008.

Mențiunile contrare realității, consemnate în procesul -

verbal arătat, au fost evidențiate prin cererea depusă la dosarul de insolvență

de către creditori de înlocuire a administratorului judiciar, aspect reluat în

Raportul periodic de activitate de către inculpatul D.M., care a fost nevoit,

în condițiile arătate, să insereze această mențiune.

Urmare faptului că cererea de înlocuire a sa din

calitatea de administrator judiciar nu a fost consemnată, așa cum ar fi

trebuit, în cuprinsul procesului - verbal al adunării creditorilor din 29

septembrie 2008, fiind ulterior depusă la judecătorul sindic, punerea în

discuție a acestei solicitări a f