ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3078/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 142 din 19 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. 7905/105/2008*, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul D.M., de schimbare a încadrării juridice a uneia din infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul D.M., după cum urmează: - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada 24 iulie 2008-14 noiembrie 2008, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare; În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale. - pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., și art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei rezultante de mai sus, ce se execută în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 15 noiembrie 2008 la 04 februarie 2009. Inculpatul a fost lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele care se vor stabili de acest serviciu; să anunțe consilierul de probațiune din cadrul serviciului de la lit. a), în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și despre întoarcerea din deplasare; să comunice aceluiași consilier și să justifice schimbarea locului de muncă, precum și orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale inculpatului. În baza art. 359 alin. (1) C. proc.

pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. penal raportat la art. 83 C. penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. În baza dispozițiilor art. 359 alin. (3). C. proc. pen., o copie de pe prezenta hotărâre s-a comunicat și organului de politie din localitatea unde domiciliază inculpatul. În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a constatat că inculpatul D.M. se află sub puterea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen., până la soluționarea definitivă a cauzei, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din data de 06 august 2009 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 560 din 10 august 2009 a Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., raportat la art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 inculpatul a fost obligat la restituirea către denunțătorul B.P., a sumei de 41.500 lei, actualizată în raport cu rata inflației, la data plății efective. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 163 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen., cu referire la art. 20 din Legea nr. 78/2000 a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului, instituită prin ordonanța din data de 26 noiembrie 2008 a D.N.A. – Serviciul Teritorial Ploiești, constând în înființarea popririi asupra sumelor de bani deținute de inculpatul D.M. în contul nr. 25320880945687xxxxx deschis la B.R. SA, până la concurența sumei de 41.500 lei, primită cu titlu de mită de la denunțătorul B.P.

În baza art. 14 alin. (3), lit. a), teza penultimă C. proc. pen., raportat la art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea în parte a procesului verbal al Adunării Creditorilor din data de 29 septembrie 2008, aflat în dosarul nr. 25941/3/2007 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, corespunzător mențiunilor contrare realității înserate în cuprinsul acestui înscris, astfel cum sunt detaliate în considerentele prezentei hotărâri. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 20.000 lei, cheltuieli judiciare. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 103/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

- Serviciul Teritorial Ploiești consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. În esență, actul de inculpare a reținut că în calitate de practician în insolvență în cadrul R. I.P.U.R.L., ca administrator judiciar al SC N.G. SRL București, aflată în procedura de insolvență, inculpatul D.M. a pretins în perioada 24 iulie 2008 - 14 noiembrie 2008 de la denunțătorul B.P., administrator al SC H.C.

SRL Ploiești, un procent de 5 % din valoarea lucrărilor executate și care urmau a fi prezentate la decontare de firma denunțătorului în baza contractului nr. 4 din 02 mai 2008, încheiat cu societatea aflată în insolvență, și a primit în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, sume de bani, ultima remitere fiind constatată în urma unei proceduri flagrante, pentru semnarea și ștampilarea, în derularea contractului a documentelor necesare decontării contravalorii lucrărilor de construcție realizate semnătură și ștampilă fără de care P.O. Ianca, beneficiara lucrărilor și unitatea bancară nu ar fi efectuat plata sumelor respective.

S-a mai constatat prin rechizitoriu că în aceeași calitate, inculpatul a determinat-o cu intenție pe R.M., angajată în cadrul firmei sale ca jurist, să completeze în fals procesul verbal al adunării creditorilor din data de 29 septembrie 2008, după ce acesta fusese semnat de reprezentanții creditorilor, prin adăugarea în conținutul înscrisului a unor mențiuni contrare realității. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 – art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi, instanța fondului a examinat și apreciat materialul amintit, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora, sens în care a reținut următoarele: Inculpatul D.M., în calitate de administrator judiciar al SC N.G.

SRL București, aflată în procedură de insolvență, calitate pe care a dobândit-o în baza sentinței comerciale nr. 2643 din 05 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, a pretins de la denunțătorul B.P., administrator al SC H.C. SRL Ploiești (fostă SC H.F. SRL Ploiești) un procent de 5 % din contravaloarea lucrărilor executate de firma acestuia din urmă conform contractului de subantrepriză nr. 4 din 02 mai 2008 încheiat cu societatea aflată în insolvență și a primit de la denunțător, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 01 septembrie 2008 suma de 31.200 lei, pe data de 02 septembrie 2008 suma de 4.300 lei, în ziua de 04 noiembrie 2008 suma de 6.000 lei, iar în data de 14 noiembrie 2008 suma de 35.600 lei, ultima remitere fiind constatată în urma unei proceduri flagrante, condiționând semnarea și aplicarea ștampilelor R. I.P.U.R.L.

și SC N.G. SRL București pe documentele depuse în vederea decontării contravalorii lucrărilor efectuate în regim de subantrepriză, de primirea acestor sume. Semnătura și ștampilele ce trebuiau sa fie aplicate de inculpatul D.M. erau indispensabile efectuării plăților de către P.O. Ianca, județ Brăila, beneficiara lucrărilor, prin unitatea bancară unde aceasta își avea deschise conturile. În fapt, inculpatul D.M. s-a prevalat de prerogativele calității de administrator judiciar pe deplin conferite de instanța de judecată și prevăzute în cuprinsul Legii nr. 85/2006, calitate în care a preluat conducerea efectivă a activității SC N.G. SRL București, având dreptul de a decide asupra continuării derulării contractului de execuție în regim de subantrepriză încheiat cu SC H.F.

SRL Ploiești, de a încheia acte de dispoziție având ca obiect modalitatea de plată a contravalorii lucrărilor, datorată de beneficiarul acestora, P.O.I. și de a semna documentele depuse în vederea decontării la plată, și a condiționat îndeplinirea acestor activități de primirea de la administratorul SC HARA CONSTRUCT SRL Ploiești, fosta SC H.F. SRL Ploiești a unui procent de 5 % din contravaloarea lucrărilor prezentate la decontare. Contractul de subantrepriză dintre SC N.G. SRL București și SC H.F. SRL a fost încheiat în condițiile în care, SC N.G. SRL București a adjudecat lucrarea participând la procedura de achiziție publică în asociere cu SC C. SRL București, în ceea ce privește întocmirea proiectului tehnic și cu o a doua firmă, respectiv SC G.E.G.

SRL București, căreia îi revenea obligația de a executa lucrările de construire, asfaltare și reabilitare a drumurilor, care însă după încheierea contractului cu Primăria Ianca, a refuzat să-și îndeplinească obligațiile asumate prin acordul de asociere. În aceasta conjunctură, prin intermediul unuia din asociații SC N.G. SRL București, respectiv B.I., martorul C.M., directorul general al societății l-a cunoscut pe denunțătorul B.P., administratorul SC H.F. SRL Ploiești, firmă având ca obiect principal de activitate executarea lucrărilor de construcții civile și industriale. În condițiile arătate SC N.G. SRL București datora către SC H.F. SRL o sumă importantă în contul lucrărilor realizate până la momentul intrării în procedura insolvenței, situație ce s-a repercutat în mod negativ asupra acestei firme, iar pe de altă parte, SC H.F.

SRL Ploiești avea interesul de a continua lucrările, având în vedere valoarea mare a acestora prevăzută în contractul de subantrepriză. Astfel, inculpatul avea dreptul de a aviza toate documentele pe care SC H.F. SRL le emitea debitoarei SC N.G. SRL, de a participa la recepția lucrărilor, de a semna situații de lucrări, facturile, actele de cesiune, adică toate documentele impuse prin derularea contractului de executare de lucrări. Pe de altă parte, firma debitoare a acceptat ca din comisionul ce-i revenea prin încheierea contractului cu Primăria Ianca, să beneficieze în limita procentului de 7 % din valoarea acestuia, urmând ca diferența să revină subanteprenorului. În condițiile anterior descrise, la data de 26 mai 2008, SC H.F.

SRL Ploiești a emis către SC N.G. SRL București factura nr. 12 având ca obiect executarea parțială a lucrărilor prevăzute în contractul nr. 4 din 02 mai 2008, în valoare de 550.000 lei. La rândul său, SC N.G. SRL București a emis către P.O. Ianca factura fiscală seria NELSIM nr. 0001135 din data de 27 mai 2008 având același obiect ca cel menționat în factura mai sus indicată, dar în cuantum de 660.736,68 lei, sumă formată din valoarea propriu - zisă a lucrărilor executate, la care s-a adăugat procentul de 6 % datorat SC C. SRL București și un comision de antreprenoriat general perceput de reprezentanții SC N.G. SRL București. Ambele facturi fiscale au fost însoțite de liste cuprinzând cantitățile de lucrări executate și prețurile aferente acestora.

În baza unui ordin de plată emis la data de 06 iunie 2008, care a coincis cu data efectuării plății, P.O. Ianca, în calitate de beneficiară a lucrărilor, a virat suma de 660.736,68 lei corespunzătoare facturii fiscale nr. 01135 din 27 mai 2008, în contul deschis de SC N.G. SRL București la B.T. București, agenția Gara de Nord. Întrucât nu și-a primit suma de bani cuvenită pentru lucrările efectuate, recepționate și facturate pe data de 26 mai 2008, în cursul lunii iunie 2008 denunțătorul B.P. s-a prezentat la sediul P.O. Ianca, unde a purtat o discuție pe această temă cu primarul C.G.F., martor în cauză. Ulterior, denunțătorul l-a contactat pe martorul N.V., în prezent asociat și unul dintre administratorii SC E.S.

SRL București, pe care l-a cunoscut în urmă cu zece ani prin prisma relațiilor comerciale derulate între firma pe care o deținea la acea vreme, respectiv SC B.H. SRL și societatea administrată în acel moment de susnumitul și anume SC R.C.S.T. SRL, împrejurare în care i-a relatat despre datoria pe care o avea față de el SC N.G. SRL București. Martorul N.V. îl cunoștea pe B.I., care avea calitatea de asociat în cadrul SC N.G. SRL București și s-a oferit să medieze situația tensionată care s-a creat între reprezentanții celor două firme, având o întrevedere, în incinta unui bar situat la parterul Hotelului I.B., atât cu B.I. cât și cu directorul general al SC N.G. SRL București, C.M., pe care a încercat să-i convingă să-i plătească lui B.P.

suma de bani datorată. Martorul N.V. a mai încercat și ulterior realizării acestei întâlniri să-i determine pe reprezentanții SC N.G. SRL București să-i achite denunțătorului suma cuvenită, prin mai multe discuții telefonice. Conducerea SC N.G. SRL București a virat însă în contul SC H.F. SRL Ploiești doar o parte din suma înscrisă pe factura nr. 12 din 26 mai 2008 și anume 120.000 lei, diferența servind la stingerea unei creanțe către o altă societate comercială, așa cum rezultă din depoziția martorului C.M. Totodată, pentru a se evita pe viitor repetarea situației create, între B.I., asociat în cadrul SC N.G. SRL București și denunțătorul B.P., în calitate de reprezentant al SC H.F. SRL Ploiești, s-a convenit verbal ca plata sumelor rezultate din lucrările realizate ulterior să se efectueze pe baza unor convenții de cesiune de creanță.

În consecință, la data de 10 iulie 2008, între reprezentanții celor două societăți comerciale a fost încheiată convenția de cesiune de creanță nr. 298, în baza căreia cedentul SC N.G. SRL București, reprezentată de directorul general C.M. a cesionat irevocabil către SC H.F. SRL Ploiești creanța în valoare de 708.499,45 lei (T.V.A. inclus) pe care o deținea în contra debitorului P.O. Ianca. La aceeași dată s-a emis de către SC N.G. SRL București notificarea nr. 301, act prin care P.O. Ianca i-a fost pus în vedere să efectueze plata sumei menționate în contractul de cesiune anexat, în contul SC H.F. SRL Ploiești deschis la B.C.R., sucursala Ploiești. Înainte însă de încheierea convenției de cesiune de creanță anterior menționată, Tribunalul București, secția a VII-a comercială, a pronunțat, în dosarul nr. 25941/3/2007, sentința comercială nr. 2643 din 05 iunie 2008 prin care a admis cererea creditorului SC R.C.

SRL Ploiești și în baza art. 33 alin. (4) și (6) din Legea nr. 85/2006 a deschis procedura generală împotriva debitoarei SC N.G. SRL București, ridicând dreptul de administrare a debitoarei constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea. Totodată, a interzis administratorilor societății debitoare înstrăinarea părților sociale deținute la aceasta, dispunând indisponibilizarea părților sociale în registrele speciale de evidență sau conturile înregistrate electronic. De asemenea, a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea avea disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al administratorului, obligația de înștiințare a băncilor revenindu-i administratorului judiciar.

Instanța a numit în acest scop în calitate de administrator judiciar pe R. I.P.U.R.L., in cadrul căreia își desfășura activitatea specifică, inculpatul D.M., pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzută de art. 20 din Legea nr. 85/2006 cu conducerea integrală a activității societății debitoare, stabilind și o remunerație provizorie de 5.000 lei din averea debitoarei, pentru lichidatorul judiciar. În conținutul hotărârii a fost constatată existența creanțelor deținute de SC R.C. SRL, în cuantum de 25.246,06 lei și SC S.S.D. SRL, în sumă de 1.549.495,63 lei, împotriva debitoarei SC N.G. SRL București, ca fiind certe, lichide și exigibile. Martorul C.M.

a aflat despre existența hotărârii respective la sfârșitul lunii iunie 2008, de la consilierul juridic al societății, B.R., care a identificat minuta consemnată în condica de ședință a Tribunalului Municipiului București și care i-a comunicat că poate reprezenta mai departe firma întrucât sentința de intrare în procedura insolvenței nu fusese redactată, urmând ca, după ce li se va transmite un exemplar al acesteia, firma să fie condusă de un administrator judiciar desemnat de instanță. În aceste condiții au fost semnate de către susnumitul, în calitate de director general al SC N.G. SRL București, la data de 10 iulie 2008, convenția de cesiune de creanță nr. 298 și notificarea aferentă, după care, la data de 15 iulie 2008, acesta a demisionat din cadrul firmei respective.

În ceea ce privește P.O. Ianca, conducerea acestei instituții a luat la cunoștință de intrarea SC N.G. SRL București în procedura generală de insolvență, la data de 23 iulie 2008, când a fost înregistrată în evidențele proprii adresa emisă în acest sens de către R. I.P.U.R.L., administrator judiciar al societății în discuție, reprezentată de inculpatul D.M. în calitate de președinte, adresă căreia i-a fost atribuit numărul de înregistrare 16.834. La adresa emisă au fost anexate certificatul de grefă al instanței de judecată în care a fost consemnat dispozitivul hotărârii, sentința comercială nr. 2643 din 05 iunie 2008, certificatul constatator emis de O.N.R.C. referitor la SC N.G. SRL București, adresa emisă de Tribunal către R. I.P.U.R.L.

prin care reprezentantului acesteia i s-a comunicat că a fost desemnat în cauză în calitate de administrator judiciar, certificatul de înregistrare și atestatul R. I.P.U.R.L., legitimația de practician în insolvență a inculpatului D.M. și actul acestuia de identitate. La rândul său, denunțătorul B.P. a aflat despre pronunțarea hotărârii de intrare în procedura generală de insolvență a SC N.G. SRL București consultând pagina de internet a Tribunalului Municipiului București, împrejurare în care s-a înscris la masa credală la data de 10 iulie 2008, în calitate de creditor al acesteia, cu suma de 430.000 lei. La solicitarea sa, pe la sfârșitul lunii iunie 2008, martorul N.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.M., despre care a luat cunoștință că este reprezentantul R. I.P.U.R.L., devenită administrator judiciar al SC N.G.

SRL București, și i-a propus să participe la o întâlnire cu administratorul SC H.F. SRL Ploiești la sediul firmei sale, SC E.S. SRL, propunere pe care inculpatul a acceptat-o. Cu prilejul acestei întrevederi, denunțătorul B.P. i-a prezentat inculpatului cererea de înscriere la masa credală și i-a comunicat că este interesat de continuarea lucrărilor, cu condiția de a-i fi plătite sumele de bani cuvenite pentru lucrările ce urmau a fi realizate. Inculpatul i-a solicitat cu acest prilej denunțătorului un document din care să rezulte stadiul colaborării derulate între firma sa și SC N.G. SRL București, precum și intenția exprimată de a continua această colaborare. La discuțiile purtate între cei doi a fost prezent martorul N.V.

În final, denunțătorul B.P. și inculpatul D.M. au hotărât să se întâlnească la o dată ulterioară pentru a continua discuțiile, perioadă în care inculpatul urma să se documenteze mai bine cu privire la dosarul de insolvență având ca obiect SC N.G. SRL București. La un interval de o săptămână după aceea, conform înțelegerii anterioare, susnumiții s-au întâlnit tot într-un birou al sediului SC E.S. SRL, administrată de martorul N.V. unde, în prezența respectivului, au purtat discuții în legătură cu o adresă pe care denunțătorul B.P. trebuia să o emită către R. I.P.U.R.L. pentru a solicita reprezentantului acesteia să participe la recepția unei lucrări executate în localitatea Ianca. Urmare acestei discuții, a fost emisă o adresă prin care denunțătorul B.P.

l-a încunoștiințat pe inculpat, în calitate de reprezentant al R. I.P.U.R.L., de efectuarea la data de 24 iulie 2008 a recepției parțiale a lucrărilor efectuate. Cu prilejul celor două întrevederi care au avut loc în sediul SC E.S. SRL, prima fiind solicitată de martorul N.V. la cererea denunțătorului B.P., inculpatul D.M. a înțeles efectul negativ pe care l-a exercitat asupra situației economico - financiare a SC H.F. SRL Ploiești neplata sumei de 430.000 lei datorată de SC N.G. SRL București, dar și interesul administratorului primei societăți de a continua derularea contractului de subantrepriză, avându-se în vedere în acest sens nu numai cuantumul mare al valorii lucrărilor prevăzute în contract, dar și posibilitatea efectuării de lucrări suplimentare, neînscrise în respectivul contract, a căror valoare putea fi, de asemenea, semnificativă.

Astfel, în urma discuției purtate anterior, la data de 24 iulie 2008 denunțătorul B.P. s-a întâlnit cu inculpatul D.M. la sediul P.O. Ianca, județ Brăila, unde s-a constituit o comisie de recepție formată din cei doi, alături de care au fost incluși M.E., angajat în cadrul SC N.G. SRL București și trei salariați ai P.O. Ianca. După constatarea existenței lucrărilor și măsurarea acestora a fost întocmit procesul – verbal de recepție intitulat „Total general măsurătoare lucrări asfaltare Ianca”, document ce a fost semnat de toți membrii comisiei de recepție, ștampilat cu ștampila R. I.P.U.R.L., după care a fost înregistrat în evidențele beneficiarului, P.O. Ianca, sub nr. 16.899 din 24 iulie 2008. Cu acel prilej denunțătorul B.P.

a discutat cu inculpatul D.M. despre documentele pe care acesta trebuia să le semneze și ștampileze în calitate de administrator judiciar al SC N.G. SRL București, respectiv situațiile de lucrări, convențiile de cesiune de creanță și notificările aferente acestora, documente pe baza cărora P.O. Ianca urma să efectueze plata contravalorii lucrărilor în procent de 7 % în contul SC N.G. SRL București, deschis la B.T. București, Agenția Gara de Nord, 10 % reprezentând garanția de bună execuție în contul deschis de SC H.F. SRL Ploiești în favoarea SC N.G. SRL București la B.T., sucursala Ploiești și 83 % în contul SC H.F. SRL Ploiești deschis la B.C.R., sucursala Ploiești. Fără semnarea și aplicarea de către inculpatul D.M.

a ștampilelor aparținând R. I.P.U.R.L. și a SC N.G. SRL București pe documentele enumerate mai sus, P.O. Ianca nu ar fi efectuat plata sumelor de bani în procent de 93 % din cuantumul lucrărilor, în conturile SC H.F. SRL Ploiești, ceea ce ar fi pricinuit acestei firme un prejudiciu semnificativ, în condițiile în care, așa cum reiese din declarația denunțătorului, angajații săi executaseră circa 80 – 90 % din lucrările contractate, iar recepția acestora se desfășura conform înțelegerii convenite cu reprezentanții beneficiarului și cu administratorul judiciar, pe etape. Inculpatul D.M., în contextul întâlnirii de la P.O. Ianca, fiind singura persoană care avea dreptul, în virtutea calității de administrator judiciar al SC N.G.

SRL București, să semneze acele documente, i-a pretins denunțătorului B.P. plata unui procent de 5 % din cuantumul lucrărilor subcontractate și care urmau a fi încasate, pentru a semna și ștampila documentele ce urmau a fi introduse la plată, punându-i în vedere că, în situația în care nu va accepta remiterea sumelor de bani reprezentând procentul pretins, el nu va semna nici un astfel de document. Răspunsul dat de denunțător acestei cereri făcute de inculpat a fost că suma pretinsă este mare și nu are de unde să o obțină, dar că se va mai gândi și îi va comunica hotărârea pe care o va adopta în acest sens. În aceeași zi, în timp ce se deplasa către municipiul Ploiești, denunțătorul B.P. a fost contactat telefonic de către inculpatul D.M., care nu a făcut altceva decât să încerce să-l convingă să accepte remiterea către el a procentului de 5 %, spunându-i că, în caz contrar, urma să piardă foarte mulți bani.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit susținerilor denunțătorului, convorbirile telefonice dintre acesta și inculpat au continuat și după ce primul a ajuns în municipiul Ploiești, împrejurarea în care acesta i-a propus inculpatului o scăderea a procentului pretins la 1 – 2 % din cuantumul lucrărilor, propunere respinsă de inculpat care, într-un mod ultimativ, i-a pus în vedere denunțătorului că, în cazul în care nu acceptă procentul de 5 % va proceda la rezilierea contractului și oprirea lucrărilor. Denunțătorul a făcut o analiză a sumelor de bani investite până în acel moment în executarea lucrărilor și a constatat că desființarea contractului de subantrepriză încheiat cu SC N.G. SRL București ar reprezenta pentru firma sa o pierdere semnificativă, situație în care i-a comunicat inculpatului că este de acord să-i plătească procentul de 5 %, dar numai după încasarea contravalorii lucrărilor întrucât nu dispune de sumele de bani cuantificate în acest procent.

Cu acest prilej denunțătorul a convenit cu inculpatul D.M. să se prezinte la sediul societății sale pentru calcularea procentului de 5 % ce urma a-i fi remis și semnarea documentelor corespunzătoare decontării contravalorii lucrărilor recepționate în ziua de 24 iulie 2008. Drept urmare, instanța de fond a reținut că, la data de 01 august 2008, inculpatul D.M. s-a prezentat la sediul firmei denunțătorului unde, în baza situațiilor de lucrări, au fost întocmite facturile fiscale emise de SC H.F. SRL Ploiești către SC N.G. SRL București, precum și de către aceasta din urmă către P.O. Ianca, facturi în baza cărora a fost calculat și procentul de 5 % pe care urma să-l primească inculpatul. Tot cu această ocazie, la sediul SC H.F.

SRL din Ploiești, inculpatul a semnat și ștampilat cu ștampile aparținând SC N.G. SRL București și R. I.P.U.R.L. următoarele documente ce trebuiau introduse la plată: „Lista cuprinzând cantitățile de lucrări la data de 24 iulie 2007 în localitatea Ianca, județ Brăila” în valoare de 277.704,30 lei; „Lista cuprinzând cantitățile de lucrări la data de 24 iulie 2007 în localitatea Ianca, județ Brăila” în valoare de 851.469,15 lei; Convenția de cesiune de creanță nr. 86 din data de 01 august 2008 având ca obiect suma de 706.719,40 lei încheiată între SC N.G. SRL București prin administrator judiciar R. I.P.U.R.L. și SC H.F. SRL Ploiești; Notificarea către P.O. Ianca, județ Brăila, aferentă convenției de cesiune de creanță susmenționate, prin care s-a solicitat instituției respective plata unor sume de bani astfel: 706.719,40 lei, reprezentând valoarea creanței cesionate către SC H.F.

SRL Ploiești, pentru a fi vărsată în contul acesteia la B.C.R., sucursala Ploiești; 59.602,84 lei pentru a fi vărsată în contul SC N.G. SRL București, cont al lichidării deschis la B.T., sucursala București, Agenția de Nord; 85.146,91 lei, reprezentând garanția de bună execuție de 10 % din cuantumul lucrărilor recepționate la data de 24 iulie 2008, pentru a fi vărsate în contul de garanție deschis la B.T., Sucursala Ploiești; 106.354,31 lei, reprezentând garanția de bună execuție de 10 % din cuantumul unei părți a lucrărilor recepționate la datele de 27 mai 2008 și 12 iunie 2008, pentru a fi virată în contul de garanție deschis la B.T., sucursala Ploiești; Convenția de cesiune de creanță nr. 87 din data de 01 august 2008 având ca obiect suma de 230.494,57 lei, încheiată între SC N.G.

SRL București reprezentată de administrator judiciar R. I.P.U.R.L. și SC H.F. SRL Ploiești; Notificarea către P.O. Ianca, județ Brăila, aferentă convenției de cesiune de creanță sus-indicate, prin care s-a solicitat instituției respective plata următoarelor sume de bani: 230.494,57 lei, reprezentând valoarea creanței cesionate către SC H.F. SRL Ploiești, pentru a fi virată în contul acestuia deschis la B.C.R., sucursala Ploiești; 19.439,30 lei pentru a fi virată în contul SC N.G. SRL București, cont de lichidare deschis la B.T, Agenția Gara de Nord; 27.770,43 lei, reprezentând garanția de bună execuție în procent de 10 % din cuantumul unei părți a lucrărilor recepționate la data de 24 iulie 2008, pentru a fi vărsată în contul de garanție deschis la B.T., sucursala Ploiești.

Motivul pentru care la data de 01 august 2008 au fost întocmite două convenții de cesiune de creanță l-a constituit faptul că una din acestea a avut ca obiect contravaloarea lucrărilor de asfaltare șosele, iar cealaltă s-a referit la cuantumul lucrărilor de amenajare a parcărilor și trotuarelor. După întocmirea facturilor inculpatul D.M. a calculat pe o coală de hârtie procentul de 5 % pe care i l-a pretins denunțătorului B.P., din suma de 706.719,40 lei ce a făcut obiectul convenției de cesiune de creanță nr. 86 din 01 august 2008 și care a fost înscrisă pe factura eliberată de SC H.F. SRL Ploiești către SC N.G. SRL București, rezultând suma de 35.500 lei, pe care urma să i-o remită, în numerar, inculpatului D.M.

după încasarea de la beneficiarul lucrărilor în contul deschis la B.C.R., sucursala Ploiești a contravalorii lucrărilor. Acest calcul olograf efectuat de inculpat nu reprezintă altceva decât o pretindere reiterată a procentului de 5 % din sumele arătate și nicidecum un folos necuvenit dobândit ulterior îndeplinirii unei atribuții legale. Infracțiunea de luare de mită se consumase deja la momentul pretinderii inițiale arătate mai sus. În concret, SC H.F. SRL Ploiești a emis către SC N.G.

SRL București, reprezentată prin administratorul judiciar R. I.P.U.R.L., factura fiscală nr. 27 din 01 august 2008 având ca obiect suma de 706.719,40 lei reprezentând valoarea creanței cedate conform convenției nr. 86 din 01 august 2008, precum și factura fiscală nr. 28 din 01 august 2008 având înscrisă suma de 230.494,57 lei, reprezentând cuantumul creanței cedate în baza convenției nr. 87 din 01 august 2008. La sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie 2008, denunțătorul B.P. (așa cum susține acesta și cum rezultă din listing-ul telefonic pus la dispoziție de Compania de telefonie mobilă V.R. SA) a fost contactat telefonic de inculpatul D.M., care i-a spus că P.O. Ianca a efectuat plata sumelor de bani înscrise în notificarea aferentă convenției nr. 86 și l-a întrebat când să vină pentru a primi suma reprezentând procentul de 5 % pretins și calculat anterior.

Cu acest prilej denunțătorul a convenit cu inculpatul D.M. ca acesta să vină la Ploiești pe data de 01 septembrie 2008 pentru a primi suma cerută, locul de întâlnire stabilit ulterior fiind zona situată în apropierea Tribunalului Prahova. Așa cum rezultă din declarația denunțătorului, dar și din extrasul de cont nr. 13 din 03 septembrie 2008 aferent perioadei 01 septembrie 2008 - 02 septembrie 2008, acesta a ridicat de la unitatea bancară, la 01 septembrie 2008 (B.C.R., sucursala Ploiești) cu titlu de „cheltuieli diverse și salarii” suma de 60.000 lei dar, întrucât avea de efectuat și alte plăți, a hotărât să-i remită inculpatului D.M. doar suma de 31.200 lei. Inculpatul D.M. a sosit în ziua și locul convenit pentru a avea loc întâlnirea (în fața Tribunalului Prahova) la volanul autoturismului de culoare neagră, marca H.S.F.

denunțătorul B.P. s-a urcat în mașina acestuia și i-a înmânat suma de 31.200 lei, formată din bancnote de câte 100 lei și 50 lei, pe care inculpatul a numărat-o, după care a introdus-o într-o sacoșă din plastic, aceeași cu care a venit de fiecare dată inculpatul la întâlnirile cu denunțătorul, așa cum declară acesta. Nemulțumit fiind, inculpatul D.M. a solicitat denunțătorului diferența până la concurența sumei de 35.500 lei pretinsă și calculată inițial, denunțătorul asigurându-l că va face rost și de acei bani pe care îi va înmâna a doua zi, când urmau să se întâlnească în același scop, tot în apropierea Tribunalului Prahova. În aceleași circumstanțe ale primei întâlniri din autoturismul inculpatului, în fața Tribunalului Prahova din data de 01 septembrie 2008, după numărarea și primirea sumei arătate, inculpatul D.M.

a semnat și a aplicat ștampilele aparținând SC N.G. SRL București și R. I.P.U.R.L. pe convenția de cesiune de creanță nr. 121 din 28 august 2008 încheiată între SC H.F. SRL Ploiești și SC N.G. SRL București, având ca obiect suma de 498.967,86 lei, precum și notificarea aferentă acestei convenții adresată P.O. Ianca, județ Brăila, prin care se solicita acestei instituții plata următoarelor sume de bani: 498.967,86 lei, reprezentând valoarea creanței cesionate pentru a fi vărsată în contul SC H.F. SRL Ploiești deschis la B.C.R., sucursala Ploiești; 42.081,62 lei, reprezentând suma cuvenită SC N.G. SRL București, pentru a fi plătită în contul acesteia, cont al lichidării, deschis la B.T., Agenția Gara de Nord; 60.116,60 lei, reprezentând garanția de bună execuție în procent de 10 % din suma consemnată în situația de lucrări datând din 28 august 2008, pentru a fi virată în contul de garanție deschis la B.T., sucursala Ploiești.

Așa cum a fost precizat anterior, efectuarea plății era posibilă numai după semnarea și ștampilarea acestor documente de către inculpat, activitate care a avut loc ulterior primirii sumei arătate. Urmare înțelegerii stabilite în ziua precedentă, pe data de 02 septembrie 2008, inculpatul D.M. a primit de la denunțător suma de 4.300 lei ce i-a fost remisă, în habitaclul autoturismului marca H.S.F., cu care s-a deplasat la locul de întâlnire convenit anterior, inculpatul a procedat la numărarea banilor primiți de la denunțător, pe care i-a introdus apoi în aceeași sacoșă de plastic ce conținea documente aparținând SC N.G. SRL București și R. I.P.U.R.L., așa cum a susținut denunțătorul și cum a fost confirmată în cadrul procedurii flagrante.

Conveniența întâlnirilor dintre denunțător și inculpat este confirmată și de existența convorbirilor dintre aceștia, așa cum sunt evidențiate de relațiile puse la dispoziție de SC V.R. SA, la data de 02 septembrie 2008 fiind consemnate două apeluri ale inculpatului D.M. către denunțătorul B.P. Referitor la determinarea învinuitei R.M. de către inculpatul D.M. sa altereze un înscris sub semnătură privată, ca infracțiune mijloc, falsul, pentru săvârșirea infracțiunii scop, luarea de mită, din cele ce vor urma rezultă legătura de cauzalitate între cele doua infracțiuni. În concret, inculpatul D.M. a urmărit prin falsificarea procesului - verbal al adunării creditorilor din 29 septembrie 2008 păstrarea calității sale de administrator judiciar al SC N.G.

SRL București, precum și omiterea prezentării convențiilor de cesiune de creanță și a notificărilor aferente. Deși a figurat în evidențele U.N.P.I.R. cu sediul în municipiul București, R. I.P.U.R.L., reprezentată de inculpatul D.M. nu și-a desfășurat activitățile conforme obiectului prevăzut de lege la acea adresă, dosarele privind societățile în care figura, fie în calitate de administrator judiciar, fie în calitate de lichidator, fiind păstrate în biroul Societății Civile de Avocați G.A., având sediul în municipiul București, de unde au și fost ridicate de organele de cercetare penală. Până la angajarea în calitate de jurist în cadrul R. I.P.U.R.L. a învinuitei R.M., la data de 05 iunie 2008, când între R. I.P.U.R.L., reprezentată de inculpatul D.M.

în calitate de angajator și învinuita R.M., în calitate de salariat, a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 3420/1VE, în baza căruia aceasta din urmă avea să îndeplinească funcția de jurist, pentru care era remunerată cu un salariu de bază lunar brut în sumă de 1.800 lei, activitatea de reprezentare în instanță, de întocmire și emitere a documentelor prevăzute de Legea nr. 85/2006 a fost asigurată de SCA G.A. unde, de altfel, figura sediul de corespondență al R. I.P.U.R.L. Probele administrate în cauză au evidențiat că învinuita R.M. de la momentul angajării s-a ocupat în fapt de întocmirea întregii documentații în toate dosarele de insolvență, asigurând și reprezentarea în instanță a R. I.P.U.R.L.

Aceasta a confirmat că sediul declarat al R. I.P.U.R.L. nu avea nici o legătură cu locația unde și-a desfășurat activitatea și unde s-a purtat corespondența legată de aceste dosare. Inculpatul D.M. a ales să-și desfășoare activitatea de practician în insolvență în alt sediu decât cel cu care figura înregistrat în evidențele oficiale, cu un contract de asistență juridică pretins încheiat cu societatea de avocați care i-a acordat servicii de consiliere și reprezentare în instanță pe care nu l-a semnat și ștampilat în calitate de reprezentant al R. I.P.U.R.L., având-o salariată pe funcția de jurist pe învinuita R.M., a cărei remunerație nu a fost plătită pe ștate de plată, ci de către avocat G.C.

sau de una din angajatele acesteia, deși între învinuită și avocata respectivă nu existau raporturi de prepușenie. Așa cum a rezultat din cercetări, din dispoziția inculpatului D.M., care i-a prezentat în acest scop sentința comercială de desemnare a R. I.P.U.R.L. în calitate de administrator judiciar al SC N.G. SRL București, învinuita R.M. a îndeplinit formalitățile prevăzute de Legea nr. 85/2006, respectiv emiterea de notificări către creditorii societății aflate în procedură de insolvență, notificarea debitorilor și efectuarea de verificări la O.N.R.C. La data de 29 septembrie 2008 au fost convocați creditorii SC N.G. SRL București, dintre care s-au prezentat SC R.C. SRL, prin martorul G.E., SC S.S.D.

SRL, prin martor D.D. și SC E.C. SRL, prin martor T.S., cei trei desfășurându-și activitatea în baza unor contracte de asistență juridică cu SC U.A. SRL București, societate având ca obiect de activitate recuperarea profesională de creanțe. Ordinea de zi propusă pentru a fi pusă în discuția participanților în cadrul adunării creditorilor programată a avea loc pe data de 29 septembrie 2008, a fost următoarea: prezentarea situației economico - financiare a societății debitoare; desemnarea comitetului creditorilor; confirmarea/înlocuirea administratorului judiciar. De menționat este faptul că martorul D.D. a reprezentat în instanță și implicit la ședința adunării creditorilor și creditorii, persoane fizice L.P.

și P.P., foști angajați ai SC N.G. SRL București. Din dispoziția inculpatului D.M., la ședință a participat în calitate de angajat al R. I.P.U.R.L. învinuita R.M., care a primit sarcina de a completa procesul - verbal privind desfășurarea adunării creditorilor. Așa cum a rezultat din fotocopia procesului - verbal întocmit la sfârșitul adunării creditorilor și pus la dispoziția acestora de învinuită din dispoziția inculpatului (fiind fotocopiat după exemplarul original în incinta Tribunalului Municipiului București), la pct. 1 pe ordinea de zi nu apare consemnată prezentarea situației economico - financiare a societății debitoare, din depozițiile martorilor stabilindu-se că inculpatul D.M. a făcut vorbire în mod sumar despre existența unui contract în derulare al SC N.G.

SRL București cu o altă societate, de pe urma căruia urma să se încaseze și să se aducă la masa credală suma de 40.000 lei. Nu a fost prezentată de către inculpat valoarea reală a acestor creanțe, nefiind vorba de omisiune ci de realizarea unui scop infracțional așa cum rezulta din cele de mai sus. La pct. 2 și anume „desemnarea comitetului creditorilor”, procesul - verbal nu conține nici o mențiune în forma inițială a întocmirii sale. Mai mult, spațiul este barat cu o linie, depozițiile martorilor audiați, D.A.D., T.A.S. și G.E., evidențiind că au fost făcute propuneri nominale cu privire la componența acestui comitet, în vederea validării acestuia de către judecătorul sindic. Tot din depozițiile martorilor a rezultat că învinuita R.M.

a susținut în fața reprezentanților creditorilor că nu poate fi ales comitetul creditorilor întrucât nu este întrunit cvorumul necesar, aspecte care nu au fost cuprinse însă în procesul - verbal. Din conținutul aceluiași proces - verbal pus la dispoziția reprezentanților creditorilor și care reprezintă, în fapt, realitatea celor discutate și a hotărârilor luate, la pct. 3 „confirmarea/înlocuirea administratorului judiciar” a rezultat propunerea făcută de aceștia de înlocuire a administratorului judiciar. Din depozițiile acelorași martori a rezultat că s-a făcut o propunere de către învinuita R.M.

în sensul confirmării administratorului judiciar, în cauză inculpat D.M., propunere care a fost respinsă de reprezentanții creditorilor și mai mult, s-a propus înlocuirea acestuia, aducându-se ca argumente faptul că, până la momentul întrunirii, administratorul judiciar nu intrase nici măcar în posesia documentelor contabile ale societății ce intrase în procedură de insolvență, fapt ce evidenția dezinteresul acestuia. Procedându-se în cadrul cercetărilor la ridicarea dosarului de insolvență aflat pe rolul Tribunalului Municipiului București nr. 25.941/3/2007, care viza SC N.G. SRL București, s-a constatat că procesul - verbal depus ca înscris doveditor al celor discutate și hotărâte în cadrul adunării creditorilor din 29 septembrie 2008, prezintă adăugiri esențiale, care îi schimbă în totalitate scopul pentru care a fost întocmit, dar în egală măsură evidențiază în mod concludent aceeași rezoluție infracțională a inculpatului D.M.

Astfel, după ce acest proces - verbal a fost semnat de reprezentanții creditorilor mai sus indicați, la un interval de aproximativ două zile față de data la care a avut loc adunarea creditorilor, învinuita R.M., care participa pentru prima dată la o astfel de activitate, la solicitarea inculpatului a adăugat pe procesul - verbal în discuție mai multe mențiuni contrare realității. În concret, susnumita a consemnat pe fila nr. x a procesului - verbal, la pct. 2 pe ordinea de zi privitoare la alegerea comitetului creditorilor, mențiunea că „nu au fost întrunite condițiile prevăzută de art. 16 alin. (4) din Legea nr. 85/2006” necesare îndeplinirii acestei activități.

Instanța de fond a reținut că, caracterul contrar realității al acestei mențiuni a rezultat din conținutul art. 13 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, care stipulează că „adunarea creditorilor va putea fi convocată și … sau la cererea creditorilor, deținând creanțe în valoare de cel puțin 30 % din valoarea totală a acestora”. De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din același act normativ, deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorități prin valoare a creanțelor prezente, cu excepția cazurilor în care legea cere o majoritate specială și nu cea de 30 % din valoarea totală a creanțelor împotriva averii debitorului. Prin urmare, putea fi ales un comitet al creditorilor, fiind îndeplinite la data de 29 septembrie 2008 condițiile prevăzută de art. 16 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 întrucât, consultând tabelul definitiv al obligațiilor de plată s-a observat că valoarea creanțelor deținute de creditorii prezenți, printre care SC S.S.D.

SRL, ce figura cu o valoare a creanței de 1.549.495,63 lei, depășea procentul de 30 % instituit de lege. Așa cum a rezultat din tabelul definitiv al obligațiilor debitorului SC N.G. SRL București încheiat la data de 29 septembrie 3008, valoarea totală a creanțelor era de 2.410.264,68 lei care, raportat la creanța SC S.S.D. SRL evidențiază că erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constituirea comitetului creditorilor. De asemenea, învinuita R.M., tot în baza dispoziției primite de la inculpat, a adăugat pe fila nr. x a procesului - verbal, la punctul nr. 3 pe ordinea de zi, două mențiuni având un conținut fictiv. Astfel, la alin. (1) de la pct. 3 a înscris mențiunea „nu întrunite condițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 pentru recomandarea Comitetului creditorilor” pentru confirmarea/înlocuirea administratorului judiciar.

Această consemnare este contrară realității întrucât în articolul indicat, teza finală, se statuează că, creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul sindic, aspect care mai reiese și din art. 11 alin. (1) lit. d) din cuprinsul aceluiași act normativ. Conținutul acestei mențiuni este contrar și discuțiilor purtate în cadrul ședinței, întrucât reprezentantul creditorului SC R.C. SRL, martorul G.E. a solicitat înlocuirea administratorului judiciar pe considerentul că inculpatul nu intrase în posesia documentelor contabile ale debitoarei și nu părea să-și dea interesul în derularea procedurii de insolvență. Același caracter fictiv îl prezintă și mențiunea scrisă de învinuita R.M.

la alin. (2) al pct. 3 pe ordinea de zi, respectiv „nu necesar votul creditorilor prezenți întrucât nu s-a propus intrarea în faliment în procedură simplificată potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 85/2006”. Din contră, reprezentanții creditorilor au solicitat intrarea în procedura simplificată a falimentului. S-a precizat faptul că, după semnarea procesului - verbal de către reprezentanții creditorilor, aceștia au insistat pe lângă învinuita R.M. să le fie înmânată o copie a procesului - verbal, lucru pe care aceasta l-a realizat și astfel s-a putut face deosebirea între procesul - verbal în forma în care a fost semnat de reprezentanții creditorilor și același proces - verbal în care au fost inserate mențiunile contrare realității (al căror conținut a fost explicat în cele ce preced) și care a fost depus la dosarul de insolvență.

Inculpatul D.M. a ascuns în mod conștient reprezentanților creditorilor încheierea convențiilor de cesiune de creanță și a notificărilor aferente acestora, documente prin care SC N.G. SRL București ceda în favoarea SC H.F. SRL creanțele deținute în contra P.O. Ianca, județ Brăila și nu a supus încheierea acestor tranzacții confirmării judecătorului sindic, așa cum era obligat conform art. 20 alin. (1) lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Această conduită s-a explicat prin faptul că inculpatul era mai degrabă interesat să acorde un interes sporit SC H.F. SRL Ploiești de la al cărei administrator primise deja până în acel moment suma de 35.500 lei cu titlu de mită, pretinsă acestuia și nu să respecte dispozițiile legii în baza căreia, de fapt, ar fi trebuit să își desfășoare activitatea.

În acest sens sunt relevante și prevederile art. 11 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora deciziile manageriale aparținând administratorului judiciar pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori prin organele acestora. Acesta a reprezentat motivul pentru care inculpatul nu a dorit constituirea comitetului creditorilor și astfel a dispus ca salariata sa, învinuita R.M., să consemneze în procesul - verbal, în mod nereal, că nu ar fi întrunite condițiile legale în acest sens. Această situație este în strânsă legătură cu cererea de înlocuire a inculpatului din funcția de administrator judiciar formulată de un reprezentant al creditorilor, cerere pe care inculpatul a respins-o deoarece, într-o asemenea eventualitate, D.M.

nu-și mai putea asigura venituri ilicite sub forma sumelor de bani pretinse cu titlu de mită de la administratorul B.P., întrucât nu mai putea exercita acele atribuții pentru îndeplinirea cărora a pretins și primit anterior bani. În cazul în care procedura de insolvență ar fi intrat în etapa lichidării judiciare, exista posibilitatea ca inculpatul D.M. să nu mai fie desemnat în calitate de lichidator judiciar, ceea ce ar fi contravenit interesului său de a obține în continuare cu titlu de mită de la denunțătorul B.P. sume de bani în schimbul îndeplinirii atribuțiilor specifice acestei calități și promisiunii făcute acestuia de derulare în continuare a contractului. Acesta a fost motivul pentru care a dat dispoziție învinuitei R.M.

să completeze la alin. (2) al pct. 3 pe ordinea de zi din procesul - verbal al adunării creditorilor că nu s-a propus intrarea în faliment în procedură simplificată, potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, deși această solicitare a fost formulată de către reprezentanții creditorilor. Procesul - verbal astfel contrafăcut prin adăugire a fost depus la dosarul de insolvență nr. 25.941/3/2007 al Tribunalului Municipiului București și valorificat în Raportul periodic de activitate regăsit în încheierea judecătorului sindic din data de 30 octombrie 2008. Mențiunile contrare realității, consemnate în procesul - verbal arătat, au fost evidențiate prin cererea depusă la dosarul de insolvență de către creditori de înlocuire a administratorului judiciar, aspect reluat în Raportul periodic de activitate de către inculpatul D.M., care a fost nevoit, în condițiile arătate, să insereze această mențiune.

Urmare faptului că cererea de înlocuire a sa din calitatea de administrator judiciar nu a fost consemnată, așa cum ar fi trebuit, în cuprinsul procesului - verbal al adunării creditorilor din 29 septembrie 2008, fiind ulterior depusă la judecătorul sindic, punerea în discuție a acestei solicitări a f