ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4312/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanta Direcția Generală de

Evidență a Persoanelor Satu Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. VI.9 din 14 ianuarie 2011

a Curții de Conturi, anularea contestației formulate împotriva Deciziei nr.

20/2010 și a Procesului-verbal nr. 2672/2010 a Camerei de Conturi Județene Satu

Mare cu privire la stabilirea întinderii prejudiciului creat prin plata

sporurilor salariale reprezentând: indemnizația de dispozitiv, spor de

mobilitate, spor de confidențialitate, drepturile speciale pentru menținerea

sănătății și securității muncii și ajutor financiar pentru achiziționarea de

îmbrăcăminte și cu privire la dispunerea măsurilor pentru recuperarea sumelor

privind sporurile și premiile acordate și să dispună suspendarea executării

actelor administrative contestate

generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr.

3384 din 14 decembrie 2011, Tribunalul Satu Mare a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de

reclamanta Direcția Generală de Evidență a Persoanelor Satu Mare, în

contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României în nume propriu și pentru

Camera de Conturi Satu Mare, în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Satu Mare a reținut, în esență, că prin acțiune se

solicită în principal anularea încheierii emise de comisia de soluționare a

contestațiilor prevăzută la pct. 213 din H.C.C. nr. 130/2010 cu privire la

contestația formulată de către reclamanți împotriva deciziei și a

procesului-verbal de constatare emise de Camera de Conturi Satu Mare pentru

valorificarea actelor de control întocmite de aceasta.

În acest context,

Tribunalul a mai reținut că potrivit pct. 228 din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi,

competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității

verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a

contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din

cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității

verificate, apreciind că nu are competență materială în soluționarea cauzei, în

primă instanță, competența revenind Curții de Apel de la domiciliul

reclamantei.

Prin Sentința nr. 178

din 22 mai 2012, Curtea de Apel Oradea a a declinat competența de soluționare a

acțiunii formulate de reclamanta Direcția Generală de Evidență a Persoanelor

Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în

favoarea Tribunalului Satu Mare.

Totodată, Curtea de

apel a constatat existența conflictului negativ de competență și a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de

competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reținut că actul administrativ vătămător

pentru reclamantă, care stabilește în sarcina acesteia obligația îndeplinirii

anumitor măsuri și care este susceptibil de executare este decizia emisă de

Camera de Conturi Satu Mare, instituție care exercită în plan local atribuțiile

de control financiar prevăzute de Legea nr. 94/1992.

Prin urmare, Curtea

de apel a apreciat că trebuie avut în vedere ca argument inclusiv faptul că

dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții

de Conturi nr. 130/2010, care stabilesc în favoarea Curții de Apel competența

de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de Comisia de

soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență

stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Pentru a soluționa

conflictul negativ de competență, în raport de actele depuse la dosarul cauzei,

se reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea

Deciziei nr. 20 din 13 august 2010 emisă de Curtea de Conturi a României și

încheierii nr. VI/9 din 14 ianuarie 2011 emisă de Comisia de soluționare a

contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României emisă în soluționarea

contestației împotriva deciziei menționate anterior.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c)

menționate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și

care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea

Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010, împotriva

măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula

contestație în termen de 15 zile, care "suspendă obligația executării

deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a

Contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării

încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se

respinge integral sau parțial contestația".

În raport de

dispozițiile legale menționate, se reține că actul administrativ care produce

efecte juridice, fiind supus obligației executării este decizia structurii

Curții de Conturi prin care se respinge integral sau parțial contestația,

acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura

juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Este adevărat că

regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ.

Potrivit art. 228 din

același regulament, "competența de soluționare a sesizării formulate de

conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de

soluționare a contestațiilor, aparține Secției de contencios administrativ și

fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul

entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ".

Referindu-se la

competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: "Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în

fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel".

Dat fiind faptul că

dispozițiile din regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului

administrativ, se pune problema stabilirii competenței materiale de soluționare

a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii

deduse judecății, acesta fiind emis de o structură județeană a Curții de

Conturi, respectiv de o autoritate publică județeană.

Dispozițiile art. 228

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv

în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun

prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate deroga doar prin

dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat

prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria

legilor organice speciale, astfel că se va stabili competența materială în

raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

În concluzie, față de

toate argumentele expuse, Înalta Curte, ținând seama de dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., stabilește că în

cazul în care se respinge total sau parțial contestația împotriva deciziei

structurii Curții de Conturi, revine competența materială de soluționare a

cauzei tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât

obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură județeană a

Curții de Conturi, ca autoritate publică județeană.

În cazul în care, în

procedura instituită de Regulament pentru soluționarea contestației la decizie

intervine desființarea/anularea deciziei emise de structura Curții de Conturi,

printr-o încheiere emisă de comisia de soluționare a contestației, care se

substituie astfel deciziei structurii județene, competența materială de

soluționare a cauzei revine Curții de Apel, secția contencios administrativ și

fiscal, întrucât, în această situație, actul administrativ care produce efecte

juridice și "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice",

fiind supus executării este această încheiere emisă de o comisie care

funcționează în cadrul Curții de Conturi a României, autoritate publică

centrală.

În altă ordine, chiar

dacă soluțiile referitoare la excepțiile de nelegalitate produc efecte juridice

doar între părțile din litigiu, faptul că prin Decizia nr. 4522 din 4 octombrie

2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal în Dosarul nr. 259/32/2011, a fost respins recursul

împotriva Sentinței civile nr. 112/2011 a Curții de Apel Bacău prin care s-a

admis excepția de nelegalitate și s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor

pct. 228 și 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de

Conturi nr. 130/2010, întărește argumentele expuse anterior cu privire la

competența materială de soluționare a unor astfel cauze.

Cum în cauză,

contestația împotriva Deciziei nr. 20 din 13 august 2010 emisă a Camerei de

Conturi Satu Mare a fost respinsă prin Încheierea nr. VI.9 din 14 ianuarie

2011, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Satu Mare,

secția contencios administrativ și fiscal.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu

Mare, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Direcția Generală de Evidență a

Persoanelor Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României

în nume propriu și pentru Camera de Conturi Satu Mare, în favoarea Tribunalului

Satu Mare, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN