ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1813/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj,

reclamanta C.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj pentru ca

instanța să dispună anularea hotărârii din 30 iunie 2009 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul

că a fost refugiată împreună cu părinții săi, care au fost obligați să

părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, ca urmare a condițiilor

istorice și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege.

Curtea de Apel Cluj

prin sentința civilă nr. 545 din 4 noiembrie 2009 a admis acțiunea reclamantei,

a anulat hotărârea atacată și a constatat că aceasta are calitatea de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta, împreună cu părinții

săi, au fost obligați să se refugieze într-o zonă neocupată, pentru a evita

persecuțiile etnice la care erau supuși în localitatea de domiciliu, astfel că

a dobândit statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această

lege.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând

modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca

neîntemeiată.

Recurenta a susținut

că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în

care la dosarul cauzei nu există probe care să ateste calitatea de strămutat din

motive etnice.

Recurenta a arătat că,

în mod constant, Înalta Curte a reținut, prin deciziile pronunțate în această

materie, că schimbarea domiciliului dintr-o localitate aflată sub autoritatea

statului român într-un teritoriu, de asemenea, aflat sub aceeași autoritate

statală, nu relevă o persecuție etnică, întrucât schimbarea de domiciliu a avut

ca temei evenimentele de război și nu persecuția etnică.

Înalta Curte de

Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată,

materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge

recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în

sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De

asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate,

în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost

obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice,

această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat

ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Este evident că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au

răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele

reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005,

conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și

a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția

să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în

situații identice.Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de

aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează

ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei

juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a

instanței judecătorești”.

Din materialul probator

existent la dosar rezultă faptul că intimata- reclamantă, împreună cu familia

sa, a fost obligată să-și schimbe domiciliul din localitatea Mănăstireni,

județul Cluj, localitate de frontieră, în localitatea Rîșca, județul Cluj din

motive etnice și, pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de fond

cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea acestei

instanțe urmează a fi menținută.

Nu poate fi reținută

critica recurentei cu privire la practica constantă a Înaltei Curți, întrucât

practica acestei instanțe este în concordanță cu soluția dată în acestă cauză,

nefiind nicio îndoială în această privință și văzând și Decizia nr. 61 din 7

mai 2007, publicată în M. Of. nr. 833 din 5 decembrie 2007, pronunțată de secțiile

Unite ale Înaltei Curți, care a reținut în considerentele sale că măsurile

reparatorii îi privesc, în egală măsură, pe toți cetățenii români care au

suferit persecuții în acea perioadă, ca urmare a refugiului, expulzării sau

strămutării în altă localitate, fără a se face distincție dacă a avut loc pe

teritoriul statului român sau în afara lui.

Pentru aceste

considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie,

în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de Casa

Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței nr. 545 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2010.