ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1813/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamanta C.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii din 30 iunie 2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii a arătat faptul că a fost refugiată împreună cu părinții săi, care au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, ca urmare a condițiilor istorice și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege. Curtea de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 545 din 4 noiembrie 2009 a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată și a constatat că aceasta are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta, împreună cu părinții săi, au fost obligați să se refugieze într-o zonă neocupată, pentru a evita persecuțiile etnice la care erau supuși în localitatea de domiciliu, astfel că a dobândit statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există probe care să ateste calitatea de strămutat din motive etnice.

Recurenta a arătat că, în mod constant, Înalta Curte a reținut, prin deciziile pronunțate în această materie, că schimbarea domiciliului dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român într-un teritoriu, de asemenea, aflat sub aceeași autoritate statală, nu relevă o persecuție etnică, întrucât schimbarea de domiciliu a avut ca temei evenimentele de război și nu persecuția etnică. Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice.Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”. Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata- reclamantă, împreună cu familia sa, a fost obligată să-și schimbe domiciliul din localitatea Mănăstireni, județul Cluj, localitate de frontieră, în localitatea Rîșca, județul Cluj din motive etnice și, pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea acestei instanțe urmează a fi menținută. Nu poate fi reținută critica recurentei cu privire la practica constantă a Înaltei Curți, întrucât practica acestei instanțe este în concordanță cu soluția dată în acestă cauză, nefiind nicio îndoială în această privință și văzând și Decizia nr. 61 din 7 mai 2007, publicată în M. Of.

nr. 833 din 5 decembrie 2007, pronunțată de secțiile Unite ale Înaltei Curți, care a reținut în considerentele sale că măsurile reparatorii îi privesc, în egală măsură, pe toți cetățenii români care au suferit persecuții în acea perioadă, ca urmare a refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face distincție dacă a avut loc pe teritoriul statului român sau în afara lui. Pentru aceste considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței nr. 545 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.