ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1812/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj,

reclamanta S.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj pentru ca

instanța să dispună anularea hotărârii din 16 aprilie 2009 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

în temeiul art. 3 ca soț supraviețuitor al unei persoane beneficiare a

dispozițiilor legale.

În motivarea cererii a arătat faptul

că este soția supraviețuitoare a numitului S.I., care a fost refugiat împreună

cu părinții săi, din motive etnice, ca urmare a condițiilor istorice și

beneficiază, în temeiul art. 3 din O.G. nr. 105/1999 de drepturile reparatorii

stabilite de lege.

Curtea de Apel Cluj

prin sentința civilă nr. 546 din 4 noiembrie 2009 a admis acțiunea reclamantei,

a anulat hotărârea atacată și a constatat că aceasta are calitatea de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000 pentru

acordarea drepturilor recunoscute prin această Lege.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând

modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca

neîntemeiată.

Recurenta a susținut

că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în

care la dosarul cauzei nu există probe care să ateste calitatea de strămutat din

motive etnice.

Recurenta a arătat că,

în mod constant, Înalta Curte a reținut, prin deciziile pronunțate în această

materie, că schimbarea domiciliului dintr-o localitate aflată sub autoritatea

statului român într-un teritoriu, de asemenea, aflat sub aceeași autoritate

statală, nu relevă o persecuție etnică, întrucât schimbarea de domiciliu a avut

ca temei evenimentele de război și nu persecuția etnică.

Înalta Curte de

Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată,

materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge

recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor

art. 3 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, soțul

supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1,

va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost

depusă cererea,de o indemnizație lunară.

Dispozițiile art. 1

din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, prevăd expres faptul că

„beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate”.

De

asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au

refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Este evident că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au

răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele

reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005,

conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și

a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția

să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în

situații identice.Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de

aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează

ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei

juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a

instanței judecătorești”.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că reclamanta a făcut

dovada faptului că este soția supraviețuitoare a unui beneficiar al Legii nr. 189/2000,

situație în care, hotărârea instanței de fond urmează a fi menținută.

Critica recurentei pe

fondul cauzei nu poate fi admisă de Înalta Curte, având în vedere practica

constantă a Înaltei Curți în această materie, dar și faptul că o altă soluție

ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență

(practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un

proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Pentru aceste

considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie,

în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de Casa

Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței nr. 546 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2010.