ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7114/2012

Deliberând asupra

recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 3 septembrie 2008, a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială, cererea formulată

de reclamantul Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C. București

împotriva pârâtei SC A. Craiova SA prin care s-a solicitat a se dispune să-i

fie interzisă pârâtei utilizarea modelului industrial/desenului înregistrat la

7 aprilie 1994, "Avion de școală, antrenament și atac la sol" - prin

oricare dintre formele prevăzute de lege - reproducerea, fabricarea,

comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, exportul

sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul menționat este încorporat

ori la care acesta se aplică, sau stocarea unui astfel de produs în aceste

scopuri, urmând ca, pe cale de consecință, să se dispună distrugerea produselor

contrafăcute.

De asemenea,

reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a participa la negocierea cu

Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C. pentru stabilirea

condițiilor în care se transmit drepturile industriale și, în caz contrar, pe

baza expertizării valorii economice a drepturilor industriale, să fie obligată

pârâta la plata contravalorii acestor drepturi prin hotărâre care să țină loc

de contract.

Reclamantul a mai

solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru utilizarea

ilegală a invențiilor și a modelului menționat până la această dată și

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A invocat în drept

dispozițiile art. 32 din Legea nr. 64/1991R, art. 30 din Legea nr. 129/1992,

art. 998 - 999 C. civ.

Ulterior, reclamantul

a depus cerere precizatoare, arătând că solicită ca instanța să se pronunțe

numai cu privire la primul capăt de cerere, respectiv interzicerea utilizării

de către pârâtă a modelului industrial/desenului înregistrat la 7 aprilie 1994,

„Avion de școală, antrenament și atac la sol", prin oricare dintre formele

prevăzute de lege - reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre

vânzare, punerea pe piață, importul, expertul sau folosirea unui produs în care

desenul sau modelul menționat este încorporat ori la care acesta se aplică, sau

stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri și, pe cale de consecință, să

se dispună distrugerea produselor contrafăcute.

Reclamantul a înțeles

să renunțe la capetele 2 și 3 de cerere, iar în cadrul probatoriului necesar

pentru admiterea primului capăt de cerere se face dovada indubitabilă a

dreptului de proprietate intelectuală prin certificatul din 7 aprilie 1994,

„Avion de școală, antrenament și atac la sol".

Prin Sentința civilă

nr. 375 din 22 septembrie 2011, Tribunalul Dolj a respins acțiunea; a luat act

că reclamantul a renunțat la judecata capetelor de cerere având următoarele

obiecte:

- obligarea pârâtei

SC A. Craiova SA să participe la negocierea cu reclamanta Institutul Național

de Cercetări Aerospațiale E.C. pentru stabilirea condițiilor în care se

transmit drepturile industriale și, în caz contrar, pe baza expertizării

valorii economice a drepturilor industriale să fie obligată pârâta la plata

contravalorii acestor drepturi prin hotărâre care să țină loc de contract;

- condamnarea pârâtei

la plata de daune interese pentru utilizarea ilegală, a invențiilor și

modelului menționat până la data introducerii acțiunii.

A obligat reclamantul

către pârâtă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul Institutul Național de Cercetări

Aerospațiale E.C., solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii

și stabilirea în sarcina pârâtei a obligației de a nu folosi în viitor modelul

industrial - desenul înregistrat la 7aprilie 1994, „Avion de școală,

antrenament și atac la sol”, fără consimțământul apelantului.

Prin Decizia nr. 15

din data de 22 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei

decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul Institutul Național

de Cercetare Aerospațială E.C. București, invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a

fost precizată.

În motivarea

recursului, reclamantul a arătat că a făcut dovada cu probatoriul administrat

asupra faptului că, conform obiectului său de activitate, a creat un număr de

trei modele industriale/desene vizând avionul de școală, antrenament și atac la

sol.

În vederea protejării

dreptului de proprietate industrială, reclamantul a obținut și certificatele

(brevetele) emise de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și, pe această

bază a notificat, în repetate rânduri, pe pârâtă, pentru a respecta, în

calitate de constructor, dispozițiile art. 30 din Legea nr. 129/1992,

republicată.

În mod greșit

instanțele fondului au apreciat că la această dată mai sunt în vigoare unele

convenții care dau dreptul pârâtei SC A. Craiova SA să fabrice avionul.

Susținerile pârâtei

referitoare la valabilitatea Acordului din data de 28 aprilie 1998 și a

Protocolului din data de 15 februarie 2000 sunt nefondate.

Acordul încheiat la

data de 28 aprilie 1998 între SC A. Craiova SA și Institutul Național de

Cercetări Aerospațiale E.C. preciza că SC A. Craiova SA se obligă să negocieze

cu beneficiarii ca, în contractele de vânzare-cumpărare pentru avion să se

includă un procent de maxim 0,5% din prețul produsului, aplicat înainte de

adăugarea cotei de profit, procent care urma să revină Autorității de

Proiectare.

În corespondența

purtată între părți pe această negociere, pârâta SC A. Craiova SA a avut mai

multe refuzuri și a solicitat, în final, rezilierea Acordului din 28 aprilie

1998.

În cadrul

Protocolului încheiat la data de 15 februarie 2000, SC A. Craiova SA a

recunoscut că documentația de bază, în ansamblul ei, este și rămâne

proprietatea Programului IAR99, că Institutul Național de Cercetări

Aerospațiale E.C. are calitatea de proiectant principal și că această

documentație se află în custodia SC A. Craiova SA, în calitate de fabricant

principal al avionului.

Cu toate acestea,

pârâta nu a întreprins niciun demers pentru punerea în practică a obligațiilor

de plată ce-i reveneau, în temeiul legii, față de Institutul Național de

Cercetări Aerospațiale E.C. ca Autoritate de Proiectare și nu a făcut în niciun

fel dovada interesului pentru materializarea Acordului sau Protocolului pe care

le-a invocat în cadrul acțiunilor judecătorești.

Mai mult, pe calea

unei acțiuni distincte, SC A. Craiova SA a contestat calitatea de autor pe care

o deține Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C. pentru acest model

industrial, acțiunea fiind respinsă irevocabil prin decizia pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul de

judecată din data de 20 noiembrie 2012, Înalta Curte a invocat nulitatea

recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va

analiza cu prioritate această excepție.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Modificarea sau

casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în

condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

Potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de

recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs

invocat.

În speță, reclamantul

nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

și art. 304 C.

proc. civ., pentru că, deși a invocat în mod formal prin cererea de recurs,

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici

care să permită încadrarea lor în textul legal indicat și nici în celelalte

cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar

susținerile recurentului-reclamant nu sunt structurate din punct de vedere

juridic.

Astfel,

recurentul-reclamant Institutul Național de Cercetare Aerospațială E.C.

București a formulat critici doar pe situația de fapt, prezentând istoricul

litigiului dintre părți, aceste aspecte vizând netemeinicia hotărârii, ce nu

mai poate face obiect de verificare în recurs, conform actualei configurații a

art. 304 C. proc. civ. Totodată, recurentul nu a indicat motive de nelegalitate

a hotărârii pe care a atacat-o cu recurs, formulând susțineri legate exclusiv

de conduita intimatei-pârâte în raporturile derulate între cele două părți.

Așadar, reclamanta nu

s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă

posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a

motivelor nu permite instanței să realizeze în condițiile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Ca urmare, întrucât

recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu

într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal

sus-menționat, rezumându-se la susțineri ce nu vizează hotărârea atacată și

care nu au relevanță pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte

va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul Institutul Național de Cercetare Aerospațială E.C.

București împotriva Deciziei nr. 15 din data de 22 februarie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AS