ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7114/2012

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 3 septembrie 2008, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială, cererea formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C. București împotriva pârâtei SC A. Craiova SA prin care s-a solicitat a se dispune să-i fie interzisă pârâtei utilizarea modelului industrial/desenului înregistrat la 7 aprilie 1994, "Avion de școală, antrenament și atac la sol" - prin oricare dintre formele prevăzute de lege - reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul menționat este încorporat ori la care acesta se aplică, sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri, urmând ca, pe cale de consecință, să se dispună distrugerea produselor contrafăcute.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a participa la negocierea cu Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C. pentru stabilirea condițiilor în care se transmit drepturile industriale și, în caz contrar, pe baza expertizării valorii economice a drepturilor industriale, să fie obligată pârâta la plata contravalorii acestor drepturi prin hotărâre care să țină loc de contract. Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru utilizarea ilegală a invențiilor și a modelului menționat până la această dată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A invocat în drept dispozițiile art. 32 din Legea nr. 64/1991R, art. 30 din Legea nr. 129/1992, art. 998 - 999 C. civ.

Ulterior, reclamantul a depus cerere precizatoare, arătând că solicită ca instanța să se pronunțe numai cu privire la primul capăt de cerere, respectiv interzicerea utilizării de către pârâtă a modelului industrial/desenului înregistrat la 7 aprilie 1994, „Avion de școală, antrenament și atac la sol", prin oricare dintre formele prevăzute de lege - reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, expertul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul menționat este încorporat ori la care acesta se aplică, sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri și, pe cale de consecință, să se dispună distrugerea produselor contrafăcute.

Reclamantul a înțeles să renunțe la capetele 2 și 3 de cerere, iar în cadrul probatoriului necesar pentru admiterea primului capăt de cerere se face dovada indubitabilă a dreptului de proprietate intelectuală prin certificatul din 7 aprilie 1994, „Avion de școală, antrenament și atac la sol". Prin Sentința civilă nr. 375 din 22 septembrie 2011, Tribunalul Dolj a respins acțiunea; a luat act că reclamantul a renunțat la judecata capetelor de cerere având următoarele obiecte: - obligarea pârâtei SC A. Craiova SA să participe la negocierea cu reclamanta Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C.

pentru stabilirea condițiilor în care se transmit drepturile industriale și, în caz contrar, pe baza expertizării valorii economice a drepturilor industriale să fie obligată pârâta la plata contravalorii acestor drepturi prin hotărâre care să țină loc de contract; - condamnarea pârâtei la plata de daune interese pentru utilizarea ilegală, a invențiilor și modelului menționat până la data introducerii acțiunii. A obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C., solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii și stabilirea în sarcina pârâtei a obligației de a nu folosi în viitor modelul industrial - desenul înregistrat la 7aprilie 1994, „Avion de școală, antrenament și atac la sol”, fără consimțământul apelantului.

Prin Decizia nr. 15 din data de 22 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant. Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul Institutul Național de Cercetare Aerospațială E.C. București, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că a făcut dovada cu probatoriul administrat asupra faptului că, conform obiectului său de activitate, a creat un număr de trei modele industriale/desene vizând avionul de școală, antrenament și atac la sol.

În vederea protejării dreptului de proprietate industrială, reclamantul a obținut și certificatele (brevetele) emise de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și, pe această bază a notificat, în repetate rânduri, pe pârâtă, pentru a respecta, în calitate de constructor, dispozițiile art. 30 din Legea nr. 129/1992, republicată. În mod greșit instanțele fondului au apreciat că la această dată mai sunt în vigoare unele convenții care dau dreptul pârâtei SC A. Craiova SA să fabrice avionul. Susținerile pârâtei referitoare la valabilitatea Acordului din data de 28 aprilie 1998 și a Protocolului din data de 15 februarie 2000 sunt nefondate. Acordul încheiat la data de 28 aprilie 1998 între SC A. Craiova SA și Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C.

preciza că SC A. Craiova SA se obligă să negocieze cu beneficiarii ca, în contractele de vânzare-cumpărare pentru avion să se includă un procent de maxim 0,5% din prețul produsului, aplicat înainte de adăugarea cotei de profit, procent care urma să revină Autorității de Proiectare. În corespondența purtată între părți pe această negociere, pârâta SC A. Craiova SA a avut mai multe refuzuri și a solicitat, în final, rezilierea Acordului din 28 aprilie 1998. În cadrul Protocolului încheiat la data de 15 februarie 2000, SC A. Craiova SA a recunoscut că documentația de bază, în ansamblul ei, este și rămâne proprietatea Programului IAR99, că Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C. are calitatea de proiectant principal și că această documentație se află în custodia SC A. Craiova SA, în calitate de fabricant principal al avionului.

Cu toate acestea, pârâta nu a întreprins niciun demers pentru punerea în practică a obligațiilor de plată ce-i reveneau, în temeiul legii, față de Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C. ca Autoritate de Proiectare și nu a făcut în niciun fel dovada interesului pentru materializarea Acordului sau Protocolului pe care le-a invocat în cadrul acțiunilor judecătorești. Mai mult, pe calea unei acțiuni distincte, SC A. Craiova SA a contestat calitatea de autor pe care o deține Institutul Național de Cercetări Aerospațiale E.C. pentru acest model industrial, acțiunea fiind respinsă irevocabil prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. La termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2012, Înalta Curte a invocat nulitatea recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție. Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. În speță, reclamantul nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., pentru că, deși a invocat în mod formal prin cererea de recurs, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor în textul legal indicat și nici în celelalte cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar susținerile recurentului-reclamant nu sunt structurate din punct de vedere juridic. Astfel, recurentul-reclamant Institutul Național de Cercetare Aerospațială E.C.

București a formulat critici doar pe situația de fapt, prezentând istoricul litigiului dintre părți, aceste aspecte vizând netemeinicia hotărârii, ce nu mai poate face obiect de verificare în recurs, conform actualei configurații a art. 304 C. proc. civ. Totodată, recurentul nu a indicat motive de nelegalitate a hotărârii pe care a atacat-o cu recurs, formulând susțineri legate exclusiv de conduita intimatei-pârâte în raporturile derulate între cele două părți. Așadar, reclamanta nu s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanței să realizeze în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Ca urmare, întrucât recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal sus-menționat, rezumându-se la susțineri ce nu vizează hotărârea atacată și care nu au relevanță pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul Institutul Național de Cercetare Aerospațială E.C. București împotriva Deciziei nr. 15 din data de 22 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AS