Decizia nr. 4522/2012 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta SC K.S.S. Ro SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș – Biroul de Soluționare a Contestațiilor Timiș și A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș – Activitatea de Inspecție Fiscală – Serviciul de inspecție fiscală persoane juridice RR, anularea în parte a deciziei nr. 2687/441 din 09 decembrie 2010, a deciziei de impunere nr. 379 din 28 mai 2010, a raportului de inspecție fiscală din 27 mai 2010 și notei de compensare din 16 iunie 2010 emise de pârâta D.G.F.P. Timiș cu privire la suma de 1 . 194.268 RON, cu titlu de TVA stabilită suplimentar aferentă perioadei 01 februarie 2008 - 31 decembrie 2008 și a majorărilor aferente în sumă de 254.082 RON, în total suma de 1.448.350 RON, anularea în tot a notei de compensare nr. BB prin care a fost compensată suma de 350.434 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar prin decizia de impunere, cu suma de 350.434 RON reprezentând TVA solicitată la rambursare prin decontul din 22 aprilie 2010; anularea în tot a notei de compensare nr. CC prin care a fost compensată suma de 92.021 RON reprezentând obligații fiscale accesorii stabilite prin decizia de impunere, cu suma de 92.021 RON reprezentând TVA solicitată la rambursare prin decontul din 22 aprilie 2010; obligarea D.G.F.P. Timiș la restituirea efectivă a sumei TVA stabilită nelegal suplimentar, precum și a majorărilor de întârziere stabilite nelegal; obligarea D.G.F.P. Timiș, în temeiul art. 18 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 10.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanța în urma admiterii capetelor de cerere 1 - 5 de mai sus; obligarea conducătorilor D.G.F.P. Timiș, în baza art. 18 alin. (6) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în situația în care termenul de 10 zile de executare a hotărârii nu este respectat, la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și, totodată, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are că ca obiect de activitate "fabricarea altor piese și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule" - CAEN 2932. În acest sens, activitatea desfășurată de societate constă în fabricarea de piese și accesorii (volane, centuri de siguranță ș.a.), veniturile fiind realizate în trecut, în principal, din prestarea serviciilor de prelucrare a acestor produse pentru beneficiari K.S.S. Italia (denumită în continuare „KSS IT") și K.S.S. UK (denumită în continuare „KSS U.K."). Societatea livrează produsele obținute în urma serviciilor de procesare prestate fie către K.S.S. U.K. sau K.S.S. IT, fie direct către clienții acestora din Uniunea Europeană sau din afara Uniunii Europene. Începând cu anul 2009, K.S.S. a început fabricarea de produse finite pe care le livrează, în calitate de producător, către diverși parteneri comerciali comunitari și extracomunitari, urmând ca facturile să fie emise direct pe numele acestor clienți finali sau, în unele situații, către K.S.S. IT. Având în vedere că majoritatea vânzărilor sunt realizate către clienți externi (din Uniunea Europeană și din afara Uniunii Europene), raportând livrări intracomunitare scutite și/sau exporturi, precum și servicii de procesare care au avut locul în alt stat membru, societatea s-a aflat în mod constant în poziție de rambursare de TVA în perioada 01 februarie 2008 – 31 ianuarie 2010. În baza deconturilor cu sume negative de TVA aferente perioadei martie 2008 - ianuarie 2010, societatea a solicitat rambursarea respectivelor sume de la bugetul de stat. Pentru deconturile pentru care a fost solicitată rambursarea sumelor negative de TVA în perioada februarie 2008 - ianuarie 2010, societatea a primit suma totală de 6.641.583 RON, sub rezerva controlului ulterior, societatea fiind încadrată în categoria contribuabililor mijlocii cu risc fiscal mic. În cursul lunii mai 2009, precum și în perioada martie - mai 2010, la sediul societății s-a desfășurat o inspecție fiscală parțială cu privire la TVA. Inspecția fiscală a analizat perioada 01 februarie 2008 – 31 ianuarie 2010, pentru deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare soluționate de organul fiscal prin rambursarea sumei totale de 6.641.583 RON, sub rezerva controlului ulterior. La data de 27 mai 2010, în urma controlului fiscal efectuat, organele fiscale au dispus încheierea raportului de inspecție fiscală, urmând ca la data de 28 mai 2010, reprezentanții D.G.F.P. Timiș să emită decizia de impunere. În baza raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, organele de control au stabilit în sarcina societății amenzi contravenționale în suma totală de 36.534 RON, TVA neadmisă la deducere în sumă de 748.867 RON și TVA colectat suplimentar în suma de 851.004 RON, stabilind în același timp și majorări de întârziere aferente în suma de 420.112 RON, sume de bani achitate de către societate. Reclamanta precizează că împotriva deciziei de impunere și raportul de inspecție fiscală, societatea a formulat contestație fiscală, contestând legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse de organele de control. Prin decizia nr. 2687/441 din 09 decembrie 2010, D.G.F.P. Timiș a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației reclamantei pentru suma de 1.448.350 RON reprezentând TVA stabilit suplimentar în sarcina societății și majorări de întârziere aferente și admiterea contestației pentru suma de 14.782 RON, reprezentând TVA stabilit suplimentar în sarcina societății și majorări de întârziere aferente. Reclamanta apreciază că actele pârâtei sunt adoptate și emise cu aplicarea greșită a legii, criticându-le ca nelegale și netemeinice.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 445 din data de 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiune reclamantei SC K.S.S. Ro SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Timiș și, în consecință, a anulat decizia de impunere fiscală nr. 379 din 28 mai 2010, decizia nr. 2387/441 din 09 decembrie 2010, raportul de inspecție fiscală din 27 mai 2010, nota de compensare din 16 iunie 2010 și nota de compensare din 16 iunie 2010 emise de pârâtă cu privire la suma de 1.448.350 RON, reprezentând debit fiscal și accesoriu, a obligat pârâta la restituirea sumei de 1.448.350 RON către reclamantă, sub sancțiunea unor penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere către reclamantă, în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite prin admiterea parțială a acțiunii, precum și la plata sumei de 51.114 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și de expertiză. Curtea a respins acțiunea față de pârâta A.N.A.F., reținând că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în speță, față de faptul că actele fiscale atacate de reclamantă au fost emise exclusiv de pârâta D.G.F.P. Timiș, iar trecerea reclamantei în administrarea D.G.A.M.C din cadrul A.N.A.F., conform Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2730/2010, nu prezintă relevanță în cauză. În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că prin decizia de impunere fiscală nr. 379 din 28 mai 2010, emisă ca urmare a încheierii raportului de inspecție fiscală din 27 mai 2010 de către pârâtă, reclamanta a fost obligată la plata TVA și majorări de întârziere pentru operațiuni economice efectuate în perioada 01 februarie 2008 – 31 decembrie 2008 și în procedură prealabilă s-a admis în parte contestația acesteia pentru suma de 144.426 RON TVA și accesorii de 356 RON, iar la pct. 1 din decizia nr. 2387/441 din 9 decembrie 2010, pârâta a respins contestația pentru suma de 1.448.350 RON, reprezentând TVA în cuantum de 1.194.268 RON și majorări de 254.082 RON. Analizând înscrisurile dosarului și concluziile expertizei de specialitate financiar-contabilă care a verificat operațiunile economice efectuate de reclamantă din punct de vedere financiar - contabil Curtea a constatat, în esență, următoarele: a) În privința serviciilor de prelucrare centuri și volane, în perioada verificată, reclamanta a realizat în principal venituri din prestarea de servicii de realizare a volanelor, centurilor de siguranță pentru autoturisme pe baza unor componente și accesorii primite de la beneficiari externi. Prin actele de impunere fiscală, pârâta D.G.F.P. Timiș a apreciat că pentru anumite livrări de bunuri prelucrate pentru care reclamanta a facturat manopera către beneficiari intracomunitari, aceasta nu a dovedit că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru al Uniunii Europene. Analizând dispozițiile art. 4, art. 6 alin. (1), art. 9 pct. 1 și art. 12 pct. 1 din Decretul nr. 451/1972 privitor la C.M.R., prima instanță a apreciat că proba contractului de transport internațional de mărfuri, pe șosele, se face prin scrisoarea de trăsură care trebuie să conțină anumite elemente, că documentele prezentate de către reclamantă face dovada primirii mărfii de către beneficiarul acesteia și a părăsirii teritoriului României, astfel că reclamanta a dovedit o livrare intracomunitară. Iar cum reclamanta a demonstrat prin scrisorile de trăsură prezentate pârâtei că bunurile au părăsit România, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 128 alin. (9) și art. 143, alin. (2), lit. a) C. fisc. și ale art. 10 alin. (1) din Instrucțiuni, astfel că acțiunea este admisibilă sub acest aspect și se anulează impunerile reprezentând sumele de 266.181 RON și 45.642 RON, cu majorările aferente în sumă de 157.110 RON. b) În legătură cu debitul în sumă de 41.241 RON TVA, stabilit pentru livrări intracomunitare de bunuri, întrucât pârâta s-a prevalat de aceleași argumente legale ca și în cazul impunerii analizate la pct. 1), pentru aceleași motive întemeiate pe prevederile Decretului nr. 451/1972, impunerea în sumă de 41.241 RON cu titlu de TVA, cu majorări aferente de 8.430 RON este anulabilă. c) Impunerea TVA colectată suplimentar în sumă de 431.600 RON cu majorări aferente valorând 63.427 RON nu are suport legal, în condițiile în care, potrivit contractelor încheiate de către reclamantă pentru distrugerea bunurilor reprezentând deșeuri sau rebuturi și a actelor contabile întocmite în baza acestora, evidențiate în contabilitatea reclamantei, precum și potrivit constatărilor expertului, rezultă că deșeurile și rebuturile rezultate din activitatea economică a reclamantei nu au mai intrat în circuitul economic al acesteia. Pe de altă parte, pârâta nu a demonstrat, deși avea sarcina probei la momentul stabilirii impunerii, că reclamantei îi sunt imputabile bunurile degradate calitativ și că degradarea nu se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente d) În ceea ce privește la suma de 424.030 RON TVA neadmisă la deducere, cu majorări în sumă de 25.065 RON, stabilită de pârâtă pentru unele facturi emise de societatea austriacă T.U. GmbH, pârâta nu a ținut cont de facturile deținute de societatea K.S.S. Ro SRL, primite de la T.U. GmbH cu cod TVA RO ZZZ și nici de faptul că livrările de materii prime de către societatea austriacă, către reclamantă, sunt taxate în România, că firma austriacă prin reprezentantul fiscal a colectat, declarat și achitat TVA aferent livrărilor și astfel, reclamanta are dreptul la deducerea TVA pe baza principiului neutralității TVA care asigură evitarea dublei impuneri. Cum reclamanta a achitat TVA dedusă și cum societatea austriacă a colectat și achitat această taxă la bugetul de stat, impunerea contravine principiului neutralității TVA. Curtea a respins ca nefondată cererea reclamantei privind obligarea conducătorilor D.G.F.P. Timiș, în baza art. 18 alin. (6) raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, cu motivarea că reclamanta a stabilit, prin cererea cu care a învestit instanța, un cadru procesual care nu-i include în calitate de pârâți pe conducătorii pârâtei D.G.F.P. Timiș. Or, nu se poate stabili amendă față de persoane care depășesc cadrul procesual stabilit prin acțiune, ceea ce ar reprezenta și o încălcare a dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care dispune că despăgubirile și sancțiunile prevăzute la art. 24 alin. (2), se acordă de instanța de executare în cameră de consiliu și cu citarea părților. Curtea a admis doar în parte cererea privind cheltuielile de judecată, arătând că, pe de o parte, că acestea nu au fost determinate precis de către reclamantă, iar, pe de altă parte, s-a raportat la munca depusă în cauză. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta SC K.S.S. Ro SRL, cât și pârâta D.G.F.P. Timiș, în nume propriu și pentru A.N.A.F. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul formulat de reclamanta SC K.S.S. Ro SRL Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ. Instanța de fond a dispus în mod greșit diminuarea onorariului avocațial suportat de societate cu ocazia litigiului. Prin sentința recurată, prima instanță a admis pretențiile societății și a constatat nelegalitatea actelor administrativ fiscale emise de D.G.F.P. Timiș. Soluția de diminuare a onorariului avocațial este neîntemeiată, avându-se în vedere complexitatea cauzei, ansamblul de probleme care au presupus verificarea și analizarea unui amplu set de tranzacții intercomunitare, verificarea gestiunii și înregistrării deșeurilor realizate din producția societății, precum și situația înregistrării în contabilitate a unor achiziții intracomunitare, devenite ulterior achiziții naționale. Onorariul avocațial reflectă în mod obiectiv munca depusă de avocați în redactarea și susținerea acțiunii, nefiind limitată la reprezentarea în fața instanței de fond. A fost realizată o amplă analiză a documentației și s-au formulat argumente însușite de judecătorul fondului în cuprinsul celor 33 de pagini ale sentinței. 3.2. Recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Timiș în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 3.2.1. Instanța de fond a încălcat competența generală în soluționarea petitului privind anularea notelor de compensare emise de A.F.P. pentru contribuabilii mijlocii Timiș. Competența soluționării contestației împotriva notelor de compensare aparținea A.F.P. pentru contribuabilii mijlocii Timiș și Direcției generale de administrare a marilor contribuabili după preluarea societății de către această direcție, începând cu 1 ianuarie 2011 conform Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2730/2010, art. 209 alin. (2) C. proc. fisc. 3.2.2. În ceea ce privește serviciile de prelucrare centuri și volane pentru perioada 1 februarie 2008 – 21 decembrie 2009 Conform Titlului VI, Cap. V, art. 133 lit. b) pct. 2 prima liniuță din C. fisc., pentru aceste prestări se consideră că locul prestării este în statul în care beneficiarii își au sediul. Recurentele arată că societatea nu a dovedit că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, nu s-a prezentat documentul de transport extern (CMR) pe care sunt înscrise cantitățile livrate și care au confirmarea de primire a beneficiarilor. Transportul bunurilor prelucrate a fost fie în sarcina reclamantei, fie în sarcina clienților, dar locul prestării serviciilor de prelucrare a bunurilor este în România, iar societatea datorează TVA conform Titlului VI, Cap. VIII, art. 140 C. fisc.. Pentru facturile de servicii nu s-a prezentat mențiunea de încheiere a transportului internațional de bunuri și nu se certifică faptul că bunurile rezultate din prestarea de servicii au ajuns la destinație și că au părăsit teritoriul țării. Remiterea celui de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură către destinatar nu face dovada celor sus menționate, iar dreptul de dispoziție se transferă destinatarului numai în urma mențiunii făcute în conformitate cu art. 12 pct. 2 și 3 din Decretul nr. 451/1972. 3.2.2. În ceea ce privește livrările intracomunitare, se arată că scutirea de TVA cu drept de deducere se realizează în conformitate cu prevederile art. 155 alin. (5) C. fisc., iar din verificarea documentelor puse la dispoziție de societate s-a constatat că pentru anumite livrări efectuate, societatea nu a justificat scutirea de TVA cu documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2222/2006 modificată și completată. 3.2.

În ceea ce privește stocurile degradate calitativ, societatea nu a dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de Titlul VI, Cap. IV, art. 128 alin. (8) lit. b) C. fisc. și pct. 6 alin. (9) din H.G. nr. 44/2004. 3.2.

În ceea ce privește TVA facturată de furnizorul T.U. GmbH neadmisă la rambursare, se critică soluția instanței de fond, întrucât societatea austriacă s-a înregistrat în scopuri de TVA în România, începând cu data de 21 octombrie 2009, iar factura se referă la o livrare efectuată anterior. 3.2.

Soluția de obligare la restituirea către reclamantă a sumei de 1.448.350 RON sub sancțiunea unor penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale. Prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată nu sunt aplicabile în speță. Restituirea unei sume de bani în materie fiscală se realizează conform art. 117 din O.G. nr. 92/2003 sau O.G. nr. 22/2002, fiind necesară o cerere prealabilă a contribuabilului. 3.2.

Obligarea recurentei-pârâte D.G.F.P. Timiș la suportarea cheltuielilor de judecată este nelegală, nu sunt îndeplinite prevederile art. 274 și urm. C. proc. civ., actele atacate sunt legale, neexistând culpă procesuală. II. Considerentele Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Cu privire la recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Timiș, în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. 1.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. este nefondat Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Textul nu vizează necompetența generală a instanțelor judecătorești, ci încălcarea competenței materiale și teritoriale de ordine publică a altei instanțe. 1.2. Cu privire la motivele de recurs ce privesc fondul cauzei – art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 1.2.1. În ceea ce privește serviciile de prelucrare centuri și volane pentru perioada 1 februarie 2008 – 31 decembrie 2009, criticile sunt neîntemeiate. Recurentele consideră că pentru anumite servicii, societatea nu a dovedit că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, întrucât în cuprinsul scrisorii de trăsură nu sunt înscrise cantitățile livrate și confirmarea de primire a beneficiarilor. Din actele dosarului, reiese împrejurarea că s-a pus în discuție numai dovada că bunurile au părăsit teritoriul țării și că marfa a ajuns la destinatarul înscris pe scrisoarea de trăsură, dovada făcându-se prin confirmarea de primire a beneficiarului. Din actele normative invocate în cauză, respectiv, Decretul nr. 451/1972 privind contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele CMR sau scrisoare de trăsură, nu rezultă că este obligatoriu existența confirmării de primire a beneficiarului, astfel cum a reținut și judecătorul fondului referindu-se la art. 6, art. 9, art. 12 din Decretul nr. 451/1972. Necompletarea căsuței 24 din cuprinsul formularului standardizat al scrisorii de trăsură nu conduce automat la dovedirea faptului că mărfurile nu au părăsit teritoriul României dacă celelalte condiții obligatorii sunt îndeplinite. În realitate, organul fiscal nu a constatat neîndeplinirea condițiilor de livrare, însă a presupus cu totul nejustificat că mărfurile nu au părăsit teritoriul țării, numai în baza înregistrării mențiunii privind semnătura și ștampila destinatarului, fără a reține că cel de-al doilea exemplu al scrisorii de trăsură a fost remis destinatului. 1.2.2. În ceea ce privește livrările intracomunitare de bunuri, criticile sunt nefondate, pe baza acelorași argumente reținute la pct. 1.2.1. 1.2.3. Cu privire la stocurile degradate calitativ înregistrate în perioada iulie 2009 – ianuarie 2010, în contul de cheltuieli, se apreciază că cele susținute prin motivele de recurs nu sunt întemeiate. Rebuturile și deșeurile rezultate din procesul de producție, precum și materiile prime și materialele auxiliare degradate calitativ au fost distruse și nu au mai intrat în circuitul economic, ca urmare a contractului pentru prestarea serviciilor de salubritate ce au ca obiect preluarea și neutralizarea contra cost a deșeurilor. Rezultă că este îndeplinită una dintre condițiile impuse de art. 128 alin. (8) lit. b) C. fisc. și pct. 6 alin. (9) din H.G. nr. 44/2004. Expertiza contabilă efectuată în cauză a demonstrat contrariul celor afirmate de organele fiscale care, pentru îndeplinirea celorlalte două condiții (bunurile nu sunt imputabile, degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente) s-a bazat pe presupuneri și solicitare de documente care nu sunt obligatorii, existând suficiente acte contabile care dovedesc îndeplinirea condițiilor. 1.2.3. În ceea ce privește TVA facturată de furnizorul T.U. GmbH, neadmisă la rambursare, în perioada iunie 2009 – octombrie 2009, se constată netemeinica criticii. Din probele administrate în dosar, inclusiv expertiza contabilă, a rezultat că organul de imputație fiscală a prezentat faptele în mod eronat și nu a arătat că societatea austriacă a emis la 22 octombrie 2009 un document de stornare a facturilor emise în perioada iunie - septembrie 2009, iar la 23 octombrie 2009 a emis un număr de 63 facturi pentru corectarea livrărilor realizate în perioada 01. – 20 octombrie 2009, documente ce au fost înregistrate separat în contabilitatea societății române. În fapt, a avut loc o colectare dublă de TVA, iar societatea reclamantă are dreptul să-i fie rambursat TVA plătit în plus, reprezentând o sumă nedatorată. Recurentele nu aduc prin motivele de recurs nicio critică considerentelor instanței de fond, reiterând întâmpinarea formulată în dosarul Curții de Apel Timișoara. 1.2.4. Recursul este fondat referitor la dispoziția instanței de fond de restituire a sumei de 1.448.350 RON sub sancțiunea unor penalități de 100 RON/fiecare zi de întârziere. În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 117 din O.G. nr. 92/2003 și ale Cap. I, pct. 1, 2, 3 și 6 alin. (2)-(5) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Restituirea se face la cererea contribuabilului, conform art. 117 alin. (1) lit. f) C. proc. fisc., iar procedura de restituire este cuprinsă la art. 112 C. proc. fisc. și în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004. Față de acestea se constată că indicarea de către instanța de fond, drept temei legal al restituirii dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată este greșită și a fost făcută cu încălcarea principiului specialia derogant generalibus. 2. Cu privire la recursul formulat de reclamanta SC K.S.S. Ro SRL și pârâta D.G.F.P. Timiș asupra aplicării greșite a dispozițiilor art. 274 și urm. C. proc. civ. Având în vedere că instanța de fond a obligat pârâta la plata integrală a onorariului de avocat solicitat de reclamantă, în sumă de 50.000 RON, recursul societății este în mod vădit formulat din eroare și va fi respins ca nefondat. Motivele de recurs formulate de pârâta D.G.F.P. Timiș cu privire la plata cheltuielilor de judecată sunt întemeiate, instanța de recurs urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 275 C. proc. civ., pretențiile fiind admise în parte și va reduce onorariul de avocat la suma de 25.000 RON. 3. Concluzionând, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea ca nefondat, a recursului reclamantei SC K.S.S. Ro. În temeiul art. 312 alin. (1) teza I și art. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va admite recursul formulat de pârâtele D.G.F.P. Timiș și A.N.A.F. prin D.G.F.P. Timiș, se va modifica sentința recurată în sensul înlăturării dispozițiilor privind restituirea sumei de 1.448.350 RON și la plata penalităților de 100 RON/zi de întârziere. În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., se va reduce onorariul de avocat la 25.000 RON. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.