ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4522/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4522/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta SC K.S.S. Ro SRL a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș – Biroul de

Soluționare a Contestațiilor Timiș și A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș – Activitatea

de Inspecție Fiscală – Serviciul de inspecție fiscală persoane juridice RR,

anularea în parte a deciziei nr. 2687/441 din 09 decembrie 2010, a deciziei de

impunere nr. 379 din 28 mai 2010, a raportului de inspecție fiscală din 27 mai

2010 și notei de compensare din 16 iunie 2010 emise de pârâta D.G.F.P. Timiș cu

privire la suma de

1

.

194.268 RON, cu titlu

de TVA stabilită suplimentar aferentă perioadei 01 februarie 2008 - 31

decembrie 2008 și a majorărilor aferente în sumă de 254.082 RON, în total suma

de 1.448.350 RON, anularea în tot a notei de compensare nr. BB prin care a fost

compensată suma de 350.434 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar prin decizia

de impunere, cu suma de 350.434 RON reprezentând TVA solicitată la rambursare

prin decontul din 22 aprilie 2010; anularea în tot a notei de compensare nr. CC

prin care a fost compensată suma de 92.021 RON reprezentând obligații fiscale

accesorii stabilite prin decizia de impunere, cu suma de 92.021 RON

reprezentând TVA solicitată la rambursare prin decontul din 22 aprilie 2010;

obligarea D.G.F.P. Timiș la restituirea efectivă a sumei TVA stabilită nelegal suplimentar,

precum și a majorărilor de întârziere stabilite nelegal; obligarea D.G.F.P.

Timiș, în temeiul art. 18 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la

plata de penalități către reclamantă în cuantum de 10.000 RON pentru fiecare zi

de întârziere, în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de

instanța în urma admiterii capetelor de cerere 1 - 5 de mai sus; obligarea

conducătorilor D.G.F.P. Timiș, în baza art. 18 alin. (6) și art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, în situația în care termenul de 10 zile de executare a

hotărârii nu este respectat, la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere și, totodată, obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că are că ca obiect de activitate "fabricarea altor piese

și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule" - CAEN

piese și accesorii (volane, centuri de siguranță ș.a.), veniturile fiind realizate

în trecut, în principal, din prestarea serviciilor de prelucrare a acestor produse

pentru beneficiari K.S.S. Italia (denumită în continuare „KSS IT") și K.S.S.

UK (denumită în continuare „KSS U.K.").

Societatea livrează produsele

obținute în urma serviciilor de procesare prestate fie către K.S.S. U.K. sau K.S.S.

IT, fie direct către clienții acestora din Uniunea Europeană sau din afara Uniunii

Europene.

Începând cu anul 2009,

K.S.S. a început fabricarea de produse finite pe care le livrează, în calitate de

producător, către diverși parteneri comerciali comunitari și extracomunitari, urmând

ca facturile să fie emise direct pe numele acestor clienți finali sau, în unele

situații, către K.S.S. IT.

Având în vedere că majoritatea

vânzărilor sunt realizate către clienți externi (din Uniunea Europeană și din afara

Uniunii Europene), raportând livrări intracomunitare scutite și/sau exporturi, precum

și servicii de procesare care au avut locul în alt stat membru, societatea s-a aflat

în mod constant în poziție de rambursare de TVA în perioada 01 februarie 2008 –

31 ianuarie 2010. În baza deconturilor cu sume negative de TVA aferente perioadei

martie 2008 - ianuarie 2010, societatea a solicitat rambursarea respectivelor sume

de la bugetul de stat.

Pentru deconturile pentru

care a fost solicitată rambursarea sumelor negative de TVA în perioada februarie

2008 - ianuarie 2010, societatea a primit suma totală de 6.641.583 RON, sub rezerva

controlului ulterior, societatea fiind încadrată în categoria contribuabililor mijlocii

cu risc fiscal mic.

În cursul lunii mai 2009,

precum și în perioada martie - mai 2010, la sediul societății s-a desfășurat o inspecție

fiscală parțială cu privire la TVA. Inspecția fiscală a analizat perioada 01

februarie 2008 – 31 ianuarie 2010, pentru deconturile cu sumă negativă de TVA cu

opțiune de rambursare soluționate de organul fiscal prin rambursarea sumei totale

de 6.641.583 RON, sub rezerva controlului ulterior.

La data de 27 mai 2010,

în urma controlului fiscal efectuat, organele fiscale au dispus încheierea raportului

de inspecție fiscală, urmând ca la data de 28 mai 2010, reprezentanții D.G.F.P.

Timiș să emită decizia de impunere. În baza raportului de inspecție fiscală și a

deciziei de impunere, organele de control au stabilit în sarcina societății amenzi

contravenționale în suma totală de 36.534 RON, TVA neadmisă la deducere în sumă

de 748.867 RON și TVA colectat suplimentar în suma de 851.004 RON, stabilind în

același timp și majorări de întârziere aferente în suma de 420.112 RON, sume de

bani achitate de către societate.

Reclamanta precizează

că împotriva deciziei de impunere și raportul de inspecție fiscală, societatea a

formulat contestație fiscală, contestând legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse

de organele de control.

Prin decizia nr. 2687/441

din 09 decembrie 2010, D.G.F.P. Timiș a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației

reclamantei pentru suma de 1.448.350 RON reprezentând TVA stabilit suplimentar în

sarcina societății și majorări de întârziere aferente și admiterea contestației

pentru suma de 14.782 RON, reprezentând TVA stabilit suplimentar în sarcina societății

și majorări de întârziere aferente.

Reclamanta apreciază că

actele pârâtei sunt adoptate și emise cu aplicarea greșită a legii, criticându-le

ca nelegale și netemeinice.

fond

Prin sentința civilă

nr. 445 din data de 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiune reclamantei SC K.S.S. Ro SRL Timișoara

în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Timiș și, în consecință, a anulat decizia de

impunere fiscală nr. 379 din 28 mai 2010, decizia nr. 2387/441 din 09 decembrie

2010, raportul de inspecție fiscală din 27 mai 2010, nota de compensare din 16

iunie 2010 și nota de compensare din 16 iunie 2010 emise de pârâtă cu privire la

suma de 1.448.350 RON, reprezentând debit fiscal și accesoriu, a obligat pârâta

la restituirea sumei de 1.448.350 RON către reclamantă, sub sancțiunea unor penalități

de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere către reclamantă, în situația neîndeplinirii

în termen a obligațiilor stabilite prin admiterea parțială a acțiunii, precum și

la plata sumei de 51.114 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat

și de expertiză.

Curtea a respins acțiunea

față de pârâta A.N.A.F., reținând că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în

speță, față de faptul că actele fiscale atacate de reclamantă au fost emise exclusiv

de pârâta D.G.F.P. Timiș, iar trecerea reclamantei în administrarea D.G.A.M.C din

cadrul A.N.A.F., conform Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2730/2010, nu prezintă

relevanță în cauză.

În motivarea hotărârii,

prima instanță a reținut că prin decizia de impunere fiscală nr. 379 din 28 mai

2010, emisă ca urmare a încheierii raportului de inspecție fiscală din 27 mai 2010

de către pârâtă, reclamanta a fost obligată la plata TVA și majorări de întârziere

pentru operațiuni economice efectuate în perioada 01 februarie 2008 – 31

decembrie 2008 și în procedură prealabilă s-a admis în parte contestația acesteia

pentru suma de 144.426 RON TVA și accesorii de 356 RON, iar la pct. 1 din decizia

nr. 2387/441 din 9 decembrie 2010, pârâta a respins contestația pentru suma de 1.448.350

RON, reprezentând TVA în cuantum de 1.194.268 RON și majorări de 254.082 RON.

Analizând înscrisurile

dosarului și concluziile expertizei de specialitate financiar-contabilă care a verificat

operațiunile economice efectuate de reclamantă din punct de vedere financiar - contabil

Curtea a constatat, în esență, următoarele:

a) În privința serviciilor

de prelucrare centuri și volane, în perioada verificată, reclamanta a realizat în

principal venituri din prestarea de servicii de realizare a volanelor, centurilor

de siguranță pentru autoturisme pe baza unor componente și accesorii primite de

la beneficiari externi.

Prin actele de impunere

fiscală, pârâta D.G.F.P. Timiș a apreciat că pentru anumite livrări de bunuri prelucrate

pentru care reclamanta a facturat manopera către beneficiari intracomunitari, aceasta

nu a dovedit că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru al

Uniunii Europene.

Analizând dispozițiile

art. 4, art. 6 alin. (1), art. 9 pct. 1 și art. 12 pct. 1 din Decretul nr. 451/1972

privitor la C.M.R., prima instanță a apreciat că proba contractului de transport

internațional de mărfuri, pe șosele, se face prin scrisoarea de trăsură care trebuie

să conțină anumite elemente, că documentele prezentate de către reclamantă face

dovada primirii mărfii de către beneficiarul acesteia și a părăsirii teritoriului

României, astfel că reclamanta a dovedit o livrare intracomunitară.

Iar cum reclamanta a demonstrat

prin scrisorile de trăsură prezentate pârâtei că bunurile au părăsit România, îi

sunt aplicabile dispozițiile art. 128 alin. (9) și art. 143, alin. (2), lit. a)

C. fisc. și ale art. 10 alin. (1) din Instrucțiuni, astfel că acțiunea este admisibilă

sub acest aspect și se anulează impunerile reprezentând sumele de 266.181 RON și

45.642 RON, cu majorările aferente în sumă de 157.110 RON.

b) În legătură cu debitul

în sumă de 41.241 RON TVA, stabilit pentru livrări intracomunitare de bunuri, întrucât

pârâta s-a prevalat de aceleași argumente legale ca și în cazul impunerii analizate

la pct. 1), pentru aceleași motive întemeiate pe prevederile Decretului nr. 451/1972,

impunerea în sumă de 41.241 RON cu titlu de TVA, cu majorări aferente de 8.430 RON

este anulabilă.

c) Impunerea TVA colectată

suplimentar în sumă de 431.600 RON cu majorări aferente valorând 63.427 RON nu are

suport legal, în condițiile în care, potrivit contractelor încheiate de către reclamantă

pentru distrugerea bunurilor reprezentând deșeuri sau rebuturi și a actelor contabile

întocmite în baza acestora, evidențiate în contabilitatea reclamantei, precum și

potrivit constatărilor expertului, rezultă că deșeurile și rebuturile rezultate

din activitatea economică a reclamantei nu au mai intrat în circuitul economic al

acesteia.

Pe de altă parte, pârâta

nu a demonstrat, deși avea sarcina probei la momentul stabilirii impunerii, că reclamantei

îi sunt imputabile bunurile degradate calitativ și că degradarea nu se datorează

unor cauze obiective dovedite cu documente

d) În ceea ce privește

la suma de 424.030 RON TVA neadmisă la deducere, cu majorări în sumă de 25.065 RON,

stabilită de pârâtă pentru unele facturi emise de societatea austriacă T.U. GmbH,

pârâta nu a ținut cont de facturile deținute de societatea K.S.S. Ro SRL, primite

de la T.U. GmbH cu cod TVA RO ZZZ și nici de faptul că livrările de materii prime

de către societatea austriacă, către reclamantă, sunt taxate în România, că firma

austriacă prin reprezentantul fiscal a colectat, declarat și achitat TVA aferent

livrărilor și astfel, reclamanta are dreptul la deducerea TVA pe baza principiului

neutralității TVA care asigură evitarea dublei impuneri.

Cum reclamanta a achitat

TVA dedusă și cum societatea austriacă a colectat și achitat această taxă la bugetul

de stat, impunerea contravine principiului neutralității TVA.

Curtea a respins ca nefondată

cererea reclamantei privind obligarea conducătorilor D.G.F.P. Timiș, în baza

art. 18 alin. (6) raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata

unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, cu

motivarea că reclamanta a stabilit, prin cererea cu care a învestit instanța, un

cadru procesual care nu-i include în calitate de pârâți pe conducătorii pârâtei

D.G.F.P. Timiș. Or, nu se poate stabili amendă față de persoane care depășesc cadrul

procesual stabilit prin acțiune, ceea ce ar reprezenta și o încălcare a dispozițiilor

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care dispune că despăgubirile și sancțiunile

prevăzute la art. 24 alin. (2), se acordă de instanța de executare în cameră de

consiliu și cu citarea părților.

Curtea a admis doar în

parte cererea privind cheltuielile de judecată, arătând că, pe de o parte, că acestea

nu au fost determinate precis de către reclamantă, iar, pe de altă parte, s-a raportat

la munca depusă în cauză.

Calea de atac

exercitată

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs atât reclamanta SC K.S.S. Ro SRL, cât și pârâta D.G.F.P. Timiș,

în nume propriu și pentru A.N.A.F.

, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul formulat de reclamanta

SC

K.S.S.

Ro SRL

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C. proc. civ.

Instanța de fond a dispus

în mod greșit diminuarea onorariului avocațial suportat de societate cu ocazia litigiului.

Prin sentința recurată,

prima instanță a admis pretențiile societății și a constatat nelegalitatea actelor

administrativ fiscale emise de D.G.F.P. Timiș.

Soluția de diminuare a

onorariului avocațial este neîntemeiată, avându-se în vedere complexitatea cauzei,

ansamblul de probleme care au presupus verificarea și analizarea unui amplu set

de tranzacții intercomunitare, verificarea gestiunii și înregistrării deșeurilor

realizate din producția societății, precum și situația înregistrării în contabilitate

a unor achiziții intracomunitare, devenite ulterior achiziții naționale.

Onorariul avocațial reflectă

în mod obiectiv munca depusă de avocați în redactarea și susținerea acțiunii, nefiind

limitată la reprezentarea în fața instanței de fond.

A fost realizată o amplă

analiză a documentației și s-au formulat argumente însușite de judecătorul fondului

în cuprinsul celor 33 de pagini ale sentinței.

3.2. Recursul formulat

de pârâta

D.G.F.P.

Timiș în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

3.2.1. Instanța de fond

a încălcat competența generală în soluționarea petitului privind anularea notelor

de compensare emise de A.F.P. pentru contribuabilii mijlocii Timiș.

Competența soluționării

contestației împotriva notelor de compensare aparținea A.F.P. pentru contribuabilii

mijlocii Timiș și Direcției generale de administrare a marilor contribuabili după

preluarea societății de către această direcție, începând cu 1 ianuarie 2011 conform

Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2730/2010, art. 209 alin. (2) C. proc. fisc.

3.2.2. În ceea ce privește

serviciile de prelucrare centuri și volane pentru perioada 1 februarie 2008 – 21

decembrie 2009

Conform Titlului VI, Cap.

V, art. 133 lit. b) pct. 2 prima liniuță din C. fisc., pentru aceste prestări se

consideră că locul prestării este în statul în care beneficiarii își au sediul.

Recurentele arată că societatea

nu a dovedit că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, nu

s-a prezentat documentul de transport extern (CMR) pe care sunt înscrise cantitățile

livrate și care au confirmarea de primire a beneficiarilor.

Transportul bunurilor

prelucrate a fost fie în sarcina reclamantei, fie în sarcina clienților, dar locul

prestării serviciilor de prelucrare a bunurilor este în România, iar societatea

datorează TVA conform Titlului VI, Cap. VIII, art. 140 C. fisc..

Pentru facturile de servicii

nu s-a prezentat mențiunea de încheiere a transportului internațional de bunuri

și nu se certifică faptul că bunurile rezultate din prestarea de servicii au ajuns

la destinație și că au părăsit teritoriul țării.

Remiterea celui de-al

doilea exemplar al scrisorii de trăsură către destinatar nu face dovada celor sus

menționate, iar dreptul de dispoziție se transferă destinatarului numai în urma

mențiunii făcute în conformitate cu art. 12 pct. 2 și 3 din Decretul nr. 451/1972.

3.2.2. În ceea ce privește

livrările intracomunitare, se arată că scutirea de TVA cu drept de deducere se realizează

în conformitate cu prevederile art. 155 alin. (5) C. fisc., iar din verificarea

documentelor puse la dispoziție de societate s-a constatat că pentru anumite livrări

efectuate, societatea nu a justificat scutirea de TVA cu documentul care atestă

că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru potrivit prevederilor

art. 10 alin. (1) din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2222/2006 modificată și

completată.

3.2.4. În ceea ce privește

stocurile degradate calitativ, societatea nu a dovedit îndeplinirea condițiilor

impuse de Titlul VI, Cap. IV, art. 128 alin. (8) lit. b) C. fisc. și pct. 6

alin. (9) din H.G. nr. 44/2004.

3.2.5. În ceea ce privește

TVA facturată de furnizorul T.U. GmbH neadmisă la rambursare, se critică soluția

instanței de fond, întrucât societatea austriacă s-a înregistrat în scopuri de TVA

în România, începând cu data de 21 octombrie 2009, iar factura se referă la o livrare

efectuată anterior.

3.2.6. Soluția de obligare

la restituirea către reclamantă a sumei de 1.448.350 RON sub sancțiunea unor penalități

de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor

legale.

Prevederile art. 18 din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată nu sunt aplicabile în speță.

Restituirea unei sume

de bani în materie fiscală se realizează conform art. 117 din O.G. nr. 92/2003 sau

O.G. nr. 22/2002, fiind necesară o cerere prealabilă a contribuabilului.

3.2.7. Obligarea recurentei-pârâte

D.G.F.P. Timiș la suportarea cheltuielilor de judecată este nelegală, nu sunt îndeplinite

prevederile art. 274 și urm.  C. proc. civ., actele atacate sunt legale, neexistând

culpă procesuală.

II. Considerentele Înaltei

Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

formulat de pârâta D.G.F.P. Timiș, în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F.

1.1. Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. este nefondat

Modificarea sau casarea

unei hotărâri poate fi cerută numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea

s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în

condițiile legii, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Textul nu vizează necompetența

generală a instanțelor judecătorești, ci încălcarea competenței materiale și teritoriale

de ordine publică a altei instanțe.

1.2. Cu privire la motivele

de recurs ce privesc fondul cauzei – art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

1.2.1. În ceea ce privește

serviciile de prelucrare centuri și volane pentru perioada 1 februarie 2008 – 31

decembrie 2009, criticile sunt neîntemeiate.

Recurentele consideră

că pentru anumite servicii, societatea nu a dovedit că bunurile au fost transportate

din România în alt stat membru, întrucât în cuprinsul scrisorii de trăsură nu sunt

înscrise cantitățile livrate și confirmarea de primire a beneficiarilor.

Din actele dosarului,

reiese împrejurarea că s-a pus în discuție numai dovada că bunurile au părăsit teritoriul

țării și că marfa a ajuns la destinatarul înscris pe scrisoarea de trăsură, dovada

făcându-se prin confirmarea de primire a beneficiarului.

Din actele normative invocate

în cauză, respectiv, Decretul nr. 451/1972 privind contractul de transport internațional

de mărfuri pe șosele CMR sau scrisoare de trăsură, nu rezultă că este obligatoriu

existența confirmării de primire a beneficiarului, astfel cum a reținut și judecătorul

fondului referindu-se la art. 6, art. 9, art. 12 din Decretul nr. 451/1972.

Necompletarea căsuței

24 din cuprinsul formularului standardizat al scrisorii de trăsură nu conduce automat

la dovedirea faptului că mărfurile nu au părăsit teritoriul României dacă celelalte

condiții obligatorii sunt îndeplinite.

În realitate, organul

fiscal nu a constatat neîndeplinirea condițiilor de livrare, însă a presupus cu

totul nejustificat că mărfurile nu au părăsit teritoriul țării, numai în baza înregistrării

mențiunii privind semnătura și ștampila destinatarului, fără a reține că cel de-al

doilea exemplu al scrisorii de trăsură a fost remis destinatului.

1.2.2. În ceea ce privește

livrările intracomunitare de bunuri, criticile sunt nefondate, pe baza acelorași

argumente reținute la pct. 1.2.1.

1.2.3. Cu privire la stocurile

degradate calitativ înregistrate în perioada iulie 2009 – ianuarie 2010, în contul

de cheltuieli, se apreciază că cele susținute prin motivele de recurs nu sunt întemeiate.

Rebuturile și deșeurile

rezultate din procesul de producție, precum și materiile prime și materialele auxiliare

degradate calitativ au fost distruse și nu au mai intrat în circuitul economic,

ca urmare a contractului pentru prestarea serviciilor de salubritate ce au ca obiect

preluarea și neutralizarea contra cost a deșeurilor.

Rezultă că este îndeplinită

una dintre condițiile impuse de art. 128 alin. (8) lit. b) C. fisc. și pct. 6

alin. (9) din H.G. nr. 44/2004.

Expertiza contabilă efectuată

în cauză a demonstrat contrariul celor afirmate de organele fiscale care, pentru

îndeplinirea celorlalte două condiții (bunurile nu sunt imputabile, degradarea calitativă

a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente) s-a bazat pe

presupuneri și solicitare de documente care nu sunt obligatorii, existând suficiente

acte contabile care dovedesc îndeplinirea condițiilor.

1.2.3. În ceea ce privește

TVA facturată de furnizorul T.U. GmbH, neadmisă la rambursare, în perioada iunie

2009 – octombrie 2009, se constată netemeinica criticii.

Din probele administrate

în dosar, inclusiv expertiza contabilă, a rezultat că organul de imputație fiscală

a prezentat faptele în mod eronat și nu a arătat că societatea austriacă a emis

la 22 octombrie 2009 un document de stornare a facturilor emise în perioada iunie

- septembrie 2009, iar la 23 octombrie 2009 a emis un număr de 63 facturi pentru

corectarea livrărilor realizate în perioada 01. – 20 octombrie 2009, documente ce

au fost înregistrate separat în contabilitatea societății române.

În fapt, a avut loc o

colectare dublă de TVA, iar societatea reclamantă are dreptul să-i fie rambursat

TVA plătit în plus, reprezentând o sumă nedatorată.

Recurentele nu aduc prin

motivele de recurs nicio critică considerentelor instanței de fond, reiterând întâmpinarea

formulată în dosarul Curții de Apel Timișoara.

1.2.4. Recursul este fondat

referitor la dispoziția instanței de fond de restituire a sumei de 1.448.350 RON

sub sancțiunea unor penalități de 100 RON/fiecare zi de întârziere.

În speță, sunt aplicabile

dispozițiile art. 117 din O.G. nr. 92/2003 și ale Cap. I, pct. 1, 2, 3 și 6

alin. (2)-(5) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea

Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare

a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu

depășirea termenului legal.

Restituirea se face la

cererea contribuabilului, conform art. 117 alin. (1) lit. f) C. proc. fisc., iar

procedura de restituire este cuprinsă la art. 112 C. proc. fisc. și în Ordinul Ministerului

Finanțelor Publice nr. 1899/2004.

Față de acestea se constată

că indicarea de către instanța de fond, drept temei legal al restituirii dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată este greșită și a fost făcută

cu încălcarea principiului specialia derogant generalibus.

formulat de reclamanta SC K.S.S. Ro SRL și pârâta D.G.F.P. Timiș asupra aplicării

greșite a dispozițiilor art. 274 și urm. C. proc. civ.

Având în vedere că instanța

de fond a obligat pârâta la plata integrală a onorariului de avocat solicitat de

reclamantă, în sumă de 50.000 RON, recursul societății este în mod vădit formulat

din eroare și va fi respins ca nefondat.

Motivele de recurs formulate

de pârâta D.G.F.P. Timiș cu privire la plata cheltuielilor de judecată sunt întemeiate,

instanța de recurs urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 275 C. proc. civ.,

pretențiile fiind admise în parte și va reduce onorariul de avocat la suma de 25.000

RON.

ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea

ca nefondat, a recursului reclamantei SC K.S.S. Ro.

În temeiul art. 312

alin. (1) teza I și art. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată, se va admite recursul formulat de pârâtele

D.G.F.P. Timiș și A.N.A.F. prin D.G.F.P. Timiș, se va modifica sentința recurată

în sensul înlăturării dispozițiilor privind restituirea sumei de 1.448.350 RON și

la plata penalităților de 100 RON/zi de întârziere.

În temeiul art. 274

alin. (3) C. proc. civ., se va reduce onorariul de avocat la 25.000 RON.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de reclamanta SC K.S.S. Ro SRL Curtici împotriva sentinței civile nr. 445 din 11

octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat

de pârâtele D.G.F.P. Timiș și A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 445 din 11

octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că înlătură

dispozițiile privind obligarea autorităților fiscale la restituirea sumei de 1.448.350

RON și a penalităților. Reduce cheltuielile de judecată la 25.000 RON și menține

celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2012.