ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3181/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Dosarul are ca obiect acțiunea de partaj judiciar formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., prin care s-a solicitat partajarea și ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în județul Ilfov, format din teren în suprafață de 397 m.p. și casa compusă din parter și etaj, să se constate că reclamanta are o contribuție de 60% la dobândirea bunurilor, să se dispună ieșirea din indiviziune, atribuirea imobilelor către reclamantă și obligarea sa la plata sultei, evacuarea pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

Acțiunea a fost înregistrată la data de 24 noiembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Cornetu, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 4240 din 10 noiembrie 2015, Judecătoria Cornetu a admis în parte cererea formulata de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a constatat că părțile au avut contribuții egale, respectiv, câte o cotă de 1 la edificarea imobilului casa de locuit, situată în județul Ilfov, formată din parter și etaj.

A atribuit reclamantei imobilul casă de locuit situată în județul Ilfov, formată din parter și etaj și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 167.442,5 RON, cu titlu de sultă.

Prin decizia nr. 1593 din 13 aprilie 2018, Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis excepția inadmisibilității apelului privind nepronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de evacuare și acordare a cheltuielilor de judecată.

A respins apelul privind nepronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de evacuare și acordare a cheltuielilor de judecată, ca inadmisibil.

A admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4240/10.11.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimatul pârât B.

A schimbat în parte sentința în sensul că: valoarea imobilului atribuit reclamantei este de 234885 RON.

A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 117.442,5 RON, cu titlu de sultă.

A menținut în rest dispozițiile sentinței civile apelate.

A respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 31 mai 2018, de către Tribunalul Ilfov, pentru soluționarea cererii de recurs.

În ședința publică din data de 26 septembrie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.:

În prealabil este de reținut că, față de prevederile art. 24 din C. proc. civ., în vigoare de la 15.02.2013, în cauză, sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, aplicabil la momentul înregistrării pe rolul Judecătoriei Cornetu a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., respectiv, 24 noiembrie 2011.

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1593 din 13 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă "ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Totodată, conform prevederilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilește competența Secțiilor I civilă, a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel.

Din aceste dispoziții legale rezultă că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Totodată, organizarea ierarhică a instanțelor într-un sistem piramidal rezultă în mod evident atât din dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dar și din cele ale art. 1-4 din C. proc. civ. și presupune că instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac pot infirma soluțiile pronunțate, realizând astfel controlul judiciar.

Din interpretarea sistematică și logică a textelor legale menționate și a principiilor dreptului procesual civil și ale organizării judiciare, rezultă fără echivoc că, în speță, recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în apel nu poate fi analizat decât de instanța ierarhic superioară celei care a judecat apelul, respectiv curtea de apel.

Având în vedere considerentele reținute, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Ilfov revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1593 din 13 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.09.2018.