ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3136/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12,10.2010, sub nr. x/2010, prin declinare de la Judecătoria Buftea, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru o parte din imobilul în suprafață de 31,57 mp construiți (parte ce cuprinde dormitor - 8,70 mp, sufragerie - 6,80 mp, baie - 3,60 mp, hol - 3,07 mp, bucătărie - 9,77 mp) și teren aferent construcției, în suprafață de 245 mp, situat în jud. Ilfov.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 4538 din data de 26.11.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. x/2010, a fost respinsa cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelanta-reclamantă A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Prin Decizia nr. 1791/A din data de 23 mai 2017, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 4538 din 16.11.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., nefondat,

A fost obligată apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 2.672,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecata astfel cum aceasta a fost formulată.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din data de 18 septembrie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului, ce se impune a 11 analizată cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.:

Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Înalta Curte reține că în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 12.10.2010, prezenta acțiune este supusă normelor înscrise în C. proc. civ. de la 1865, având în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În cauză, reclamanta A., a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1791/A din data de 23 mai 2017, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în faza procesuală a apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă "ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Totodată, conform prevederilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilește competența Secțiilor I civilă, a U-a civilă și de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel, iar în cazul altor hotărâri numai în cazurile prevăzute de lege.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar; totodată, organizarea ierarhică a instanțelor într-un sistem piramidal rezultă în mod evident atât din dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dar și din cele ale art. 1-4 din C. proc. civ.

Din interpretarea sistematică și logică a textelor legale menționate și a principiilor dreptului procesual civil și cel al organizării judiciare, rezultă fără echivoc că, în speță, competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în calea de atac a apelului aparține curții de apel în a cărei circumscripție se află Tribunalul Ilfov.

Față de considerentele mai sus arătate și de dispozițiile legale invocate, Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A., împotriva Deciziei nr. 1791/A din data de 23 mai 2017 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1791/A din 23 mai 2017 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2018.