ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 4/2019

Tribunalul Arad - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea de la 2 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.325/55/2016, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată. II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată". III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Codul civil Art. 972. - (1) Cota soțului supraviețuitor este de: a) un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului; b) o treime din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului; c) o jumătate din moștenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenți privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului; d) trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenți ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului. (2) Cota soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitori legali aparținând unor clase diferite se stabilește ca și când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele. (3) Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situația unui soț supraviețuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) si (2) se împarte în mod egal între acestea. [...] Art. 1.055. - Legatul universal este dispoziția testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocație la întreaga moștenire. [...] Art. 1.074. - (1) Dezmoștenirea este dispoziția testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitorii săi legali. (2) Dezmoștenirea este directă atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moștenire a unuia sau mai multor moștenitori legali și indirectă atunci când testatorul instituie unul sau mai mulți legatari. [...] Art. 1.086. - Rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri. Art. 1.087. - Sunt moștenitori rezervatari soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ai defunctului. Art. 1.088. - Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal. Art. 1.089. - Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moștenirii care nu este rezervată prin lege și de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalități. Art. 1.090. - (1) Liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni lor, nu pot depăși un sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin. (2) Dacă defunctul nu a dispus prin liberalități de diferența dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 și cotitatea disponibilă specială, atunci aceasta diferență revine descendenților. (3) Dispozițiile alin. (1) si (2) se aplică în mod corespunzător atunci când descendentul menționat la alin. (1) a fost dezmoștenit direct, iar de această dezmoștenire ar beneficia soțul supraviețuitor. IV. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menționată

Prin Sentința civilă nr. 477 din 1 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.325/55/2016, Judecătoria Arad a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B, a admis în parte cererea reconvențională formulată de B și a constatat următoarele: - A, în calitate de fiu, este moștenitorul legal rezervatar al defunctului C, decedat în data de 28 iunie 2015 în Arad, iar B, în calitate de soție supraviețuitoare, este moștenitoarea legală a defunctului și, în baza testamentului autentificat cu nr. 201 din 17 mai 2011 de B.N.P. D, moștenitoarea testamentară, respectiv legatară universală a acestuia; - defunctul și B au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție de 75% defunctul și 25% B, bunurile mobile enumerate în inventarul moștenirii, având valoarea totală de 16.483 lei; - din creditele contractate de defunct în timpul căsătoriei prin contractele de credit încheiate cu Societatea Comercială Alpha Bank - S.A., o cotă de 75,38% reprezintă datoria proprie a defunctului, iar diferența de 24,62% datorie comună; - sumele aferente cardului de credit emis în baza Contractului nr. 19 din 7 aprilie 2014 încheiat de defunct cu Societatea Comercială Alpha Bank - S.A. sunt datorii comune ale soților; - datoriile bugetare reprezentate de impozit pe venituri din activități independente, diferență de impozit de regularizat și contribuții de asigurări sociale, în sumă de 2.923 lei la data decesului defunctului, sunt datorii proprii ale defunctului; - un drept de creanță asupra moștenirii reprezentând 25% din valoarea unor îmbunătățiri aduse imobilului din Arad, str. O. Goga nr. 61 județul Arad, respectiv 9.825 euro (echivalent a 44.700 lei) în favoarea lui B, ca urmare a lichidării regimului matrimonial dintre defunct și pârâta reclamantă reconvențională în cote de 75% pentru defunct și 25% pentru B; - a stabilit componența masei succesorale rămase după defunct, respectiv activul și pasivul moștenirii; - B are obligația de raport a donației făcute în favoarea sa prin actul de constituire a dreptului de uzufruct viager autentificat cu nr. 291 din 25 martie 2015 de B.N.P. D, raport ce va fi efectuat în natură; - a dispus reducțiunea liberalității excesive cuprinsă în testamentul autentificat cu nr. 201 din 17 mai 2011 de B.N.P. D, părțile moștenind în cote de 5/8 - A și 3/8 - B din masa succesorală; - a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra celor două imobile, acestea urmând a forma un dosar separat care va fi suspendat până la soluționarea definitivă a prezentului dosar; - a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile mobile din masa succesorală; - a dispus atribuirea acestora în natură către B și a obligat- o pe aceasta să achite lui A cu titlu de sultă suma de 16.457,65 lei; - a obligat pe A la plata către B a sumei totale de 48.258,10 lei, reprezentând cota ce-i revine lui A formată din contravaloarea creditelor, contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilul din Arad, str. O. Goga nr. 61, județul Arad, a obligat pe B să permită lui A accesul în imobilul din Arad, str. O. Goga nr. 61, județul Arad, pentru valorificarea atributelor legale ce decurg din calitatea de moștenitor legal, rezervatar, sezinar a lui A, pe durata suspendării cererii privind sistarea indiviziunii, până la valorificarea efectivă; - a dispus ca O.C.P.I. Arad să efectueze cuvenitele mențiuni pentru intabularea dreptului de proprietate al părților în cotele de 5/8 A și 3/8 B asupra întregului imobil situat în Arad, str. O. Goga nr. 61, județul Arad, înscris în C.F. nr. 328596 Arad, după rămânerea definitivă a hotărârii; - a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce privește cotele în care s-a dispus lichidarea regimului matrimonial dintre defunct și pârâta intimată, reținute de instanță ca fiind de 75% pentru defunct și 25% pentru pârâtă și, pe cale de consecință, printr-o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente și a probatoriului administrat, să se constate că aceste cote sunt de 80% pentru defunct și 20% pentru pârâta intimată, menținând toate celelalte măsuri dispuse de instanță prin dispozitivul hotărârii, prin care s-a dat o dezlegare acțiunii și, parțial, reconvenționalei.

Contra aceleiași sentințe a declarat apel și pârâta apelantă B, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, atât în ceea ce privește stabilirea cotelor succesorale, a cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, a dreptului de uzufruct și raportul donațiilor, cât și în ceea ce privește problematica pasivului. V. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii

După cum rezultă din cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existența unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluționată în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Astfel, tribunalul este învestit cu soluționarea apelului împotriva Sentinței civile nr. 477 din 8 martie 2018, prin care s-a dezbătut succesiunea defunctului C și s-a dispus partajarea masei succesorale, tribunalul urmând a se pronunța în ultimă instanță conform art. 95 pct. 2 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) și art. 995 din Codul de procedură civilă.

De modul de interpretare a dispozițiilor art. 1.090 din Codul civil depinde, în mod evident, soluționarea fondului cauzei, întrucât se contestă cotele succesorale stabilite de prima instanță în urma interpretării respectivelor prevederi legale.

Condiția noutății chestiunii de drept supuse interpretării este îndeplinită - în lumina jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - atunci când aceasta își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare și instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori atunci când se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. S-a apreciat că este întrunită și condiția noutății chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. Sub acest aspect, instanța de trimitere a precizat că este de observat că prevederile legale a căror interpretare se solicită se referă la art. 1.090 din actualul Cod civil, aflat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2011. Este adevărat că dispoziții similare alin. (1) al acestui articol se regăseau în cuprinsul art. 939 din Codul civil de la 1864, însă reglementarea actuală aduce precizări suplimentare. Pe de altă parte, nici sub vechea reglementare nu există unitate de opinii cu privire la stabilirea modului de calcul al cotei succesorale a soțului supraviețuitor ce vine în concurs cu descendenții defunctului dintr-o căsătorie anterioară, în condițiile în care soțul supraviețuitor a fost instituit și legatar universal. În acest sens, în literatura de specialitate aferentă vechii reglementări, cu trimitere la practica judiciară, inclusiv a instanței supreme, au fost exprimate cel puțin cinci opinii cu privire la modul de calcul al cotității disponibile speciale și al cotei succesorale ce revine soțului supraviețuitor (în acest sens a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2002, p. 320-329; D. Chirică, Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, București, 1996, p. 164-175). Chiar dacă actualul Cod civil aduce, în cuprinsul art. 1.086- 1.090, precizări suplimentare, textele legale nu sunt la adăpost de interpretări, practica judiciară depusă de apelanta-pârâtă (Sentința civilă nr. 5.303 din 25.05.2019, pronunțată de Judecătoria Brașov, Sentința civilă nr. 527 din 5.07.2016, pronunțată de Judecătoria Huși, Sentința civilă nr. 544 din 11.03.2008, pronunțată de Judecătoria Mangalia, Decizia civilă nr. 134/R din 2.12.2015, pronunțată de Tribunalul Harghita), precum și cea notarială (Certificatul de moștenitor și legatar nr. 53 din 19 decembrie 2017 emis în Dosarul succesoral nr. 64/2017 al B.N.I. E), dovedind existența unor viziuni diferite asupra modului de calcul al cotității disponibile speciale și al cotei succesorale a soțului supraviețuitor, supraviețuind astfel controversele apărute sub vechea reglementare. În acest context se impune a fi clarificat dacă rezerva soțului supraviețuitor se impută asupra întregii mase succesorale sau doar asupra a ceea ce rămâne după deducerea din masa succesorală a rezervei descendenților ori dacă ambele rezerve se raportează la întreaga masa succesorală. De asemenea ar fi de lămurit dacă, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 1.090 alin. (1) și (2) din Codul civil, soțul supraviețuitor poate beneficia total sau parțial de diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cotitatea disponibilă specială, având în vedere că textul alin. (2) se referă la situația în care defunctul nu a dispus prin liberalități ori ipoteza analizată presupune existența unei liberalități în favoarea soțului supraviețuitor (testament prin care acesta este instituit legatar universal).

Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: "Cum se determină rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială și cota succesorală a soțului supraviețuitor instituit legatar universal, în condițiile în care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți ai defunctului decât cei comuni." VI. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Pârâta, prin reprezentant, a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv chestiunea cotei succesorale a soțului supraviețuitor în concurs cu un descendent din altă căsătorie ori relație a defunctului, chestiune la care se adaugă nuanța că același soț supraviețuitor a fost instituit legatar universal de către defunct, soțul supraviețuitor urmând a culege moștenirea atât în temeiul legii, cât și în temeiul testamentului). În motivare s-a arătat că menționata chestiune de drept este una principială, generală, obiectivă, deoarece, indiferent de numele părților, de poziția lor socială, de individualitatea lor, de subiectivismul lor etc., aceste cote se vor aplica invariabil, imutabil, oricărei familii aflate în situația anterior descrisă, în esență, răspunsul la această chestiune implicând o amplă operațiune de interpretare și coroborare cel puțin a dispozițiilor art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086, art. 1.087, art. 1.088, art. 1.089 și art. 1.090 din Codul civil. S-a subliniat că, pentru a dezlega chestiunea de drept în discuție, implicit Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să răspundă (prealabil) unor întrebări mai mici, din a căror răspunsuri coroborate se va extrage apoi concluzia finală, astfel: - dacă, în cadrul unei moșteniri legale, stabilirea cotei succesorale a soțului supraviețuitor, în concurs cu descendentul defunctului, este influențată cu ceva de situația în care descendentul este rezultat din respectiva căsătorie ori dintr-o altă căsătorie sau relație cu defunctul; - în cazul în care s-ar identifica o atare diferențiere între copilul din căsătorie și cel dintr-o altă căsătorie sau relație a defunctului, dacă nu ar reprezenta aceasta o discriminare, discriminare interzisă în mod general prin art. 1 din Protocolul nr. 12 (Roma, 4 noiembrie 2000) la Convenție; - în cadrul unei moșteniri legale, care este în concret cota succesorală a soțului supraviețuitor în concurs cu descendentul defunctului rezultat din respectiva căsătorie și care este această cotă în concurs cu descendentul dintr-o altă căsătorie sau relație a defunctului; - dacă soțul supraviețuitor, instituit și legatar universal, în concurs cu descendentul defunctului (din respectiva relație de căsătorie sau rezultat dintr-o căsătorie sau relație anterioară) poate avea mai puține drepturi succesorale urmare a coexistenței moștenirii legale cu cea testamentară, decât în situația în care ar veni la moștenire doar pe cale legală, practic, dacă instituirea soțului supraviețuitor ca legatar universal îl prejudiciază pe acesta, în sensul de a-i diminua cota succesorală; - în cadrul coexistenței moștenirii legale cu cea testamentară, care este în concret cota succesorală a soțului supraviețuitor instituit și legatar universal în concurs cu descendentul defunctului rezultat din respectiva căsătorie și care este această cotă în concurs cu descendentul dintr-o altă căsătorie sau relație a defunctului. În considerarea stabilirii îndeplinirii condițiilor pretinse de art. 519 din Codul de procedură civilă s-a arătat că Tribunalul Arad este învestit cu soluționarea prezentei cauze în ultimă instanță, hotărârea ce urmează a fi pronunțată fiind definitivă, iar chestiunile de drept evocate reprezintă unele de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei pendinte, constituind cheia de boltă a prezentului litigiu, chintesența problematicilor juridice dezbătute, de soluția care se va acorda atârnând respingerea sau admiterea primului și celui mai important punct al apelului său. Totodată, a învederat că cele invocate sunt chestiuni de drept noi, în sensul că sunt unele veritabile, concretizându-se în următoarele probleme: modalități diferite de interpretare a unui text de lege, textul este incomplet, vag, evanescent, nu acoperă toate situațiile de facto, conține anumite sintagme de maximă generalitate și lapidaritate, există sincope în corelarea cu celelalte dispoziții legale în vigoare, iar dacă instanța de față înțelege prin chestiuni de drept noi un aspect pur temporal, adică al noutății legislației, a apreciat că se încadrează și în această ipoteză odată ce chestiunile de drept invocate fac parte integrantă din noul Cod civil, intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011. Prin urmare, cele aduse în discuție reprezintă chestiuni de drept totalmente neunitar și contradictoriu soluționate (în timp) de către instanțele judecătorești, existând mari divergențe inclusiv la nivelul doctrinei de specialitate, cât și la nivelul practicii notariale și conturându-se, în esență, trei mari teze. O primă teorie, care pare să aibă cea mai mare greutate, susținută de Tribunalul Suprem și de către unul dintre cei mai reputați doctrinari în materia succesiunilor, vizează o cotă de 1/2 soțului supraviețuitor, respectiv 1/2 pentru descendent, susținându-se, în esență, că descendentului defunctului îi revine 1/2 din moștenire în calitate de moștenitor rezervatar, iar soțul supraviețuitor va primi tot 1/2 din moștenire, din care 1/4 va reprezenta cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor, iar restul de 1/4 va reprezenta cota legală la care soțul supraviețuitor are dreptul în calitate de moștenitor legal. O altă teorie vizează o cotă de 5/8 pentru soțul supraviețuitor, respectiv 3/8 pentru descendent, soluție pe care înțelege să o îmbrățișeze pârâta-apelantă, fiind susținută și de practica notarială. O ultimă teorie vizează cota de 3/8 pentru soțul supraviețuitor, respectiv 5/8 pentru descendent, soluție susținută de către partea adversă, respectiv apelantul-reclamant, dar și prin sentința Judecătoriei Arad, aici apelată.

Reclamantul A, prin reprezentant, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere că ipoteza expusă de pârâtă este exclusă în aplicarea dispozițiilor legale pe care se întemeiază, și mai mult, constituie o încălcare flagrantă a dispozițiilor art. 12 din Codul de procedură civilă privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor procesuale, cererea fiind promovată tocmai pentru a temporiza soluționarea pe fond a litigiului și pentru a-l împiedica să își exercite propriile drepturi succesorale, precum și încălcarea dispozițiilor art. 14 din Codul civil privind buna-credință și art. 15 din Codul civil privind abuzul de drept. S-a arătat că propria opinie a părții, care nu recunoaște, în pofida unor dispoziții legale exprese, clare și neechivoce, existența unei instituții specifice aplicabile raporturilor juridice stabilite între părțile litigiului - cotitatea disponibilă specială, nu este susținută de una sau mai multe soluții de practică judiciară care să releve soluția propusă de parte, în contradicție cu textul legal, pe noua legislație. Totodată, a învederat că pârâta nu enunță doar o chestiune de drept cu privire la care cere lămurirea modului de interpretare, care, în realitate, nu este controversat, ci supune atenției interpretarea nu numai a dispozițiilor art. 1.090 din Codul civil privind cotitatea disponibilă specială, dar și a câtorva texte din materia succesiunilor care nu sunt controversate, solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție să lămurească noțiunea de soție supraviețuitoare ca moștenitor legal, ce cumulează și calitatea de legatar, la care se referă explicit textul de lege discutat și cota ce i se cuvine, din nou explicită, în situația unui concurs între soțul supraviețuitor desemnat legatar și descendentul din altă relație, exclusiv. Pârâta relevă ca exemplu de soluție aflată în contradicție cu textul de lege și cu cota ce i-a fost recunoscută de instanța de fond o practică notarială, singulară de altfel, un certificat de moștenitor și de legatar ce nu poate fi valorificat, deoarece dispoziția legală în temeiul căreia s-a formulat cererea se referă la necesitatea creării prin intermediul acestei instituții a unei practici judiciare unitare în interpretarea legii de către instanțele judecătorești. Așadar, se opune textului de lege o practică judiciară pe vechea legislație, invocându-se o decizie a fostului Tribunal Suprem din anul 1988, practică paralelă cu situația din litigiu, în care este incident noul Cod civil. În plus, aceasta, în propriul apel, aduce ca argument de practică o soluție a unei instanțe din Arad privitoare la cota concubinului legatar, încercare nereușită, lipsită de consistență prin raportarea la o practică inaplicabilă. În acest context s-a subliniat că cererea formulată este inadmisibilă, fiind susținută de argumente contradictorii privitoare la cote, deoarece se solicită lămurirea și interpretarea dispozițiilor art. 1.090 din Codul civil, care definește cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor instituit legatar, ce în concurs, exclusiv cu descendentul din altă relație, poate primi cota de 3/8 din masă, cotitatea disponibilă fiind întotdeauna o cotă fixă, dar în temeiul acestui text cere să i se recunoască cota de 5/8, pe de o parte, iar, pe de altă parte, susține și alte cote ce revin părților, de câte 1/2 parte, ca urmare a reducerii legatului cuprins în testament. Or, câtă vreme art. 1.090 din Codul civil nu a fost modificat și nu a necesitat lămuriri, în practica instanțelor fiind aplicat conform literei legii, nu poate fi reținut pentru o interpretare diferită, dar dorită de apelantă, argumentul din practica Curții Europene a Drepturilor Omului privitor la discriminarea descendenților. În altă ordine de idei s-a precizat că, potrivit exigențelor art. 519 din Codul de procedură civilă privind admisibilitatea unei astfel de cereri, trebuie îndeplinite cinci condiții: pricina în care se ridică chestiunea de drept să fie pendinte pe rolul instanței care o judecă în ultima instanță; sesizarea să privească o chestiune de drept; de lămurirea acesteia să depindă soluționarea pe fond a cauzei; chestiunea de drept să fie una nouă și asupra acestei chestiuni Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluționare. Chestiunea de drept trebuie să reprezinte o problemă de interpretare a unei norme juridice, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, fiind vorba de chestiuni de drept susceptibile de interpretări diferite, care, o dată aplicate în cauze concrete, ar genera o practică neunitară, iar aceste posibile interpretări diferite, doar prefigurate sau deja afirmate în plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare, condiție care nu este îndeplinită, deoarece apelanta nu a invocat nicio hotărâre judecătorească într-o cauză concretă care, urmare a altei interpretări a textului de lege, a condus la o altă determinare a cotei ce îi revine apelantei. Mai mult, nu s-a adus în prim plan niciun autor din doctrină care să fi interpretat dispoziția legală într-o altă modalitate decât cea arătată explicit de textul de lege. Dimpotrivă, toți autorii cunoscuți în materia succesiunilor, precum și formatorii în materie au o interpretare unitară și consecventă a textului discutat, punând în lumină, constant în timp, aceeași interpretare, textul de lege fiind departe de a fi ambiguu, echivoc, astfel încât să se impună, pentru o interpretare unitară, intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție. Referitor la condiția noutății chestiunii de drept a arătat că atât timp cât textul de lege în sine nu oferă niciun indiciu, s-ar putea presupune că respectiva problemă de drept nu a fost soluționată deja, aceasta în condițiile în care textul de lege impune interpretarea sau că este vorba de o reglementare nouă sau o modificare a unei reglementări vechi. Fără a absolutiza criteriul vechimii chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită pe calea sesizării, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, dar și fără a-l raporta exclusiv la data adoptării actului normativ supus dezbaterii, ceea ce este important sub acest aspect sunt existența și dezvoltarea unei jurisprudențe continue și necontradictorii, aspect confirmat în materia discutată în cererea de sesizare. Prin urmare, s-a apreciat că acest caracter de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, iar eventualele opinii jurisprudențiale izolate sau pur subiective nu ar putea constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile, în această ordine de idei nemaiprezentând relevanță faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dezlegat printr-un recurs în interesul legii chestiunea de drept în discuție. Totodată, s-a menționat că ceea ce se solicită, de fapt, este interpretarea unei dispoziții legale care nu comportă o reală dificultate, tocmai din cauza împrejurării că problema supusă analizei nu implică noutate. În plus, nu este vorba despre deducerea spre interpretare a unor texte de lege lacunare ori controversate care să necesite interpretarea prin hotărâre prealabilă. Nu în ultimul rând, a considerat că se pune problema eficientei sesizări raportată la rezolvarea litigiului în care a intervenit, adică a aptitudinii procedurii de a-și atinge scopul, câtă vreme nu este identificată o problemă de drept care să necesite cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept. VII. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În ceea ce privește opinia completului de judecată, aceasta nu este unitară, unul dintre membrii completului apreciind că soțului supraviețuitor îi revine o cotă de 3/8 din masa succesorală, pe când celălalt opinează în favoarea unei cote de 5/8 în favoarea soțului supraviețuitor, având în vedere distincția dintre liberalitățile neraportabile (astfel cum sunt definite de art. 1.150 din Codul civil) la care se referă expres alin. (1) al art. 1.090 din Codul civil și liberalități, ca acte de dispoziție prevăzute în mod generic de alin. (2) al art. 1.090 din Codul civil. VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curțile de Apel Alba Iulia, Bacău, Craiova au comunicat că nu au identificat practică judiciară și nu au exprimat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept în discuție.

Curtea de Apel Brașov, în raport cu dispozițiile art. 1.090 din Codul civil, a considerat că textul invocat este lămuritor și face trimitere la cota soțului supraviețuitor, implicit la dreptul defunctului de a dispune prin liberalități în limitele unei cotități disponibile speciale, diferită de cotitatea disponibilă ordinară. Judecătorii Secției I civile a Tribunalului Brașov au stabilit, în interpretarea dispozițiilor art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086 - 1.090 din Codul civil, că, în situația în care defunctul căsătorit având un descendent din prima sa căsătorie, a dispus printr-un legat universal în favoarea soțului supraviețuitor, se stabilește cu prioritate rezerva succesorală a moștenitorilor rezervatari, după care se determină cotitatea disponibilă. Astfel, rezerva soțului supraviețuitor se impută asupra întregii mase succesorale, care, în concurs cu descendenții este de 1/2 din 1/4 (jumătate din cota legală), adică 2/16 (1/8), iar rezerva descendentului este de 1/2 din 3/4 (jumătate din cota sa legală), adică 3/8. Totalul rezervei succesorale a rezervatarilor (soț supraviețuitor și descendent) este de 4/8 (1/8 plus 3/8). Rezultă că 4/8 reprezenta cotitatea disponibilă de care putea dispune defunctul prin testament fără a încălca rezerva descendentului. Această cotitate este cotitatea ordinară. Întrucât, în ipoteza care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, soțul vine în concurs cu un descendent dintr-o altă căsătorie, potrivit art. 1.090 din Codul civil, cota soțului nu poate depăși 1/4 din moștenire și nici partea descendentului care a luat mai puțin. Rezultă că pătrimea de 2/8 reprezintă cotitatea disponibilă specială, dar aceasta nu poate depăși cota descendentului care a luat mai puțin, respectiv 3/8, ceea ce înseamnă că defunctul, prin legat, nu putea să dispună decât de această cotă de 2/8 (1/4). Spre deosebire de vechiul Cod civil în care diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cotitatea disponibilă specială nu era reglementată ca fiind anume atribuită (soluția fiind redistribuirea ei în cotele legale), în noul Cod aceasta diferență se atribuie, potrivit art. 1.090 alin. (2), descendenților. Prin urmare, diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară (4/8) și cea specială (2/8), respectiv cota de 2/8, se va atribui doar descendentului. Opinia unanimă a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Brașov, înaintându-se o hotărâre judecătorească, este în sensul că atât rezerva descendenților, cât și a soțului supraviețuitor se raportează la întreaga masă succesorală, conform art. 1.086- 1.088 din Codul civil. Cu privire la interpretarea art. 1.090 alin. (1) și (2) din Codul civil, respectiv dacă soțul supraviețuitor poate beneficia total sau parțial de diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cotitatea disponibilă specială în ipoteza în care există o liberalitate în favoarea soțului supraviețuitor, nu s-a conturat o opinie majoritară. Din analiza Sentinței civile nr. 946/2015 pronunțate de Judecătoria Făgăraș în Dosarul nr. 248/226/2014, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 409/Ap din 4 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția I civilă în același dosar, s-a apreciat că sunt incidente în speță prevederile art. 1.090 alin. (2) din Codul civil, întrucât dacă descendentul dezmoștenit direct beneficiază de diferența dintre cotitatea disponibilă și cotitatea disponibilă specială, atunci, cu atât mai mult cel dezmoștenit indirect beneficiază de această diferență, care, în speță, este de 1/2 din care se scade 2/8, respectiv 2/8 din moștenire, aceste prevederi legale cu caracter special fiind instituite pentru ocrotirea copiilor defunctului de influențele pe care soțul dintr-o căsătorie ulterioară le-ar putea exercita asupra părintelui copiilor care nu sunt și ai săi. Judecătorii din cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe au opinat în sensul că rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială și cota succesorală a soțului supraviețuitor instituit legatar universal, în condițiile în care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți ai defunctului decât cei comuni, se determină conform reglementărilor prevăzute în Codul civil din 1864.

Magistrații din cadrul Secției a III-a civile și pentru cauze cu minori și de familie din cadrul Curții de Apel București au arătat că reglementarea din noul Cod civil, sub acest aspect, nu este diferită ca rațiune de cea din Codul civil vechi, astfel încât soluția nu poate fi - pentru identitate de rațiune - decât aceeași. Prima operațiune va fi aceea a stabilirii cotității disponibile ordinare și, indirect, a rezervei descendentului rezervatar. În acest sens, rezerva soțului supraviețuitor se impută asupra întregii moșteniri, iar cea a descendentului asupra restului moștenirii. În cazul în care cotitatea disponibilă specială (calculată conform art. 1.090 din Codul civil) este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară, calculată conform primei operațiuni, atunci s-a apreciat - în mod convergent doctrinei și practicii dezvoltate de-a lungul timpului, sub acest aspect - că defunctul putea dispune de această diferență, cu excepția soțului din ultima căsătorie, prevederile art. 1.090 din Codul civil fiind, din acest punct de vedere, speciale și imperative. Pe cale de consecință, această eventuală diferență va reveni, potrivit dispozițiilor art. 1.090 alin. (2) și (3) din Codul civil, descendentului, întrucât, chiar dacă alin. (2) impune condiția inexistenței liberalităților, cu toate acestea interpretând sistematic alin. (2) cu celelalte alin. (1) și (3) ale aceluiași text legal, sintagma "inexistența liberalităților" din alin. (2) nu poate fi înțeleasă decât ca vizând inexistența liberalităților către alte persoane decât soțul supraviețuitor. La nivelul Secției a IV-a civile a Curții de Apel București s-a arătat că este unanim admis în doctrină că partea care reprezintă cotitatea disponibilă specială se deduce din cotitatea disponibilă ordinară. În privința modului de calcul al cotei succesorale a soțului supraviețuitor instituit legatar universal care vine în concurs cu descendenții defunctului dintr-o căsătorie anterioară au fost exprimate două opinii. Într-o opinie, mai întâi se deduce rezerva soțului supraviețuitor (1/8 din întreaga moștenire), iar rezerva descendentului va fi de 3/8 din moștenirea rămasă după deducerea rezervei soțului supraviețuitor, adică 3/8 din 7/8. Se adună rezerva soțului cu rezerva descendentului, iar această sumă se scade din întreg, rezultând cotitatea disponibilă ordinară (35/64). Din această cotitate disponibilă ordinară se scade cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor (maxim 1/4 părți), rezultând cota pe care o ia copilul din căsătoria anterioară a defunctului. Astfel, copilul din căsătoria anterioară ia rezerva sa plus părțile rămase după deducerea cotității disponibile speciale a soțului supraviețuitor din cotitatea disponibilă ordinară, adică 5/8 părți din moștenire. Soțul supraviețuitor primește 1/8 părți rezerva sa succesorală plus cotitatea disponibilă specială, adică 3/8. În cea de-a doua opinie este îmbrățișat modul de calcul potrivit căruia ambele rezerve se raportează la întreaga moștenire, însă rezultatul este același. În ceea ce privește problema referitoare la modalitatea în care se impută rezerva soțului supraviețuitor, în ipoteza în care acesta vine în concurs cu alți moștenitori rezervatari (de exemplu, descendenți), de asemenea au fost exprimate două opinii. Într-o opinie, rezerva soțului supraviețuitor se deduce din cotitatea disponibilă, lăsând neatinsă rezerva celorlalți moștenitori legali cu care soțul supraviețuitor vine în concurs. În cea de-a doua opinie, rezerva soțului supraviețuitor se impută asupra moștenirii în întregul ei, micșorând astfel nu numai cotitatea disponibilă, ci și rezerva celorlalți moștenitori rezervatari cu care soțul supraviețuitor vine în concurs. În urma consultării magistraților din cadrul secțiilor III-V civile ale Tribunalului București și judecătoriilor din circumscripția acestuia s-a apreciat că, în situația în care de cuius are un copil dintr-o căsătorie anterioară și îi lasă prin legat întreaga moștenire soției supraviețuitoare, se vor calcula întâi rezervele succesorale ale moștenitorilor rezervatari: soția supraviețuitoare - 1/8 (jumătate din cota legală în cazul în care intră în concurs cu descendenții), descendentul - 3/8 (jumătate din cota legală în cazul în care intră în concurs cu soțul supraviețuitor). Rezerva totală a succesiunii este, deci, de 1/2, iar cealaltă jumătate reprezintă cotitatea disponibilă, cu privire la care de cuius poate să dispună și pe care a înțeles să o lase soției supraviețuitoare. Însă, dat fiind că soția supraviețuitoare vine la moștenire în concurs cu un descendent doar al defunctului, aceasta nu poate culege întreaga cotitate disponibilă, ci numai cotitatea disponibilă specială, determinată potrivit art. 1.090 din Codul civil. Astfel, cotitatea disponibilă specială nu poate depăși 1/4 din moștenire, dar nici partea descendentului care a primit cel mai puțin. În cazul de față, această parte este de 3/8, adică rezerva succesorală a copilului defunctului. Comparându-se cotitatea disponibilă ordinară cu aceste valori, se vor constata următoarele: - 1/4< 3/8(sau 2/8< 3/8) - cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor este de 1/4 din moștenire, întrucât această valoare nu depășește partea descendentului care a primit cel mai puțin; - 1/2 (cotitatea disponibilă) - 1/4 (cotitatea disponibilă specială) = 1/4 (partea care poate fi culeasă de soțul supraviețuitor în virtutea legatului) - 1/4 (cotitatea disponibilă specială) + 1/8 (rezerva succesorală) = 3/8 - cota soțului supraviețuitor. În ceea ce privește situația descendentului, diferența dintre cotitatea disponibilă și cotitatea disponibilă specială (1/2 - 1/4 = 1/4) urmează să fie culeasă de către descendent, conform alin. (2) al art. 1.090 din Codul civil. Astfel, cota descendentului este de 3/8 + 1/4 = 5/8. Prin urmare, în această situație, soțul supraviețuitor culege 3/8 din moștenire, iar descendentul 5/8. La nivelul Judecătoriei Oltenița, punctul de vedere al magistraților a fost în sensul că, pentru corecta împărțire a bunurilor defunctului, atunci când copiii săi sau descendenții lor vin în concurs cu soțul supraviețuitor din a doua căsătorie și s-au făcut liberalități de către defunct, este necesar să se stabilească, în primul rând, care sunt rezervele succesorale ale copiilor și ale soțului supraviețuitor, întrucât numai pentru restul bunurilor defunctul poate dispune fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soțului supraviețuitor sau în favoarea oricărei altei persoane. Limitarea care se aduce acestui drept al defunctului este prevăzută numai în cazul liberalităților făcute soțului dintr-o căsătorie subsecventă, care nu va putea primi sub formă de donație sau legat de la soțul care a decedat decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puțin și fără ca donația să treacă peste sfertul bunurilor. Aceasta constituie o cotitate disponibilă specială, care se include însă în cotitatea disponibilă ordinară, fără a se putea cumula una cu alta și fără a se putea atinge rezervele legale, caz în care liberalitățile trebuie reduse până la limita rezervelor legale. În cazul în care cotitatea disponibilă specială este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară, iar defunctul nu a făcut nicio liberalitate pentru această diferență, ea urmează a fi împărțită potrivit prevederilor legale. La nivelul Judecătoriei Lehliu-Gară, punctul de vedere unitar al judecătorilor a fost după cum urmează: - rezerva soțului supraviețuitor este de 1/8 din moștenire (1/2 din cota legală de 1/4), iar rezerva descendentului defunctului dintr-o altă căsătorie este de 3/8 din moștenire (1/2 din cota legală de 3/4); - cotitatea disponibilă ordinară este 1/2; - cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor este de 1/4 [având în vedere dispozițiile art. 1.090 alin. (1) din Codul civil, luând în calcul maximumul fix de 1/4 din moștenire, căci rezerva fiului depășește această limită]; - diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cotitatea disponibilă specială [potrivit art. 1090 alin. (2) din noul Cod civil] este de 1/4 (adică 1/2 - 1/4), cotă ce va reveni copilului defunctului. Prin urmare, în situația dată, s-a apreciat că soțul supraviețuitor are o cotă de 3/8 din moștenire, compusă din: 1/8 - rezerva succesorală + 1/4 - cotitatea disponibilă specială, iar cota descendentului este de 5/8 din moștenire, compusă din: 3/8 - rezerva succesorală + 1/4 - diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cea specială. La nivelul Tribunalului Ialomița s-a conturat opinia potrivit căreia, în ipoteza în care soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu un copil dintr-o altă căsătorie și soțul a fost instituit legatar universal, mai întâi se stabilește rezerva soțului supraviețuitor care este de 1/8 din moștenire și apoi rezerva copilului care este de 3/8 din moștenire, rezultând rezerva globală de 1/2 moștenire, iar cotitatea disponibilă obișnuită de 1/2 din moștenire. Apoi se calculează cotitatea disponibilă a soțului supraviețuitor care nu poate depăși 1/4 din moștenire și nici partea copilului care a primit cel mai puțin. Pe lângă rezerva de 1/8 din moștenire, soțul supraviețuitor mai poate beneficia de cotitatea disponibilă specială care va fi de 1/4 din moștenire. Astfel, în final, soțul supraviețuitor va primi 3/8 din moștenire (1/8 rezervă + 1/4 cotitatea disponibilă specială), iar copilul va primi 5/8 din moștenire (3/8 rezervă + 1/4 diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cotitatea disponibilă specială). S-a menționat că la stabilirea cotității disponibile speciale nu se va lua în calcul rezerva soțului supraviețuitor, care va reveni acestuia în mod imperativ, separat de ceea ce a primit sau, după caz, primește prin liberalități. Magistrații Secției civile din cadrul Tribunalului Ilfov au apreciat că, în ceea ce privește modalitatea de determinare a rezervei succesorale, a cotității disponibile speciale și a cotei succesorale a soțului supraviețuitor instituit legatar universal în condițiile în care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți ai defunctului decât cei comuni, în primul rând se determină rezerva succesorală a soțului supraviețuitor, conform art. 1.088 raportat la art. 972 din Codul civil (1/2 din 1/4 din întreaga masă succesorală, deci 1/8), ulterior se stabilește rezerva succesorală a descendenților conform art. 1.088 raportat la art. 975 alin. (3) din Codul civil (1/2 din 3/4 din întreaga masă succesorală, deci 3/8), după care se determină cotitatea disponibilă specială în cazul în care defunctul a făcut liberalități neraportabile în favoarea soțului supraviețuitor și care este de cel mult un sfert din întreaga masă succesorală, fără a putea depăși partea descendentului care a primit cel mai puțin (în procent variabil, în funcție de numărul descendenților) și care îi revine soțului supraviețuitor conform art. 1.090 din Codul civil. Partea masei succesorale care excedează cotele de rezervă determinate și cotitatea disponibilă specială reprezintă cotitatea disponibilă de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit prin liberalități, conform art. 1.089 din Codul civil. S-a considerat că determinarea concretă a cotelor soțului supraviețuitor și a descendenților în speța în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi stabilită pe calea procedurii hotărârii prealabile. Magistrații Judecătoriei Buftea au precizat că, în toate cazurile în care defunctul a făcut liberalități, prima operațiune este stabilirea cotității disponibile ordinare și indirect a rezervei moștenitorilor rezervatari. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 972 din Codul civil coroborat cu art. 1.088 din Codul civil, rezerva soțului supraviețuitor este de 1/8, iar rezerva copiilor este de 3/8. Astfel, cotitatea disponibilă este de 1/2. Potrivit dreptului comun, defunctul putea să dispună de cotitatea disponibilă ordinară fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soțului supraviețuitor sau oricărei alte persoane, cu singura excepție a soțului supraviețuitor dacă acesta concurează cu un copil care nu este comun celor doi soți (de exemplu, un copil dintr-o căsătorie anterioară a defunctului), când, potrivit art. 1.090 din Codul civil, cotitatea disponibilă specială de care poate beneficia soțul supraviețuitor și care nu poate depăși partea copilului care a luat mai puțin este de maximum 1/4 din moștenire. Deci, pe lângă rezerva sa de 1/8 din moștenire, el mai poate beneficia de cotitatea disponibilă de maximum 1/4, deci, în total 3/8 din moștenire. Magistrații Judecătoriei Cornetu au apreciat că soțului supraviețuitor îi revine o cotă de 5/8, având în vedere distincția dintre libertățile neraportabile (astfel cum sunt definite de art. 1.150 din Codul civil) la care se referă expres alin. (1) al art. 1.090 din Codul civil și libertăți, ca acte de dispoziție prevăzute în mod generic de alin. (2) al art. 1.090 din Codul civil. La nivelul Secției civile din cadrul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere al judecătorilor este unitar, în sensul că atât rezerva succesorală a soțului supraviețuitor, cât și cea a descendenților se raportează la întreaga masă succesorală. În ipoteza în care soțul supraviețuitor este instituit legatar universal și vine la moștenire în concurs cu un descendent al defunctului dintr-o altă căsătorie s-a opinat că se va proceda după cum urmează: se stabilește rezerva soțului supraviețuitor, care este de 1/8 din masa succesorală, apoi rezerva descendenților, care este de 1/2 din 3/4, adică de 3/8, se cumulează cele două rezerve rezultând 4/8 (1/2) și se află cotitatea disponibilă ordinară prin scăderea din întreaga masă a rezervelor cumulate, rezultând 1/2. În final, se determină cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor, care poate fi egală cu partea copilului care a luat cel mai puțin și de maximum 1/4 din moștenire, aceasta urmând a fi atribuită soțului supraviețuitor, împreună cu rezerva care i se c