ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1472/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 557 din 29 iunie 2017, Tribunalul Mureș a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Liceul Tehnologic "B.", acțiune având ca obiect plata diferențelor salariale prevăzute de Legea nr. 85/2016.

Prin decizia nr. 383A din 12 octombrie 2017, definitivă. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 557 din 29 iunie 2017, pronunțate de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2017 împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs ce a fost înaintat, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reținut că decizia instanței de apel nu este supusă recursului.

Prin punctele de vedere formulate cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat părților, recurentul-reclamant a susținut că recursul este admisibil și a solicitat admiterea acestuia întrucât instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat asupra reținerilor salariale, iar intimatul-pârât Liceul Tehnologic "B." Tg. Mureș a apreciat că recursul este inadmisibil.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde mimai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În speță, obiectul cauzei îl reprezintă un conflict de muncă, astfel cum este definit prin dispozițiile art. 266 din Codul muncii.

Potrivit art. 274 din Codul muncii, "Hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept." De asemenea, conform art. 275 din Codul muncii, dispozițiile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se completează cu prevederile C. proc. civ.

Totodată, art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, din Capitolul VI "Conflictele individuale de muncă" prevede ca hotărârile instanței de fond pronunțate în soluționarea conflictelor individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri, pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. i lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Termenul prevăzut de textul legal sus-menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea literală și sistematică a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia jurisdicției muncii nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea căii de atac a recursului.

Este de reținut, totodată, că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Astfel fiind, în raport de textele legale menționate, se constată că decizia nr. 383/A din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, definitivă, pronunțată în soluționarea apelului, în litigiul având ca obiect conflict de muncă, nu este supusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 383/A din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 383/A din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprile 2018.