ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1102/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Dosarul are ca obiect acțiunea în revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., prin care s-a solicitat stabilirea liniei de graniță dintre fondurile învecinate a căror proprietari sunt și obligarea pârâtului să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 7000 m.p. din imobilul identificat în CF x, pe care îl ocupă fără drept.

Acțiunea a fost înregistrată la data. de 22 iulie 2009 pe rolul Judecătoriei Săliște, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 121/2017 din 23 martie 2017, Judecătoria Săliște a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul C. și, în consecință, a stabilit linia de granița între imobilul înscris în CF x, în suprafață de 7605 m.p., proprietatea pârâtului C. și imobilul înscris în CF x proprietatea reclamantului A., pe aliniamentul x din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert D., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A obligat pârâtul C. sa lase în deplină posesie și proprietate suprafața de 1495 m.p. din imobilul proprietatea reclamantului cu nr. cadastral x și suprafața de 100 m.p. din imobilul cu nr. cad x, suprafețe identificate prin suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză efectuat de expert D.

A respins acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâtul B., precum și celelalte cereri.

Cheltuielile de judecată au fost compensate.

Prin decizia nr. 1107/2017 din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 121/2017 a Judecătoriei Săliște, pe care a păstrat-o.

A obligat apelantul-reclamant A. să plătească intimatului C. suma de 2000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A. dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 12 februarie 2018, de către Tribunalul Sibiu, pentru soluționarea cererii de recurs.

În ședința publică din data de 28 martie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.:

În prealabil este de reținut că, față de prevederile art. 24 din C. proc. civ., în vigoare de la 15.02.2013, în cauză, sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, aplicabil la momentul înregistrării pe rolul Judecătoriei Săliște a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., respectiv, 22 iulie 2009.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1107/2017 din 28 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apei judecă "ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Totodată, conform prevederilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilește competența Secțiilor I civilă, a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal ale înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel.

Din aceste dispoziții legale rezultă că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar facându-se din treaptă în treaptă, iară a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Totodată, organizarea ierarhică a instanțelor într-un sistem piramidal rezultă în mod evident atât din dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dar și din cele ale art. 1-4 din C. proc. civ. și presupune că instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac pot infirma soluțiile pronunțate, realizând astfel controlul judiciar.

Din interpretarea sistematică și logică a textelor legale menționate și a principiilor dreptului procesual civil și ale organizării judiciare, rezultă fără echivoc că, în speță, recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în apel nu poate fi analizat decât de instanța ierarhic superioară celei care a judecat apelul, respectiv curtea de apel.

Având în vedere considerentele reținute, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apei de către Tribunalul Sibiu revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Alba-Iulia, instanță în favoarea căreia înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină în favoarea Curții de Apel Alba-lulia competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1107/2017 din data de 28 noiembrie 2017 a Tribunalului Sibiu, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2009*.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2018.