ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 126/2016

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 12/F din data de 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Sentința penală nr. 85 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I Penală pronunțată în Dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 56/A din 18 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Sentința penală nr. 85 din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 56/A din 18 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 93/2011 din 19 septembrie 2011 a Audienței Provinciale din Palma de Mallorca. Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 14 ani și 10 luni închisoare, cu deducerea perioadei executate între 28 august 2009 la zi.

Curtea a reținut că prin cererea de revizuire formulată se susține, în esență, că se impune reducerea pedepsei rezultante aplicate revizuentului de către autoritățile judiciare străine raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de instanța de judecată și s-a constatat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, invocându-se incidența art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce privește aplicabilitatea cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Curtea a constatat în principal, că prin Decizia nr. 126/2016 pronunțată de Curtea Constituțională a fost declarată neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., deoarece nu limita cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, textul legal fiind modificat prin O.U.G. nr. 18/2016 și pus în acord cu constatarea Curții Constituționale în sensul că s-a inserat mențiunea expresă ca excepția de neconstituționalitate să fi fost ridicată în cauză.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare și extraordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

De asemenea, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

Pe de altă parte, s-a reținut că despre stingerea sau micșorarea pedepsei s-ar putea vorbi tot în situația intervenirii unei legi penale noi, ori Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 nu are aptitudinea de a produce efectele echitabile, nediscriminatorii ale unei legi de dezincriminare. Decizia doar lămurește înțelesul sintagmei "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen., efectele sale lămuritoare fiind obligatorii pentru instanțe cu ocazia cercetării fondului, fără posibilitatea valorificării ei pe calea unei contestații la executare.

Astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep. în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel revizuentul A. prin care a solicitat admiterea apelului cu consecința reducerii pedepsei rezultante aplicate revizuentului de către autoritățile judiciare străine raportat la Decizia nr. 368/2017 a Curții Constituționale.

Examinând apelul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că, în mod judicios, prima instanță a reținut că motivele invocate de revizuentul A. nu îndeplinesc condițiile legale pentru ca în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. să se dispună admiterea, în principiu, a cererii de revizuire și a determina reformarea Sentinței penale nr. 85 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I Penală pronunțată în Dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 56/A din 18 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, corect s-a constatat că în Dosarul nr. x/2012 în ambele cicluri procesuale, în care s-a dispus condamnarea revizuentului nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate care a condus la adoptarea Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale.

Prin urmare, nu ne regăsim în situația reglementată de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., nefiind îndeplinită o condiție esențială prevăzută de textul legal, aceea ca excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în cauza penală a cărei revizuire se cere.

Astfel, pe calea revizuirii, nu se poate solicita aplicarea acelorași texte de lege într-o altă interpretare decât cea avută în vedere, altfel s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat al unei hotărâri definitive într-un mod nepermis de lege, revizuirea de față constituind în fapt, un "apel deghizat", ceea ce excede scopului pentru care a fost reglementată.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 12/F din data de 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 12/F din data de 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 mai 2018.

Procesat de GGC - MM