ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 325/2018
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 325/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele, respectând cronologia pronunțării hotărârilor:
I. Prin Sentința penală nr. 732/F din data de 1 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul A. a fost achitat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 6 iunie 2004 până la data de 11 februarie 2005.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurilor aparținând inculpatului A., aflate la adresa din București, sectorul 1 și lăsate în custodia numitului B., conform procesului-verbal din data de 15 iunie 2004. S-a dispus restituirea către numita C. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în București, sector 1: 30 de fotografii, două agende telefonice, 15 casete video de dimensiuni diferite și o casetă video, și, respectiv, către inculpatul A. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în București, sector 1; două casete video de dimensiuni mici; o xerocopie a contractului de împrumut încheiat între D. și A., autentificat de notarul public E., la data de 16 ianuarie 1998 și un portvizit, conținând cărți de vizită, fotografii și înscrisuri, conform procesului-verbal din data de 15 iunie 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 04 iunie 2004, lucrători din cadrul Inspectoratului General de Poliție de Frontieră - Punct Control Trecere Frontieră Otopeni au sesizat telefonic Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orei 18,30, cu ocazia controlului vamal efectuat asupra bagajelor numitului F., care sosise pe aeroportul H. C. cu o cursă din direcția Madrid, a fost descoperită o cantitate de aproximativ 8 kilograme de cocaină.
Urmare a acestei sesizări, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog s-au deplasat la aeroportul H. C., unde, din primele verificări, a rezultat că, în jurul orei 18,10, pe aeroport a sosit cursa Tarom din direcția Madrid, printre pasageri aflându-se și cetățeanul româno-american F., care s-a prezentat la filtrul de control al pașaportului, unde, cu ocazia procesării datelor sale de identificare, polițistul de frontieră, identificat ulterior în persoana martorului G., a constatat că acesta era dat în consemn, cu mențiunea C.A.I. (control amănunțit la intrarea în țară), fiind suspect pentru trafic de droguri. Pentru a nu trezi suspiciuni pasagerului, polițistul de frontieră a permis intrarea în țară a inculpatului F., după care a procedat, de îndată, la anunțarea șefului de tură, respectiv inspectorul principal H.; fiind luate în acest sens măsurile corespunzătoare de supraveghere operativă a pasagerului.
Ajuns în sala de vamă, inculpatul F. a ridicat de pe banda de bagaje o valiză tip troler, după care s-a deplasat la punctul de control vamal, aici fiind oprit pentru control de către lucrătorul vamal I.. Cu această ocazie, controlorul vamal i-a solicitat inculpatului F. pașaportul, l-a întrebat dacă are de declarat bunuri la vamă și i-a cerut să deschidă valiza pentru control. Întrucât valiza acestuia, de culoare neagră, era asigurată cu un lacăt, inculpatul F. a procedat la deschiderea acesteia cu o cheie pe care o avea asupra sa, iar, cu ocazia controlului, printre lucrurile personale, a fost descoperit ambalajul din carton al unei cutii de cereale, precum și un pachet mai mare, din carton, învelit în bandă adezivă. Procedându-se la desfacerea acestora, s-a descoperit că prima cutie conținea două calupuri paralelipipedice învelite în indigo de culoare albastră iar, în interiorul acestora, se afla o substanță de culoare albă, presată, în acele de-al doilea pachet, au fost descoperite alte cinci asemenea calupuri paralelipipedice, ambele de asemenea în indigo de culoare albastră, fiecare conținând o substanță de culoare albă, presată.
Pentru a se stabili natura substanței, au fost prelevate mostre din toate cele șapte pachete, care au fost testate cu trusa narco-test, toate reacționând pozitiv și punând în evidență cocaina.
Cu ocazia percheziției corporale, asupra incitatului F. s-au descoperit două pașapoarte, un bilet de avion la compania "Ib. ", dus/ întors, pe ruta București-Madrid-Caracas, o sumă de bani și alte bunuri materiale în procesul-verbal din data de 04 iunie 2004.
Fiind întrebat despre proveniența celor șapte pachete ce conțineau substanțe de culoare albă, inculpatul F. a negat că ar avea vreo legătură cu traficul de droguri; explicând că, la data de 03 aprilie 2004, a predat valiza în care se aflau bunurile personale, asigurată cu un lacăt, la îmbarcarea pe aeroportul din Caracas - Venezuela și a mai reintrat în posesia acesteia pe aeroportul H. C. - București, neavând cunoștință despre modul în care drogurile descoperite au ajuns în valiza sa.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 07 iunie 2004, rezultă că proba în litigiu nr. 1, cu masa totală de 2.000 grame, conține cocaină în amestec cu diazepam, iar proba litigiu nr. 1 b cu masa totală de 5.000 grame, conține cocaină.
Drogurile rămase în urma efectuării analizelor de laborator, respectiv 1.993 grame din proba nr. 1a (plus 56 grame contraprobă) și 4.993 grame din proba nr. 1b (plus 5 grame contraprobă) au fost depuse la I.G.P.G. - Direcția Cazier Judiciar și Evidentă Operativă, conform dovezii din 16 iunie 2004.
Fiind audiat în cauză, inculpatul F. a revenit asupra declarațiilor date în momentul prinderii sale în flagrant, recunoscând comiterea faptei, dar a refuzat inițial să ofere date despre identitatea celor celorlalți participanți și contribuția acestora. Astfel, inculpatul a declarat că, în timp ce se afla la rudele sale din Constanța, în luna aprilie 2004, a fost contactat telefonic din străinătate de un anume "J.", pe care l-a cunoscut tot în Constanța în anul 1990 și cu care s-a mai întâlnit ulterior în New York (orașul în care domicilia inculpatul), care l-a invitat într-o excursie la Caracas în Venezuela, pe cheltuiala lui proprie, propunere pe care inculpatul F. a acceptat-o. În acest sens, "J." i-a trimis inculpatului suma de 1.500 dolari S.U.A. bani pe care acest i-a ridicat la Constanța iar, pe data de 17 mai 2004, inculpatul și-a cumpărat un bilet dus/întors pe ruta București-Madrid-Caracas. Inculpatul a mai arătat că, la data de 20 mai 2004, a ieșit din România, prin aeroportul H. C. și a ajuns la Caracas, fiind așteptat la aeroport de "J.". După câteva zile de ședere în Venezuela, inculpatul a susținut că a fost amenințat de "J.", care i-a cerut să transporte în România droguri ascunse în valiza sa, promițându-i totodată că, în schimbul acestui serviciu, va primi suma de 5.000 dolari S.U.A., cu condiția ca "marfa" să fie livrată fără probleme. La data de 03 iunie 2004, inculpatul a plecat de pe aeroportul din Caracas către București, via Madrid iar înaintea plecării, "J." i-a atras atenția că, în momentul în care va ajunge în România, va fi contactat de alte persoane, pentru a prelua drogurile. Ajungând pe aeroportul H. C., la data de 04 iunie 2004, în jurul orelor 18,00, după trecerea de punctul control pașapoarte, inculpatul F. a pătruns în sala de vamă și s-a deplasat la banda rulantă pentru bagaje. În timp ce aștepta valiza, inculpatul F. a declarat că de el s-a apropiat un bărbat, în vârstă de aproximativ 45 de ani. Îmbrăcat în uniformă militară, care l-a întrebat dacă se numește "F.". Inculpatul i-a precizat că numele său este F. și, atunci, bărbatul în uniformă s-a uitat pe eticheta valizei de cală, care sosise, exclamând: "Așa, așa F.!" și i-a spus că este așteptat la ieșire de domnul K., cerându-i totodată să-l însoțească. Inculpatul a mai declarat că bărbatul în uniformă l-a condus până la punctul de control vamal iar, în momentul în care a ajuns în dreptul unui vameș, i-a spus acestuia că pe inculpat îl așteaptă cineva, cu scopul de a-l determina să-l lase că treacă fără control, dar vameșul a refuzat și i-a solicitat valiza pentru control. Inculpatul F. a recunoscut faptul că, după ce a deschis valiza cu cheia ce se afla asupra sa, în aceasta au fost descoperite două cutii ce conțineau șapte calupuri paralelipipedice, învelite în indigo, ce conțineau la rândul lor o substanță de culoare albă pulverulentă.
La data de 23 iulie 2004, inculpatul F. a dat o nouă declarație în cauză, ocazie cu care a înțeles să revină parțial asupra aspectelor declarate anterior, arătând faptul că persoana care l-a contactat și i-a trimis banii pentru deplasare în Venezuela nu a fost "J.", ci un anume L., persoană de origine română, născut în localitatea Medgidia, județul Constanța și care în prezent domiciliază în Canada, Toronto. Inculpatul a arătat că s-a întâlnit cu L. în anul 2001 la Toronto, în timp ce se afla în vizită la vărul său M. și s-a împrietenit cu acesta, întrucât era vorbitor de limbă română, întrucât deveniseră buni prieteni, inculpatul îl vizita destul de des pe L., iar la un moment dat, l-a surprins pe acesta în momentul în care, în locuința sa, a dat un pachet cu droguri unor persoane pe care inculpatul a declarat că nu le cunoaște, L. primind în schimb suma de 32.000 - 34.000 dolari canadieni.
Ulterior, din discuțiile cu L., inculpatul a aflat de la acesta faptul că se ocupă cu traficul de droguri iar, într-un ziar canadian de limbă română, a citi un articol în care scria că L. a fost depistat cu carduri de credit false, în valoare de 2.500.000 dolari canadieni. Inculpatul a declarat că L. este persoana care, în luna mai 2004, i-a trimis suma de 1.700 dolari S.U.A. prin Banca N., serviciul money gram, banii fiind ridicați personal de inculpat de la sucursala din Constanța iar, la data de 17 mai 2004 și-a procurat bilet de avion dus/întors pe ruta București-Madrid-Caracas, tot din această localitate.
De asemenea, inculpatul a declarat că a plecat în Venezuela cu scopul de a discuta despre vânzarea unor autoturisme ce urmau a fi exportate din Canada de către L., însă la Caracas s-a întâlnit cu doi bărbați de origine română, unul pe nume "J.", iar celălalt "O.", care i-au spus că va transporta o cantitate de droguri din Venezuela în România. Inițial, inculpatul a refuzat și l-a constatat telefonic pe L., însă după ce a vorbit la telefon cu numiții "J." și "O.", inculpatul a susținut că a fost amenințat de către cei doi, pentru a-l determina să transporte drogurile în România. Inculpatul a arătat în continuare că a primit de la "J." și "O." o altă valiză decât cea cu care el a plecat din România, tot tip troler și de culoare neagră, dar de dimensiuni mai mari, în care cunoștea că se afla cocaina, valiză ce era asigurată cu un lacăt, primind totodată de la cei doi cheia acesteia. Cu o zi înainte de plecarea din Venezuela, inculpatul a arătat că "J." și "O." i-au spus că drogurile urmează să le predea la aeroport unei persoane care îl va recunoaște (din investigațiile efectuate în cauză, a rezultat că inculpatul F. le-a dat numiților P. și "O.", în Caracas, pașaportul său american, fiind ca o copie a acestuia să fi fost trimis în România). Pentru a sprijini susținerile sale și a demonstra că numitul L. există în realitate, inculpatul F. a prezentat organelor de urmărire penală o fotografie color executată la data de 16 decembrie 2003, în care este reprezentat inculpatul împreună cu un bărbat, despre care a afirmat că se numește L.
Totodată, inculpatul a declarat că, în cazul în care îi vor fi prezentate fotografiilor numiților "J." și "O." îi va recunoaște fără ezitare. În acest sens, a fost constituită o planșă foto cu un nr. de patru persoane suspecte pentru activități de trafic ilicit de droguri, având caracteristici fizionomice corespunzătoare descrierilor făcute de inculpat pentru numitul "J.", în vederea recunoașterii acestuia. Cu ocazia prezentării planșei foto, după ce a privit cu atenție, inculpatul F. a indicat fotografia de la poziția nr. 3, despre care a afirmat că îl reprezintă pe numitul "J.". Persoana indicată de inculpat se numește P. și se află în atenția organelor de poliție, ca fiind suspectă de trafic internațional de droguri pe ruta Venezuela-România.
S-a arătat că nu s-a reușit identificarea numitului "O." și nici nu s-a putut stabilit încă dacă persoana din fotografie prezentată de inculpatul F. se numește L., dispunându-se continuarea cercetărilor în acest sens.
Întrucât, din declarațiile inculpatului F., a rezultat că acesta a fost contactat în sala de vamă a aeroportului, unde accesul persoanelor din aerogară este interzis, de un bărbat îmbrăcat în uniformă, care a încercat să-l treacă de punctul de control vamal fără a fi controlat, au fost efectuate cercetări, pentru a verifica aspectele relatate de inculpat, ocazie cu care s-a reușit identificarea persoanei descrise de acesta, în persoana învinuitului Q., angajat al Brigăzii Antiteroriste a S.R.L., ce desfășoară activități specifice pe aeroportul H. C.
Astfel, în cauză, au fost audiați martorii R. și S., polițiști de frontieră în cadrul Punctului de Control Trecere Frontieră Otopeni, I., Ș., T., Ț., controlori vamali în cadrul Biroului Vamal Otopeni, U., polițist în cadrul Poliției Transporturi Otopeni și V., angajat ca agent de securitate în cadrul Departamentului de Securitate Aeriană Otopeni, toți confirmând faptul că, la data de 04 iunie 2004, în jurul orei 18,00, învinuitul Q. a pătruns în sala de vamă și l-a contactat la banda de bagaje pe inculpatul F., pe care apoi l-a condus către punctul de control vamal, unde inculpatul a fost oprit pentru control.
În cursul acelorași cercetări, s-a mai descoperit că, înainte de a pătrunde în sala de vamă, învinuitul Q. a fost la rândul său contactat de un bărbat identificat ulterior în persoana inculpatului A., cunoscut și sub numele de "K.", conform declarațiilor martorilor R., S., I. și Ț., pe care a încercat să-l introducă în sala de vamă, pentru a aștepta un pasager la cursa de Madrid.
Martorul R. a declarat că, la data de 04 iunie 2004, în timp ce se afla de serviciu în postul prin care se realizează accesul din zona publică în sala de vamă, în jurul orei 17,00, l-a observat pe inculpatul A., în timp ce purta o discuție cu învinuitul Q. în aerogara, după care, la scurt timp, cel din urmă s-a deplasat la postul martorului și, după ce l-a întrebat dacă îl cunoaște pe A., l-a rugat să-i permită acestuia accesul în sala de vamă, Martorul a refuzat și i-a solicitat învinuitului Q. să contacteze comandantul punctului de frontieră, pentru a-i aduce la cunoștință cererea sa.
Acest aspect este confirmat de martorul V., dar și de martorul S., acesta din urmă arătând chiar faptul că învinuitul Q., după ce a fost refuzat de martorul R., l-a contactat pe el și l-a rugat să intervină pe lângă acesta din urmă, pentru a-l convinge să permită accesul în sala de vamă inculpatului A., însă, la rândul său, martorul S. a refuzat.
Fiind audiat în cauză, învinuitul Q. a declarat că, la data de 04 iunie 2004, în jurul orelor 17,30 - 17,45, în timp ce se afla de serviciu în postul situat în spațiul ce delimitează ieșirea din sala de vamă și zona publică a aerogării, s-a întâlnit cu inculpatul A., pe care a declarat că îl cunoaște din anul 1992 întrucât acesta venea la aeroport ca însoțitor al diferitelor delegații oficiale, întrucât, cu acele ocazii, inculpatul A. preda la intrarea în aeroport o armă militară, respectiv pistol cu glonț, învinuitul Q. a declarat că a avut tot timpul impresia că inculpatul este cadrul militar și deține o funcție importantă, însă a precizat că nu a știut niciodată unde lucrează efectiv A. și ce funcție deține. La rândul său, inculpatul F. a declarat că, la aeroportul H. C., urma să-l aștepte o persoană "foarte mare din România". Învinuitul Q. a mai declarat că, în momentul întâlnirii, inculpatul A. i-a precizat că așteaptă un avion ce urmează să aterizeze la ora 17,45, fără a-i preciza de unde vine avionul și că a venit la aeroport de la Sinaia, unde a participat la un simpozion organizat de Interpol, iar deplasarea a fost făcută cu dificultate datorită unui accident rutier. Întrucât, după aproximativ 15 minute A. se afla încă în aerogara, învinuitul Q. s-a apropiat din nou de acesta și a aflat că pasagerul încă nu a sosit, inculpatul spunându-i că așteaptă o doamnă blondă, bine dezvoltată, având palme mari și puternice, întrucât a făcut sport de performanță, respectiv caiac. În aceste împrejurări învinuitul Q. a intenționat să meargă în sala de vamă pentru a căuta pasagera dar, în acest moment, inculpatul i-a spus că femeia respectivă se numește X. și că s-ar putea să fie însoțită de soțul acesteia, descriindu-l ca fiind un bărbat cu păr blond, cu chelie și mustață, pe care îl cheamă "Y.", precizându-i chiar pentru a ține minte numele. Conform declarațiilor sale, învinuitul Q. s-a deplasat în sala de vamă, la banda de bagaje, unde s-a apropiat de o femeie ce corespundea descrierii inculpatului, care i-a spus că în aerogara o aștepta domnul A., însă femeia i-a răspuns că nu cunoaște nici o persoană cu acest nume. Tot lângă banda de bagaje învinuitul Q. a observat un bărbat care ridicase o valiză tip troler, ce avea prins de mâner o etichetă pe care a văzut că scria "Z." și, crezând că acesta era persoana pe care o aștepta inculpatul A., l-a întrebat pe pasager, arătând cu degetul către eticheta prinsă de valiză, dacă se numește "Y.". Întrucât bărbatul respectiv (identificat în persoana inculpatului F.) l-a urmat pe învinuitul Q., acesta l-a condus până la punctul de control unde, apropiindu-se de controlorul vamal I., i-a spus acestuia că inculpatul F. este pasagerul pe care îl așteaptă în aerogara inculpatul A.. Deoarece vameșul l-a oprit pe inculpatul F. pentru control, învinuitul Q. a părăsit sala de vamă și s-a deplasat la inculpatul A., căruia i-a comunicat faptul că a întâlnit o persoană care corespunde descrierii făcute, respectiv un bărbat cu chelie frontală și mustață, dar în schimb este brunet, nu blond și care se află la controlul vamal.
La scurt timp, potrivit declarațiilor învinuitului Q., inculpatul A. a părăsit aeroportul, împreună cu o persoană în vârstă de aproximativ 50 de ani, păr alb și constituție atletică (identificat ulterior în persoana martorului W.).
După reținerea sa, inculpatul A. a negat, cu ocazia audierii sale, faptul că s-a deplasat la aeroportul H. C. pentru a-l aștepta pe inculpatul F., care a sosit la ora 17,45 cu o cursă din direcția Madrid, ci a explicat faptul că s-a deplasat la aeroport pentru a-i aștepta pe numitul AA. sau pe soția acestuia X., care urmau să sosească cu o cursă din direcția Londra, dorind să încheie cu aceștia o afacere având ca obiect produse petroliere. De asemenea, inculpatul A. a negat faptul că i-ar fi spus învinuitului Q. ca bărbatul care urma să sosească se numește "Y.". Mai mult, inculpatul A. a declarat faptul că prietenul său W., care l-a condus cu autoturismul de la Sinaia până la aeroport, poarte să confirme că persoana pe care o aștepta urma să sosească cu o cursă de la Londra.
Având în vedere susținerile inculpatului A., pentru verificarea acestora, s-a procedat la audierea martorilor W. și BB., persoane cu care inculpatul s-a aflat împreună la Sinaia, W. fiind chiar persoana care l-a condus la aeroport.
Astfel, martorul W. a arătat faptul că, la data de 02 iunie 2004, în timp ce se afla la Sinaia la un seminar pe probleme de mediu, unde l-a invitat și pe inculpatul A., a primit un telefon de la acesta din urmă, care l-a rugat să-l ajute întrucât se afla cu mașina în pană și nu se putea deplasa. În aceste împrejurări, inculpatul A. și familia sa au fost transportați la Sinaia de către martorii W. și CC., un prieten de-al inculpatului. Martorul W. a mai declarat că, la data de 04 iunie 2004, după încheierea seminarului, în jurul orei 14,00, în timp ce serveau masa, inculpatul A. a vorbit de câteva ori la cele două telefoane mobile, după care a spus că trebuie să se deplaseze la aeroportul OT., pentru a aștepta o persoană la cursa de Madrid, care urma să aterizeze la ora 17,45. Întrucât inculpatul avea autoturismul defect, a încercat să-l contacteze pe CC., însă acesta l-a refuzat, astfel că a fost transportat la aeroport de către martorul W. cu autoturismul său, ajungând la OT. în jurul orei 17,20.
La rândul său, martora BB., organizatoarea seminarului care s-a desfășurat la Sinaia, a confirmat aspectele relatate de martorul W. și a arătat că, la data de 04 iunie 2004, în timp ce serveau masa de prânz, inculpatul A. a spus pe un ton vădit nemulțumit "totuși, trebuie să mă duc astăzi la Otopeni", după care a purtat o discuție telefonică în cadrul căreia a spus " bine, văd cum o rezolv". Același martor a declarat că inculpatul A. se comporta ca și cum avea o sarcină și trebuia să o rezolve.
Atât martorul W., cât și martorul BB. au confirmat faptul că inculpatul A. a insistat să facă deplasare la aeroportul OT., deși drumul era blocat în zona localității Comarnic, datorită unui accident rutier.
Totodată, martora BB. a mai declarat faptul că, în seara zilei de 04 iunie 2004, în jurul orei 20,30, în timp ce serveau masa, inculpatul A. a afirmat către soția sa că persoana pe care o aștepta a pierdut avionul și că următoarea cursă de Madrid este abia peste câteva zile. Același martor a declarat că, din discuțiile purtate la masă de inculpatul A., a înțeles că persoana pe care acesta a așteptat-o la aeroport urma să vină de la Madrid și a mai precizat că, în perioada 01 - 05 iunie 2004 cât s-a aflat la Sinaia împreună cu familia inculpatului A., nu l-a auzit niciodată pe acesta discutând despre persoane cu numele de AA., X. sau DD.
La rândul său, martorul W., care îl cunoștea pe inculpatul A. de aproximativ 6 ani, a confirmat faptul că, în perioada în care au stat la Sinaia, inculpatul nu a discutat niciodată despre persoane cu numele de AA., X. sau DD., despre sosirea vreunei persoane de la Londra și nici nu are cunoștință despre faptul că inculpatul desfășura sau urma să desfășoare activități comerciale cu produse petroliere.
În aceste condiții, în rechizitoriu s-a apreciat că susținerile inculpatului A., potrivit cărora acesta a mers la aeroport pentru a aștepta o persoană ce urma să sosească de la Londra, și anume AA. sau X., sunt neadevărate și au drept scop împiedicarea aflării adevărului, pentru a evita tragerea la răspundere penală. Astfel, încât înainte de a ajunge la aeroport, inculpatul i-a comunicat martorului W. că persoana pe care o aștepta urma să sosească de la Madrid și nu de la Londra. La rândul său, martorul BB. a declarat că, după întoarcerea de la aeroport, inculpatul și-a manifestat nemulțumirea pentru faptul că a pierdut timpul, întrucât nu a sosit persoana care trebuia să vină de la câteva zile. Mai mult, din declarația inculpatului A., dar și din declarația martorului W., rezultă că aceștia au plecat de la aeroport în jurul orei 18,40 - 19,00, iar din adresa din 24 august 2004 a Poliției de Frontieră din cadrul aeroportului internațional H. C. București rezultă că, la data de 04 iunie 2004, cursa Tarom din direcția Londra, ce avea ora de aterizare programată la 17,45, adică la aproximativ 5 minute după momentul în care inculpatul A. a ajuns la aeroport. În aceste condiții, rămânerea inculpatului în aeroport până la ora 18,40 - 19,00 apare ca nejustificată, dacă este explicată prin aceea că a așteptat un pasager de la Londra, însă această așteptare devine explicabilă dacă inculpatul ar fi așteptat o altă aeronavă ce sosea mai târziu, iar potrivit aceleiași adrese curse Tarom din direcția Madrid, cu oră de aterizare programată la 17,45, a aterizat în fapt la ora 18,05. Și din aceste împrejurări, s-a concluzionat că inculpatul A. a așteptat o persoană ce urma să sosească la cursa de Madrid, și nu de la Londra, astfel cum a susținut acesta.
Tot pentru verificarea susținerilor inculpatului, au fost verificate listele pasagerilor care au sosit în România din direcția Londra la data de 04 iunie 3004, cu cursa Tarom, respectiv cursa Brithis Airlains, însă pe acestea nu au figurat numele AA. sau X. Luând în calcul posibilitatea ca numiții AA. sau X. să nu fi ajuns la București, întrucât au pierdut avionul, s-a procedat și la verificarea listei rezervărilor pentru curs Londra - București din data de 04 iunie 2004, însă nici pe această listă nu s-au găsit numele AA. sau X.
Un alt argument care susține teza potrivit cu care inculpatul A. s-a deplasat la aeroport pentru a-l aștepta pe inculpatul F., cunoscându-i numele, dar și fizionomia, s-a întemeiat pe faptul că, în declarația învinuitului Q., acesta a arătat că persoana așteaptă de inculpatul A. se numește "Y.", iar descrierea făcută de inculpat persoanei pe care o aștepta respectiv un bărbat cu chelie, păr blond și mustață, corespunde fizionomiei inculpatului F., cu excepția părului, care este brunet și nu blond. Având în vedere însă faptul că inculpații F. și A. nu s-au mai întâlnit niciodată, în cursul urmăririi penale s-au efectuat cercetări pentru a stabili de unde cunoștea inculpatul A. numele și înfățișarea inculpatului F. Procedându-se la verificarea celor două pașapoarte ale inculpatului F., s-a constatat că fotografia aplicată pe pașaportul american corespunde descrierii pe care inculpatul A. i-a făcut-o persoanei pe care o aștepta, în sensul că, după modul de executarea a fotografiei, părul persoanei din fotografie are o nuanță deschisă și ar putea fi considerat ca fiind blond. Mai mult, tot în pașaportul american, se observă că numele inculpatului F. este scris "EE.", iar o persoană cu o educație școlară precară ar fi tentată să pronunțe numele de "EE." ținând cont de regulile de pronunțe din limba engleză, nume care în acest fel s-ar pronunța (potrivit propriilor sale afirmații, inculpatul A. este absolvent a opt clase și a unei școli profesionale). Având în vedere aceste aspecte, în rechizitoriu s-a apreciat că inculpatul A., fie a văzut anterior deplasării la aeroport o copie de pe pașaportul american al inculpatului F., fie persoana care i-a solicitat să se deplaseze la aeroport i l-a descris pe acesta din urmă după o astfel de copie a pașaportului.
S-au arătat mijloacele de probă care au stat la baza întocmirii rechizitoriului.
Examinând materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești Tribunalul București a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 04 iunie 2004, ora 18.05, inculpatul F., cetățean româno-american, a sosit în România, pe aeroportul internațional H. C. din București, la bordul unui avion aparținând Companiei Tarom, din direcția Madrid.
Inculpatul F. s-a prezentat inițial la punctul de control al Poliției de Frontieră, unde, cu ocazia verificării pașaportului și datelor sale de identificare, martorul G. (polițist de frontieră) a constatat că acesta figurează în baza de date ca dat în consemn, fiind suspectat de realizarea de operațiuni de trafic cu droguri.
Martorul menționat l-a înștiințat despre aspectele constatate pe șeful său direct, martorul H. iar, la sfatul acestuia din urmă, i-a permis inculpatului F. accesul în țară și, pentru a nu-i trezi suspiciuni, 1-a însoțit discret până la sala de vamă.
Ajuns în această sală, inculpatul F. și-a ridicat valiza tip troler de pe banda de bagaje și s-a deplasat spre punctul de control vamal.
Între timp, despre situația ivită a fost anunțat și controlorul vamal de serviciu spre care s-a îndreptat inculpatul F., respectiv martorul I., care i-a solicitat acestuia să prezinte la control valiza ce îi aparținea, de culoare neagră. Întrucât valiza era asigurată cu un lacăt, inculpatul F. a procedat la deschiderea acesteia cu o cheie pe care o avea asupra sa iar, cu ocazia controlului, în valiza respectivă au fost descoperite, alături de câteva obiecte personale ale inculpatului, două cutii din carton, învelite în ambalaj.
Trecându-se la verificarea celor două cutii, s-a constatat că prima dintre acestea conținea două calupuri paralelipipedice, iar cea de-a doua alte cinci asemenea calupuri, toate învelite în indigo de culoare albastră, sub care se afla o folie din plastic transparentă, iar în interiorul fiecăruia a fost identificată o substanță pulverulentă de culoare alb-gălbuie, care a reacționat pozitiv la testarea sa cu trusa narco-test, indicând că este vorba despre cocaină.
Raportul de constatare tehnico-științifică din 07 iunie 2004, întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a confirmat că substanța găsită în toate cele șapte calupuri identificate în valiza aparținând inculpatului F., având masa totală de 7.000 grame, conține cocaină, din care 2.000 grame, aflate în primele două calupuri, în amestec cu diltiazem.
Inculpatul F. a recunoscut transportul și introducerea drogurilor în România, susținând că le-a preluat din Venezuela, de la două persoane "J." și "O.", a căror identificare certă nu s-a realizat până în prezent de către organele de urmărire penală. Drogurile au fost transportate în avion, pe ruta Caracas-Madrid-București, cu o altă valiză decât cea pe care inculpatul a avut-o asupra sa la plecarea din România, la data de 20 mai 2004, fapt recunoscut de acesta și confirmat de confruntarea imaginilor video înregistrate pe aeroport la cele două momente, conform procesului-verbal întocmit la data de 13 iulie 2004. Inițial, cu ocazia prinderii sale în flagrant, inculpatul a negat că ar fi avut cunoștință de conținutul real al valizei transportate, însă ulterior, atât în declarațiile date în fața procurorului, cât și în declarația formulată în cursul cercetării judecătorești, a recunoscut că știa că este vorba despre cocaină. Acest aspect este confirmat de altfel și de împrejurările concrete în care s-a derulat activitatea infracțională. Astfel, inculpatul recunoaște că, de la Caracas până la București, valiza s-a aflat numai în posesia sa și că, la Madrid, avionul a făcut doar o escală, fără ca bagajele să fie coborâte din cală. În plus, greutatea valizei respective era mult mai mare decât cântăreau în mod obișnuit obiectele personale ale inculpatului (câteva obiecte de îmbrăcăminte și produse cosmetice, o sumă de bani, carduri, cartele telefonice și documente personale). Mai mult, inculpatul a avut tot timpul asupra sa cheia cu care se putea deschide valiza, ceea ce presupune în mod evident că acesta cunoștea și putea dispune oricând de conținutul ei.
Inculpatul F. s-a apărat, susținând că a acceptat să transporte și să introducă cocaina în România, datorită amenințărilor proferate la adresa lui și a familiei sale de către deținătorii din Venezuela ai drogurilor. S-a precizat că această afirmație nu poate fi primită ca exprimând adevărul, întrucât, pe lângă faptul că nu este susținută de nici un element probatoriu pertinent, nu este nici măcar verosimilă, în condițiile în care inculpatul nu a precizat în ce au constat în mod concret pretinsele amenințări și nici dacă acestea s-au materializat în acțiuni sau gesturi care să-i inspire o stare serioasă de temere.
Inculpatul F. a formulat, conform art. 334 C. proc. pen., înainte de intrarea în dezbateri asupra fondului cauzei, cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptei sale prin rechizitoriu, din forma consumată a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în tentativă la această infracțiune, prin aplicarea art. 20 C. pen. În susținerea cererii sale, inculpatul a susținut că nu s-a realizat în fapt introducerea drogurilor în țară, acțiune care, în opinia sa, a fost întreruptă prin intervenția organelor de control de pe aeroport.
S-a apreciat de către instanța de fond că cererea este nefondată întrucât elementul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, respectiv introducerea în țară a drogurilor de mare risc, s-a consumat la momentul când acesta a trecut de punctul de control al poliției de frontieră, unde se realizează, conform legii, formalitățile de intrare în țară a pasagerilor, fapt confirmat prin adresa din 21 aprilie 2005 a Companiei Naționale Aeroportul Internațional H. C. - București și a intrat în posesia valizei conținând drogurile, pe care a ridicat-o de pe bandă de bagaje, înainte de a se prezenta la controlul vamal. Prin urmare, consumarea infracțiunii s-a realizat mai înainte de realizarea controlului asupra bagajului transportat de inculpat intervenția autorităților cu acest din urmă prilej neavând un efect de întrerupere a activității infracționale deja consumate.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului F. care, la data de 04 iunie 2004, a introdus în România, prin aeroportul internațional H. C. - București, cantitatea de 7 kilograme de cocaină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Față de aceste considerente, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul F., tribunalul a dispus, conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
La individualizarea acestei pedepse, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă stabilite în norma de incriminare (de la 15 la 25 de ani), gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat ca fiind unul foarte ridicat, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, cantitatea mare a drogurilor traficate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care are 55 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale iar pe parcursul procesului penal a manifestat o atitudine relativ sinceră, recunoscând fapta comisă, în materialitatea ei, chiar dacă a invocat săvârșirea acesteia sub imperiul unei constrângeri morale care nu s-a dovedit a fi reală.
S-a arătat că în favoarea inculpatului, nu pot fi reținute dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, care prevăd reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, astfel cum s-a solicitat de către acesta întrucât, deși inculpatul a furnizat organelor de urmărire penală date și informații privind implicarea altor persoane în activități ilicite de trafic de droguri, cercetările întreprinse pe baza datelor și informațiilor respective nu au condus până în prezent la identificarea și tragerea la răspundere penală a unor astfel de persoane, fiind în curs de desfășurare, astfel cum a comunicat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Antidrog prin adresa nr. x/P/2004.
S-a avut în vedere atitudinea cooperantă a inculpatului la individualizarea judiciară a pedepsei, în cadrul limitelor legale, pedeapsa stabilită într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege fiind de 16 ani închisoare.
Cu privire la inculpatul A., Tribunalul București a reținut în fapt că, la data de 04 iunie 2004, acesta s-a deplasat de la Sinaia, unde se afla împreună cu familia, până la aeroportul internațional H. C. - București, fiind însoțit de martorul W., care a și condus autoturismul cu care s-a făcut această călătorie.
Potrivit declarației martorului W., care se coroborează cu declarația martorei BB., scopul acestei deplasări a fost acela ca inculpatul să aștepte o persoană care trebuia să sosească cu avionul din direcția Madrid, la cursa de la ora 17.45, care a aterizat în fapt la ora 18:05.
Martorul W. a afirmat că, din cele relatate de inculpat pe parcursul deplasării de la Sinaia până la aeroport, persoana așteptată era o femeie, fostă sportivă, fapt confirmat și de martorul Q., care a declarat că inculpatul i-a și descris-o pe acea femeie ca fiind o doamnă blondă, de constituție solidă și având palme mari, întrucât a fost sportivă, practicând caiac-ul.
În plus, martorul Q. a susținut că inculpatul i-ar fi relatat că femeia respectivă ar putea fi însoțită de soțul său, pe care i 1-a descris ca fiind un bărbat cu păr blond, cu chelie și mustață, pe care îl cheamă Y.. Afirmația martorului în acest sens a fost contestată de către inculpatul A., care a negat în mod constant că i-ar fi vorbit martorului despre un astfel de bărbat și nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, astfel încât nu a fost reținută ca exprimând adevărul.
S-a precizat că din declarațiile martorilor R., V. și S., care se coroborează între ele, rezultă că numitul Q., angajat al brigăzii antiteroriste de pe aeroport, a încercat să intervină pentru a i se permite inculpatului A. accesul în sala de vamă, contrar regulamentelor din aeroport, solicitarea sa în acest sens fiind însă refuzată. Din coroborarea declarațiilor martorilor R., S., U., I., G., T., Ț. și Ș., a rezultat și faptul că același Q. a pătruns singur în sala de vamă, unde 1-a contactat la banda de bagaje pe inculpatul F., fapt confirmat de altfel și de către acesta din urmă și 1-a condus pe inculpatul menționat până la punctul de control vamal, încercând să îi sugereze martorului R. să nu îi controleze bagajele, afirmând față de acesta că inculpatul F. ar fi prieten cu inculpatul A., cunoscut sub numele de "K." și că este așteptat de către acesta din urmă.
S-a precizat că între cele două episoade relatate de martori nu se poate stabili însă o legătură de cauzalitate, întrucât nu există nici o dovadă în sensul că inculpatul A. i-ar fi solicitat martorului Q. să faciliteze trecerea inculpatului F. de punctul vamal, fără a i se face controlul bagajelor. Inculpatul A. a negat permanent acest lucru, iar martorul Q. a precizat și el în mod expres că inculpatul menționat nu i-a cerut să intervină în acest sens. În plus, martorii nu au putut confirma această împrejurare, nici unul dintre ei nediscutând cu inculpatul A., iar unii dintre aceștia nici măcar nu i-au remarcat prezența în zonă.
Întrucât persoana așteptată nu a sosit, inculpatul A. a părăsit aeroportul în jurul orei 18.30, împreună cu martorul W., astfel cum rezultă din declarația acestuia din urmă, revenind amândoi la Sinaia după ora 19.15, aspect relatat de martora BB.
Tribunalul a reținut și faptul că inculpații F. și A. nu s-au întâlnit nici la data de 04 iunie 2004 și nici anterior acestei date, împrejurare menționată de altfel chiar în rechizitoriu și nici nu există vreo dovadă că aceștia s-ar fi cunoscut între ei. În acest sens, inculpatul F. a declarat pe tot parcursul procesului penal că nu cunoștea identitatea persoanei care trebuia să îl aștepte la aeroport, spunându-i-se de către cei care i-au încredințat drogurile pentru a le transporta și introduce în țară doar că este vorba de "o persoană importantă", fără a-i da alte detalii.
S-a menționat că susținerea din rechizitoriu, în sensul că este posibil ca o copie a pașaportului inculpatului F. să fi fost transmisă în România de către persoanele interesate de introducerea drogurilor în țară și, în acest mod, inculpatul A. să fi luat cunoștință de fizionomia acestuia, este o simplă supoziție a organelor de urmărire penală, care nu se întemeiază însă pe nici o probă. În aceste condiții, nu s-a reținut că între cei doi inculpați a existat vreo înțelegere cu privire la introducerea drogurilor în țară. De asemenea, în lipsa oricăror dovezi, nu s-a reținut nici că o astfel de înțelegere ar fi existat între inculpatul A. și persoanele care, potrivit inculpatului F., au organizat transportul drogurilor din Venezuela.
Mai mult, s-a arătat că și presupunând că scopul prezenței inculpatului A. la aeroport 1-a constituit așteptarea inculpatului F., nu există nici o dovadă în sensul că primul dintre aceștia ar fi cunoscut conținutul real al bagajului transportat de către cel din urmă, pentru a i se putea reține o participare conștientă la fapta de trafic internațional de droguri.
Față de toate aceste considerente, constatând că inculpatul A. nu a comis nici un act nemijlocit de executare a faptei cu privire la care este acuzat prin rechizitoriu (introducerea în țară de droguri de mare risc) și nici nu se poate reține în sarcina acestuia vreo altă formă de participare la săvârșirea faptei respective, tribunalul a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea sa sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta nu există.
Împotriva Sentinței penale nr. 732 din data de 1 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul F.
Apelul parchetului a vizat soluția de achitare a inculpatului A., solicitându-se condamnarea acestuia pentru fapta săvârșită, iar apelul inculpatului F. vizează individualizarea pedepsei pe care o consideră exagerată față de pericolul social al faptei comise.
II. Prin Decizia penală nr. 717/A din data de 21 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat, în parte, sentința penală atacată, în ceea ce privește pe inculpatul A. și, rejudecând, în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, din cea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în cea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, texte de lege în baza cărora inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 C. pen., în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen., pe timp de 5 ani, iar în baza art. 67 C. pen., a dispus degradarea militară a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 6 iulie 2004 și până la punerea efectivă în libertate conform Deciziei penale nr. 219 din 11 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, Dosar nr. x/2005, respectiv, 11 februarie 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut, analizând materialului probator administrat, că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea faptei constând în aceea că la data de 4 iunie 2004, în baza unei înțelegeri prealabile cu alte persoane care coordonau activitatea din străinătate, l-a așteptat în aeroportul H. C. București, în vederea preluării, pe inculpatul F. care venea cu o cursă de la Madrid și transporta aproximativ 8 kg. cocaină. S-a mai reținut, în baza acelorași probe, că inculpatul A. s-a deplasat în acea zi de 4 iunie 2004 de la Sinaia la București la aeroportul H. C., după ce anterior primise mai multe telefoane de încunoștiințare despre acest eveniment, pentru a se întâlni cu inculpatul F. care venea de la Madrid, în acest sens fiind concludente declarațiile martorilor Q., W., BB. și Ț.
Curtea de Apel a reținut din adresa din 24 august 2004, emisă de Poliția de Frontieră - Aeroportul Internațional H. C. București, că la data de 4 iunie 2004, cursa din direcția Londra - Tarom - ce avea oră de aterizare programată la 17,45, a aterizat în fapt la ora 17,25, deci la circa 5 minute după momentul în care inculpatul a ajuns la aeroport, acesta plecând din aeroport în jurul orelor 18,40 - 19,00. Cum cursa TAROM din direcția Madrid, cu oră de aterizare programată la 17,45, a aterizat în fapt la ora 18,05, plecarea inculpatului A. din aeroport în jurul orelor 18,40 - 19,00 apare ca justificată doar prin aceea că acesta a așteptat pasageri de la cursa de Madrid și nicidecum de la Londra.
S-a apreciat că apărarea acestuia în sensul că s-a deplasat la aeroportul H. C. - Otopeni pentru a primi, în interes de afaceri, familia AA. sau X., ce urma să vină cu cursa de Londra pentru concretizarea unui contract în domeniul produselor petroliere, au fost înlăturate ca neadevărate, în raport de următoarele elemente: martorul BB., organizator Simpozion Sinaia, a declarat că l-a auzit la cina servită împreună în seara de 4 iunie 2004, că persoana pe care a așteptat-o la aeroport trebuia să vină de la Madrid, totodată declarând că nu l-a auzit pe inculpat discutând despre persoane cu numele de AA., X. sau DD.; în vederea susținerilor inculpatului cu privire la "varianta Londra", au fost verificate listele pasagerilor cursei TAROM, din direcția Londra la 4 iunie 2004 în România, respectiv cursa Brithis Airlins, dar pe acesta nu a figurat numele numiților AA. sau X.: de asemenea, au fost verificate lista rezervărilor pentru cursa Londra - București din 4 iunie 2004, în eventualitatea că aceștia au pierdut avionul, dar nici pe această listă nu s-a găsit numele numiților AA. sau X.; au fost verificate listingul convorbirilor telefonice aparținând telefoanelor inculpatului A., fără a rezulta efectuarea unor astfel de convorbiri cu pretinșii AA. sau X. cât și cu numitul DD.; în agenda telefonică a celor două telefoane nu figurează numele AA. sau X., ci doar DD. Cum inculpatul a susținut că DD. a intermediat și l-a anunțat de venirea familie ST. de la Londra, convorbirea inculpatului cu acesta trebuia evidențiată pe telefonul respectiv; inculpatul A. i-a spus numitului Q. - angajat Brigada Antiteroristă a SRI că așteaptă un bărbat blond, cu chelie și mustață, pe care îl cheamă "Y.", precizându-i chiar "Y."
S-a precizat dă, deși inculpatul A. a contestat faptul că s-a deplasat la aeroport pentru a-l aștepta pe inculpatul F. care urma să sosească la ora 17,45 cu o cursă din direcția Madrid, susținând că a așteptat familia ST., ce trebuia să vină cu o cursă de la Londra - orele 17, 45, probele administrate nu confirmă ipoteza avansată de inculpat.
În ceea ce privește diferența în descrierea persoanei inculpatului F., respectiv a numelui său "Y.", s-a arătat că:inculpații F. și A. nu s-au întâlnit niciodată; inculpatul F. - cetățean româno-american, verificându-i-se cele două pașapoarte, s-a constatat că fotografia aplicată pe pașaportul american corespunde descrierii pe care inculpatul A. i-a făcut-o persoanei pe care o aștepta, în sensul că părul persoanei din fotografie avea o nuanță deschisă și ar putea fi considerat ca fiind blond; numele inculpatului F. apare în pașaportul american ca fiind scris "EE." fiind ușor de pronunțat, ținând cont de regulile de pronunție din limba engleză, astfel că solicitarea inculpatului A. către martorul Q. de a depista o persoană ce sosea cu cursa de Madrid și răspundea la numele "Y." apare ca normală, explicabilă.
Împotriva Deciziei penale nr. 717/A din data de 21 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs inculpatul A., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar, menținerea soluției instanței de fond, întrucât nu este vinovat.
III. Prin Decizia nr. 7.269 din data de 13 decembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 717 din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a casat decizia penală atacată numai cu privire la inculpatul A. și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că inculpatul A. a fost condamnat de instanța de control judiciar fără să fie audiat, în condițiile în care s-a dispus pentru prima dată condamnarea inculpatului, încălcându-se astfel dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicarea acestor reglementări în legislația internă a statelor semnatare fiind obligatorie.
S-a arătat că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cazul Constantinescu contra României) a stabilit că atunci când o instanță de control judiciar este competentă să analizeze atât situația de fapt, cât și chestiunile de drept și să studieze în ansamblu problema vinovăției, nu poate, din motive ce țin de echitatea procedurii, să tranșeze asupra chestiunilor respective fără o apreciere nemijlocită a declarațiilor persoanei care susține că nu a comis actul considerat ca infracțiune.
S-a precizat că, în speță, Curtea de Apel București, după ce a casat hotărârea prin care s-a dispus achitarea inculpatului A., s-a pronunțat cu privire la temeinicia acuzației constatând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără să îl audieze nemijlocit.
Totodată, s-a menționat că și modificările C. proc. pen., intrate în vigoare la 6 septembrie 2006 prin Legea nr. 356/2006 prevăd obligativitatea ascultării inculpatului atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare (art. 378 alin. (11), astfel cum a fost modificat prin art. l pct. 172 din Legea nr. 356/2006).