ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1737/2017

Prin sentința civilă nr. 171/C din 12 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., prin curator B. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea și au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de către pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea față de chemații în garanție C., D., E., S.C. F. S.A. și S.C. G. S.A. cu sediul în București, str. M. Eminescu.

Totodată, au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de chematul în garanție C. față de chemata în garanție societatea de asigurări H. - în prezent S.C. G. S.A., precum și cererea de chemare în garanție formulată de chemata în garanție E., față de chematele în garanție S.C. I. și S.C. F. S.A.

Reclamantul, prin curator, a fost obligat să plătească chematului în garanție D. suma de 4.500 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Preliminar, s-a apreciat că temeiul juridic al cererii formulată de reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 1357, 1373 și 1382 C. civ., ci în dispozițiile speciale prevăzute de art. 642 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, ce reglementează răspunderea civilă a personalului medical coroborate cu dispozițiile din dreptul comun privitoare la răspunderea civilă delictuală, reglementate de C. civ. din 1864. S-a avut în vedere că dispozițiile legii civile noi nu sunt aplicabile în considerarea dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 71/2001 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., potrivit cărora, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite.

Instanța de fond a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 642 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice. Același text de lege arată că personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament. Personalul medical răspunde civil și pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor prezentului titlu privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistentei medicale. Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei și atunci când își depășește limitele competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesara.

Raportat la aceste norme legale, instanța de fond a dispus administrarea în cauză a probei cu expertiza medico-legală la Institutul de Medicină Legală Timișoara ale cărei concluzii sunt în sensul că numitul A. a suferit la data de 15.08.2009 un traumatism cranio-cerebral prin cădere pe un plan dur, fiind internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea-Neurochirurgie/ATI cu dg.: "TCC mediu prin cădere de la același nivel. Hemoragie subarahnoidiană. Fractură temporală stg. Otoragie stg. Hematom palpebral stg. Plăgi excoriate faciale. Epilepsie secundară." Se menționează că acest traumatism a survenit pe un teren fragilizat, din istoricul medical al pacientului reținându-se faptul că în noiembrie 1998 acesta a fost diagnosticat la un spital din Verona, Italia, cu "Glioblastom talamic drt." și a urmat ședințe de radioterapie și chimioterapie. S-a mai reținut că, în concluziile expertizei se mai reliefează faptul că la internare și ulterior internării, tratamentul instituit a fost unul conservator, în concordanță cu diagnosticul, existând o evoluție favorabilă. Din documentația medicală reiese că nu a fost nevoie de o intervenție neurochirurgicală. Externarea pacientului s-a făcut în data de 22.09.2009 cu dg.: "Contuzie cerebrală gravă în remisie. Cădere de la același nivel. Stare vegetativă."

De asemenea, s-a constatat că raportul de expertiză subliniază faptul că în data de 22.10.2009 s-a efectuat o investigație prin rezonanță magnetică în care s-a pus dg. de: "hidrocefalie internă posttraumatică". Comisia medicală a apreciat că diagnosticul de hidrocefalie nu s-a pus cu întârziere deoarece a apărut la un interval de timp mare după traumatism; în acest interval de timp, pacientul nu s-a mai prezentat la controlul planificat la Clinica de Neurochirurgie Oradea. Tratamentul aplicat a fost de "drenaj ventriculo-peritoneal fără valvă", fiind unul corect, deoarece hidrocefalia era cu presiune normală. În consecință, comisia medicală a apreciat că, în urma traumatismului suferit, pacientului A. i s-a pus un diagnostic corect, iar tratamentul instituit a fost în concordanță cu acest diagnostic. Se conchide că nu poate fi implicată responsabilitatea medicală a celor trei medici.

Concluziile raportului de expertiză au fost avizate de către cinci medici din cadrul I.M.L. Timișoara care confirmă concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de către Serviciul de Medicină Legală al județului Bihor, probe care au o valoare probantă superioară față de susținerile mamei reclamantului din cuprinsul interogatoriului administrat acesteia și față de fotografiile depuse la dosar cu privire la starea de sănătate a reclamantului.

Având în vedere starea de fapt rezultată din probele științifice - expertize medico-legale, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 - 999, 1000 alin. (3) C. civ., lipsind fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, motiv pentru care a respins cererea și, în consecință, cererile de chemare în garanței, au fost de asemenea respinse, ca fiind rămase fără obiect.

Instanța de fond a reținut și faptul că în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei trei medici reclamați că ar fi săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu, în legătură cu aceleași fapte reclamate și în prezentul dosar.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. reclamantul, prin curator, a fost obligat să plătească chematului în garanție D. suma de 4.500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat justificat cu chitanța depusă la dosar, partea reclamantă fiind în culpă procesuală. S-a constatat cei chemați în garanței C. și S.C. G. S.A. nu au solicitat cheltuieli de judecată. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către chemata în garanție E., tribunalul a reținut că reprezentanta convențională a acesteia (av. J.) nu și-a justificat onorariul avocațial, iar ordinul de plată în sumă de 7.440 RON depus la fila 8 vol. II și care îl are ca beneficiar pe av. K. nu se justifică întrucât apărarea în prezenta cauză pentru chemata în garanție S.C. F. S.A. a fost realizată de către av. L. substituit de av. J..

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel: reclamantul A., prin curator B. și chemații în garanție D. și S.C. F. S.A. București.

Prin decizia nr. 171/A din 9 martie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelurile declarate de apelanții A., prin curator B., D. și S.C. F. S.A. București, în contradictoriu cu intimații chemați în garanție S.C. I. S.A. - Sucursala Oradea, C., E., S.C. G. S.A. București și intimatul pârât Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea, împotriva sentinței civile nr. 171/C din 12 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A înlăturat obligația stabilită în sarcina reclamantului A., prin curator B. de a plăti chematului în garanție D. suma de 4.500 RON cheltuieli de judecată.

A obligat intimatul pârât Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea să plătească apelantului chemat în garanție D. 1.000 RON cheltuieli de judecată parțiale, ocazionate în primă instanță și 500 RON cheltuieli de judecată parțiale, ocazionate în prima instanță în favoarea chematei în garanție S.C. F. S.A. București.

A obligat intimata chemată în garanție E. să plătească apelantei chemate în garanție S.C. F. S.A. București, 500 RON cheltuieli de judecată parțiale, ocazionate în primă instanță.

Au fost păstrate celelalte dispoziții, iar intimatul Spitalul Clinic de Urgență Oradea a fost obligat să plătească apelantului chemat în garanție D. 300 RON cheltuieli de judecată parțiale, ocazionate în apel.

În pronunțarea acestei soluții, în urma examinării sentinței apelată, prin prisma motivelor de apel, a probațiunii administrate, cât și din oficiu, instanța de apel a reținut următoarele:

Din biletul de ieșire din spital - scrisoare medicală, fila 47 dosar fond vol. I, emis de Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea - Neurochirurgie, se reține că la data de 15.08.2009 apelantul reclamant A. în vârstă de 22 de ani (în acel moment) a fost internat de urgență în clinica de neurochirurgie, departamentul ATI, prezentând la internare stare generală alterată, de inconștiență, durere la nivelul toracelui stâng apărută după un TCC petrecut în urmă cu aproximativ 4 ore prin cădere de la același nivel. I s-a efectuat un examen local, reținându-se un hematom palperal stâng, plăgi escoriate faciale. I s-a efectuat CT - scanare craniu, repetate analize de laborator, antibiogramă, RGF mandibulară, RX toracic, RGF pulmonar, RGF Mina cu antebraț, EKG. În cursul spitalizării a fost transferat la secția de neurochirurgie pentru tratament de specialitate. Starea generală la început a fost satisfăcătoare, s-a agravat ulterior și retransferat la ATI. Sub tratament conservator evoluția a fost lent favorabilă, aflându-se în stare vegetativă. S-a recomandat RP prescris, evitare consum toxice SNC, a eforturilor fizice, a expunerilor la frig, umezeală, control peste 3 săptămâni sau la nevoie, kinetoterapie, fiind externat la data de 22.09.2009 cu diagnosticul contuzie cerebrală gravă în remisie, stare vegetativă, înscris semnat de medic șef secție - medic curant dr. C.

Din biletul de ieșire din spital - scrisoare medicală - fila 51 dosar fond, vol. I - emis de Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea - Neurochirurgie, se reține că în data de 21.10.2009, apelantul reclamant a fost internat din nou pentru sângerare minoră de la nivelul CAE dreaptă, apărută în condiții neprecizate. I s-a efectuat un consult ORL, reținându-se, ca diagnostic la externarea din 22.10.2009, o stare vegetativă cronică, hidroencefalie internă posttraumatică, escoriație auriculară. S-a recomandat RP prescris, tratament recuperator într-un serviciu de specialitate, consult neurologie și să revină cu rezultatul RMN pentru reevaluare, înscris întocmit, semnat de dr. C.

Potrivit biletului de externare - fila 56 dosar fond vol. I -, eliberat de spitalul M., se reține că apelantul reclamant a fost internat la data de 18.11.2009 în secția de neurochirurgie prezentând tetrapareză spastică și afazie, o formațiune tumorală talamică paraventriculară III biopsiată la vârsta de 4 ani, neverificată operator, diagnosticul la externarea din 19.11.2009 fiind de hidrocefalie tetraventriculară posttraumatică după o contuzie cerebrală gravă, tetrapareză spastică, înscris întocmit și semnat de dr. N.

Din înscrisul aflat la dosar fond în copie - fila 60 dosar fond, vol I - eliberat de Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni București, secția de neurochirurgie III, se reține că apelantul reclamant a fost internat în perioada 2.12.2009 - 11.12.2009, cu diagnosticul la externare de Hidrocefalie internă posttraumatică - traumatism cranio cerebral august 2009 - drenaj ventriculo - peritoneal fără valvă, tumoră talamică dreapta - glioblastom, ameliorat neurologie. Potrivit biletului de ieșire din spital - scrisoare medicală - fila 67 dosar fond, vol. I -, întocmit de Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea, de dr. C., se reține că apelantul reclamant a fost internat în data de 17.08.2012 la terapie intensivă în urma unor crize de spasmofilie, tulburări de deglutiție, cunoscut cu hidrocefalie, cu șunt ventriculoperitoneal în poziție normală. Valorile paraclinice indică hipovolemie, fiind externat cu diagnosticul hidrocefalie internă compensată, drenaj ventriculoperitoneal funcțional, encefalopatie infantilă, comitialitate, mastoidită cronică stânga, sinuzită cronică frontală stânga.

Deoarece s-a formulat o plângere penală referitor la modul în care a fost diagnosticat, tratat, apelantul reclamant, Serviciul de medicină legală al județului Bihor a întocmit la solicitarea Inspectoratului de Poliție al județului Bihor - serviciul de investigații criminale, un raport de expertiză medico legală - filele 171 - 175, vol. I dosar fond -, conform căruia s-au analizat foile de observație clinică de la prima internare și celelalte arătate și mai sus, fișele de examinare medicală, foile de evoluție și tratament, fișa de terapie intensivă, buletinele de analize medicale, examinările tomografice, radiologice pulmonare, mandibulare, biletele de ieșire din spital, inclusiv cel de la Spitalul M. Oradea, de la Spitalul de Urgențe Bagdasar Arseni București, Raportul Centrului medical O. București, certificat de încadrare în grad de handicap, referat medical al Spitalului Clinic Județean de Urgențe Timișoara. Concluziile au fost în sensul că la internare i s-a pus un diagnostic corect, tratamentul a fost în concordanță cu acesta, nu au existat greșeli de tehnică și conduită medicală, tratamentul de hidrocefalie a fost pus în momentul în care a fost decelată și s-a produs în contextul unei traume craniene severe pe un creier vulnerabilizat de o afecțiune preexistentă, nu s-a pus cu întârziere câtă vreme a apărut la un interval mare de timp după traumatism în care acesta nu s-a prezentat la controlul planificat din Clinica de neurochirurgie Oradea, ci a apelat la alte servicii medicale în alte localități. Nu poate fi angajată răspunderea medicală.

Cu ocazia soluționării cauzei în fond, la solicitarea curatorului reclamantului, s-a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză medico legală de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, la care a achiesat și D., apelant chemat în garanție, pentru a se stabili, verifica, dacă între fapta ilicită invocată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, istoricul anexat și prejudiciu există raport de cauzalitate, dacă se poate reține vreo culpă medicală în sarcina celor trei medici în raport de fapta presupusă a fi ilicită și săvârșită de aceștia, să fie avute în vedere toate actele medicale, inclusiv cele emise de medicul de familie, cele ce emană de la instituții din Italia.

Din cuprinsul noului raport de expertiză medico legală, întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara - filele 112 - 116 dosar fond, vol. II - se reține că s-a avut în vedere la întocmirea acestuia istoricul medical al apelantului reclamant, raportul de expertiză medico legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală a județului Bihor, actele medicale aflate în dosar, toate foile de observație clinică, examinările medicale, rezultatele acestora, biletele de externare, inclusiv actele întocmite în spitalul M., Centrul medical O. București, Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni București, certificat de încadrare în grad de handicap, referat Spital Clinic Județean de Urgență Timișoara, examinarea la data de 31.10.2013 a acestuia. Concluziile acestui raport medico legal au fost în sensul că urmare a traumatismului suferit, reclamantului i s-a pus un diagnostic corect, tratamentul a fost în concordanță cu acesta, neputând fi implicată răspunderea medicală a celor trei medici. La internare și ulterior, tratamentul instituit a fost unul conservator, conform diagnosticului, existând o evoluție favorabilă, nefiind, conform actelor medicale, nevoie de o intervenție chirurgicală. Diagnosticul de hidrocefalie nu s-a pus cu întârziere doar la 22.10.2009 fiindcă a apărut la un interval de timp mare după traumatism și în care nu s-a prezentat la controlul planificat în Oradea. Tratamentul aplicat de drenaj ventriculo peritonial fără valvă fiind corect deoarece hidrocefalia era cu presiune normală.

Curtea de Apel a reținut că dosarul penal nr. x/2012 în care s-a instrumentat plângerea penală formulată de curatorul apelantului reclamant împotriva medicilor Spitalul Județean Oradea ce l-au tratat, s-a finalizat cu neînceperea urmăririi penale, potrivit rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 3.06.2013 - fila 119 dosar fond vol. II -, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu sau a vreunei alte infracțiuni.

Urmare a solicitărilor apelantului reclamant, cu ocazia soluționării cauzei în apel, s-a procedat la încuviințarea și administrarea interogatoriului apelantului chemat în garanție D., a intimaților chemați în garanție C. și E. Completarea raportului de expertiză medico legală s-a efectuat cu participarea unui expert asistent - Dr. P., desemnat de apelantul reclamant, prin curator. Față de solicitările expertului asistent, s-a comunicat comisiei o serie de întrebări formulate de expertul asistent, ale căror răspunsuri se regăsesc în raportul întocmit precum și în propriile răspunsuri ale acestuia.

Potrivit suplimentului raportului de expertiză medico legală - filele 22 - 28 dosar de apel -, s-a reanalizat atât istoricul medical cât și actele medicale întocmite pe parcursul spitalizării apelantului reclamant, cele anterioare și posterioare. Concluziile au fost în sensul că, la internare, reclamantului i s-a pus un diagnostic corect, tratamentul instituit fiind în concordanță cu acesta, nu au existat greșeli de tehnică și conduită medicală, tratamentul de hidrocefalie a fost pus în momentul când a fost decelată, aceasta s-a produs în contextul unei traume severe pe un creier vulnerabilizat de o afecțiune preexistentă. Acest diagnostic nu s-a pus cu întârziere câtă vreme a apărut la un interval de timp mare după traumatism și în care pacientul nu s-a prezentat la controlul planificat la Clinica de Neurologie Oradea, ci a apelat la alte servicii medicale, în alte localități. Tratamentul aplicat a fost de drenaj ventriculo-peritoneal fără valvă, corect câtă vreme hidrocefalia era cu presiune normală, neputând fi implicată responsabilitatea medicală a celor trei medici. În lipsa unor documente care să ateste starea pacientului, anterioară traumatismului din data de 14.08.2008, s-a apreciat că hidrocefalia a apărut urmare a traumatismului cranio cerebral suferit, pe fondul terenului vulnerabilizat în prealabil de alte afecțiuni. Comisia de experți a conchis că nu poate preciza modalitatea de interpretare a examenelor CT și RMN, fiind o competență exclusivă a medicului radioimagistic, examinările CT nefiind puse la dispoziție în format electronic pentru a fi reinterpretate. Glioblastomul și intervenția chirurgicală, curele de radiere au fragilizat creierul, făcându-l mai vulnerabil la traumatism și deși în interpretarea CT din 7 aprilie 2008 s-a precizat că nu sunt modificări de aspect și semnal, totuși ventriculii cerebrali erau asimetrici, era prezent un tub de drenaj ventriculo-peritoneal frontal dreapta, ceea ce prezintă mare importanță deoarece se poate dezvolta mult mai ușor o afecțiune posttraumatică. Diagnosticul de hidrocefalie se pune în principal pe examenele paraclinice CT, RMN, coroborat cu starea clinică a pacientului. Drenarea unei hidrocefalii post traumatism cranio cerebral este o discuție pe plan mondial deoarece uneori poate avea efecte favorabile, alteori nu, prezintă risc de complicații mecanice și infecțioase. Apreciază că raportat la antecedente, la evoluția pacientului - sinusuidală - cu perioada de agravare și de ameliorare s-a ales o conduită potrivită, pentru a nu fi agravată mai mult starea pacientului câtă vreme fiecare intervenție operatorie reprezintă la început o agresiune asupra organismului.

Tratamentul aplicat s-a consemnat în foaia de observație, iar cel cu Manitol s-a aplicat inclusiv în 10.09.2009. Nu s-a precizat însă de ce nu s-a continuat cu acest medicament și nici dacă tratamentul propus urmare a consultului neurologic din 11.09.2009, după transferul pe secția de neurochirurgie s-a aplicat efectiv, nefiind prezentate fișele de tratament din perioada 11 - 17.09.2009, însă, tratamentul de reechilibrare hidro-electrolitică a fost corect și suficient pentru diagnosticul de deshidratare. Nu s-a putut preciza în ce context s-a recomandat efectuarea unei radiografii de articulație mandibulară bilaterală în decursul internării din 15.08. - 22.09.2009, iar aceasta s-a efectuat și interpretat de un medic radiolog - ecografist ce a stabilit diagnosticul de mandibulă fără linie de fractură în incidența AP. Diagnosticul de hidrocefalie nu a fost pus cu întârziere, fiind posibil a fi apărut la un interval de timp mare după traumatism în care pacientul nu s-a mai prezentat la controlul planificat. Câtă vreme hidrocefalia era cu presiune normală, nu era necesară o intervenție chirurgicală de urgență. Nu există elemente din care să reiasă că sechelele neuropsihice ar fi consecința unei conduite terapeutice din cursul internărilor în perioada 19-08 - 22.09.2009, 21.10.2009 - 22.10.2009, 17.08.2012 - 24.08.2012, traumatismul cranio cerebral suferit fiind unul grav, iar consecințele au fost amplificate și de afecțiunile cerebrale preexistente.

Expertul asistent - numit la solicitarea apelantului reclamant - dr. P., a depus la dosar propriile constatări, concluzii privind obiectivele stabilite, făcându-se referiri la actele medicale existente, Tratatele de specialitate, expertizele anterioare, istoricul medical, protocoalele medicale în materie. Concluziile au avut în vedere examinarea din 7 aprilie 2008 - RMN cranio cerebral nativ și cu substanță de contrast în care s-a menționat - creier fără modificări de aspect și semnul ventriculii asimetrici la linia mediană de talie normală în stânga și ușor măriți în dreapta, cu tub de drenaj ventriculo peritoneal frontal dreapta, spații lichidiene extracerebrale de aspect normal, deci, nu prezenta anterior evenimentului traumatic modificări patologice semnificative sau care să sugereze existența unei fragilizări a creierului, mențiunea de tub de drenaj ventriculo-peritoneal fiind eronată, fiind de fapt un rezervor Ommaya, tub corespunzător pentru biopsie restant de la intervenția din 1998 și nerecuperat. A arătat faptul că, diagnosticul de hidrocefalie s-a stabilit doar la 22.10.2009 și nu s-a recomandat tratament, iar interpretarea examinării conține o confuzie legat de prezența unui șunt/drenaj ventricular ce era un rezervor Ommaya. Deși la 22.10.2009 s-a efectuat o investigație prin rezonanță magnetică și s-a pus diagnosticul de hidrocefalie internă activă, nu s-a indicat intervenția operatorie de medicii chirurgi. Cât privește interpretările CT din 14 și 16.08.2009 s-a arătat că acestea lipsesc, iar din cele din 27.08.2009, 9.09.2009, 22.10.2009 și RMN a apreciat că reiese împrejurarea că nu s-a apreciat valoarea index-ului biFrontal sau Evans. Referitor la examinarea CT din 7.04.2008 s-a arătat că pacientul nu prezenta anterior traumatismului, modificări semnificative ale sistemului ventricular. A urmat un tratament osmotic - depletiv cerebral cu Manitol 9 zile, apoi 3 zile a lipsit și s-a continuat încă 14 zile până la 10.09.2009, apoi nu s-a mai administrat până la externare. Lipsa ocazională a medicației s-a notat și în cazul kabiven și al Cerebrolysin-ului.

S-a apreciat că nu poate fi corect tratamentul cu Manitol câtă vreme nu s-a asigurat o monitorizare a presiunii intracraniene deși examinările imagistice sugerau anomalii de volum ale sistemului ventricular. Deși consultul neurologic din 11.09.2009 indica tratament cu Manitol, Cerebrolysin, Tarosin și vit. B, s-a arătat că s-a administrat doar Cerebrolysin. Lipsește notarea evoluției și monitorizării diurezei din 10.09.2009 - 18.09.2009 pe secția de neurochirurgie, neputând fi considerată corectă atitudinea terapeutică, apărând deshidratarea ce a determinat retransferul la ATI.

S-a reținut că a beneficiat pacientul pe durata spitalizării de un singur control neurologic - 11.09.2009 - deși recomandările la TCC sunt de monitorizare frecventă - la 2 ore. Nu reiese motivul indicării efectuării unei radiografii de articulație mandibulară bilaterală, rezultatul fiind în dezacord cu solicitarea, nu s-a notat evoluția stării pacientului. Diagnosticul de stare vegetativă este neurologic, ori s-a învederat faptul că i s-a efectuat doar un control neurologic, fiind un diagnostic neadecvat. Lipsesc consemnările examinării imagistice, se impune o reinterpretare, nu s-au efectuat aprecieri uzuale în cazuri de traume cranio cerebrale. S-a confundat repetat în interpretările imagistice a unui dispozitiv medical restant cu un drenaj ventricular, la fel localizarea. Supravegherea, abordarea terapeutică a fost neconformă protocoalelor, recomandărilor în vigoare, nu s-a efectuat EEG. S-a apreciat că există o legătură de cauzalitate între leziunile cranio cerebrale suferite în 14.08.2009 și starea actuală, evoluția fiind influențată de conduita medicală inadecvată pe parcursul internărilor, neconformități diagnostice, terapeutice, de monitorizare, confuzii repetate de interpretare a examinării imagistice, iar pentru clarificarea perioadei în care s-a instalat complicația de hidrocefalie, este necesară solicitarea CD-urilor și reinterpretarea examinărilor CT din 14, 16, 27.08.2009, 09.09.2009 și RMN din 22.10.2009.

Urmare a faptului că atât comisia de expertiză, cât și expertul asistent au arătat că s-ar impune o reinterpretate a investigațiilor CT, RMN, efectuate în perioada spitalizării apelantului reclamant, depunerea CD-urilor în acest sens, întrucât au mai reieșit și alte nelămuriri cu privire la diagnosticul de hidrocefalie, dacă se impunea sau nu o intervenție chirurgicală, dacă exista raport de cauzalitate între necompletare fișe observație, neadministrare medicamente urmare a lipsei acestora și starea actuală de sănătate, dacă era recomandabil un drenaj LCR, utilitatea unui tratament logopedic, kinetoterapie, etc., dacă exista obligația instituirii unui astfel de tratament, explicitarea termenului de stare vegetativă etc., dacă era necesară o monitorizare de către un medic neurolog, dacă era utilă o investigație EEG, raportat la concluziile contradictorii ale expertului asistent cu cele ale comisiei, în ședința publică din data de 01.10.2015, instanța de apel a dispus în baza rolului activ, în vederea unei soluționări juste a cauzei, o completare a raportului de expertiză în acest sens, denumit de către Institutul de Medicină Legală Timișoara ca fiind o nouă expertiză medico legală - supliment 2, sens în care s-au comunicat CD-urile cu investigațiile efectuate pe durata spitalizării.

Deși instanța a apreciat necesar ca reprezentantul apelantului să depună la dosar în vederea comunicării cu Institutul de Medicină Legală Timișoara investigațiile CT efectuate anterior producerii accidentului, aceasta a arătat că nu le mai deține.

Potrivit concluziilor acestui nou raport de expertiză medico legală, ce poartă și avizul Comisiei de avizare și control al actelor medico legale, s-a reținut faptul că în lipsa unor elemente medico legale obiective care să ateste starea apelantului reclamant, anterioară traumatismului suferit la data de 14.08.2009, cu excepția unei examinări RMN cranio cerebral nativ și cu substanță de contrast din 07.04.2008 în care s-a precizat o stare post chirurgicală, pentru glioblastom operat iradiat, fără semne de recidivă tumorală, fără priză SDC patologică, creier fără modificări de aspect și semnal secund, ventriculii asimetrici la linia mediană, de talie normală stânga, ușor mărită dreapta, cu tub drenaj ventriculo- peritoneal frontal dreapta, spații lichidiene extracerebrale de aspect normal, fără precizarea dimensiunilor ventriculilor cerebrali ci doar că erau asimetrici, s-a menționat că nu se cunoaște starea neurologică anterioară.

După reinterpretarea CT craniu din 15.08.2009 - data producerii traumatismului - s-a precizat că a existat o hidrocefalie internă, rezervor Omaya și volet osos parietal stâng, ceea ce denotă că erau anterioare traumatismului, putând fi o hidrocefalie silizată - neevolutivă - ce a fost decompensată de traumatismul suferit. S-a arătat totodată faptul că hidrocefalia posttraumatică se dezvoltă în faza cronică a unui traumatism cranio cerebral, în săptămâni sau luni de zile de la impact, doar 10 - 20% din acestea devenind simptomatice, iar diagnosticul de hidrocefalie în speță se apreciază că nu a fost pus cu întârziere, fiind posibil a fi apărut la un interval de timp mare după traumatism, pacientul nemaiprezentându-se la vreun consult în perioada 22.09.2009 - 21.10.2009.

Raportat la actele medicale s-a apreciat că pacientul a prezentat o hidrocefalie posttraumatică cu presiune normală, deci inactivă, cum de altfel, la interogatoriu a precizat și intimatul pârât C. - răspuns la întrebarea nr. 42, fila 155 dosar apel -. Drenajul unei hidrocefalii este o problemă discutată pe plan mondial, câtă vreme poate avea efecte uneori favorabile, iar alteori este inactiv, cu risc de complicații mecanice, infecțioase. S-a apreciat că ineficiența acestei intervenții s-a dovedit și urmare a efectuării acesteia la spitalul Bagdasar Arseni din București la 3.12.2009. S-a apreciat că tratamentul aplicat a fost unul corect, urmat de o evoluție favorabilă, neexistând legătură de cauzalitate dintre necompletarea fișelor de tratament în perioada 11.09.2009 - 17.09.2009, în contextul unui traumatism cranio cerebral atât de grav, potențial fatal, și care a avut totuși o evoluție favorabilă pe parcursul internării, între o posibilă neadministrare a medicației din lipsa acesteia în spital și stare actuală.

Recomandările la externarea din data de 22.09.2009 s-au apreciat că au fost corecte, adaptate stării pacientului ce a avut indicație de recuperare și kinetoterapie, însă după a treia externare din 19.11.2009 a continuat tratamentul la Spitalul Bagdasar Arseni București, fără însă a se mai prezenta aproape 3 ani la Spitalul Județean Oradea.

Diagnosticul de stare vegetativă poate fi pus de medicul neurochirug, se descrie ca fiind o absență a capacității de activitate mentală conștientă, cu păstrarea reflexelor vegetative și motorii, a ciclului normal somn - veghe, după anumite leziuni cerebrale starea vegetativă este sinonimă unei come prelungite, apreciindu-se că pacientul s-a aflat într-o stare vegetativă tranzitorie, aspect susținut de scorul Glasgow 4 imediat post traumatism și de multiplele mențiuni din fișele de terapie intensivă a termenului "comatos". Indicațiile monitorizării presiunii intracraniene, în momentul actual, s-au stabilit prin protocoale acceptate la nivel internațional, coma GCS < 8 sau GCS în scădere neexplicabilă, examen CT anormal la internare, deci cu 2 sau mai multe anomalii, neputându-se preciza dacă protocoalele erau obligatorii în anul 2009 și ce eficiență ar fi avut o astfel de monitorizare. După reinterpretarea CD-urilor cu imaginile CT, RMN cranian, s-a stabilit că într-adevăr dispozitivul medical este un rezervor Omaya, că a existat o hidrocefalie moderată, anterioară traumatismului, rezervorul putând fi confundat pe imagini cu un tub de drenaj ventriculo-peritoneal mai ales când se depistează o hidrocefalie. S-a apreciat că nu se impunea o consultare a pacientului de către un medic neurolog cu o frecvență la o oră, două ore, câtă vreme se afla internat într-un serviciu de neurologie/ATI, sub supraveghere medicală neurologică și ATI.

Principalele investigații în traumatismele cranio cerebrale cu leziuni cerebrale, complicate, cu hidrocefalie, sunt CT, RMN, însă EEG-ul este folosit uzual doar la diagnosticul și monitorizarea epilepsiei. Există alte afecțiuni neurologice ce impun o investigație prin electrocefalogramă, pentru tulburări ale stării de conștiență - pierderi de conștiență din cauze neprecizate, tulburări somn, encefalite, deteriorare funcții cognitive, demențe, moarte cerebrală. Ori, concluzia a fost în sensul că pacientul a beneficiat de investigații paraclinice CT, RMN cranian, o eventuală examinare EEG nu putea aduce date suplimentare pentru precizarea diagnosticului.

S-a întocmit un supliment al notei expertale și de către expertul asistent P., potrivit căreia pe parcursul perioadei 15.08.2009 - 22.10.2009, hidrocefalia a avut un caracter evolutiv, drenajul LCR este recomandat ca primă opțiune terapeutică specifică în prevenirea și tratarea hipertensiunii intracraniene alături de administrarea unui medicament corespunzător. Nu s-a luat în considerare posibilitatea monitorizării continue a presiunii intracraniene cu dispozitiv de monitorizare sau drenaj ventricular al LCR deși este o necesitate sau o recomandare. Tratamentul medicamentos include Manitol, diuretice, acetazolamidă, isosorbid dinitrat, ori, a fost incomplet, inconstant. Nu poate aprecia efectele aplicării drenajului însă, opinia a fost în sensul că trebuia considerată asocierea acestuia la terapia medicamentoasă, incompletă și inconstantă, trebuia luată în considerare și transferarea la altă unitate spitalicească cu dotare, competențe superioare. Tratamentul cu Manitol, Kabiven și Cerebrolysin s-a apreciat incorect câtă vreme s-a administrat intermitent, se impuneau controale interdisciplinare, repetate pentru actualizarea diagnosticului, emiterea de recomandări de specialitate pentru recuperare. Examinarea EEG reprezenta o condiție necesară fundamentării diagnosticului de stare vegetativă, frecvența supravegherii neurologică a pacienților cu traume cranio-cerebrale grave este o recomandare prevăzută în ghidurile de practică în domeniu, examenul neurologic putând fi efectuat de medicul specialist neurolog sau neurochirurg, însă rezultatul examinării trebuia consemnat în foaia de observație. Investigațiile principale la traumatismele cranio cerebrale cu leziuni ușoare, meningo-cerebrovasculare sunt reprezentate de CT, RMN și EEG, diagnosticul de la internare - Epilepsie secundară - necesita monitorizarea EEG ce nu i s-a efectuat.

În vederea unei juste soluționări a cauzei, întrucât au existat concluzii diferite ale expertului asistent desemnat de către reprezentantul apelantului reclamant și cele ale comisiei ce a întocmit raportul dispus în cauză de instanța de apel la data de 02. 06. 2016 a dispus potrivit art. 15 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, art. 129, art. 219, art. 295 alin. (2) din C. proc. civ., efectuarea unui nou raport de expertiză medico legală de către Institutul de Medicină Legală Mina Minovici care a avut aceleași obiective ca și expertiza efectuată de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, sens în care s-au comunicat obiectivele, dosarul cauzei.

Comisia superioară medico-legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București, la solicitarea instanței deapel a examinat întregul material înaintat și a aprobat toate actele medico - legale efectuate în cauză, precizând prin avizul înaintat potrivit adresei nr. E1/5958/2016 că leziunile cranio - meningo - cerebrale au fost de gravitate mare, acestea explică astfel pe deplin starea actuală a pacientului-apelant reclamant A., iar o evoluție mai favorabilă în acest sens era improbabilă.

A apreciat Comisia superioară medico - legală faptul că este de competența sa doar emiterea acestui aviz, astfel că, instanța de apel, raportat la prevederile cuprinse în art. 24 din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, respectiv la dispozițiile cuprinse în art. 9, 10 și 23 din H.G. nr 774/2000 privind Regulamentul de aplicare al O.G. nr. 1/2000 a respins cererea privind comunicarea obiecțiunilor formulate de către apelantul reclamant prin curator, în vederea efectuării unui nou raport de expertiză, potrivit obiecțiunilor formulate, apreciindu-se astfel că s-a răspuns la probațiunea dispusă în limitele și în virtutea competențelor legale. Din cuprinsul acestui aviz - filele 34-38 supliment dosar de apel, emis potrivit art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea și funcționarea instituțiilor de medicină legală, Curtea de Apel a reținut faptul că la internarea din data de 14. 08. 2009 apelantul reclamant A. prezenta otoragie stângă, iar la data de 19. 08. 2009 substanța cerebrală exteriorizată în conductul auditiv extern, leziunile traumatice au fost severe, au implicat fractura temporală stângă, probabil extinsă la stânca temporală și ruperea durei mater supraiacente. Referitor la perioada internării din data de 14.08.2009, comisia superioară medicală formată din 10 membrii, a apreciat că dat fiind scorul GCS=9, s-a pus un diagnostic corect de traumatism cranio-cerebral mediu, însă, acesta nu este un eveniment, ci un proces care a produs leziunea cerebrală primară - ce apare în momentul traumatismului - care ulterior este urmată de leziunea cerebrală secundară evolutivă în timp. S-a apreciat că aceasta este inițiată în momentul traumatismului însă se exprimă clinic după o perioadă variabilă de timp, în momentul impactului, vectorul forței cu care capul a lovit solul nu a trecut prin centrul de greutate al capului și a imprimat acestuia o accelerație unghiulară, astfel se explică fractura unilaterală a osului temporal stâng, al creierului, care sunt leziuni axonale difuze. S-a arătat că hipoxia și hipotensiunea sunt determinanți majori ai leziunii cerebrale secundare și ai outcome-ului după un traumatism cranio cerebral sever. S-a reținut faptul că, între momentul impactului și primele măsuri terapeutice au trecut 4 ore, nefiind date referitoare la măsurile terapeutice luate la locul accidentului și în timpul transportului la spital, pacientul a avut TA=100/60 mmHg, în perioada spitalizării a prezentat febrilitate, hiponatremie, diagnosticul la externare ar fi traumatism cranio-cerebral sever GSC=4 puncte, contuzie cerebrală subiacentă unei fracturi temporale stângi cu suspiciune de fractură de stâncă stânga cu dilacerare durocerebrală adiacentă, leziune axonală difuză severă. Traumatismul cranio cerebral s-a reținut că a fost unul sever întrucăt GCS a fost sub 8, la internare a fost de 9 puncte, fiind astfel diagnosticat corect la internare cu traumatism cranio-cerebral mediu. Contuzia cerebrală-leziunea focală evidențiată de CT scan, împreună cu fractura de os temporal, deși nu s-a menționat în raportul radiologic acesta a iradiat în baza craniului, pe stânca temporalului și a fost însoțită de ruperea durei mater. Creierul adiacent a fost dilacerat, diferența dintre contuzie și dilacerare constă în ruperea piei mater în ultima situație. Focarul de contuzie este constituit dintr-un amestec de țesut cerebral lezat. LAD -diagnosticul este clinic și se bazează pe persistența stării de inconștiență/comă > 6 ore, ori, în speță, starea de comă a fost de mai multe zile.

S-a reținut și faptul că un examen CT anterior traumatismului cranio-cerebral a relevat faptul că ventriculii cerebrali laterali erau asimetrici, cel din dreapta fiind ușor mărit, normal ventriculii laterali sunt simetrici și egali. Asimetria și mărirea anvergurii ventriculului lateral drept s-a apreciat că se datorează măsurilor diagnostice și terapeutice efectuate pentru leziunea talamică dreapta, diagnosticată și tratată anterior traumatismului cranio-cerebral. Măsurarea indicilor bi-frontal și Evans pentru stabilirea caracterului activ sau cronic al hidrocefaliei se practica anterior apariției metodelor imagistice moderne-CT, IRM cerebral, în aceea perioadă măsurătorile se făceau pe imaginile radiografice ale PEG, în prezent însă, activitatea unei hidrocefalii se apreciază după aspectul IRM care evidențiază resorbția transependimara a lichidului cefalo-rahidian. S-a apreciat faptul că dacă pacientul ar fi avut presiunea intracraniană-PIC- crescută, ventriculii cerebrali ar fi avut dimensiuni reduse, creșterea în timp a anvergurii ventriculare nu s-a datorat hemoragiei subarahnoidiene ci evoluției leziunii cerebrale secundare. CT-ul din data de 9 septembrie a arătat o atrofie corticală frontală și arii ușor hipodense neregulate în vecinătatea cornului occipital drept. S-a arătat faptul că există 3 tipuri de hidrocefalie postraumatică, în cazul pacientului apelant reclamant s-a reținut că deși avea un drenaj funcțional, anvergura ventriculară s-a mărit din nou. Dimensiunile sistemului ventricular au scăzut înainte de drenaj, dar, la 33 de luni după drenaj au revenit la valorile din data de 18.11.2009, astfel că, s-a apreciat că în acest caz drenajul nu a fost unul eficient, că degradarea neurologică nu s-a datorat existenței unei ICP crescute ci leziunii secundare cerebrale, leziunilor vasculare ischemice, edemului cerebral, leziunilor axonale difuze.

Cât privește hemoragia subarahnodiana traumatică, s-a reținut că aceasta are o semnificație clinică minoră, una dintre consecințe fiind vasospasmul, creșterea secundară a leziunii ischemice. În cazul apelantului reclamant s-a apreciat că a existat o mărire progresivă a volumului ventricular asociată cu creșterea spațiilor subarahnoidiene, adică o hidrocefalie ex vacuo, atitudinea expectativă a medicilor curanți fiind apreciată că a fost una corectă.

Referitor la tratamentul recomandat de medicul neurolog dr. Q., s-a reținut faptul că a prescris Cerebrolysin, medicament indicat în traumatismul cranio-cerebral. Cât privește administrarea de Tarosin și a vitaminelor din grupul B, s-a apreciat că acestea nu ar fi modificat evoluția neurologică, aceste medicamente nefiind cuprinse în recomandările privind tratamentul traumatismelor cranio-cerebrale severe, putând fi însă administrate opțional.

Cât privește deshidratarea ce a intervenit în secția de Neurochirurgie, s-a apreciat că deshidratarea unui pacient cu traumatism cranio-cerebral tratat cu Manitol pentru a reduce PIC crescută, este rezultatul acțiunii Manitolului sau al hidratării insuficiente. Din analiza FOCG comisia a constatat că administarea Manitolului a fost oprită în data de 11.09.2009, ultima administrare a fost de 2x125 ml în data de 10. 09. 2009, din data de 11.09. până la data de 17.09.2009 pacientul nu a mai primit acest medicament și a fost însă hidratat cu 2000 ml lichide (1000 ml glucoză 10% și 1000 ml ser fizilologic). S-a apreciat că starea pacientului A. nu s-a deteriorat din cauza faptului că nu i s-a mai administrat medicamentul Manitol, nici din cauza administrării insuficiente cu lichide (s-a opinat că 2000 ml lichide perfuzate au fost suficiente) ci din cauza tulburărilor hidroelectrolitice apărute-Na*=122 mEq/1, K*=7,1 mEq/1.

A mai reținut comisia superioară faptul că, în secția ATI unde a fost transferat pacientul A. în data de 18.09. s-a continuat hidratarea cu aceiași cantitate de lichide perfuzate ca și în secția de Neurochirurgie, corectarea valorilor sodiului(scăzută) și a potasiului(crescută) a ameliorat starea generală. S-a opinat în sensul că acuzele care au fost aduse medicilor neurochirurgi referitor la întreruperea administrării Manitolului, nu sunt corecte. Cât privește luxația de mandibulă, s-a reținut că aceasta nu a existat, fapt dovedit prin radiografia efectuată și interpretată de către medicul radiolog. Radiografia articulație-mandibulară (ATM) bilaterală s-a apreciat că ar fi putut da informații cu privire la o serie de aspecte anatomice ale ATM preexistente traumatismului: conformația condilului mandibular, panta articulară, starea ATM, aceasta putând fi afectată și la tineri în cazul existenței unei anomalii dentomaxilare. În condițiile în care a fost pacientul sedat prelungit cu Diazepam, Fenobarbital, droguri care produc și relaxare musculară, s-a apreciat că poate să apară o subluxație de ATM, care însă este la fel de ușor reductibilă.

Curtea de Apel a apreciat că, întrucât starea de fapt dedusă judecății s-a produs în perioada anterioară intrării în vigoare a dispozițiilor C. civ. - august - decembrie 2009 - întrucât potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., dispozițiile Noului C. civ. se aplică tuturor faptelor, actelor încheiate sau după caz produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, raportat la momentul intrării acestuia în vigoare - 01. 10. 2011- în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile cuprinse în art. 1357, art. 1373 și art. 1382 din Noul C. civ., invocate de apelantul reclamant ca temei de drept al acțiunii, nu sunt incidente în cauză, ci cele cuprinse în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv ale art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (3) C. civ., raportat la care se vor analiza criticile aduse sentinței apelate.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 se reține faptul că, malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii, sanitare și farmaceutice. Potrivit alin. (2), personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament. Din cuprinsul alin. (3) din același articol, instanța de apel reține faptul că legiuitorul a stabilit că personalul medical răspunde civil și pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor acestor dispoziții, privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale, respectiv potrivit alin. (4), pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei atunci când își depășește limitele competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesară.

Câtă vreme prin acțiunea dedusă judecății, apelantul reclamant a invocat faptul că a fost diagnosticat necorespunzător, că tratamentul aplicat nu a fost unul corect, pentru a verifica incidența sau nu a prevederilor legale susmenționate, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico legale la Institutul de Medicină Legală Timișoara. S-a dispus astfel raportat la dispozițiile cuprinse în art. 1 din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea și funcționarea instituțiilor de medicină legală, potrivit căruia, activitatea de medicină legală, parte integrantă a asistenței medicale, constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator și alte lucrări medico -legale asupra persoanelor în viață, cadavrelor, produselor biologice și corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracțiunile contra vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor ori în alte situații prevăzute de lege, precum și în efectuarea de expertize medico-legale-psihiatrice și de cercetare a filiației.

Deoarece potrivit art. 4 din O.G. nr. 2/2000, Instituțiile de medicină legală sunt singurele unități sanitare care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum și alte lucrări medico legale, activitatea acestora fiind potrivit art. 6 alin. (1) doar coordonată administrativ de Ministerul Sănătății, medicii legiști nefiind subordonați vreunei autorități, putând potrivit art. 10, în situații de incompatibilitate, să se abțină sau să fie recuzați, instanța de fond și cea de apel au respins proba solicitată de către apelantul reclamant privind efectuarea unui raport de expertiză de către un expert autorizat de către Ministerul Justiției, fără ca prin cele dispuse, raportat la cele arătate deja, să se încalce dreptul la un proces echitabil, mai mult, la sugestia instanței de apel acesta beneficiind de asistența unui medic legist aflat pe lista comunicată de Ministerul Sănătății, a cărui opinie minoritară a fost expusă pe larg în considerentele deciziei pronunțate.

Curtea de Apel a reținut, potrivit raportului inițial de expertiză medico legală efectuat de Serviciul de Medicină Legală al Județului Bihor, din 5 iulie 2012 - filele 171-175 dosar de fond volumul I- în dosarul penal susmenționat, că diagnosticul care a fost pus apelantului reclamant la internare a fost unul corect, că tratamentul instituit a fost unul în concordanță cu acest diagnostic, că nu au existat greșeli de tehnică și conduită medicală, că tratamentul de hidrocefalie a fost pus la momentul când aceasta a fost decelată, s-a produs în contextul unei traume craniene severe pe un creier vulnerabilizat de o afecțiune preexistentă, diagnosticul nefiind astfel pus cu întârziere, a apărut la un interval de timp mare după traumatism, interval în care pacientul nu s-a mai prezentat la controlul planificat la Clinica de Neurochirurgie Oradea ci a apelat la alte servicii medicale. Raportul a fost întocmit de către doi medici primari legiști, opinia acestora fiind una unanimă.

S-a dispus de către instanța de fond efectuarea unui raport de expertiză medico-legală de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, iar, potrivit concluziilor acestuia, expuse deja, filele 112-117 vol. II dosar de fond, efectuat de către 3 medici legiști, purtând și avizul comisiei de avizare și control al actelor medico-legale, formată din 5 medici primari legiști, acestea nu au fost diferite de cele ale primului raport de expertiză efectuat, apreciindu-se că nu poate fi implicată responsabilitatea medicală a celor 3 medici.

Completarea acestui raport de expertiză, astfel cum a fost redată în precedent, nu a evidențiat aspecte noi și nici avizul Comisiei Sup