ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 208/2018

Decizia nr. 208/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2017 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de petenta A.. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A. criticând-o pentru nelegalitate. În ședința publică din data de 26 octombrie 2017, Curtea de Apel, din oficiu, apus în discuție atât aspectul inadmisibilității recursului, cât și al competenței sale materiale în soluționarea recursului. Prin Decizia nr. 523 din 26 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declinat competența materială de soluționare a recursului, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 483 C. proc. civ. instituie competența de drept comun a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa recursuri. Curtea de apel soluționează recursuri doar în cazurile arătate de art. 483 alin. (4) C. proc. civ., adică atunci când potrivit unei dispoziții exprese a legii recursul este soluționat de instanța ierarhic superioară (precum în cazul incidentelor procedurale - suspendare, perimare, renunțare la judecată ori la drept, hotărârea de expedient ori pronunțată în temeiul recunoașterii pretențiilor - sau în cazul contenciosului administrativ, conform prevederilor exprese ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).

În acest sens fiind și dispozițiile art. 96 pct. 3 Noul C. proc. civ. potrivit cu care curțile de apel judecă recursuri doar în cazurile anume prevăzute de lege. Astfel, față de obiectul recursului de față, întrucât legea nu prevede competența de judecare a căii de atac în favoarea instanței ierarhic superioare, conform ipotezei de excepție prevăzută de art. 483 alin. (4) Noul C. proc. civ., devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materie prevăzute de art. 483 alin. (3) Noul C. proc. civ., competența de soluționare a recursului revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declinat competența materială de soluționare a recursului, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 4 ianuarie 2018 sub nr. x. Prin rezoluția din 5 ianuarie 2018 s-a fixat termen la 25 ianuarie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului. La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente: Se constată că verificând, în raport de dispozițiile art. 200 C. proc. civ., îndeplinirea obligațiilor privind completarea/modificarea cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta A., prin încheierea din camera de consiliu de la 24 februarie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Încheierea a fost dată cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 10 mai 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanta A.. Împotriva încheierii din data de 10 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, reclamanta a formulat prezentul recurs. Potrivit dispozițiilor art. 424 alin. (5) C. proc. civ. încheierea este o hotărâre dată de instanță. Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa". Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc.

civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri. Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea conținutului expres al normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a acesteia, ajungându-se la crearea unei reguli noi de competență, prin adăugare la lege. Or, potrivit art. 122 C. proc. civ.: "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod". Nici dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu conțin o formulare de principiu în sensul unei competențe de drept comun în materia recursului, care ar aparține instanței supreme. Astfel, potrivit textului menționat, "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Ca atare, norma art. 483 alin. (3) C. proc.

civ. are ca obiect de reglementare natura și scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate. În ceea ce privește obiectul, respectiv hotărârile ce pot fi cenzurate de instanța supremă, el se determină conform normei de competență stabilite de art. 97 pct. 1 C. proc. civ. Ca atare, potrivit dispoziției procedurale arătate, pentru a fi competentă instanța supremă în soluționarea recursului, este necesar să existe o hotărâre a curții de apel sau o prevedere expresă a legii în privința altor hotărâri. În speță însă, nu se regăsește niciuna dintre aceste ipoteze, fiind vorba despre o încheiere pronunțată de tribunal, în privința căreia nu există o dispoziție legală expresă atributivă de competență în favoarea instanței supreme.

Pe de altă parte, o asemenea competență nu este prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel, având în vedere că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă recursuri doar "în cazuri anume prevăzute de lege". În absența unei norme privind competența de atribuțiune pentru soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de către tribunale și neputând fi identificată o uzanța în sensul art. 5 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul aceluiași text se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare". În acest context, sunt relevante dispozițiile art. 483 alin. (4) prima teză C. proc.

civ., conform cărora "în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată." Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Această soluție legislativă se impune și în alte "situații asemănătoare", cum este cazul recursului declarat în prezenta cauză împotriva hotărârii/încheierii pronunțate de către tribunal. În acest context, neexistând o legală învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecata cauzei va fi declinată către Curtea de Apel București, căreia îi aparține competența, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat încheierea recurată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului formulat de către reclamanta A. împotriva încheierii din data de 10 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în favoarea Curții de Apel București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018. Procesat de GGC - CL