ÎCCJ, Decizia nr. 193/2016

ÎCCJ, Decizia nr. 193/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 193/2016

Asupra

apelurilor de față,

În

baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

Prin

sentința penală nr.

265 din data de 30 martie 2016,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. x/1/2014 în baza art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile

cu funcția.

În

baza art. 255 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de

1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de

mită.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea,

de 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. 71 alin. (2) C. pen. (1969) s-a interzis inculpatului A.

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen. (1969) s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A.,

pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. (1969).

În

baza art. 86

3

C. pen. (1969) s-a dispus ca, pe durata termenului de

încercare, inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

a)

să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Argeș, conform programului stabilit de acesta;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență.

S-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen. (1969) privind revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În

baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

P

entru a dispune astfel, instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2013, întocmit la data de 17 aprilie

2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția

de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de

corupției, s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a

inculpatului A., deputat în Parlamentul României, pentru săvârșirea,

în concurs real, a infracțiunilor de:

-

efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț

incompatibile cu funcția publică, de deputat, pe care acesta o

îndeplinea, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani,

bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută art. 12 lit. a) din Legea

nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și;

- dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 C.

pen. privind legea penală mai favorabilă (un act material), cu

aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracțiuni.

Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență,

că, în perioada ianuarie 2013 - februarie 2014, concomitent cu exercitarea

funcției de deputat, inculpatul A. s-a ocupat și de administrarea

curentă și controlul societății

SC B. SRL (

prin angajații acesteia), efectuând, în acest sens,

operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția

și în scopul obținerii pentru sine și pentru altul de bani,

bunuri ori alte foloase necuvenite (constând în interesul legat de

obținerea de dividende, profit, mărirea cifrei de afaceri a

societății, restituirea împrumuturilor acordate societății

ș.a.).

În acest sens, prin activitățile desfășurate

inculpatul s-a subrogat în drepturile și obligațiile ce reveneau

administratorului de drept, respectiv numitului C., efectuând nemijlocit

diverse operațiuni care intrau atât în sfera de competență a

administratorului de drept, cât și a directorului general al

SC B. SRL,

respectiv:

- a reprezentat societatea în relațiile cu terții,

negociind în mod direct contracte de execuție, contracte de prestări

servicii, contracte de execuție lucrări în subantrepriză,

acorduri de asociere, contracte de cesiune creanță pe obiectul

principal de activitate al societății, respectiv lucrări de

construcții a drumurilor și autostrăzilor;

- a supravegheat și controlat în mod direct și

nemijlocit activitățile legate de procedurile de participare a societății

la licitațiile publice;

- a supravegheat și controlat activitatea lucrătorilor

din cadrul Serviciului Financiar - Contabil al societății, stabilind

detalii legate de facturare, plăți, garanții bancare ș.a.;

- a depus diligențe de identificare a unor potențiali

clienți sau oportunități de afaceri pentru societatea SC B. SRL

și de recuperare a unor creanțe ale societății;

- s-a deplasat la fața locului, în cadrul procedurilor de

execuție a unor lucrări, pentru supravegherea acestora, negociind

și recepția lor;

- a depus diligențe pentru obținerea unui certificat

privind sistemul de management al calității pentru societate;

- a efectuat interviuri pentru angajarea personalului și;

- a semnat personal documente financiar - contabile și

juridice ale societății (ordinele de plată din 08 iulie 2013, din

11 iulie 2013, din 19 iulie 2013, din 23 iulie 2013, din 25 iulie 2013, din 25

iulie 2013, din 05 august 2013, din 08 august 2013, din 26 august 2013 și din

24 septembrie 2013; factura fiscală din 28 august 2013 emisă de SC D.

SRL, factura fiscală din 28 august 2013 emisă de SC E. SA; contract

de execuție din 08 august 2013 dintre SC F. SRL și SC B. SRL,

contract de cesiune de creanță din 30 aprilie 2013 dintre asocierea SC

B. SRL - SC G. SRL; contractul din 08 august 2013 dintre SC B. SRL și SC

H. SRL; scrisoarea de înaintare din 30 ianuarie 2013 emisă de SC B. SRL).

De asemenea, s-a reținut că, la data de 27 august 2013,

în cadrul unei întâlniri cu I., manager proiect la construirea magazinului x situat

în Pitești, jud. Argeș, din partea SC J. SA, ce viza încheierea

procesului verbal de recepție a lucrării din 27 august 2013 (în

legătură cu contractul de execuție din 08 august 2013),

inculpatul A. a promis acestuia oferirea sumei de 10.000 lei pentru ca

funcționarul să nu ridice obiecțiuni cu privire la calitatea

lucrării și, pe cale de consecință, să semneze

procesul verbal de recepție fără reducerea devizului cu suma de

50.000 lei pentru lucrările executate necorespunzător.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, la data de 18 aprilie 2014 sub nr.

x/1/2014.

În

cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu prevederile art.

381 C. proc. pen., s-a procedat la audierea martorilor din lucrări,

după cum urmează: I., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X.,

Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L. și

M.M.; a martorului propus de apărare și încuviințat de

instanță prin încheierea din data de 12 iunie 2015, N.N.

Totodată,

a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere,

solicitată de inculpat și încuviințată de

instanță la termenul din data de 12 iunie 2015. De asemenea, s-a

încuviințat ca inculpatul să se prezinte la sediul instanței, cu

un laptop personal, în prezența unui specialist IT din cadrul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru a putea proceda la

deschiderea fișierelor ce conțin înregistrările convorbirilor

telefonice și care nu au putut fi accesate la momentul copierii lor,

activitate realizată la data de 23 iulie 2015 și finalizată ulterior,

la data de 1 octombrie 2015, în prezența unui specialist al Serviciului

Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție.

La

termenul de judecată din data de 18 septembrie 2015, f

ață

de precizările făcute de inculpatul A., prin apărătorul

ales O.O., în sensul că nu mai susține cererea de probatorii privind

audierea în ședință publică a înregistrărilor

convorbirilor telefonice aflate pe suporturile optice depuse la dosar de acuzare

dar susține, în continuare, cererea privind efectuarea expertizei

criminalistice care să stabilească dacă suporții pe care

sunt imprimate înregistrările convorbirilor telefonice sunt autentici ori

dacă acele înregistrări comportă ștersături, adăugiri

sau alte elemente de alterare și cererea de probatorii în completare

privind efectuarea expertizei criminalistice a vocii și vorbirii, având în

vedere că inculpatul își contestă vocea din conținutul

înregistrărilor convorbirilor telefonice aflate la dosar, instanța de

judecată a încuviințat efectuarea expertizei tehnice criminalistice

solicitate de inculpat cu privire la CD-urile aferente proceselor verbale din

datele de 21 februarie 2014 și 2 aprilie 2014 și a DVD-ului aferent

procesului verbal din data de 28 februarie 2014, stabilind ca obiective verificarea

autenticității înregistrărilor audio și stabilirea de

către expert dacă aceste înregistrări au fost realizate simultan

cu evenimentele acustice conținute pe suporții menționați,

dacă aceste înregistrări prezintă eventuale urme de alterare,

respectiv ștersături, inserări/adăugiri, intercalări

de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere și a respins cererea

de probatorii privind efectuarea expertizei criminaliste a vocii și

vorbirii.

Față

de precizările făcute de către R.R. București privind

costul ridicat al expertizei și perioada îndelungată necesară

efectuării ei, inculpatul A., prin același apărător ales, a

depus la dosarul cauzei un înscris pe care sunt indicate convorbirile ce urmează

a fi expertizate, respectiv, cele identificate pe DVD-ul copiat, aferent procesului

verbal din 28 februarie 2014 (vol. 3 și 4 urmărire penală),

fișier: din septembrie 2013, din 27 septembrie 2013; fișier: din

octombrie 2013, din 04 octombrie 2013, din 05 octombrie 2013, din 10 octombrie

2013, din 12 octombrie 2013, din 24 octombrie 2013, din 25 octombrie 2013, fișier:

din noiembrie 2013, din 09 noiembrie 2013, 11 noiembrie 2013 și

fișier: din noiembrie 2013, 29 noiembrie 2013; cele identificate pe CD-ul

aferent procesului verbal din 21 februarie 2014: fișier: din 08 ianuarie 2013,

și cele identificate în CD-ul aferent procesului verbal din 02 aprilie 2014,

fișier: din 2013.

Totodată,

instanța a încuviințat inculpatului și participarea la efectuarea

expertizei a expertului parte, domnul S.S..

Raportul

de expertiză a fost finalizat la data de 29 decembrie 2015 de către

Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice București,

fiind înaintat instanței pentru termenul din data de 14 ianuarie 2016,iar,

față de concluziile expertizei, au fost formulate obiecțiuni

numai de către inculpatul A. (obiecțiunile expertului parte),

reprezentantul Ministerului Public depunând la dosar un punct de vedere cu

privire la conținutul și concluziile raportului.

Înalta

Curte, secția penală, în urma analizei materialului probator

administrat în cauză, a constatat că este dovedită acuzația

adusă inculpatului A. prin actul de inculpare, privind efectuarea de

operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția

de demnitate publică - deputat - pe care o îndeplinea la acel moment

(ianuarie 2013 - ianuarie 2014 și nu februarie 2014 cum s-a reținut

în actul de sesizare, perioadă în care a desfășurat

activitățile infracționale concretizate în operațiunile ce

intrau în sfera de competență a administratorului de drept/directorului

general al SC B. SRL și erau în legătură cu licitațiile

organizate și contractele de asociere, execuție sau subcontractare în

care societatea menționată avea interese), în scopul obținerii

pentru sine sau pentru altul de bunuri ori alte foloase necuvenite și

constituie infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În

conformitate cu datele oficiale ale Oficiului Național al Registrului

Comerțului, începând cu data de 23 septembrie 2013, în cadrul SC B. SRL

aveau calitatea de asociați inculpatul A., care deținea 70% din

părțile sociale și același procent de participare la

beneficii și pierderi, și fratele acestuia, C., care deținea 30%

din părțile sociale și același procent de participare la beneficii

și pierderi, acesta din urmă îndeplinind și calitatea de

administrator.

În

perioada 2009-2012, inculpatul A. a deținut funcția de director

general al societății, funcție din care a demisionat urmare

învestirii sale, în decembrie 2012, ca deputat în circumscripția

electorală nr. 3 Argeș, Colegiul nominal nr. 9, pentru un mandat de 4

ani.

În

actul constitutiv al societății semnat de inculpat și fratele

acestuia C., la art. 6 completat cu prevederile art. 14 și 15 ale cap. IV

și art. 17-23 ale cap. V, sunt prevăzute expres drepturile și

obligațiile asociaților raportat la buna desfășurare a

activității societății (dreptul a alege și de a fi

ales, alegerea administratorului și a cenzorilor, modificarea în anumite

limite a actului constitutiv al societății, stabilirea

competenței administratorului etc.), nefiind stabilită însă

posibilitatea reprezentării societății în relațiile cu

terții, atribut exclusiv al administratorului societății

prevăzut de art. 19 al cap. IV din Statut, cu respectarea normei generale

prevăzute de art. 41, art. 45 raportat la art. 145 din Legea nr. 31/1990

modificată și completată (anterior art. 197 coroborat cu art. 75

din Legea nr. 31/1990).

Prin

urmare, potrivit dispozițiilor art. 23, cap. IV din actul constitutiv al

societății, persoana îndreptățită să reprezinte SC

B. SRL în relațiile cu terții era C., administratorul

societății.

Având

în vedere calitatea deținută de inculpatul A., deputat în Parlamentul

României, în perioada ianuarie 2013 - februarie 2014, dispozițiile art. 82

lit. a) din Legea nr. 161/2003 îi erau aplicabile și îi impuneau anumite

restricții în buna desfășurare a activităților

comerciale derulate de SC B. SRL.

Odată

stabilit cadrul legal în sfera căruia se impune a fi analizată

activitatea desfășurată de inculpat, Înalta Curte, secția

penală, a reținut că, în perioada ianuarie 2013 - ianuarie 2014,

inculpatul A. a reprezentat SC B. SRL în relațiile cu terți și a

efectuat operațiuni care reveneau de drept administratorului

societății, numitului C. și directorului general, funcție

rămasă neocupată după învestirea sa ca deputat.

Înalta

Curte, secția penală, a reținut că implicarea inculpatului A.

în reprezentarea SC B. SRL în relațiile cu terți ia fost dovedită

de împrejurările concrete în care s-au încheiat, de către SC B. SRL,

contractele/acordurile de asociere cu societățile SC T.T. SRL, SC F.

SRL, SC G. SRL, SC U.U. SPA Italia, SC V.V. SA, SC X.X. SA, SC Z.Z. SRL, SC

Y.Y. SA și RN A.A.A. SA.

Fiind

audiată în legătură cu activitatea SC B. SRL și implicarea

inculpatului A. în reprezentarea societății, martora M. a arătat

că, în perioada septembrie 2009 - februarie 2014, și-a

desfășurat activitatea la această societate, în funcția de

șef al Departamentului tehnic și licitații și avea ca

principala atribuție verificarea pe site-ul Sistemului Electronic de Achiziții

Publice a licitațiilor organizate, pe care le prezenta domnului A.,

împreună cu o minimă documentație privind condițiile de

eligibilitate. Acesta, după studierea ofertei, îi comunica la care dintre

licitații participa SC B. SRL, singură sau în condiții de

asociere, procentele de asociere fiind stabilite tot de către inculpat,

atunci când SC B. SRL era lider de asociere.

Cu

referire la contractul de asociere cu SC B.B.B. SA, pe relația RN A.A.A.

SA - C.C.C. Caransebeș, martora a precizat că a discutat cu

inculpatul A. și după învestirea acestuia ca deputat, deși

actele erau semnate de administrator, C.

Contrar

susținerilor apărării, martora a mai relatat că, după

ce inculpatul A. a devenit deputat, ștampila cu impresiunea

semnăturii acestuia nu a mai fost folosită la compartimentul pe care

îl coordona, fiind predată personal de martoră lui A.

Precizările martorei în declarația dată în fața

instanței de judecată privind predarea ștampilei cu impresiunile

semnăturii lui A. confirmă atât acuzația că inculpatul a

semnat ordinele de plată respective, cât și împrejurarea că

acesta se implica în coordonarea și derularea activității

comerciale a firmei după ce a fost învestit ca deputat.

Susținerile

martorei M. privind modalitatea în care se purtau discuțiile cu inculpatul

A. referitoare la activitatea SC B. SRL și zilele în care acesta se afla

la sediul firmei au fost confirmate și de martora N. care, în perioada

februarie 2011- ianuarie 2014, a îndeplinit funcția de contabil și

ținea evidența primară a firmei.

Referitor

la ordinele de plată din 2013 martora N. a arătat că acestea poartă

semnătura lui A., însă este posibil ca acestea să fi fost

semnate în alb de către inculpat, mod de lucru uzitat la nivelul firmei

într-o perioada anterioară, când acesta avea funcția de director

general.

Totodată,

martora a mai arătat că, în vara anului 2013, a aflat de la C.,

administratorul societății, că are probleme de

sănătate.

Martora

L., economist la SC B. SRL de la începutul anului 2012, în declarațiile

date în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești,a arătat că A. nu a mai deținut

funcția de director general al societății de la sfârșitul

anului 2012, urmare alegerii sale ca deputat.

Totodată,

martora a susținut că și după învestirea lui A. în

funcția de deputat, a continuat să discute cu acesta problemele

firmei, motivat de împrejurarea că administratorul societății, C.,

a suferit un atac cerebral în vara anului 2013, firma avea probleme financiare,

iar, pentru linia de credit obținută de firmă, inculpatul a

garantat cu bunuri personale (un apartament și două terenuri),

context în care acesta a și semnat ordine de plată când existau

urgențe sau când administratorul societății, C., nu putea fi

contactat.

De

asemenea, a relevat împrejurarea că au existat ștampile cu

impresiunea semnăturilor lui C. și A., dar care au fost retrase la un

moment dat din firmă, inițial, a inculpatului, care nu a mai fost

folosită și, ulterior, și cea aparținând lui C.,

administratorul societății, după derularea cercetărilor în

cauză.

Martora

a mai arătat că atât contractul pentru efectuarea de lucrări la

parcarea de la magazinul x din Pitești, încheiat de SC B. SRL cu SC F. SRL,

cât și facturile emise de SC E. SA și SC D. SRL au fost semnate de

către A. datorită urgenței situației, acesta aflându-se la

sediul societății atunci când au venit facturile.

Plata

pentru lucrările realizate de SC Z.Z. SRL, la o valoare mai mică

decât cea menționată în contractul de prestări servicii, a fost

efectuată de martoră în urma discuțiilor telefonice purtate cu

inculpatul, care i-a comunicat să facă plata pentru trei miliarde

cinci sute de milioane lei.

Implicarea

inculpatului A. în derularea activității societății SC B.

SRL, precum și reprezentarea acesteia în relațiile cu terții a

rezultat și din declarațiile martorului M.M., director la SC T.T. SRL.

În

același sens au fost apreciate și declarațiile martorului L.L.,

vice-președinte general al SC U.U. SPA pentru România care a arătat

că, la momentul când l-a cunoscut pe A., la finele anului 2012-începutul

anului 2013, a purtat cu acesta mai multe discuții privind derularea unor

viitoare relații comerciale între cele două societății, de

fapt, o continuare a colaborării dintre firme, la acel moment, existând un

contract privind excavarea și transportul de pământ la gura de metrou

Drumul Taberei, aflată în construcție. Martorul a cunoscut calitatea

de deputat a lui A. la momentul când s-au purtat discuțiile enunțate

anterior.

De

asemenea, martorii Y., director tehnic la SC U.U. SPA și D.D.D.,

consultant tehnic la SC E.E.E. SRL, în declarațiile date au arătat

că, în relațiile cu viitori parteneri de afaceri, firma SC B. SRL era

reprezentată de A. și D.D.D., cu referire la contractul dintre SC

F.F.F. SA, SC G.G.G. SRL și SC B. SRL.

Declarațiile

martorilor au evidențiat faptul că negocierile în vederea

participării la licitații sau încheierea unor contracte erau purtate

de A., de întocmirea documentelor de participare la licitații se ocupa

martorul D.D.D., actele fiind semnate de C., persoană care nu participa la

negocieri, și care, în cele mai multe situații, nu putea fi contactat,

dar care transmitea situația lucrărilor prin e-mail, doar scriptic

sau semna contractele negociate în împrejurările relatate.

Relevate

sub aspect probator au fost apreciate și depozițiile martorilor B.B.,

director general al SC X.X. SRL și X., director economic la SC H.H.H. SRL,

care au arătat că, între societățile pe care le reprezentau

și SC B. SRL, au existat mai multe acorduri de asociere, chiar dacă

în mare parte nefinalizate, iar atunci când nu puteau să-l contacteze pe C.

în derularea contractelor avute cu SC B. SRL (cu referire la extinderea

rețelei de apă potabilă în orașul Oțelu M.

licitație câștigată în anul 2013) sau pentru lămurirea unor

situații apărute la licitațiile la care au participat în

asociere, au luat legătura telefonic cu A. pentru a transmite acele

informații fratelui său, administratorul societății.

De

asemenea, martorul Z., director general al SC G. SRL, în declarațiile din

faza de urmărire penală și a judecății, a arătat

că îl cunoaște pe A., care îndeplinea funcția de director

general al SC B. SRL din anul 2012.

Aceeași

implicare a inculpatului A. în activitatea societății a fost

susținută și de martorul U., director marketing al SC V.V. SA

Brăila care în declarațiile din cursul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, a arătat că a avut mai multe

colaborări cu SC B. SRL, care era reprezentată de A.

De

asemenea, martorul G.G., în declarațiile date, a relevat împrejurările

în care s-au semnat contractele de prestări servicii din 2 octombrie 2013

și nr. 18 din 8 noiembrie 2013, având ca obiect consultanță în

vederea certificării sau menținerii certificării proiectelor de

management conform standardelor certificate de companie și

atribuțiile sale în cadrul derulării acestor contracte. A

menționat că unul dintre contracte a fost negociat în mod cert cu A.,

căruia i-a comunicat prețul serviciilor și a purtat

discuții și cu C., ambele contracte fiind semnate și transmise prin

poștă electronică, inclusiv cele cu semnătura martorului.

Relevante

sub aspect probator s-au apreciat și declarațiile martorilor C.C.

și O. care, atât în cursul urmăririi penale, cât și al

judecății, au confirmat prezența lui A. la sediul

societății de 2 ori pe săptămână, martorul O.

arătând, în plus, că în cazul lucrărilor de la Coteana, jud.

Olt, la care a participat circa 5 zile, inițial, a fost contactat

telefonic de inculpat și, ulterior, a luat legătura cu fratele

acestuia, C., la solicitarea inculpatului.

Activitățile

desfășurate de inculpatul A. și implicarea sa în activitatea SC

B. SRL au fost confirmate și de martorii V., inspector șef la I.I.I.

Argeș și A.A., director general al SC J.J.J. SA, care au relevat

împrejurările în care inculpatul A. a intervenit în cursul lunii

septembrie 2013 pentru obținerea unor informații din programul din Registrul

de Evidență a Salariaților pentru SC B. SRL și modalitatea

în care acesta a contestat la CN J.J.J. SA procedura

desfășurării unei licitații publice la Iași.

Astfel,

martorul V. a arătat că a fost contactat telefonic de către

inculpat pentru urgentarea eliberării documentelor din programul x,

deși termenul legal pentru eliberarea actelor era de 30 zile, aspect care

rezultă și din conținutul convorbirii telefonice din data de 30

septembrie 2013; martorul A.A. a relevat modalitatea sesizării de

către inculpat, la CN J.J.J. SA, a unor nereguli privind procedura

desfășurării unei licitații de la Iași, în cadrul

căreia a fost eliminată firma SC B. SRL și faptul că i-a

solicitat, în mod direct, să verifice aspectele sesizate.

Totodată,

în legătură cu intervenția inculpatului A. la I.I.I.,

relevantă este și depoziția martorului P. din fața

instanței, inspector resurse umane în cadrul SC B. SRL.

Probatoriul

administrat a demonstrat faptul că activitățile inculpatului A.,

după învestirea sa în funcția de deputat, au vizat nu doar

reprezentarea SC B. SRL în relațiile cu terții, în

modalitățile descrise anterior, ci și buna organizare și

desfășurare a activități societății, în sensul

participării la interviurile pentru angajarea personalului din diferite

compartimente, controlul și stabilirea unor atribuții concrete pentru

lucrătorii de la serviciul financiar contabil.

În

acest sens, au fost avute în vedere declarațiile martorei R. care a

arătat că, în cursul lunii ianuarie 2014, a susținut în

fața inculpatului A. un interviu pentru ocuparea unui post de economist în

cadrul societății SC B. SRL, interviu în urma căruia a și

fost angajată, contractul de muncă fiind semnat din partea firmei de C.

În

același sens au fost apreciate și declarațiile martorei D.D.

care a arătat că, în luna octombrie 2013, a susținut în

fața secretarei „x” un interviu pentru ocuparea unui post de menajeră

în cadrul SC B. SRL, pe care l-a și obținut, contractul de angajare

fiind semnat de o persoană de la compartimentul personal. La scurt timp,

s-a întâlnit și cu deputatul A., care i-a comunicat că în plus

trebuie să-i ducă la curățat obiectele de

îmbrăcăminte. În perioada celor trei luni de activitate la sediul

firmei, martora a constatat că A. venea la sediul SC B. SRL, unde avea

și biroul parlamentar, dar la un etaj superior, de circa 2-3 ori pe

săptămână, existând și perioade în care venea o dată

pe lună. În biroul pe care deputatul îl ocupa purta discuții cu

angajații firmei despre activitatea SC B. SRL, cu doamna M. și

contabila „x”, cu privire la desfășurarea licitațiilor,

activitățile societății, discuții percepute în mod

direct de martoră atunci când aducea în biroul inculpatului bagajele

acestuia. Martora a mai relatat că știa de la angajați că

cel care conducea în fapt societatea era domnul deputat A., pe fratele acestuia

l-a cunoscut în cadrul firmei dar îi servea doar cafeaua.

Relevante

sub acest aspect prezintă și depozițiile martorei I.I. care a

arătat că, la sfârșitul anului 2013, a participat la un

interviu, susținut în fața domnului deputat A., în urma căruia a

fost angajată în luna ianuarie 2014, în funcția de inginer constructor,

martora susținând că natura și plata serviciilor ce urmau

să fie prestate au fost discutate cu A. Totodată, martora a învederat

și împrejurarea în care sora deputatului, K.K.K., a încercat să o

determine să nu declare la organele judiciare despre faptul că a fost

angajată de A. și împrejurările în care a aflat despre

distrugerea unor documente la sediul SC B. SRL.

Înalta

Curte, secția penală, a reținut că singurii martori care au

arătat că inculpatul A. nu se ocupa de activitatea SC B. SRL sunt H.H.

și J.J., consilieri ai inculpatului.

Declarațiile

celor doi martori au fost infirmate de declarațiile angajaților SC B.

SRL privind discuțiile avute cu A. în legătură cu activitatea

firmei, încheierea și derularea unor contracte de asociere, prestări

servicii, referitor la persoana care participa la interviurile organizate

pentru ocuparea unui post în cadrul societății, prin urmare,

apreciind că sunt făcute pro causa au fost înlăturate.

Înalta

Curte, secția penală, a reținut că activitățile

desfășurate de inculpatul A. în negocierea și adjudecarea

lucrării de asfaltare a parcării de la magazinul x din Pitești

și, în final, semnarea contractului din 08 august 2013, în modalitatea

reținută în actul de sesizare și susținută de

probatoriul administrat în cauză, conturează exercitarea în fapt de

către inculpat a atribuțiilor de administrare și control a SC B.

SRL deși, potrivit statutului societății, administrator era C.

În

legătură cu negocierea contractului, martorul denunțător I.,

manager de proiect la magazinul x din Pitești, a arătat că,

după selectarea ofertei societății SC L.L.L. SRL, care oferise 64

lei/mp și purtarea de discuții cu reprezentantul acestei

societăți, martorul E.E., în vederea semnării contractului cu

antreprenorul general SC F. SRL, a fost contactat de un coleg, care i-a

recomandat pentru efectuarea lucrării firma unui om influent din

Pitești care urma să-l contacteze.

La

scurt timp a primit o ofertă din partea SC B. SRL, care oferea un

preț mai mic de 63 lei/m.p., context în care l-a contactat pe A. pentru

a-i comunica că este de acord cu oferta. La momentul purtării acestor

discuții cu A., martorul a cunoscut calitatea acestuia de deputat și

a fost surprins de atitudinea inculpatului, care i-a comunicat că,

dacă încerca să facă lucrarea cu altă firmă, prin

poziția și influența politică pe care le avea la acel

moment, i-ar fi trimis controale de la instituțiile abilitate și

astfel ar fi blocat finalizarea lucrărilor la magazin.

Susținerile

martorului denunțător I. privind modalitatea în care s-au purtat

negocierile cu SC B. SRL au fost confirmate și de martorul E.E.,

administrator al SC L.L.L. SRL care a arătat că, în cursul anului

2013, a făcut ofertă de preț către SC J. SA din

Pitești pentru efectuarea de lucrări la parcarea și drumul de

acces în magazin, oferind 59 lei/m.p. parcare, puls marcaj, martorul afirmând

că a aflat că motivul pentru care nu s-a semnat contractul cu firma

sa a fost că „s-a intervenit politic” fiind impusă firma SC B. SRL.

Relevante,în

acest context, au fost apreciate și depozițiile martorului F.F.,

șef șantier al SC F. SRL, antreprenor general în realizarea

lucrării pentru construcția magazinului x din Pitești,care a

arătat că pentru efectuarea lucrărilor la parcarea magazinului

au fost solicitate oferte de la mai multe societăți comerciale,

după primirea acestora s-a făcut o selecție împreună cu

reprezentantul SC J. SA, I., apreciind oferta SC L.L.L. SRL ca fiind cea mai

bună, context în care SC F. SRL i-a și transmis administratorului

societății, martorul E.E., un draft de contract, semnat de acesta din

urmă. Contractul pentru execuția lucrării la parcarea

magazinului nu a fost semnat cu această societate, martorul fiind

anunțat de I. că beneficiarul lucrării era un alt ofertant, cu

referire la firma lui SC B. SRL, ce aparține deputatului A. Martorul a

arătat că nu își amintește ca firma SC B. SRL să fi

făcut inițial vreo ofertă.

De

asemenea, martorul S., director de marketing al SC J. SA Bacău a susținut

declarația martorului denunțător cu privire la intervenția

făcută pentru obținerea lucrării la parcarea magazinului SC

J. SA din Pitești.

Implicarea

directă a inculpatului A. în negocierile pentru obținerea

lucrării pentru parcarea magazinului de către firma SC B. SRL este

dovedită și de depozițiile martorului K., reprezentant al SC

Z.Z. SRL, care a arătat că, în luna iulie 2013, a fost contactat de A.

pentru realizarea acestei lucrări, context în care s-au deplasat

împreună la reprezentantul SC J. SA, au purtat o discuție cu I.

și au făcut o ofertă de aprox. 60 lei/mp (potrivit ofertei

transmise prețul oferit a fost de 63lei/mp fila 219 vol. 6 dosar

urmărire penală). În acest condiții,s-a încheiat un contract

între SC F. SRL și firma SC B. SRL.

Din

analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte, secția

penală, a reținut că rezultă fără echivoc că

intervențiile inculpatului A. în negocierea prealabilă obținerii

lucrărilor la parcarea magazinului SC J. SA din Pitești, în

modalitatea descrisă, au condus la încheierea contractului din 08 august

2013 dintre SC F. SRL, antreprenor general și SC B. SRL, în valoare de

630.000 lei (63lei/m

2

fără T.V.A.), valoare diminuată

cu suma 40.000 lei, fără T.V.A., datorită calității

necorespunzătoare a lucrărilor realizate de executant, contractul

fiind semnat din partea firmei SC B. SRL chiar de către inculpatul A.

Implicarea

inculpatului A. în derularea contractului privind efectuarea lucrărilor la

parcarea magazinului SC J. SA a fost susținută și de

depoziția martorului F.F., care a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul

A. la momentul derulării contractului, când s-a stabilit frontul de lucru

- delimitarea în teren - iar acesta s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC

B. SRL.

Întrucât

au existat probleme în execuția lucrării privind calitatea asfaltului

folosit de subcontractant, reprezentatul SC J. SA, I., l-a contactat pe A. pentru

a rezolva situația, firma SC B. SRL încheind un alt contract cu SC E. SRL,

din data de 12 august 2013 privind închirierea unor utilaje pentru firma SC B.

SRL fiind aplicată ștampila cu impresiunea de semnătură

aparținând administratorului C.

Toate

aceste împrejurări au fost susținute și de depozițiile

martorilor K. și T., director general al SC E. SA.

Relevantă

sub aspect probator s-a apreciat și declarația martorului N.N.,

propus de inculpat în apărare, care confirmă parțial

împrejurările faptice în care s-a derulat contractul de execuție a

lucrării la parcarea magazinului SC J. SA.

În

raport de situația de fapt expusă, reținută pe baza

declarațiilor martorilor audiați în cauză, a contractelor de

prestări servicii, asociere încheiate de SC B. SRL cu alte

societăți comerciale în derularea unor activități

comerciale și/sau participarea la licitații, a contractelor de

cesiune de creanță precum și a documentelor de plată

semnate de către inculpat, care se coroborează cu transcrierile

înregistrărilor convorbirilor telefonice, Înalta Curte, Secția

penală, a constatat că fapta inculpatului A. care, în perioada

ianuarie 2013 - ianuarie 2014, a desfășurat activitățile

infracționale concretizate în operațiunile ce intrau în sfera de

competență a administratorului de drept/directorului general al SC B.

SRL și erau în legătură cu licitațiile organizate și

contractele de asociere, execuție sau subcontractare în care societatea

menționată avea interese, în scopul obținerii de către

inculpat și firma pe care o reprezenta a unor foloase necuvenite

(obținerea de către firmă a unor venituri, posibilitatea

inculpatului de a-și recupera sumele date cu împrumut firmei și, nu

în ultimul rând, obținerea de profit, acesta deținând o cotă de

70% din dividende) întrunesc, în drept, elementele constitutive ale

infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare ca acte de

comerț incompatibile cu funcția, prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr.

78/2000, modificată.

În

acest context, Înalta Curte, secția penală, a reținut că,

în conținutul art. 12 din Legea nr. 78/2000, sunt incriminate faptele de:

„efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile

cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o

îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare,

utilizând informații obținute în virtutea funcției,

atribuției sau însărcinării sale”, dacă sunt

săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de

bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Elementul

material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 12 lit.

a) din legea specială constă în săvârșirea alternativă

a uneia dintre următoarele activități:

efectuarea de

operațiuni financiare, ca acte de comerț sau încheierea de

tranzacții financiare. În materie comercială, expresiile „fapt”

și „act” de comerț sunt sinonime și sunt întrebuințate

concurent.

În

sens comun, prin operațiuni financiare se înțelege operațiuni ce

implică circulația banilor, a creditelor.

Actele

de comerț (termenul de „fapt” fiind folosit de legiuitor cu același

sens) sunt definite în art. 3 pct. 11 C. com., iar în conformitate cu art. 4

din același cod se socotesc, afară de acestea, ca acte de

comerț, celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant

(persoană juridică de drept comercial sau reprezentanții

acesteia care o angajează în relațiile cu terții, printre care

și administratorii), dacă nu sunt de natură civilă sau

dacă contrariul nu rezultă din însuși actul în sine.

În

considerarea acestor noțiuni, Înalta Curte, Secția penală, a

reținut, contrar susținerilor apărării, că prin

operațiuni financiare, ca acte de comerț, în accepțiunea art. 12

lit. a) din Legea nr. 78/2000, având în vedere precizările anterioare, se

înțelege desfășurarea oricărei activități

apreciată ca act de comerț în raport de prevederile art. 3 pct. 11

și art. 4 C. com., care presupune o plată, o circulație a

banilor sau a creditelor. Cu alte cuvinte, orice activitate cu valoare sau

finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are

legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant.

Susținerea

inculpatului A.,în sensul că activitățile desfășurate

de acesta, concretizate în operațiunile ce intrau în sfera de

competență a administratorului de drept/directorului general al SC B.

SRL și erau în legătură cu licitațiile organizate și

contractele de asociere, execuție sau subcontractare în care societatea

menționată avea interese, precum și aplicarea semnăturii pe

anumite documente și instrumente de plată de plată în derularea

unor contracte cu alți parteneri nu ar intra sub incidența textului

incriminator, nu a putut fi primită, instanța de fond reținând

că, dacă aceasta ar fi fost rațiunea legiuitorului, atunci s-ar

fi limitat doar la expresia „operațiuni financiare” fără a mai

adăuga și mențiunea „ca acte de comerț”.

Efectuarea

de operațiuni financiare are relevanță penală și poate

constitui element material al infracțiunii numai dacă sunt

săvârșite ca acte de comerț și sunt incompatibile cu

funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește

o persoană, iar incompatibilitatea trebuie să rezulte din lege.

De

asemenea, interpretarea textului și din perspectiva scopului urmărit

conduce la aceeași concluzie, în sensul că prin incriminarea faptei

se urmărește ocrotirea relațiilor sociale referitoare la

onestitatea, cinstea persoanelor care, datorită funcției,

atribuției sau însărcinării primite, trebuie să se

abțină de la efectuarea de operațiuni financiare ca acte de

comerț ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând

informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau

însărcinării sale.

Ansamblul

probator analizat a dovedit implicarea inculpatului A. în administrarea și

reprezentarea SC B. SRL, activitățile sale depășind limita

unui interes pasiv pentru activitatea firmei conferit de calitatea de asociat,

relevat de modul în care se implica în identificarea de noi parteneri,

discutarea termenilor semnării și derulării contractelor,

supravegherea și controlul exercitat asupra participării la

licitație a societății, în stabilirea cotelor de asociere,

efectuării plăților prin dispozițiile directe și

controlul angajaților din serviciul financiar contabil al

societății, încheierea contractelor de cesiune de creanță,

natura dispozițiilor date în mod direct angajaților

societății, inclusiv participarea acestuia la interviuri pentru

angajarea de personal în diferite compartimente de activitate a firmei,

implicarea directă în rezolvarea unor probleme legate de recepția

unor lucrări, aspecte care conturează calitatea de reprezentant

și administrator de fapt a inculpatului în cadrul SC B. SRL, societate în

care C. era persoana care doar semna în unele situații documentele pentru

a da aparență legală acțiunilor inculpatului.

Prin

urmare, Înalta Curte, Secția penală, a constatat că pentru ca

operațiunile financiare, ca acte de comerț, să poată constitui

elementul material al infracțiunii, legea impune condiția ca ele

să fie incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea

pe care o îndeplinește făptuitorul. Cu alte cuvinte, efectuarea de

operațiuni finaciare are relevanță penală și poate

constitui element material al infracțiunii numai dacă sunt

săvârșite ca acte de comerț și sunt incompatibile cu

funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește

o persoană, iar incompatibilitatea trebuie să rezulte din lege.

Cu

privire la apărările formulate de inculpat în sensul că după

învestirea sa în funcția de deputat, atât relațiile cu terții

cât și deciziile privind buna desfășurare a

activității SC B. SRL au fost stabilite de către fratele

său, C., iar discuțiile purtate de inculpat cu M. sau L. au fost

determinate de împrejurări obiective, respectiv faptul că

administratorul societății (fratele său) a suferit un atac

cerebral și era necesară semnarea unor contracte negociate de acesta,

de către un reprezentant al societății pentru a nu se ajunge la

situația imposibilității desfășurării

activității societății, inculpatul fiind și

acționar majoritar, Înalta Curte, secția penală, a constatat

că nu sunt susținute de materialul probator administrat în

cauză.

Astfel,

s-a constatat că atât angajații societății SC B. SRL, cât

și reprezentanții unor societăți comerciale care au derulat

relații contractuale sau de altă natură cu societatea, au

confirmat împrejurarea că cel care reprezenta societatea în relațiile

cu terții și stabilea, în linii generale, încheierea unor contracte

de prestării servicii sau limitele asocierii era inculpatul A., ulterior

documentele erau semnate din partea SC B. SRL de C., persoană pe care

însă nu au cunoscut-o și cu care nu au purtat vreo discuție în

derularea relațiilor comerciale, primind doar documente transmise de pe

e-mailul aparținând acestuia.

Totodată,Înalta

Curte, Secția penală, a reținut că situația medicală

a lui C. a fost cunoscută de mai mulți martori audiați în

cauză, martori care nu au putut da alte detalii cu privire la

afecțiunile de care acesta a suferit, iar din actele medicale depuse de

apărare la dosar a rezultat doar împrejurarea că acesta a suferit un

accident vascular (în luna iulie 2013), fără a face dovada perioadei

în care s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a-și

desfășura activitatea la firmă, în contextul în care martorii

audiați au arătat că acesta a venit la sediul firmei și

le-a comunicat că are probleme medicale, iar o parte a contractelor/actelor

reținute de instanță în dovedirea acuzației aduse

inculpatului, deși au fost încheiate în aceeași perioadă

apreciată de apărare ca o situație de excepție și

obiectivă, au fost semnate atât de către C., cât și de

către inculpatul A.

Prin

urmare, Înalta Curte, secția penală, nu a putut reține

apărarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât exista posibilitatea

legală a delegării atribuțiilor administratorului unei alte

persoane, în condițiile în care afecțiunile medicale nu i-ar fi

permis acestuia să mai desfășoare o activitate

corespunzătoare în cadrul firmei și nu impunea implicarea

inculpatului A.

În

consecință, fiind dovedit că activitățile

desfășurate de inculpatul A. în modalitate reținută de

instanță, constituie operațiuni comerciale ca acte de

comerț, dată fiind calitatea sa de deputat în Parlamentul României,

în perioada de referință (ianuarie 2013-ianuarie 2014) acesta

aflându-se în stare de incompatibilitate legală, astfel cum rezultă

din prevederile art. 82 din Legea nr. 161/2003 privind

unele măsuri

pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților

publice a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției, fiind astfel îndeplinite

condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 12 lit.

a) din Legea nr. 78/2000, modificată.

Totodată,

apărarea inculpatului privind lipsa intenției directe cerută de

textul incriminator nu a putut fi primită, instanța de fond

reținând că întrucât incriminarea faptei asimilate

infracțiunilor de corupție, prevăzute de art. 12 lit. a) din

legea specială, nu constituie o protejare a patrimoniului, ci vizează

împiedicarea persoanelor menționate în art. 1 lit. a) din lege

să-și trafice funcția.

Or,

inculpatul A. îndeplinea o funcție definită în art. 1 lit. a) din

Legea nr. 78/2000, iar potrivit dispozițiilor art. 2 din aceeași

lege, persoanele menționate în art. 1, printre acestea fiind și cele

care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au

fost învestite, sunt obligate să îndeplinească atribuțiile ce le

revin în exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor

încredințate, cu respectarea strictă a legilor și normelor de

conduită profesională, fără să se folosească de

funcțiile, atribuțiile sau însărcinările primite pentru

dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase

necuvenite.

Prin

urmare, a reținut Înalta Curte, secția penală, caracterul

necuvenit rezidă tocmai din faptul că inculpatul a efectuat

operațiuni financiare ca acte de comerț, aflat în stare de

incompatibilitate legală atrasă de funcția de demnitate publică

pe care o deținea la acel moment, neavând relevanță sub aspectul

existenței infracțiunii și al elementului intențional

motivul pentru care a efectuat acele operațiuni.

Totodată,

Înalta Curte, secția penală, nu a putut primi nici apărarea

inculpatului A. în sensul că semnarea ordinelor de plată pentru SC B.

SRL nu reprezintă operațiuni financiare ca acte de comerț, în

contextul în care această împrejurare nu a fost reținută ca o

faptă distinctă în sarcina inculpatului, ci pentru a reliefa

siguranța acestuia în acțiunile întreprinse pentru exercitarea de

facto a atribuțiilor ce reveneau administratorului și directorului

general al societății în relațiile cu terții și buna

administrare a societății.

În

susținerea apărării și a soluției de achitare, întemeiată

pe dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen., inculpatul A. a mai invocat

lipsa unor elemente probatorii care să dovedească acuzațiile

aduse prin actul de inculpare precum și împrejurarea că unele probe

administrate au fost interpretate trunchiat de către procuror și în

defavoarea inculpatului, în condițiile în care aceste probe nu sunt

convingătoare în acuzare iar orice îndoială profită

inculpatului. Totodată, a mai invocat și împrejurarea că declarațiile

unor persoane audiate în cursul urmăririi penale și care erau în

favoarea inculpatului nu au fost avute în vedere de procuror la momentul

formulării acuzațiilor, cu referire la martorii M.M.M., N.N.N., O.O.O.

și P.P.P.

Înalta

Curte, secția penală, contrar celor susținute de apărare, a

constatat ă că, în cauză, declarațiile martorilor

audiați M., L., N., R., D.D., X., G.G., I.I., D.D.D., T., B.B., A.A., K.K.

și L.L. au oferit date complete și suficiente cu privire la

activitățile desfășurate de inculpatul A. în cadrul

societății și în exercitarea atribuțiilor ce reveneau

administratorului de drept dar și în relațiile cu terții, iar

acestea se coroborează cu celelalte mijloace de probă, astfel cum s-a

reținut în considerentele sentinței și dovedesc cu certitudine

că inculpatul era în fapt administratorul SC B. SRL și nu fratele

acestuia.

În

acest context, Înalta Curte, secția penală, a apreciat ca fiind

relevante declarațiile martorelor M. și L. care au arătat

că persoana care administra în fapt firma SC B. SRL era inculpatul A. care

le comunica la ce licitații să participe societatea, singură sau

în asociere, era persoana care dispunea cu privire la cota de participare în

cazul asocierilor și plățile ce trebuiau efectuate către

partenerii comerciali sau alte instituții. Martorele au precizat,

totodată că aveau cunoștință de împrejurarea că administratorul

C. a suferit un accident și nu se mai putea ocupa de societate,

activitatea acestuia fiind oricum secundară în raport cu cea a

inculpatului.

În

același sens au fost reținute și declarațiile martorei N., care

a relevat împrejurările în care efectua plățile ori ridica sume

de bani din bancă; declarațiile martorilor P., Z., A.A., F.F., care

au relevat implicarea inculpatului A. în activitatea societății

și relațiile contractuale cu terții, precum și rolul secundar

al administratorului de drept C., care doar semna actele în unele

situații; declarațiile martorilor L.L., G.G., X., D.D. etc. care, de

asemenea, confirmă rolul secundar al lui C. în cadrul societății

și implicarea inculpatului în activitatea firmei (inclusiv în angajare de

personal) dar și în relațiile cu terții.

Prin

urmare, aprecierea instanței asupra vinovăției inculpatului în

comiterea faptei prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000,

republicată, pentru care a fost trimis în judecată s-a întemeiat pe

probe certe care au înfrânt prezumția de nevinovăție.

Susținerile

apărării că, în formularea acuzațiilor, procurorul a redat

trunchiat depozițiile unor martori și le-a interpretat în defavoarea

inculpatului, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

Astfel,

instanța de fond a reținut că martorii indicați de

apărare, menționați și în citativul rechizitoriului, au

fost audiați de către instanța de judecată, aceștia

și-au menținut declarațiile din cursul urmăririi penale

și au făcut chiar unele completări sau precizări cu privire

la aspectele relatate anterior în legătură cu împrejurările

exercitării, de către inculpatul A., a atribuțiilor

administratorului de fapt/directorului general al SC B. SRL, în perioada

ianuarie 2013 - ianuarie 2014, în care avea și calitatea de deputat în

Parlamentul României.

De

asemenea, Înalta Curte, secția penală, a constatat că împrejurarea

că o parte dintre persoanele audiate în calitate de martori în cursul

urmăririi penale (M.M.M., N.N.N., O.O.O. și P.P.P.), nu au mai fost

menționate în citativul actului de sesizare a instanței și,

ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești nu au fost

audiate, fiind respinsă cererea de probe formulată de inculpat în

acest sens, nu poate conduce la concluzia că au fost administrate probe

doar în defavoarea inculpatului, astfel cum susține apărarea.

În

acest context, instanța de fond a făcut trimitere la jurisprudența

Curții Europene de Justiție, care a statuat că dreptul înscris

în art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenție nu este un drept absolut, el

neputând să confere acuzatului dreptul de a convoca orice martor,

judecătorul național având o marjă largă de apreciere în

ceea ce privește oportunitatea citării unui martor al

apărării, cu condiția ca martorii acuzării să fie

convocați cu respectarea acelorași condiții.

Raportat

la cauza dedusă judecății, Înalta Curte, secția penală,

a constatat că acest argument este lipsit de substanță, în

condițiile în care apărarea nu a indicat n