ÎCCJ, Decizia nr. 193/2016

Decizia nr. 193/2016 Asupra apelurilor de față, În baza actelor și lucrărilor reține următoarele: Prin sentința penală nr. 265 din data de 30 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014 în baza art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția. În baza art. 255 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. (1969) s-a interzis inculpatului A. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. (1969). În baza art. 86 3 C. pen.

(1969) s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. (1969) privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

(1969) s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

P entru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. x/P/2013, întocmit la data de 17 aprilie 2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupției, s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului A., deputat în Parlamentul României, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de: - efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția publică, de deputat, pe care acesta o îndeplinea, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și; - dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă (un act material), cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracțiuni. Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, în perioada ianuarie 2013 - februarie 2014, concomitent cu exercitarea funcției de deputat, inculpatul A. s-a ocupat și de administrarea curentă și controlul societății SC B. SRL ( prin angajații acesteia), efectuând, în acest sens, operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția și în scopul obținerii pentru sine și pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite (constând în interesul legat de obținerea de dividende, profit, mărirea cifrei de afaceri a societății, restituirea împrumuturilor acordate societății ș.a.).

În acest sens, prin activitățile desfășurate inculpatul s-a subrogat în drepturile și obligațiile ce reveneau administratorului de drept, respectiv numitului C., efectuând nemijlocit diverse operațiuni care intrau atât în sfera de competență a administratorului de drept, cât și a directorului general al SC B. SRL, respectiv: - a reprezentat societatea în relațiile cu terții, negociind în mod direct contracte de execuție, contracte de prestări servicii, contracte de execuție lucrări în subantrepriză, acorduri de asociere, contracte de cesiune creanță pe obiectul principal de activitate al societății, respectiv lucrări de construcții a drumurilor și autostrăzilor; - a supravegheat și controlat în mod direct și nemijlocit activitățile legate de procedurile de participare a societății la licitațiile publice; - a supravegheat și controlat activitatea lucrătorilor din cadrul Serviciului Financiar - Contabil al societății, stabilind detalii legate de facturare, plăți, garanții bancare ș.a.; - a depus diligențe de identificare a unor potențiali clienți sau oportunități de afaceri pentru societatea SC B. SRL și de recuperare a unor creanțe ale societății; - s-a deplasat la fața locului, în cadrul procedurilor de execuție a unor lucrări, pentru supravegherea acestora, negociind și recepția lor;

- a depus diligențe pentru obținerea unui certificat privind sistemul de management al calității pentru societate; - a efectuat interviuri pentru angajarea personalului și; - a semnat personal documente financiar - contabile și juridice ale societății (ordinele de plată din 08 iulie 2013, din 11 iulie 2013, din 19 iulie 2013, din 23 iulie 2013, din 25 iulie 2013, din 25 iulie 2013, din 05 august 2013, din 08 august 2013, din 26 august 2013 și din 24 septembrie 2013; factura fiscală din 28 august 2013 emisă de SC D. SRL, factura fiscală din 28 august 2013 emisă de SC E. SA; contract de execuție din 08 august 2013 dintre SC F. SRL și SC B. SRL, contract de cesiune de creanță din 30 aprilie 2013 dintre asocierea SC B. SRL - SC G. SRL; contractul din 08 august 2013 dintre SC B. SRL și SC H. SRL; scrisoarea de înaintare din 30 ianuarie 2013 emisă de SC B. SRL).

De asemenea, s-a reținut că, la data de 27 august 2013, în cadrul unei întâlniri cu I., manager proiect la construirea magazinului x situat în Pitești, jud. Argeș, din partea SC J. SA, ce viza încheierea procesului verbal de recepție a lucrării din 27 august 2013 (în legătură cu contractul de execuție din 08 august 2013), inculpatul A. a promis acestuia oferirea sumei de 10.000 lei pentru ca funcționarul să nu ridice obiecțiuni cu privire la calitatea lucrării și, pe cale de consecință, să semneze procesul verbal de recepție fără reducerea devizului cu suma de 50.000 lei pentru lucrările executate necorespunzător. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 aprilie 2014 sub nr. x/1/2014.

În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 381 C. proc. pen., s-a procedat la audierea martorilor din lucrări, după cum urmează: I., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L. și M.M.; a martorului propus de apărare și încuviințat de instanță prin încheierea din data de 12 iunie 2015, N.N.

Totodată, a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, solicitată de inculpat și încuviințată de instanță la termenul din data de 12 iunie 2015. De asemenea, s-a încuviințat ca inculpatul să se prezinte la sediul instanței, cu un laptop personal, în prezența unui specialist IT din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a putea proceda la deschiderea fișierelor ce conțin înregistrările convorbirilor telefonice și care nu au putut fi accesate la momentul copierii lor, activitate realizată la data de 23 iulie 2015 și finalizată ulterior, la data de 1 octombrie 2015, în prezența unui specialist al Serviciului Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2015, f ață de precizările făcute de inculpatul A., prin apărătorul ales O.O., în sensul că nu mai susține cererea de probatorii privind audierea în ședință publică a înregistrărilor convorbirilor telefonice aflate pe suporturile optice depuse la dosar de acuzare dar susține, în continuare, cererea privind efectuarea expertizei criminalistice care să stabilească dacă suporții pe care sunt imprimate înregistrările convorbirilor telefonice sunt autentici ori dacă acele înregistrări comportă ștersături, adăugiri sau alte elemente de alterare și cererea de probatorii în completare privind efectuarea expertizei criminalistice a vocii și vorbirii, având în vedere că inculpatul își contestă vocea din conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice aflate la dosar, instanța de judecată a încuviințat efectuarea expertizei tehnice criminalistice solicitate de inculpat cu privire la CD-urile aferente proceselor verbale din datele de 21 februarie 2014 și 2 aprilie 2014 și a DVD-ului aferent procesului verbal din data de 28 februarie 2014, stabilind ca obiective verificarea autenticității înregistrărilor audio și stabilirea de către expert dacă aceste înregistrări au fost realizate simultan cu evenimentele acustice conținute pe suporții menționați, dacă aceste înregistrări prezintă eventuale urme de alterare, respectiv ștersături,

inserări/adăugiri, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere și a respins cererea de probatorii privind efectuarea expertizei criminaliste a vocii și vorbirii. Față de precizările făcute de către R.R.

București privind costul ridicat al expertizei și perioada îndelungată necesară efectuării ei, inculpatul A., prin același apărător ales, a depus la dosarul cauzei un înscris pe care sunt indicate convorbirile ce urmează a fi expertizate, respectiv, cele identificate pe DVD-ul copiat, aferent procesului verbal din 28 februarie 2014 (vol. 3 și 4 urmărire penală), fișier: din septembrie 2013, din 27 septembrie 2013; fișier: din octombrie 2013, din 04 octombrie 2013, din 05 octombrie 2013, din 10 octombrie 2013, din 12 octombrie 2013, din 24 octombrie 2013, din 25 octombrie 2013, fișier: din noiembrie 2013, din 09 noiembrie 2013, 11 noiembrie 2013 și fișier: din noiembrie 2013, 29 noiembrie 2013; cele identificate pe CD-ul aferent procesului verbal din 21 februarie 2014: fișier: din 08 ianuarie 2013, și cele identificate în CD-ul aferent procesului verbal din 02 aprilie 2014, fișier: din 2013. Totodată, instanța a încuviințat inculpatului și participarea la efectuarea expertizei a expertului parte, domnul S.S..

Raportul de expertiză a fost finalizat la data de 29 decembrie 2015 de către Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice București, fiind înaintat instanței pentru termenul din data de 14 ianuarie 2016,iar, față de concluziile expertizei, au fost formulate obiecțiuni numai de către inculpatul A. (obiecțiunile expertului parte), reprezentantul Ministerului Public depunând la dosar un punct de vedere cu privire la conținutul și concluziile raportului.

Înalta Curte, secția penală, în urma analizei materialului probator administrat în cauză, a constatat că este dovedită acuzația adusă inculpatului A. prin actul de inculpare, privind efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția de demnitate publică - deputat - pe care o îndeplinea la acel moment (ianuarie 2013 - ianuarie 2014 și nu februarie 2014 cum s-a reținut în actul de sesizare, perioadă în care a desfășurat activitățile infracționale concretizate în operațiunile ce intrau în sfera de competență a administratorului de drept/directorului general al SC B. SRL și erau în legătură cu licitațiile organizate și contractele de asociere, execuție sau subcontractare în care societatea menționată avea interese), în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bunuri ori alte foloase necuvenite și constituie infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969). În conformitate cu datele oficiale ale Oficiului Național al Registrului Comerțului, începând cu data de 23 septembrie 2013, în cadrul SC B. SRL aveau calitatea de asociați inculpatul A., care deținea 70% din părțile sociale și același procent de participare la beneficii și pierderi, și fratele acestuia, C., care deținea 30% din părțile sociale și același procent de participare la beneficii și pierderi, acesta din urmă îndeplinind și calitatea de administrator. În perioada 2009-2012, inculpatul A. a deținut funcția de director general al societății, funcție din care a demisionat urmare învestirii sale, în decembrie 2012, ca deputat în circumscripția electorală nr. 3 Argeș, Colegiul nominal nr. 9, pentru un mandat de 4 ani.

În actul constitutiv al societății semnat de inculpat și fratele acestuia C., la art. 6 completat cu prevederile art. 14 și 15 ale cap. IV și art. 17-23 ale cap. V, sunt prevăzute expres drepturile și obligațiile asociaților raportat la buna desfășurare a activității societății (dreptul a alege și de a fi ales, alegerea administratorului și a cenzorilor, modificarea în anumite limite a actului constitutiv al societății, stabilirea competenței administratorului etc.), nefiind stabilită însă posibilitatea reprezentării societății în relațiile cu terții, atribut exclusiv al administratorului societății prevăzut de art. 19 al cap. IV din Statut, cu respectarea normei generale prevăzute de art. 41, art. 45 raportat la art. 145 din Legea nr. 31/1990 modificată și completată (anterior art. 197 coroborat cu art. 75 din Legea nr. 31/1990).

Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 23, cap. IV din actul constitutiv al societății, persoana îndreptățită să reprezinte SC B. SRL în relațiile cu terții era C., administratorul societății. Având în vedere calitatea deținută de inculpatul A., deputat în Parlamentul României, în perioada ianuarie 2013 - februarie 2014, dispozițiile art. 82 lit. a) din Legea nr. 161/2003 îi erau aplicabile și îi impuneau anumite restricții în buna desfășurare a activităților comerciale derulate de SC B. SRL. Odată stabilit cadrul legal în sfera căruia se impune a fi analizată activitatea desfășurată de inculpat, Înalta Curte, secția penală, a reținut că, în perioada ianuarie 2013 - ianuarie 2014, inculpatul A. a reprezentat SC B. SRL în relațiile cu terți și a efectuat operațiuni care reveneau de drept administratorului societății, numitului C. și directorului general, funcție rămasă neocupată după învestirea sa ca deputat.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că implicarea inculpatului A. în reprezentarea SC B. SRL în relațiile cu terți ia fost dovedită de împrejurările concrete în care s-au încheiat, de către SC B. SRL, contractele/acordurile de asociere cu societățile SC T.T. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL, SC U.U. SPA Italia, SC V.V. SA, SC X.X. SA, SC Z.Z. SRL, SC Y.Y. SA și RN A.A.A. SA. Fiind audiată în legătură cu activitatea SC B. SRL și implicarea inculpatului A. în reprezentarea societății, martora M. a arătat că, în perioada septembrie 2009 - februarie 2014, și-a desfășurat activitatea la această societate, în funcția de șef al Departamentului tehnic și licitații și avea ca principala atribuție verificarea pe site-ul Sistemului Electronic de Achiziții Publice a licitațiilor organizate, pe care le prezenta domnului A., împreună cu o minimă documentație privind condițiile de eligibilitate.

Acesta, după studierea ofertei, îi comunica la care dintre licitații participa SC B. SRL, singură sau în condiții de asociere, procentele de asociere fiind stabilite tot de către inculpat, atunci când SC B. SRL era lider de asociere. Cu referire la contractul de asociere cu SC B.B.B. SA, pe relația RN A.A.A. SA - C.C.C.

Caransebeș, martora a precizat că a discutat cu inculpatul A. și după învestirea acestuia ca deputat, deși actele erau semnate de administrator, C. Contrar susținerilor apărării, martora a mai relatat că, după ce inculpatul A. a devenit deputat, ștampila cu impresiunea semnăturii acestuia nu a mai fost folosită la compartimentul pe care îl coordona, fiind predată personal de martoră lui A. Precizările martorei în declarația dată în fața instanței de judecată privind predarea ștampilei cu impresiunile semnăturii lui A. confirmă atât acuzația că inculpatul a semnat ordinele de plată respective, cât și împrejurarea că acesta se implica în coordonarea și derularea activității comerciale a firmei după ce a fost învestit ca deputat.

Susținerile martorei M. privind modalitatea în care se purtau discuțiile cu inculpatul A. referitoare la activitatea SC B. SRL și zilele în care acesta se afla la sediul firmei au fost confirmate și de martora N. care, în perioada februarie 2011- ianuarie 2014, a îndeplinit funcția de contabil și ținea evidența primară a firmei. Referitor la ordinele de plată din 2013 martora N. a arătat că acestea poartă semnătura lui A., însă este posibil ca acestea să fi fost semnate în alb de către inculpat, mod de lucru uzitat la nivelul firmei într-o perioada anterioară, când acesta avea funcția de director general. Totodată, martora a mai arătat că, în vara anului 2013, a aflat de la C., administratorul societății, că are probleme de sănătate.

Martora L., economist la SC B. SRL de la începutul anului 2012, în declarațiile date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești,a arătat că A. nu a mai deținut funcția de director general al societății de la sfârșitul anului 2012, urmare alegerii sale ca deputat. Totodată, martora a susținut că și după învestirea lui A. în funcția de deputat, a continuat să discute cu acesta problemele firmei, motivat de împrejurarea că administratorul societății, C., a suferit un atac cerebral în vara anului 2013, firma avea probleme financiare, iar, pentru linia de credit obținută de firmă, inculpatul a garantat cu bunuri personale (un apartament și două terenuri), context în care acesta a și semnat ordine de plată când existau urgențe sau când administratorul societății, C., nu putea fi contactat.

De asemenea, a relevat împrejurarea că au existat ștampile cu impresiunea semnăturilor lui C. și A., dar care au fost retrase la un moment dat din firmă, inițial, a inculpatului, care nu a mai fost folosită și, ulterior, și cea aparținând lui C., administratorul societății, după derularea cercetărilor în cauză. Martora a mai arătat că atât contractul pentru efectuarea de lucrări la parcarea de la magazinul x din Pitești, încheiat de SC B. SRL cu SC F. SRL, cât și facturile emise de SC E. SA și SC D. SRL au fost semnate de către A. datorită urgenței situației, acesta aflându-se la sediul societății atunci când au venit facturile. Plata pentru lucrările realizate de SC Z.Z. SRL, la o valoare mai mică decât cea menționată în contractul de prestări servicii, a fost efectuată de martoră în urma discuțiilor telefonice purtate cu inculpatul, care i-a comunicat să facă plata pentru trei miliarde cinci sute de milioane lei.

Implicarea inculpatului A. în derularea activității societății SC B. SRL, precum și reprezentarea acesteia în relațiile cu terții a rezultat și din declarațiile martorului M.M., director la SC T.T. SRL. În același sens au fost apreciate și declarațiile martorului L.L., vice-președinte general al SC U.U. SPA pentru România care a arătat că, la momentul când l-a cunoscut pe A., la finele anului 2012-începutul anului 2013, a purtat cu acesta mai multe discuții privind derularea unor viitoare relații comerciale între cele două societății, de fapt, o continuare a colaborării dintre firme, la acel moment, existând un contract privind excavarea și transportul de pământ la gura de metrou Drumul Taberei, aflată în construcție.

Martorul a cunoscut calitatea de deputat a lui A. la momentul când s-au purtat discuțiile enunțate anterior. De asemenea, martorii Y., director tehnic la SC U.U. SPA și D.D.D., consultant tehnic la SC E.E.E. SRL, în declarațiile date au arătat că, în relațiile cu viitori parteneri de afaceri, firma SC B. SRL era reprezentată de A. și D.D.D., cu referire la contractul dintre SC F.F.F. SA, SC G.G.G. SRL și SC B. SRL. Declarațiile martorilor au evidențiat faptul că negocierile în vederea participării la licitații sau încheierea unor contracte erau purtate de A., de întocmirea documentelor de participare la licitații se ocupa martorul D.D.D., actele fiind semnate de C., persoană care nu participa la negocieri, și care, în cele mai multe situații, nu putea fi contactat, dar care transmitea situația lucrărilor prin e-mail, doar scriptic sau semna contractele negociate în împrejurările relatate.

Relevate sub aspect probator au fost apreciate și depozițiile martorilor B.B., director general al SC X.X. SRL și X., director economic la SC H.H.H. SRL, care au arătat că, între societățile pe care le reprezentau și SC B. SRL, au existat mai multe acorduri de asociere, chiar dacă în mare parte nefinalizate, iar atunci când nu puteau să-l contacteze pe C. în derularea contractelor avute cu SC B. SRL (cu referire la extinderea rețelei de apă potabilă în orașul Oțelu M. licitație câștigată în anul 2013) sau pentru lămurirea unor situații apărute la licitațiile la care au participat în asociere, au luat legătura telefonic cu A. pentru a transmite acele informații fratelui său, administratorul societății.

De asemenea, martorul Z., director general al SC G. SRL, în declarațiile din faza de urmărire penală și a judecății, a arătat că îl cunoaște pe A., care îndeplinea funcția de director general al SC B. SRL din anul 2012. Aceeași implicare a inculpatului A. în activitatea societății a fost susținută și de martorul U., director marketing al SC V.V. SA Brăila care în declarațiile din cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, a arătat că a avut mai multe colaborări cu SC B. SRL, care era reprezentată de A. De asemenea, martorul G.G., în declarațiile date, a relevat împrejurările în care s-au semnat contractele de prestări servicii din 2 octombrie 2013 și nr. 18 din 8 noiembrie 2013, având ca obiect consultanță în vederea certificării sau menținerii certificării proiectelor de management conform standardelor certificate de companie și atribuțiile sale în cadrul derulării acestor contracte.

A menționat că unul dintre contracte a fost negociat în mod cert cu A., căruia i-a comunicat prețul serviciilor și a purtat discuții și cu C., ambele contracte fiind semnate și transmise prin poștă electronică, inclusiv cele cu semnătura martorului. Relevante sub aspect probator s-au apreciat și declarațiile martorilor C.C. și O. care, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, au confirmat prezența lui A. la sediul societății de 2 ori pe săptămână, martorul O. arătând, în plus, că în cazul lucrărilor de la Coteana, jud. Olt, la care a participat circa 5 zile, inițial, a fost contactat telefonic de inculpat și, ulterior, a luat legătura cu fratele acestuia, C., la solicitarea inculpatului.

Activitățile desfășurate de inculpatul A. și implicarea sa în activitatea SC B. SRL au fost confirmate și de martorii V., inspector șef la I.I.I. Argeș și A.A., director general al SC J.J.J. SA, care au relevat împrejurările în care inculpatul A. a intervenit în cursul lunii septembrie 2013 pentru obținerea unor informații din programul din Registrul de Evidență a Salariaților pentru SC B. SRL și modalitatea în care acesta a contestat la CN J.J.J. SA procedura desfășurării unei licitații publice la Iași. Astfel, martorul V. a arătat că a fost contactat telefonic de către inculpat pentru urgentarea eliberării documentelor din programul x, deși termenul legal pentru eliberarea actelor era de 30 zile, aspect care rezultă și din conținutul convorbirii telefonice din data de 30 septembrie 2013; martorul A.A.

a relevat modalitatea sesizării de către inculpat, la CN J.J.J. SA, a unor nereguli privind procedura desfășurării unei licitații de la Iași, în cadrul căreia a fost eliminată firma SC B. SRL și faptul că i-a solicitat, în mod direct, să verifice aspectele sesizate. Totodată, în legătură cu intervenția inculpatului A. la I.I.I., relevantă este și depoziția martorului P. din fața instanței, inspector resurse umane în cadrul SC B. SRL. Probatoriul administrat a demonstrat faptul că activitățile inculpatului A., după învestirea sa în funcția de deputat, au vizat nu doar reprezentarea SC B. SRL în relațiile cu terții, în modalitățile descrise anterior, ci și buna organizare și desfășurare a activități societății, în sensul participării la interviurile pentru angajarea personalului din diferite compartimente, controlul și stabilirea unor atribuții concrete pentru lucrătorii de la serviciul financiar contabil.

În acest sens, au fost avute în vedere declarațiile martorei R. care a arătat că, în cursul lunii ianuarie 2014, a susținut în fața inculpatului A. un interviu pentru ocuparea unui post de economist în cadrul societății SC B. SRL, interviu în urma căruia a și fost angajată, contractul de muncă fiind semnat din partea firmei de C. În același sens au fost apreciate și declarațiile martorei D.D. care a arătat că, în luna octombrie 2013, a susținut în fața secretarei „x” un interviu pentru ocuparea unui post de menajeră în cadrul SC B. SRL, pe care l-a și obținut, contractul de angajare fiind semnat de o persoană de la compartimentul personal. La scurt timp, s-a întâlnit și cu deputatul A., care i-a comunicat că în plus trebuie să-i ducă la curățat obiectele de îmbrăcăminte.

În perioada celor trei luni de activitate la sediul firmei, martora a constatat că A. venea la sediul SC B. SRL, unde avea și biroul parlamentar, dar la un etaj superior, de circa 2-3 ori pe săptămână, existând și perioade în care venea o dată pe lună. În biroul pe care deputatul îl ocupa purta discuții cu angajații firmei despre activitatea SC B. SRL, cu doamna M. și contabila „x”, cu privire la desfășurarea licitațiilor, activitățile societății, discuții percepute în mod direct de martoră atunci când aducea în biroul inculpatului bagajele acestuia. Martora a mai relatat că știa de la angajați că cel care conducea în fapt societatea era domnul deputat A., pe fratele acestuia l-a cunoscut în cadrul firmei dar îi servea doar cafeaua.

Relevante sub acest aspect prezintă și depozițiile martorei I.I. care a arătat că, la sfârșitul anului 2013, a participat la un interviu, susținut în fața domnului deputat A., în urma căruia a fost angajată în luna ianuarie 2014, în funcția de inginer constructor, martora susținând că natura și plata serviciilor ce urmau să fie prestate au fost discutate cu A. Totodată, martora a învederat și împrejurarea în care sora deputatului, K.K.K., a încercat să o determine să nu declare la organele judiciare despre faptul că a fost angajată de A. și împrejurările în care a aflat despre distrugerea unor documente la sediul SC B. SRL. Înalta Curte, secția penală, a reținut că singurii martori care au arătat că inculpatul A. nu se ocupa de activitatea SC B. SRL sunt H.H.

și J.J., consilieri ai inculpatului. Declarațiile celor doi martori au fost infirmate de declarațiile angajaților SC B. SRL privind discuțiile avute cu A. în legătură cu activitatea firmei, încheierea și derularea unor contracte de asociere, prestări servicii, referitor la persoana care participa la interviurile organizate pentru ocuparea unui post în cadrul societății, prin urmare, apreciind că sunt făcute pro causa au fost înlăturate.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că activitățile desfășurate de inculpatul A. în negocierea și adjudecarea lucrării de asfaltare a parcării de la magazinul x din Pitești și, în final, semnarea contractului din 08 august 2013, în modalitatea reținută în actul de sesizare și susținută de probatoriul administrat în cauză, conturează exercitarea în fapt de către inculpat a atribuțiilor de administrare și control a SC B. SRL deși, potrivit statutului societății, administrator era C. În legătură cu negocierea contractului, martorul denunțător I., manager de proiect la magazinul x din Pitești, a arătat că, după selectarea ofertei societății SC L.L.L. SRL, care oferise 64 lei/mp și purtarea de discuții cu reprezentantul acestei societăți, martorul E.E., în vederea semnării contractului cu antreprenorul general SC F. SRL, a fost contactat de un coleg, care i-a recomandat pentru efectuarea lucrării firma unui om influent din Pitești care urma să-l contacteze.

La scurt timp a primit o ofertă din partea SC B. SRL, care oferea un preț mai mic de 63 lei/m.p., context în care l-a contactat pe A. pentru a-i comunica că este de acord cu oferta. La momentul purtării acestor discuții cu A., martorul a cunoscut calitatea acestuia de deputat și a fost surprins de atitudinea inculpatului, care i-a comunicat că, dacă încerca să facă lucrarea cu altă firmă, prin poziția și influența politică pe care le avea la acel moment, i-ar fi trimis controale de la instituțiile abilitate și astfel ar fi blocat finalizarea lucrărilor la magazin. Susținerile martorului denunțător I. privind modalitatea în care s-au purtat negocierile cu SC B. SRL au fost confirmate și de martorul E.E., administrator al SC L.L.L.

SRL care a arătat că, în cursul anului 2013, a făcut ofertă de preț către SC J. SA din Pitești pentru efectuarea de lucrări la parcarea și drumul de acces în magazin, oferind 59 lei/m.p. parcare, puls marcaj, martorul afirmând că a aflat că motivul pentru care nu s-a semnat contractul cu firma sa a fost că „s-a intervenit politic” fiind impusă firma SC B. SRL. Relevante,în acest context, au fost apreciate și depozițiile martorului F.F., șef șantier al SC F. SRL, antreprenor general în realizarea lucrării pentru construcția magazinului x din Pitești,care a arătat că pentru efectuarea lucrărilor la parcarea magazinului au fost solicitate oferte de la mai multe societăți comerciale, după primirea acestora s-a făcut o selecție împreună cu reprezentantul SC J. SA, I., apreciind oferta SC L.L.L.

SRL ca fiind cea mai bună, context în care SC F. SRL i-a și transmis administratorului societății, martorul E.E., un draft de contract, semnat de acesta din urmă. Contractul pentru execuția lucrării la parcarea magazinului nu a fost semnat cu această societate, martorul fiind anunțat de I. că beneficiarul lucrării era un alt ofertant, cu referire la firma lui SC B. SRL, ce aparține deputatului A. Martorul a arătat că nu își amintește ca firma SC B. SRL să fi făcut inițial vreo ofertă. De asemenea, martorul S., director de marketing al SC J. SA Bacău a susținut declarația martorului denunțător cu privire la intervenția făcută pentru obținerea lucrării la parcarea magazinului SC J. SA din Pitești.

Implicarea directă a inculpatului A. în negocierile pentru obținerea lucrării pentru parcarea magazinului de către firma SC B. SRL este dovedită și de depozițiile martorului K., reprezentant al SC Z.Z. SRL, care a arătat că, în luna iulie 2013, a fost contactat de A. pentru realizarea acestei lucrări, context în care s-au deplasat împreună la reprezentantul SC J. SA, au purtat o discuție cu I. și au făcut o ofertă de aprox. 60 lei/mp (potrivit ofertei transmise prețul oferit a fost de 63lei/mp fila 219 vol. 6 dosar urmărire penală). În acest condiții,s-a încheiat un contract între SC F. SRL și firma SC B. SRL.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte, secția penală, a reținut că rezultă fără echivoc că intervențiile inculpatului A. în negocierea prealabilă obținerii lucrărilor la parcarea magazinului SC J. SA din Pitești, în modalitatea descrisă, au condus la încheierea contractului din 08 august 2013 dintre SC F. SRL, antreprenor general și SC B. SRL, în valoare de 630.000 lei (63lei/m 2 fără T.V.A.), valoare diminuată cu suma 40.000 lei, fără T.V.A., datorită calității necorespunzătoare a lucrărilor realizate de executant, contractul fiind semnat din partea firmei SC B. SRL chiar de către inculpatul A. Implicarea inculpatului A. în derularea contractului privind efectuarea lucrărilor la parcarea magazinului SC J. SA a fost susținută și de depoziția martorului F.F., care a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul A. la momentul derulării contractului, când s-a stabilit frontul de lucru - delimitarea în teren - iar acesta s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC B. SRL.

Întrucât au existat probleme în execuția lucrării privind calitatea asfaltului folosit de subcontractant, reprezentatul SC J. SA, I., l-a contactat pe A. pentru a rezolva situația, firma SC B. SRL încheind un alt contract cu SC E. SRL, din data de 12 august 2013 privind închirierea unor utilaje pentru firma SC B. SRL fiind aplicată ștampila cu impresiunea de semnătură aparținând administratorului C. Toate aceste împrejurări au fost susținute și de depozițiile martorilor K. și T., director general al SC E. SA. Relevantă sub aspect probator s-a apreciat și declarația martorului N.N., propus de inculpat în apărare, care confirmă parțial împrejurările faptice în care s-a derulat contractul de execuție a lucrării la parcarea magazinului SC J. SA.

În raport de situația de fapt expusă, reținută pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, a contractelor de prestări servicii, asociere încheiate de SC B. SRL cu alte societăți comerciale în derularea unor activități comerciale și/sau participarea la licitații, a contractelor de cesiune de creanță precum și a documentelor de plată semnate de către inculpat, care se coroborează cu transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice, Înalta Curte, Secția penală, a constatat că fapta inculpatului A. care, în perioada ianuarie 2013 - ianuarie 2014, a desfășurat activitățile infracționale concretizate în operațiunile ce intrau în sfera de competență a administratorului de drept/directorului general al SC B. SRL și erau în legătură cu licitațiile organizate și contractele de asociere, execuție sau subcontractare în care societatea menționată avea interese, în scopul obținerii de către inculpat și firma pe care o reprezenta a unor foloase necuvenite (obținerea de către firmă a unor venituri, posibilitatea inculpatului de a-și recupera sumele date cu împrumut firmei și, nu în ultimul rând, obținerea de profit, acesta deținând o cotă de 70% din dividende) întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția, prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată.

În acest context, Înalta Curte, secția penală, a reținut că, în conținutul art. 12 din Legea nr. 78/2000, sunt incriminate faptele de: „efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale”, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din legea specială constă în săvârșirea alternativă a uneia dintre următoarele activități: efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț sau încheierea de tranzacții financiare.

În materie comercială, expresiile „fapt” și „act” de comerț sunt sinonime și sunt întrebuințate concurent. În sens comun, prin operațiuni financiare se înțelege operațiuni ce implică circulația banilor, a creditelor. Actele de comerț (termenul de „fapt” fiind folosit de legiuitor cu același sens) sunt definite în art. 3 pct. 11 C. com., iar în conformitate cu art. 4 din același cod se socotesc, afară de acestea, ca acte de comerț, celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant (persoană juridică de drept comercial sau reprezentanții acesteia care o angajează în relațiile cu terții, printre care și administratorii), dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul în sine.

În considerarea acestor noțiuni, Înalta Curte, Secția penală, a reținut, contrar susținerilor apărării, că prin operațiuni financiare, ca acte de comerț, în accepțiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, având în vedere precizările anterioare, se înțelege desfășurarea oricărei activități apreciată ca act de comerț în raport de prevederile art. 3 pct. 11 și art. 4 C. com., care presupune o plată, o circulație a banilor sau a creditelor. Cu alte cuvinte, orice activitate cu valoare sau finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant.

Susținerea inculpatului A.,în sensul că activitățile desfășurate de acesta, concretizate în operațiunile ce intrau în sfera de competență a administratorului de drept/directorului general al SC B. SRL și erau în legătură cu licitațiile organizate și contractele de asociere, execuție sau subcontractare în care societatea menționată avea interese, precum și aplicarea semnăturii pe anumite documente și instrumente de plată de plată în derularea unor contracte cu alți parteneri nu ar intra sub incidența textului incriminator, nu a putut fi primită, instanța de fond reținând că, dacă aceasta ar fi fost rațiunea legiuitorului, atunci s-ar fi limitat doar la expresia „operațiuni financiare” fără a mai adăuga și mențiunea „ca acte de comerț”.

Efectuarea de operațiuni financiare are relevanță penală și poate constitui element material al infracțiunii numai dacă sunt săvârșite ca acte de comerț și sunt incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, iar incompatibilitatea trebuie să rezulte din lege. De asemenea, interpretarea textului și din perspectiva scopului urmărit conduce la aceeași concluzie, în sensul că prin incriminarea faptei se urmărește ocrotirea relațiilor sociale referitoare la onestitatea, cinstea persoanelor care, datorită funcției, atribuției sau însărcinării primite, trebuie să se abțină de la efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale.

Ansamblul probator analizat a dovedit implicarea inculpatului A. în administrarea și reprezentarea SC B. SRL, activitățile sale depășind limita unui interes pasiv pentru activitatea firmei conferit de calitatea de asociat, relevat de modul în care se implica în identificarea de noi parteneri, discutarea termenilor semnării și derulării contractelor, supravegherea și controlul exercitat asupra participării la licitație a societății, în stabilirea cotelor de asociere, efectuării plăților prin dispozițiile directe și controlul angajaților din serviciul financiar contabil al societății, încheierea contractelor de cesiune de creanță, natura dispozițiilor date în mod direct angajaților societății, inclusiv participarea acestuia la interviuri pentru angajarea de personal în diferite compartimente de activitate a firmei, implicarea directă în rezolvarea unor probleme legate de recepția unor lucrări, aspecte care conturează calitatea de reprezentant și administrator de fapt a inculpatului în cadrul SC B. SRL, societate în care C. era persoana care doar semna în unele situații documentele pentru a da aparență legală acțiunilor inculpatului.

Prin urmare, Înalta Curte, Secția penală, a constatat că pentru ca operațiunile financiare, ca acte de comerț, să poată constitui elementul material al infracțiunii, legea impune condiția ca ele să fie incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește făptuitorul. Cu alte cuvinte, efectuarea de operațiuni finaciare are relevanță penală și poate constitui element material al infracțiunii numai dacă sunt săvârșite ca acte de comerț și sunt incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, iar incompatibilitatea trebuie să rezulte din lege.

Cu privire la apărările formulate de inculpat în sensul că după învestirea sa în funcția de deputat, atât relațiile cu terții cât și deciziile privind buna desfășurare a activității SC B. SRL au fost stabilite de către fratele său, C., iar discuțiile purtate de inculpat cu M. sau L. au fost determinate de împrejurări obiective, respectiv faptul că administratorul societății (fratele său) a suferit un atac cerebral și era necesară semnarea unor contracte negociate de acesta, de către un reprezentant al societății pentru a nu se ajunge la situația imposibilității desfășurării activității societății, inculpatul fiind și acționar majoritar, Înalta Curte, secția penală, a constatat că nu sunt susținute de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, s-a constatat că atât angajații societății SC B. SRL, cât și reprezentanții unor societăți comerciale care au derulat relații contractuale sau de altă natură cu societatea, au confirmat împrejurarea că cel care reprezenta societatea în relațiile cu terții și stabilea, în linii generale, încheierea unor contracte de prestării servicii sau limitele asocierii era inculpatul A., ulterior documentele erau semnate din partea SC B. SRL de C., persoană pe care însă nu au cunoscut-o și cu care nu au purtat vreo discuție în derularea relațiilor comerciale, primind doar documente transmise de pe e-mailul aparținând acestuia.

Totodată,Înalta Curte, Secția penală, a reținut că situația medicală a lui C. a fost cunoscută de mai mulți martori audiați în cauză, martori care nu au putut da alte detalii cu privire la afecțiunile de care acesta a suferit, iar din actele medicale depuse de apărare la dosar a rezultat doar împrejurarea că acesta a suferit un accident vascular (în luna iulie 2013), fără a face dovada perioadei în care s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a-și desfășura activitatea la firmă, în contextul în care martorii audiați au arătat că acesta a venit la sediul firmei și le-a comunicat că are probleme medicale, iar o parte a contractelor/actelor reținute de instanță în dovedirea acuzației aduse inculpatului, deși au fost încheiate în aceeași perioadă apreciată de apărare ca o situație de excepție și obiectivă, au fost semnate atât de către C., cât și de către inculpatul A. Prin urmare, Înalta Curte, secția penală, nu a putut reține apărarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât exista posibilitatea legală a delegării atribuțiilor administratorului unei alte persoane, în condițiile în care afecțiunile medicale nu i-ar fi permis acestuia să mai desfășoare o activitate corespunzătoare în cadrul firmei și nu impunea implicarea inculpatului A. În consecință, fiind dovedit că activitățile desfășurate de inculpatul A. în modalitate reținută de instanță,

constituie operațiuni comerciale ca acte de comerț, dată fiind calitatea sa de deputat în Parlamentul României, în perioada de referință (ianuarie 2013-ianuarie 2014) acesta aflându-se în stare de incompatibilitate legală, astfel cum rezultă din prevederile art. 82 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, fiind astfel îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată.

Totodată, apărarea inculpatului privind lipsa intenției directe cerută de textul incriminator nu a putut fi primită, instanța de fond reținând că întrucât incriminarea faptei asimilate infracțiunilor de corupție, prevăzute de art. 12 lit. a) din legea specială, nu constituie o protejare a patrimoniului, ci vizează împiedicarea persoanelor menționate în art. 1 lit. a) din lege să-și trafice funcția.

Or, inculpatul A. îndeplinea o funcție definită în art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, iar potrivit dispozițiilor art. 2 din aceeași lege, persoanele menționate în art. 1, printre acestea fiind și cele care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, sunt obligate să îndeplinească atribuțiile ce le revin în exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și normelor de conduită profesională, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile sau însărcinările primite pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Prin urmare, a reținut Înalta Curte, secția penală, caracterul necuvenit rezidă tocmai din faptul că inculpatul a efectuat operațiuni financiare ca acte de comerț, aflat în stare de incompatibilitate legală atrasă de funcția de demnitate publică pe care o deținea la acel moment, neavând relevanță sub aspectul existenței infracțiunii și al elementului intențional motivul pentru care a efectuat acele operațiuni. Totodată, Înalta Curte, secția penală, nu a putut primi nici apărarea inculpatului A. în sensul că semnarea ordinelor de plată pentru SC B. SRL nu reprezintă operațiuni financiare ca acte de comerț, în contextul în care această împrejurare nu a fost reținută ca o faptă distinctă în sarcina inculpatului, ci pentru a reliefa siguranța acestuia în acțiunile întreprinse pentru exercitarea de facto a atribuțiilor ce reveneau administratorului și directorului general al societății în relațiile cu terții și buna administrare a societății.

În susținerea apărării și a soluției de achitare, întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen., inculpatul A. a mai invocat lipsa unor elemente probatorii care să dovedească acuzațiile aduse prin actul de inculpare precum și împrejurarea că unele probe administrate au fost interpretate trunchiat de către procuror și în defavoarea inculpatului, în condițiile în care aceste probe nu sunt convingătoare în acuzare iar orice îndoială profită inculpatului. Totodată, a mai invocat și împrejurarea că declarațiile unor persoane audiate în cursul urmăririi penale și care erau în favoarea inculpatului nu au fost avute în vedere de procuror la momentul formulării acuzațiilor, cu referire la martorii M.M.M., N.N.N., O.O.O.

și P.P.P. Înalta Curte, secția penală, contrar celor susținute de apărare, a constatat ă că, în cauză, declarațiile martorilor audiați M., L., N., R., D.D., X., G.G., I.I., D.D.D., T., B.B., A.A., K.K. și L.L. au oferit date complete și suficiente cu privire la activitățile desfășurate de inculpatul A. în cadrul societății și în exercitarea atribuțiilor ce reveneau administratorului de drept dar și în relațiile cu terții, iar acestea se coroborează cu celelalte mijloace de probă, astfel cum s-a reținut în considerentele sentinței și dovedesc cu certitudine că inculpatul era în fapt administratorul SC B. SRL și nu fratele acestuia.

În acest context, Înalta Curte, secția penală, a apreciat ca fiind relevante declarațiile martorelor M. și L. care au arătat că persoana care administra în fapt firma SC B. SRL era inculpatul A. care le comunica la ce licitații să participe societatea, singură sau în asociere, era persoana care dispunea cu privire la cota de participare în cazul asocierilor și plățile ce trebuiau efectuate către partenerii comerciali sau alte instituții. Martorele au precizat, totodată că aveau cunoștință de împrejurarea că administratorul C. a suferit un accident și nu se mai putea ocupa de societate, activitatea acestuia fiind oricum secundară în raport cu cea a inculpatului.

În același sens au fost reținute și declarațiile martorei N., care a relevat împrejurările în care efectua plățile ori ridica sume de bani din bancă; declarațiile martorilor P., Z., A.A., F.F., care au relevat implicarea inculpatului A. în activitatea societății și relațiile contractuale cu terții, precum și rolul secundar al administratorului de drept C., care doar semna actele în unele situații; declarațiile martorilor L.L., G.G., X., D.D. etc. care, de asemenea, confirmă rolul secundar al lui C. în cadrul societății și implicarea inculpatului în activitatea firmei (inclusiv în angajare de personal) dar și în relațiile cu terții. Prin urmare, aprecierea instanței asupra vinovăției inculpatului în comiterea faptei prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, republicată, pentru care a fost trimis în judecată s-a întemeiat pe probe certe care au înfrânt prezumția de nevinovăție.

Susținerile apărării că, în formularea acuzațiilor, procurorul a redat trunchiat depozițiile unor martori și le-a interpretat în defavoarea inculpatului, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate. Astfel, instanța de fond a reținut că martorii indicați de apărare, menționați și în citativul rechizitoriului, au fost audiați de către instanța de judecată, aceștia și-au menținut declarațiile din cursul urmăririi penale și au făcut chiar unele completări sau precizări cu privire la aspectele relatate anterior în legătură cu împrejurările exercitării, de către inculpatul A., a atribuțiilor administratorului de fapt/directorului general al SC B. SRL, în perioada ianuarie 2013 - ianuarie 2014, în care avea și calitatea de deputat în Parlamentul României.

De asemenea, Înalta Curte, secția penală, a constatat că împrejurarea că o parte dintre persoanele audiate în calitate de martori în cursul urmăririi penale (M.M.M., N.N.N., O.O.O. și P.P.P.), nu au mai fost menționate în citativul actului de sesizare a instanței și, ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești nu au fost audiate, fiind respinsă cererea de probe formulată de inculpat în acest sens, nu poate conduce la concluzia că au fost administrate probe doar în defavoarea inculpatului, astfel cum susține apărarea. În acest context, instanța de fond a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene de Justiție, care a statuat că dreptul înscris în art. 6 parag.

3 lit. d) din Convenție nu este un drept absolut, el neputând să confere acuzatului dreptul de a convoca orice martor, judecătorul național având o marjă largă de apreciere în ceea ce privește oportunitatea citării unui martor al apărării, cu condiția ca martorii acuzării să fie convocați cu respectarea acelorași condiții. Raportat la cauza dedusă judecății, Înalta Curte, secția penală, a constatat că acest argument este lipsit de substanță, în condițiile în care apărarea nu a indicat n