Secțiunea a treia Cerere nr. 8456/05 prezentată de Vasile SANDU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 11 decembrie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președintele, C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, I. Ziemel, judecătorii mei, și grefierul secțiunii S. Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea formulată anterior la 22 februarie 2005, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. Reclamantul, dl Vasile Sandu, este un cetățean român, născut în 1924 și rezident în Tătaruși. Guvernul român (atîlul) este reprezentat de agentul său, dl R. H. Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 octombrie 1993, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Pașcani cu privire la o acțiune împotriva A.N. cu privire la un teren de 400 m La Tribunalul de Primă Instană din Pașcani din 3 februarie 1994, la cererea A.N., Tribunalul de Primă Instană din Pașcani a dispus suspendarea cauzei până la data pronunțării unei decizii într-o procedură în litigiu administrativ pe care aceasta din urmă o susinea pentru anularea procesului verbal de punere în în d i s p o zi ț i e a reclamantului de pe teren în litigiu. La cererea reclamantului, procedura a fost reluată la 17 noiembrie 1994 și, ca urmare a unei hotărâri înainte de a se pronunța legea din 25 ianuarie 1995 a Curții Supreme de Justiție, cauza a fost retrimisă rolului Tribunalului de Primă Instanță din Suceava ca motiv de suspiciune legitimă. La data de 30 martie 1995, Tribunalul de Primă Instanță din Suceava nota că A.N. a depus, de asemenea, un proces-verbal de punere în posesie a unui teren și, pentru a clarifica faptele, a efectuat un raport de competență. La 5 iunie 1995, instanța a dispus suspendarea cauzei, cu condiția ca părțile să nu fi furnizat titluri de proprietate pe teren în litigiu. La 5 octombrie 1995, autoritățile au eliberat reclamantului un titlu de proprietate, dar acesta din urmă a trebuit să inițieze o procedură civilă prin modificarea erorilor menționate în acest titlu și apoi să facă demersuri pentru ca un nou titlu de proprietate să-i fie acordat de administrația locală. La 27 iulie 1997, Tribunalul de Primă Instanță din Suceava a reînceput procedura în revendicare, dar a suspendat-o din nou la 9 ianuarie 1998, constatând că reclamantul nu a depus titlul de proprietate în cauză. La 12 mai 1998, reclamantul a depus la dosar titlul de proprietate și instanța de primă instanță din Suceava a reînceput examinarea cauzei. În iunie 1998 și 10 noiembrie 1998, tribunalul a amânat procedura pentru ca expertul să prezinte o versiune revizuită a raportului de expertiză solicitat în martie 1995. După ce Tribunalul de Primă Instanță din Suceava a suspendat de trei ori examinarea cauzei, printr-o hotărâre din 29 noiembrie 2000, Tribunalul de Primă Instanță din Suceava a făcut parte din acțiunea reclamantului pentru ceea ce era o parcelă de 235 m din terenul revendicat. Cele două părți au luat o hotărâre împotriva acestei hotărâri în fața tribunalului departamental din Suceava. După ce a amânat cauza de șapte ori între noiembrie 2001 și octombrie 2002 pentru ca un raport de expertiză să fie realizat, printr-o decizie din 22 octombrie 2002, tribunalul departamental a respins apelurile părților ca fiind nefondate. Printr-o hotărâre din 27 martie 2003, tribunalul din Suceava a dat dreptul la recursul formulat de reclamant și a respins decizia menționată anterior, considerând că tribunalul județean nu a încheiat fondul cauzei. O nouă decizie de respingere a cererii reclamantului pronunțată la data de 22 octombrie 2003 de către tribunalul județ din Suceava a fost ruptă cu trimitere printr-o hotărâre din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului de apel din Suceava. În urma unui litigiu cu privire la instanța competentă pentru judecarea cauzei, printr-o hotărâre definitivă din 18 mai 2006, tribunalul de apel al lui Suceava a primit recursul formulat de reclamant și, pe fond, și-a primit în totalitate acțiunea în revendicare a terenului de 400 m GRIEFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii în revendicare. Pe baza aceluiași articol, acesta se plânge că procedura în cauză este legală. ÎN Â 12 iunie 2007, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. La 11 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Subsemnatul, Vasile Sandu, nota că guvernul român este pregătit să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 4 800 (patru mii opt sute) de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 12 noiembrie 2007, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent al guvernului român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declar că guvernul român oferă domnului Vasile Sandu, cu titlu gratuit, suma de 4 800 (patru mii opt sute) de euro în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bo Õjan Dl Zupančič Modulul Președinte
Requête n
o
8456/05
présentée par Vasile SANDU
contre la Roumanie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 11 décembre 2007 en une chambre composée de
:
MM.
B.M. Zupančič,
président,
M
mes
E. Fura-Sandström,
MM.
David Thór Björgvinsson,
M
me
juges,
et de M. S.
Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 22 février 2005,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Vasile Sandu, est un ressortissant roumain, né en 1924 et résidant à Tătăruși. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. R. H. Radu, du ministère des Affaires étrangères.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 5 octobre 1993, le requérant saisit le tribunal de première instance de Pașcani d’une action contre A.N. en revendication d’un terrain de 400 m
2
.
A l’audience du 3 février 1994, sur demande de A.N., le tribunal de première instance de Pașcani ordonna le sursis de l’affaire jusqu’à la date du prononcé d’une décision dans une procédure en contentieux administratif que ce dernier soutenait avoir engagée pour faire annuler le procès
‑
verbal de mise en possession du requérant du terrain litigieux.
Sur demande du requérant, la procédure fut reprise le 17 novembre 1994 et, suite à un jugement avant dire droit du 25 janvier 1995 de la Cour suprême de justice, l’affaire fut renvoyée au rôle du tribunal de première instance de Suceava pour cause de suspicion légitime.
A l’audience du 30 mars 1995, le tribunal de première instance de Suceava nota que A.N. avait également déposé un procès-verbal de mise en possession d’un terrain et, afin d’éclaircir les faits, ordonna la réalisation d’un rapport d’expertise. Le 5 juin 1995, le tribunal ordonna le sursis de l’affaire, constatant que les parties n’avaient pas fourni de titres de propriété sur le terrain litigieux.
Le 5 octobre 1995, les autorités délivrèrent au requérant un titre de propriété, mais ce dernier dut engager une procédure civile en modification des erreurs figurant dans ce titre et ensuite faire des démarches pour qu’un nouveau titre de propriété lui soit octroyé par l’administration locale.
Le 27 juillet 1997, le tribunal de première instance de Suceava reprit la procédure en revendication, mais la suspendit à nouveau le 9 janvier 1998, constatant que le requérant n’avait pas déposé le titre de propriété en cause.
Le 12 mai 1998, le requérant versa au dossier le titre de propriété et le tribunal de première instance de Suceava reprit l’examen de l’affaire. Les 22
juin 1998 et 10 novembre 1998, le tribunal ajourna la procédure pour que l’expert remette une version révisée du rapport d’expertise demandé en
mars
1995.L’expert répliqua que le tribunal pouvait obtenir le rapport d’expertise qu’il avait déposé au bureau des experts en juillet 1995, estimant qu’il n’y avait pas de raisons pour que l’expertise soit actualisée.
Après avoir sursis trois fois l’examen de l’affaire, par un jugement du 29
novembre 2000, le tribunal de première instance de Suceava fit droit en partie à l’action du requérant pour ce qui était d’une parcelle de 235 m
2
du terrain revendiqué.
Les deux parties interjetèrent appel contre ce jugement devant le tribunal départemental de Suceava. Après avoir ajourné l’affaire sept fois entre
novembre 2001 et octobre 2002 pour qu’un rapport d’expertise soit réalisé, par une décision du 22 octobre 2002, le tribunal départemental rejeta les appels des parties comme mal fondés.
Par un arrêt du 27 mars 2003, la cour d’appel de Suceava fit droit au recours formé par le requérant et cassa avec renvoi la décision susmentionnée, considérant que le tribunal départemental n’avait pas tranché le fond de l’affaire.
Une nouvelle décision de rejet de l’appel du requérant rendue le 22
octobre 2003 par le tribunal départemental de Suceava fut cassée avec renvoi par un arrêt du 17 novembre 2004 de la cour d’appel de Suceava.
Après un contentieux concernant la juridiction compétente pour juger l’affaire, par un arrêt définitif du 18 mai 2006, la cour d’appel de Suceava fit droit au recours formé par le requérant et, sur le fond, accueillit en intégralité son action en revendication du terrain de 400 m
2
.
1.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure en revendication.
2.
Sur la base du même article, il se plaint de l’iniquité de la procédure en cause.
Le 12 juin 2007, le greffe a envoyé aux parties des déclarations en vue d’un règlement amiable de l’affaire.
Le 11 juillet 2007, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné, Vasile Sandu, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 4
800 (quatre mille huit cents) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exemptes de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
Le 12 novembre 2007, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Răzvan-Horațiu Radu, agent du gouvernement roumain auprès de la Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Vasile Sandu, à titre gracieux, la somme de 4 800 (quatre mille huit cents) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exemptes de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago
Quesada
Boštjan M.
Zupančič
Greffier
Président