ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2622/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2622/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 212 din 12 decembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a constatat admisibilitatea aplicării

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe

inculpatul T.R.C.

A fost condamnat

inculpatul T.R.C., la următoarele pedepse:

reprezentând pedeapsă principală și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. reprezentând pedeapsa

complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de organizare, conducere sau

finanțare a faptelor prev. la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000, prevăzută și

pedepsită de art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c și art. 76 lit. b C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.

64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. (dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă

accesorie.

reprezentând pedeapsă principală și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. reprezentând pedeapsa

complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup

infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) și (3)

raportat la art. 2 alin. (1) lit. a, lit. b pct. 11 și lit. c pct. 3 din Legea

nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., art. 320

1

alin. 7

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c și art. 76 lit. c C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.

64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă

accesorie.

Conform art. 33 lit.

a) C. pen., s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente, iar în

temeiul art. 34 alin. (1) lit. b și alin. (2) C. pen. și art. 35 alin. (1) și

(3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea,

inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a

II-a și lit. b C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 71

alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.

64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. (dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă

accesorie.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada reținerii și arestării

preventive a inculpatului, de la 19 aprilie 2012 la 17 octombrie 2012, pus în

libertate prin Decizia penală nr. 1.021 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel

Suceava, când s-a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi

localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen.

S-a menținut măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, conf. prev. art. 145 C.

proc. pen., dispusă prin Decizia penală nr. 1.021 din 17 octombrie 2012 a

Curții de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.R.C., zis

"D.", a sumei de 3.350,21 euro.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor

bunuri folosite în activitatea infracțională: un telefon mobil marca Sony

Ericsson W205, seria IMEI Y având încorporată cartela Orange seria X1, cartela

Cosmote seria X2, pin X3, cartela Cosmote seria X4, pin X5, cartela Lebara

Mobile seria X6, un laptop marca Acer Aspire 5670, de culoare argintiu cu

negru, seria X7, uzat moral, lipsă tasta ","(virgulă), având

introdusă bateria seria X8, cooler defect și prevăzut cu suport pentru răcire

și încărcător, toate bunurile fiind sigilate cu sigiliul MI nr. 25756, bunuri

ce se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Suceava a reținut că, la sfârșitul anului 2011 -

începutul anului 2012 inculpatul T.R.C. a constituit un grup infracțional

organizat transnațional împreună cu o persoană despre care se bănuiește că ar

fi numitul J.G. și inculpații Ș.A. și F.G., cu scopul de a racola persoane

dispuse să efectueze transporturi internaționale de droguri, pentru obținerea

de beneficii financiare personale.

La acest grup a

aderat în cursul lunii februarie 2012 numitul L.D.O., care a acceptat să

efectueze un transport în beneficiul unei rețele internaționale de traficanți

de droguri care acționau în Peru și Olanda.

Activitatea

infracțională a grupului a fost inițiată de cetățeanul străin, bănuit în urma

denunțului formulat de inculpatul T.R.C. ca fiind slovacul J.G., care, pe

fondul contactelor avute cu traficanți de droguri din Lima, i-a propus

inculpatului să racoleze persoane dispuse să efectueze transporturi de droguri

pe ruta Peru - Olanda pentru sume de până la 5.000 euro care urmau să fie

împărțite între cei ce găseau curierul și acesta din urmă, toate cheltuielile

de deplasare urmând să fie suportate de beneficiarii transportului, cu includerea

taxelor de pașaport, biletelor de transport, cazare și masa zilnică.

Inculpatul T.R.C. i-a

solicitat cooperarea inculpatului Ș.A. care, după ce a abordat mai multe

persoane, l-a racolat pe numitul L.D.O., promițându-i acestuia suma de 4.000 de

euro pentru un transport.

Inculpatul T.R.C. a

primit de la persoana de legătură suma totală de 3.350,21 euro prin serviciile

W.U. și M.G., din care o parte i-a dat inculpatului Ș.A. să-i remită la rândul

său numitului L.D.O. în vederea obținerii pașaportului în regim de urgență și

pentru cheltuielile necesare deplasării la București și de aici la Lima, cu

escală la Amsterdam.

L.D.O. a obținut la

data de 20 februarie 2012 pașaportul simplu temporar, iar inculpatul Ș.A. i-a

înmânat biletele de avion cumpărate de către inculpatul T.R.C.

La data de 24

februarie 2012, L.D.O., conform instrucțiunilor date de T.R.C., dar transmise

prin mijlocirea inculpatului Ș.A., s-a deplasat cu trenul pe ruta Suceava Nord

- București, unde s-a îmbarcat în avion pe ruta București - Amsterdam, cu

destinația finală Lima.

Înainte de a porni la

drum, curierul a fost instruit de Ș.A., iar ulterior telefonic de inculpatul

T.R.C., cum să procedeze pentru a ajunge la destinație și pentru a intra în

legătură cu persoana care a intermediat transportul, identificată de T.R.C. ca

fiind J.G., căreia îi revenea sarcina de a-l prelua de la aeroportul din Lima

și a asigura efectuarea transportului, însoțindu-l ulterior înapoi în Olanda,

pentru predarea drogurilor.

Numitul L.D.O. avea

rezervare pentru plecare cu A.F.O.K.L.M.R.D.A., cu zborul 8227, din data de 26

februarie 2012, pe ruta Amsterdam - Paris (Aeroportul C.G.) și cu zborul 0480,

din aceeași dată de pe Aeroportul C.G. spre Lima (Peru).

La întoarcere,

numitul L.D.O. avea rezervare cu firma de transport A.F.O.K.L.M.R.D.A., zbor

0744 pe ruta Lima - Amsterdam, cu plecare la data de 03 martie 2012, ora

09:15:00 P.M., și sosire la data de 04 martie 2012, ora 03:30:00 P.M.

Ajuns la Amsterdam,

L.D.O. a pierdut cursa la care avusese făcută rezervarea și inculpatul T.R.C.

i-a trimis bani prin intermediul inculpatului Ș.A. în vederea obținerii unui

alt bilet de avion, bani pe care i-a primit de la coinculpatul F.G., care avea

cunoștință de activitate desfășurată pentru organizarea transportului și care a

sprijinit activitatea grupului, fiind prieten din copilărie cu inculpatul

T.R.C.

La data de 27

februarie 2012, ora 09:58, inculpatul Ș.A. i-a trimis prin W.U. numitului

L.D.O. aflat în Amsterdam suma de 109 euro, iar în aceeași zi i-a mai trimis o

sumă de aproximativ 50 de euro prin intermediul martorului E.S.

Ca urmare a

activității întreprinse de autoritățile române în cooperare cu cele olandeze și

peruane, cărăușul L.D.O. a fost arestat la data de 03 martie 2012 pe Aeroportul

Internațional "J.C." din Lima, după ce preluase drogurile și urma să

se îmbarce pentru Olanda, având îngurgitată cantitatea de 46 capsule cocaină

alcaloidă totalizând 1.100 grame.

Deoarece planul

infracțional suferise o modificare datorată sosirii cu întârziere la Lima a

cărăușului, iar arestarea sa nu era cunoscută de membrii grupului, inculpatul

T.R.C. s-a deplasat la cererea persoanei de legătură la Amsterdam pentru a-l

prelua pe L.D.O., care însă nu se afla în avion.

După ce în final s-a

aflat de arestarea lui L.D.O., mediatizată de ziarele din Peru, persoana

identificată de T.R.C. ca fiind slovacul J.G., i-a cerut inculpatului să

găsească alți curieri, dar activitatea infracțională a fost stopată prin

reținerea inculpaților T.R.C., Ș.A. și F.G. de către autoritățile judiciare române.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul T.R.C., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 31

din 28 februarie 2013 a admis apelul declarat de inculpatul T.R.C., zis

"D." împotriva Sentinței penale nr. 212 din 12 decembrie 2012 a

Tribunalului Suceava.

A desființat în parte

sentința apelată și în rejudecare:

A descontopit

pedepsele aplicate inculpatului prin sentința apelată.

A redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului T.R.C., zis "D.", pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000 și pedepsită de art. 10

din același act normativ, rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 alin. (1) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani

închisoare.

A redus pedeapsa

principală aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 11 și lit. c)

pct. 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80

alin. (1) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., de la 3 ani închisoare

la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate

inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani

închisoare.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței care nu au fost contrare deciziei de față.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a

reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate în cauză; faptele

săvârșite de inculpat fiind corect încadrate din punct de vedere juridic.

S-a mai reținut că în

ceea ce privește critica adusă sentinței apelate în sensul că în mod greșit nu

i-a fost aplicată inculpatului reducerea legală de pedeapsă care rezidă din

prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2003, aceasta nu poate fi primită, atâta

timp cât, la acest moment, din materialul probator aflat la dosarul cauzei, în

afara propriului denunț, nu rezultă probe certe din care să rezulte că persoana

de legătură este cu adevărat J.G., acest lucru putându-se stabili eventual în

urma primirii răspunsului autorităților peruane la cererea de comisie

rogatorie.

Având în vedere

atitudinea de cooperare pe care inculpatul a avut-o în cursul urmăririi penale,

curtea a dat eficiență sporită dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.,

dispoziții care au fost reținute în mod corect de prima instanță.

Împotriva acestei

decizii, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc.

pen. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul T.R.C.

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că prin motivele scrise de recurs depuse la

dosar (filele 1 - 7), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, în temeiul art. 385

1

,

art. 385

4

C. proc. pen. cu referire la art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. a considerat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și

netemeinică, prin aceasta făcându-se o greșită aplicare a legii sub aspectul

cuantumului pedepselor aplicate inculpatului.

S-a considerat că

instanța de apel nu a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate

inculpatului T.R.C., decizia penală susmenționată fiind netemeinică, în ce

privește pedepsele aplicate acestui inculpat care sunt mult prea blânde, sub

aspectul cuantumului în raport cu gravitatea deosebită a faptelor comise de

acesta.

S-a considerat că,

instanța de apel nu a analizat în profunzime activitatea infracțională a

grupului, s-a învederat instanței de recurs să constate că, activitatea

infracțională a grupului a fost inițiată de cetățeanul străin, bănuit în urma

denunțului formulat de inculpatul T.R.C. ca fiind slovacul J.G., care, pe

fondul contactelor avute cu traficanți de droguri din Lima, i-a propus

inculpatului să racoleze persoane dispuse să efectueze transporturi de droguri

pe ruta Peru - Olanda pentru sume de până la 5.000 euro care urmau să fie

împărțite între cei ce găseau curierul și acesta din urmă, toate cheltuielile

de deplasare urmând să fie suportate de beneficiarii transportului, cu

includerea taxelor de pașaport, biletelor de transport, cazare și masa zilnică.

Inculpatul T.R.C. i-a

solicitat cooperarea inculpatului Ș.A. care, după ce a abordat mai multe

persoane, l-a racolat pe numitul L.D.O., promițându-i acestuia suma de 4.000 de

euro pentru un transport.

Inculpatul T.R.C. a

primit de la persoana de legătură suma totală de 3.350,21 euro prin serviciile

W.U. și M.G., din care o parte i-a dat inculpatului Ș.A. să-i remită la rândul

său numitului L.D.O. în vederea obținerii pașaportului în regim de urgență și

pentru cheltuielile necesare deplasării la București și de aici la Lima, cu

escală la Amsterdam.

L.D.O. a obținut la

data de 20 februarie 2012 pașaportul simplu temporar nr. X, iar inculpatul Ș.A.

i-a înmânat biletele de avion cumpărate de către inculpatul T.R.C.

La data de 24

februarie 2012, L.D.O., conform instrucțiunilor date de T.R.C., dar transmise

prin mijlocirea inculpatului Ș.A., s-a deplasat cu trenul pe ruta Suceava Nord

- București, unde s-a îmbarcat în avion pe ruta București - Amsterdam, cu

destinația finală Lima (bilet nr. X).

Înainte de a porni la

drum, curierul a fost instruit de Ș.A., iar ulterior telefonic de inculpatul

T.R.C., cum să procedeze pentru a ajunge la destinație și pentru a intra în

legătură cu persoana care a intermediat transportul, identificată de T.R.C. ca

fiind J.G., căreia îi revenea sarcina de a-1 prelua de la aeroportul din Lima

și a asigura efectuarea transportului, însoțindu-1 ulterior

înapoi în Olanda, pentru predarea drogurilor.

Numitul L.D.O. avea

rezervarea X, pentru plecare cu A.F.O.K.L.M.R.D.A., cu zborul Y, din data de 26

februarie 2012, pe ruta Amsterdam - Paris (Aeroportul C.G.) și cu zborul Z, din

aceeași dată de pe Aeroportul C.G. spre Lima (Peru).

La întoarcere,

numitul L.D.O. avea rezervare cu firma de transport A.F.O.K.L.M.R.D.A., zbor Y1

pe ruta Lima - Amsterdam, cu plecare la data de 03 martie 2012, ora 09:15:00

P.M., și sosire la data de 04 martie 2012, ora 03:30:00 P.M.

Ajuns la Amsterdam,

L.D.O. a pierdut cursa la care avusese făcută rezervarea și inculpatul T.R.C.

i-a trimis bani prin intermediul inculpatului Ș.A. în vederea obținerii unui

alt bilet de avion, bani pe care i-a primit de la coinculpatul F.G., care avea

cunoștință de activitate desfășurată pentru organizarea transportului și care a

sprijinit activitatea grupului, fiind prieten din copilărie cu inculpatul

T.R.C.

La data de 27

februarie 2012, ora 09:58, inculpatul Ș.A. i-a trimis prin W.U. numitului

L.D.O. aflat în Amsterdam suma de 109 euro, iar în aceeași zi i-a mai trimis o

sumă de aproximativ 50 de euro prin intermediul martorului E.S.

Ca urmare a

activității întreprinse de autoritățile române în cooperare cu cele olandeze și

peruane, cărăușul L.D.O. a fost arestat la data de 03 martie 2012 pe Aeroportul

Internațional "J.C." din Lima, după ce preluase drogurile și urma să

se îmbarce pentru Olanda, având îngurgitată cantitatea de 46 capsule cocaină

alcaloidă totalizând 1.100 grame.

Deoarece planul

infracțional suferise o modificare datorată sosirii cu întârziere la Lima a

cărăușului, iar arestarea sa nu era cunoscută de membrii grupului, inculpatul

T.R.C. s-a deplasat la cererea persoanei de legătură la Amsterdam pentru a-1

prelua pe L.D.O., care însă nu se afla în avion.

După ce în final s-a

aflat de arestarea lui L.D.O., mediatizată de ziarele din Peru, persoana

identificată de T.R.C. ca fiind slovacul J.G., i-a cerut inculpatului să

găsească alți curieri, dar activitatea infracțională a fost stopată prin

reținerea inculpaților T.R.C., Ș.A. și F.G. de către autoritățile judiciare

române.

Parchetul a

considerat că, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului nu este de natură a

realiza scopurile menționate în art. 52 C. pen., respectiv reeducarea

inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, că în mod greșit

instanța de apel a acordat eficiență sporită dispozițiilor art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen. ceea ce a determinat reducerea pedepsei aplicată inculpatului,

în condițiile în care pentru a realiza finalitatea urmărită, pedeapsa aplicată,

prin felul și măsura sa trebuie să reflecte gravitatea faptei, gradul de

vinovăție și periculozitatea făptuitorului, să fie justă și echitabilă,

reținerea sau nu a circumstanțelor atenuante în sarcina inculpaților trebuind

să fie apreciată în raport cu pericolul social concret al faptelor comise, cu

ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, cu urmările

produse sau care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului.

Față de gravitatea

deosebită a faptelor comise de inculpat, modul de concepere a activității

infracționale, s-a considerat că pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor și

scopului pedepsei, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

inculpatului T.R.C., instanța de apel ar fi trebuit să se orienteze la pedepse

cu închisoarea cu executare îndreptate spre maximul special prevăzut de lege.

Astfel, s-a apreciat

că, instanța trebuia să țină seama de dispozițiile părții generale ale C. pen.,

de limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite (modul și

mijloacele de săvârșire a faptei, în funcție de importanța valorii sociale

vătămate, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, etc), de persoana

inculpatului (de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală).

S-a mai apreciat că,

în ceea ce privește persoana inculpatului, instanța trebuia să adapteze

pedeapsa pentru a asigura constrângerea și reeducarea acestuia în funcție de

personalitatea sa (atitudinea în societate, în familie, la locul de muncă,

conduita după săvârșirea infracțiunii, în fața organelor judiciare, etc).

Aplicarea față de

inculpatul T.R.C. a unei pedepse cu închisoarea cu executare cu orientare spre

minim s-a apreciat că nu corespunde gravității faptelor pentru care acesta a

fost trimis în judecată.

Având în vedere

motivele detaliate anterior, s-a solicitat, în baza art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen., admiterea recursului parchetului așa cum a fost

formulat urmând ca instanța să dispună rejudecarea cauzei, în sensul

pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Reprezentantul

Ministerului Public a susținut oral în ședință publică motivele de recurs

formulate în scris în memoriul depus la dosar (filele 7), nuanțându-le în

sensul că în mod nelegal instanța de apel, prin raportare la dispozițiile art.

80 alin. (1) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a acordat o

eficiență sporită circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

c) C. pen. în condițiile în care practica judiciară și chiar practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin pronunțarea a două decizii, a considerat ca

nelegală reținerea atât a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. cât

și a art. 74 lit. c) C. pen. Procurorul a arătat că se referă strict la recunoașterea

faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și în final a pus

concluzii de admitere a recursului.

Apărătorul

inculpatului invocând de asemenea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului. A

solicitat instanței să aibă în vedere că acesta a avut o poziție de

recunoaștere și de regret a faptelor săvârșite și a apreciat că în mod corect

instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.,

în final solicitând reducerea pedepsei. Cu privire la recursul declarat de

Parchet a pus concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.

Reprezentantul

Ministerului Public a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului

declarat de inculpat.

Recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciu Teritorial Suceava și inculpatul T.R.C. sunt nefondate, urmând a fi

respinse ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte

amintește că Decizia penală nr. 31 a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 28 februarie 2013, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385

9

C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea

conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

Din analiza actelor

și lucrărilor din dosare rezultă, așa cum în mod corect a reținut și prima

instanță, că pe parcursul lunii februarie 2012, inculpatul T.R.C. a coordonat

atât racolarea numitului L.D.O. în calitate de curier internațional de droguri

de mare risc, cât și îndrumarea și punerea cărăușului la dispoziția unei rețele

internaționale de traficanți de droguri, în vederea efectuării unor

transporturi de droguri de mare risc (cocaină) pe relația Peru - Olanda,

asigurând condițiile necesare deplasării, cazării și întreținerii curierului pe

perioada șederii în țările de destinație și l-a pus în legătură cu

intermediarul pe care îl identifică în persoana lui J.G., pentru ca acesta să-l

pună la dispoziția membrilor rețelei de traficanți în beneficiul cărora urma a

efectua transportul internațional al unor cantități de cocaină, faptă ce

întrunește elementul material al infracțiunii de organizare, conducere sau

finanțare a faptelor prev. la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000, faptă prev. de

art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

De asemenea,

inculpatul T.R.C. a constituit un grup infracțional organizat transnațional

împreună cu numitul J.G. și inculpații Ș.A. și F.G., grup la care a aderat

ulterior și cărăușul L.D.O., în scopul de a recruta și organiza persoane

dispuse să efectueze transporturi internaționale de droguri în beneficiul unei

rețele internaționale de traficanți din Peru și Olanda, faptă ce întrunește

elementul material al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional

organizat, faptă prev. de art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 alin. (1) lit.

a), lit. b), pct. 11 și lit. c) pct. 3 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

Situația de fapt mai

sus menționată a fost stabilită pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, respectiv declarațiile date de inculpații T.R.C., Ș.A., F.G.,

de martorii C.C.I., L.I.P., L.M., E.S., B.R.C., N.P., procesele verbale de

redare a declarației martorilor sub acoperire, precum și procesele verbale de

transcriere a convorbirilor telefonice purtate de membrii grupului în timpul

desfășurării activității infracționale, procesul-verbal de consemnare a

răspunsului autorităților judiciare competente, Biroul Național Interpol, din 27

martie 2012 privind pe L.D.O. cu privire la transportul unor droguri de mare

risc pe Aeroportul Internațional "J.C." Lima și înscrisurile care

atestă planificarea transportului, respectiv transferurile totalizând suma de

3.350,21 euro, primirea și remiterea banilor necesari deplasării, toate acestea

coroborate cu declarația de recunoaștere a faptelor imputate inculpatul T.R.C.,

înțelegând la primul termen de judecată, să se prevaleze de procedura

simplificată prevăzută la art. 320

1

C. proc. pen.

Potrivit art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este

contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Niciuna din aceste

situații nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

Cum pedeapsa aplicată

inculpatului din prezenta cauză este stabilită în limitele legale ca urmare a

reținerii a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. cât și a

circumstanțelor atenuante și a efectelor acestora, Înalta Curte apreciază că nu

estre incident cazul de casare invocat de parchet și de inculpatul T.R.C.

Înalta Curte

amintește că acest caz de casare prev. de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen. permite Înaltei Curți să exercite controlul judiciar numai asupra

chestiunilor de drept nu și asupra situației de fapt sau modului de individualizare

a pedepselor.

Greșita

individualizare a pedepselor ca atribut exclusiv al instanței de judecată nu

constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen.

Reținerea unor

circumstanțe atenuante, acordarea unei eficiențe sporite a acestora, reducerea

pedepsei în limitele art. 76 C. pen. urmare a reținerii circumstanțelor

atenuante, stabilirea modalității de executare a pedepsei, sunt împrejurări ce

țin de procesul de individualizare a pedepselor și nu mai pot fi supuse

cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a abrogării parțiale a

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., fapt

pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpat sub

acest aspect.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul T.R.C. împotriva Deciziei penale nr.

31 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

În temeiul disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de

500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul

T.R.C. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 06 septembrie 2013.

Procesat de GGC - AM