ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 116/2017

Decizia nr. 116/2017

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița la data de 22 iulie 2014, reclamantul a solicitat instanței să dispună micșorarea contribuției de întreținere datorată pârâtei A., cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 531 C. civ. și ari. 453 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 24 octombrie 2014. în raport de dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Oravița și-a verificat, din oficiu, competența și, raportai la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. a), coroborate cu art. 107 alin. (1) și art. 113 pct. 2 C. proc. civ., s-a declarat competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.

În ședința publică din 16 ianuarie 2015, instanța a pus în discuție excepția necompetențe: teritoriale în soluționarea cauzei iar prin sentința civilă nr. 127 din 13 februarie 2015 admițând excepția a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Instanța a reținut, în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. că domiciliul persoanei beneficiare a pensiei de întreținere este în municipiul Craiova, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 29 aprilie 2015.

Instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cauzei, dat fiind faptul că prin încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2014, Judecătoria Oravița s-a declarat competentă general, material șt teritorial în soluționarea pricinii, încheierea având caracter interlocutorii, instanța nemaiputând reveni asupra ei, raportat la dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Oravița, pentru considerentele ce succed:

Conform dispozițiilor cuprinse în art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citase în lata primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizata este competentă general material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. încheierea are caracter interlocutorul.

Așadar, judecătorul din prima instanță, ia primul termen de judecată ia care părțile sunt legal citate, dezleagă competența instanței și leagă hotărârea sa pentru întreaga etapă procesuală ce va urma.

Încheierea interlocutorie leagă instanța, aceasta neputând să revină asupra celor constatate în cuprinsul său.

În cauză, se constată că Judecătoria Oravița la termenul de judecată din 24 octombrie 2014, și-a verificat, din oficiu, competența și, raportat la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. a), coroborate cu art. 107 alin. (1) și art. 113 pct. 2 C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei, încheierea având caracter interlocutoriu instanța nemai putând reveni asupra ei, în raport de dispozițiile art. 131 C. proc. civ.

Prin urmare, după acest prim termen cu părțile legal citate din 24 octombrie 2014, instanța nu se mai putea dezinvesti și nu mai putea reveni asupra încheierii interlocutorii.

Față de cele arătate, Înalta Curte, constată că Judecătoria Oravița a rămas învestită și competentă să soluționeze pricina dedusă judecății, excepția necompetenței teritoriale nemai putând fi invocată după primul termen de judecată.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița,

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.