ÎCCJ, Decizia nr. 18/2016

Decizia penală nr. 18/2016 A. Judecata în primă instanță I. Prin Sentința penală nr. 586 din 17 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din două infracțiuni de conflict de interese, prevăzute de art. 253 1 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, într-o infracțiune de conflict de interese, prevăzută de art. 253 1 alin. (1) C. pen. anterior și o infracțiune de conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 253 1 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 33 lit. a) C. pen.

anterior. A făcut aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și în consecință: În baza art. 253 1 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253 1 alin. (1) C. pen. anterior. În baza art. 71 C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior. În baza art. 253 1 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

anterior, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253 1 alin. (1) C. pen. anterior. În baza art. 71 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior a contopit cele două pedepse de câte 3 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior. În baza art. 81 C. pen. anterior, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen. anterior. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. II.

Pentru a pronunța această sentință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat următoarele: 1. Prin Rechizitoriul nr. x/P/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la data de 11 septembrie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de conflict de interese prevăzute de art. 253 1 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Potrivit rechizitoriului, la data de 18 noiembrie 2011, A.N.I.

a trimis la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raportul de evaluare înregistrat la 7 noiembrie 2011 (denumit în continuare "Raportul de evaluare"), prin care a remarcat nerespectarea de către A., deputat în Parlamentul României, a dispozițiilor legale ce reglementează conflictul de interese, întrucât a propus angajarea și a avizat contractul individual de muncă în baza căruia fratele său, B., a fost angajat în perioada 15 decembrie 2008 - 7 martie 2011 în cadrul biroului parlamentar și a obținut un venit net de 19.767 RON. În cursul urmăririi penale, fiind audiat, inculpatul a prezentat înscrisuri din care a rezultat că în perioada 2007 - 2011, în calitatea sa de deputat, a formulat la Camera Deputaților și o cerere de angajare și a surorii sale, C. și a avizat Contractul de muncă pe perioadă determinată al acesteia.

Contractul de muncă a fost încheiat pentru perioada începând cu data de 15 decembrie 2008 până la sfârșitul mandatului de deputat, respectiv 7 martie 2011, iar veniturile nete obținute de C. au fost în sumă de 15.800 RON. Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică sub nr. x/P/2011. Prin rezoluția cu același număr din data de 25 iulie 2012, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, față de inculpat s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior, pentru fapta săvârșită la data de 30 decembrie 2004 (cu privire la angajarea fratelui său, B.), apreciindu-se că fapta nu era prevăzută de legea penală.

Totodată, prin aceeași rezoluție, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, față de inculpat s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni, pentru fapta săvârșită la data de 15 decembrie 2008 (cu privire la angajarea surorii sale, D.), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. La data de 23 ianuarie 2013, prin Ordonanța nr. x/C2/2012 a prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și art. 220 C. proc. pen. anterior, infirmarea rezoluției dispuse la 25 iulie 2012 în Dosarul nr. x/P/2011 al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și trimiterea dosarului aceluiași organ de urmărire penală în vederea continuării cercetărilor.

Prin Rezoluția nr. x/P/2011 din 19 februarie 2013, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus începerea urmăririi penale față de A., pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior. În fapt, potrivit actului de sesizare a instanței, inculpatul A. a fost ales deputat în Parlamentul României în legislaturile 2004 - 2008 și, respectiv 2008 - 2012, în cadrul Circumscripției electorale nr. 35 Suceava. i) La data de 30 decembrie 2004, la propunerea inculpatului, a fost angajat de către Camera Deputaților fratele său B., prin Contractul individual de muncă, începând cu 3 ianuarie 2005 și până la sfârșitul primului mandat de deputat al inculpatului, cuantumul veniturilor nete din salarii plătite acestuia fiind de 11.635,6 RON.

ii) La data de 30 octombrie 2007, în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006, inculpatul a solicitat să fie încadrată în muncă și sora sa, C., în funcția de muncitor necalificat, cu un salariu de 499 RON, începând cu 1 noiembrie 2007 și până la sfârșitul primului mandat al inculpatului. Cererea de angajare a fost însoțită de copii ale următoarelor documente: actul de identitate al numitei C., certificatul de naștere, certificatul de căsătorie, foaie matricolă, certificate de naștere a copiilor, certificat de evaluare a examenului de capacitate, fișă de aptitudine, certificat de cazier fiscal juridic, curriculum vitae din care reiese faptul că nu a mai fost angajată până la acea dată.

La data de 30 octombrie 2007, ca urmare a propunerii formulate de inculpat, între C., sora acestuia și Camera Deputaților, reprezentată de Secretarul General s-a încheiat Contractul de muncă pentru perioada 1 noiembrie 2007 - sfârșitul primului mandat al deputatului, contract ce a fost avizat de către inculpat, în calitate de parlamentar. iii) La data de 30 noiembrie 2008, inculpatul a fost reales deputat în circumscripția electorală nr. 35 Suceava, mandatul fiind validat prin Hotărârea nr. 40 din 19 decembrie 2008. La data de 15 decembrie 2008, în calitate de deputat, în conformitate cu art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006, inculpatul a formulat cerere de angajare a fratelui său B. în funcția de șofer, cu un salariu de 933 RON și spor de confidențialitate de 15%, pe perioada 15 decembrie 2008 - sfârșitul celui de al doilea mandat al inculpatului.

Cererea a fost însoțită de copii de pe următoarele documente: actul de identitate al numitului B., permis de conducere, diplomă de bacalaureat, fișă de aptitudini și un curriculum vitae, din care reiese faptul că a mai fost angajat la Camera Deputaților în calitate de șofer, în perioada 2002 - 2008. La data de 15 decembrie 2008, ca urmare a propunerii formulate de inculpat, între B., fratele acestuia și Camera Deputaților, reprezentată de Secretarul general, s-a încheiat Contractul de muncă pentru perioada 15 decembrie 2008 - sfârșitul mandatului deputatului, contract ce a fost vizat de către inculpat, Direcția resurse umane, Direcția de salarizare și de Serviciul juridic.

La data de 23 februarie 2011, B. a formulat cerere prin care a solicitat încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 1 martie 2011, fiind emis, în temeiul art. 55 lit. b) C. muncii, Ordinul nr. 218 din 7 martie 2011 de încetare a Contractului individual de muncă din 15 decembrie 2008. Cuantumul veniturilor nete din salarii plătite de Biroul Permanent numitului B. în perioada 2009 - martie 2011 a fost de 19.767 RON. iv) Tot la data de 15 decembrie 2008, inculpatul, în calitate de deputat, a formulat, în conformitate cu art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006, o cerere de angajare a surorii sale, C., în funcția de muncitor necalificat, cu un salariu de 657 RON, pentru perioada 15 decembrie 2008 - sfârșit mandatului.

Cererea a fost însoțită de copii de pe următoarele documente: actul de identitate al numitei C., certificatul de naștere, certificatul de căsătorie, foaie matricolă, certificate de naștere a copiilor, certificat de evaluare a examenului de capacitate, fișă de aptitudine, certificat de cazier fiscal juridic, curriculum vitae. La aceeași dată, 15 decembrie 2008, urmare propunerii formulate de inculpat, între C., sora acestuia și Camera Deputaților, reprezentată de Secretarul general, s-a încheiat Contractul de muncă pentru perioada 15 decembrie 2008 - sfârșitul mandatului deputatului, contract ce a fost avizat de către inculpat, Direcția resurse umane, Direcția de salarizare și de Serviciul juridic.

Prin Nota din 25 ianuarie 2010, inculpatul a propus, în conformitate cu prevederile Contractului individual de muncă din 15 decembrie 2008, modificarea clauzelor contractuale începând cu data de 1 ianuarie 2010, respectiv majorarea cuantumului salariului de la 657 RON la 705 RON, fiind, ulterior, încheiat Actul adițional la contractul din 15 decembrie 2008 în sensul celor menționate. Ulterior, prin Ordinul nr. 1.242 din 26 octombrie 2010, urmare a creșterii vechimii în muncă, s-a stabilit pentru C. un salariu de bază de 740 RON.

La data de 16 noiembrie 2011, C. a formulat cerere prin care a solicitat încetarea Contractului de muncă începând cu data de 14 noiembrie 2011, iar la data de 21 noiembrie 2011 a fost emis Ordinul nr. 1.391 prin care s-a dispus încetarea, începând cu data de 14 noiembrie 2011, a Contractului individual de muncă, în temeiul art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii Rechizitoriul menționează că solicitările de încetare ale contractelor de muncă au intervenit după ce A.N.I.

s-a sesizat cu privire la existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe inculpatul A. În drept, prin rechizitoriu s-a considerat că fapta inculpatului A., care în data de 15 decembrie 2008, în calitatea sa de deputat în cadrul Parlamentului României, Circumscripția electorală nr. 35 Suceava, a formulat cerere de angajare a fratelui său B. la Camera Deputaților și apoi a avizat Contractul de muncă pe perioadă determinată, în baza căruia s-a realizat, în mod direct, un folos material pentru fratele său, în cuantum de 19.767 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior.

S-a mai considerat că fapta inculpatului A., care începând cu anul 2007 până la data de 14 noiembrie 2011, în calitate de deputat în cadrul Parlamentului României, a formulat cerere de angajare a surorii sale C. la Camera Deputaților și, apoi, a avizat Contractul de muncă pe perioadă determinată în baza căruia s-a realizat, în mod direct, un folos material pentru sora sa, în cuantum de 15.800 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior. Totodată, s-a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. anterior privind concursul real de infracțiuni.

Rechizitoriul a avut în vedere următoarele texte de lege privind conflictul de interese, angajarea personalului la birourile parlamentare, tipurile de contracte și perfectarea acestora: - art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, care definește conflictul de interese în sens administrativ, ca fiind "situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative"; - art. 71 din aceeași lege stabilește "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice", respectiv "imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public"; - art. 253 1 C. pen.

anterior, introdus prin Legea nr. 278/2006, potrivit căruia infracțiunea de conflict de interese constă în "fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv (...)"; - art. 147 alin. (1) C. pen. anterior, ce definește funcționarul public ca fiind persoana care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.; - art. 145 C. pen.

anterior, ce definește termenul de "public" ca fiind tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică serviciile de interes public, precum și bunurile de fel, care, potrivit legii, sunt de interes public.

Instituțiile publice sunt definite în literatura de specialitate ca servicii publice care se înființează, reorganizează și desființează, prin lege sau potrivit legii de către Parlament, Guvern, ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de către consiliile județene și locale, în scopul satisfacerii unor interese generale de specialitate ale membrilor societății; - art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor (devenit art. 38 alin. (9)), ce prevede că "angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților (...) se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil.

În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților (...), la propunerea deputaților (...) în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputații (...) în cauză și persoana fizică"; - art. 38 alin. (8) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, care dispune că drepturile bănești ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale deputaților și senatorilor se asigură din sumele forfetare alocate lunar demnitarilor (suma echivalentă cu o indemnizație și jumătate brută a deputatului, respectiv a senatorului); - art. 6 alin. (7) din Hotărârea nr. 1 din 30 mai 2006 pentru aprobarea Normelor privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale (act normativ în vigoare până în luna iulie 2013) prevede că în cazul contractelor individuale de muncă (la care, conform legii, deputatul nu este parte), parlamentarul completează o "cerere de încadrare în muncă pe perioadă determinată" (formular tip), prin care solicită angajarea unei persoane, indicând numele acesteia, funcția conform nomenclatorului funcțiilor, salariul și perioada de încadrare; ulterior,

dosarul conținând formularul de contract individual de muncă semnat de viitorul angajat și documentele specifice angajării (acte de stare civilă, acte de studii, avize medicale, fișa de cazier etc.) se depune la Direcția resurse umane din cadrul Camerei Deputaților, unde este verificat și avizat, și ulterior trimis pentru avizare și la Direcția salarizare și la Serviciul juridic. De asemenea, contractul de muncă se supune avizării deputatului care a formulat solicitarea de angajare. Avizele se concretizează prin semnarea formularului de contract la rubricile corespunzătoare. După obținerea tuturor avizelor, contractul individual de muncă este prezentat spre semnare Secretarului General al Camerei Deputaților, ca reprezentant legal al Camerei Deputaților, moment din care se consideră perfectat.

În ceea ce privește contractele civile, acestea se încheie direct între deputat, în calitate de beneficiar și persoana fizică, în calitate de prestator, fără a fi necesară vreo altă viză; singura obligație a deputatului beneficiar vizează depunerea unui exemplar al contractului civil la Direcția resurse umane din cadrul Camerei Deputaților, activitate care este formală, deoarece contractul își produce efecte de la data încheierii.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: Raportul de evaluare și documentele care au stat la baza întocmirii acestuia, hotărârile Camerei Deputaților nr. 34/2004 și nr. 40/2008 cu privire la validarea mandatelor deputaților aleși, lista persoanelor angajate în cadrul Biroului parlamentar al învinuitului, copiile contractelor individuale de muncă privind pe B., cererile inculpatului A. în care solicita încadrarea în muncă a fratelui său, copii de pe actele necesare angajării aflate în dosarul personal al salariatului, carte de identitate, certificat de naștere, certificat de căsătorie, diplomă de licență, diplomă de master, fișă de aptitudine, curriculum vitae, copiile contractelor individuale de muncă privind pe C., cererile inculpatului A. prin care solicita încadrarea în muncă a surorii sale, copii de pe actele necesare angajării aflate în dosarul personal al salariatei; carte de identitate, certificat de naștere, certificat de căsătorie, diplomă de licență, diplomă de master, fișă de aptitudine, curriculum vitae, ordinele nr. 218/2011 și 1.391/2011 de încetare a contractelor individuale de muncă, declarațiile învinuitului A., declarațiile martorilor E. și F., dispoziții legislative în vigoare la data săvârșirii faptei, dar și ulterioare.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, la 24 februarie 2012 și, respectiv, 26 septembrie 2013, inculpatul A. a confirmat derularea evenimentelor, astfel cum au fost descrise anterior, însă și-a susținut nevinovăția sub aspectul comiterii infracțiunii de conflict de interese, precizând că avea nevoie de un conducător auto cu experiență și cunoscător de limbă poloneză, condiții îndeplinite de fratele său. Totodată, inculpatul a susținut că nu a săvârșit vreo infracțiune, deoarece contractele de muncă au fost încheiate de către Camera Deputaților, cu avizul Serviciului Juridic și, totodată, a considerat că nu exista vreo interdicție legală privind angajarea membrilor de familie în cadrul birourilor parlamentare.

De asemenea, inculpatul a invocat în apărare împrejurarea că, prin Sentința nr. 29/2012 din data de 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus anularea Raportului de evaluare. În legătură cu acest ultim aspect, organul de urmărire penală a considerat că hotărârea irevocabilă prin care instanța de contencios administrativ a interpretat în sens administrativ instituția conflictului de interese, prin raportare la prevederile Legii nr. 161/2003, nu influențează în vreun fel analiza conținutului constitutiv al infracțiunii de conflict de interese. Analizând activitatea derulată de inculpat, procurorul a reținut că prima reglementare clară pe tema conflictului de interese a fost făcută în titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri.

S-a arătat că, potrivit definiției cuprinse în art. 70 din actul normativ amintit, conflictul de interese nu a fost definit ca infracțiune, ci ca incompatibilitate care atrăgea anularea actelor rezultate, precum și măsuri de sancționare administrativă, disciplinară sau penală, în acest din urmă caz răspunderea penală putând fi antrenată doar în condițiile în care fapta întrunea elementele constitutive ale unei infracțiuni. Menționându-se că infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior a fost introdusă prin Legea nr. 278/2006, reglementare ce nu se suprapune cu cea conținută de art. 70 din Legea nr. 161/2003, s-a arătat că cele două instituții au denumiri asemănătoare, însă nu pot fi confundate, având în vedere că au regimuri juridice diferite, condiții diferite și atrag răspunderi de natură diferită.

Cum această situație este întâlnită și pentru alte noțiuni cu care operează legea penală, precum "funcționar public" sau "membru de familie", s-a precizat că în toate aceste cazuri, singura normă relevantă pentru a analiza conținutul unei infracțiuni este norma penală, astfel că invocarea altor prevederi legale nu are nicio influență asupra existenței infracțiunii. Actul de sesizare a instanței a subliniat următoarele aspecte: i) Calitatea de subiect activ al infracțiunii de conflict de interese a parlamentarilor.

Precizându-se că, prin definiție și conținut, infracțiunea de conflict de interese a preluat din elementele constitutive ale infracțiunilor de corupție, în proximitatea cărora a fost poziționată, rechizitoriul a considerat că subiectul activ al infracțiunii este unul calificat: funcționarul public cu competență să îndeplinească acte sau să participe la luarea deciziilor, legea necondiționând ca aceste acte sau decizii să fie netemeinice, nelegale sau ilicite. Astfel, parlamentarii sunt subiect activi ai infracțiunii de conflict de interese, având calitatea de funcționari în sensul legii penale, textul legii referindu-se la orice persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei unități publice, indiferent de modul de învestire, inclusiv parlamentarii.

În accepțiunea dispozițiilor art. 147 alin. (1) C. pen. anterior, actul de sesizare al instanței reține că prin "funcționar public" se înțelege "orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145". S-a arătat că, în vederea stabilirii calității de funcționar public, nu are relevanță titlul însărcinării ("cu orice titlu") sau modalitatea învestirii: alegere, numire, repartizare, concurs ("indiferent cum a fost învestită"), din expresia "cu orice titlu" folosită de legiuitor, rezultând că este suficient ca subiectul activ al infracțiunii să exercite în fapt o însărcinare în serviciul unei autorități publice, instituții publice, instituții sau alte persoane juridice de interes public.

Aceeași concluzie a fost extrasă și din mențiunea "indiferent cum a fost învestită", în acest caz apreciindu-se că legiuitorul dorește să sublinieze că nu are relevanță validitatea raportului de muncă, nici nu este necesar să existe un contract de muncă sau o numire în funcție, fiind suficientă exercitarea atribuțiilor funcției pentru ca făptuitorul să poată fi tras la răspundere penală.

Precizându-se că art. 145 din același Cod definea termenul "public" ca fiind "tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public", s-a considerat că în cazul parlamentarului nu există, din punct de vedere administrativ, o "fișă a postului", prin care să-i fie stabilite atribuțiile concrete de serviciu, ci, în realitate, atribuțiile de serviciu ale parlamentarului ce poartă însemnele autorității legiuitoare sunt laborios stabilite prin acte normative, fiind prevăzute sub forma competențelor, a drepturilor și a obligațiilor, a interdicțiilor și incompatibilităților, precum și a normelor imperative de comportament conținute în acte normative, care nu au caracter limitativ (Constituția României, Legea nr. 96/2006 și altele).

ii) Folosul material S-a menționat că infracțiunea de conflict de interese nu este o infracțiune de rezultat, ci o infracțiune de pericol concret, prin instaurarea neîncrederii în obiectivitatea și imparțialitatea funcționarului public, instaurarea suspiciunii de fraudă și decredibilizarea instituției pentru incapacitatea de a selecta cu rigoare persoana funcționarului public, în care cetățeanul să aibă deplină încredere, iar actele și deciziile acestuia să fie primite fără îndoială și rezerve. Conform practicii judiciare constante a instanțelor de judecată în ceea ce privește infracțiunile de conflict de interese, s-a apreciat că pentru existența acestei infracțiuni nu este nevoie de producerea unei pagube, ci doar de realizarea unui folos material, pentru sine, soț/soție etc., folos ce nu trebuie să fie injust, astfel cum s-a întâmplat și în speța de față.

Rechizitoriul a menționat că nu este suficient să se îndeplinească un anume act, ci este necesar ca acel act să fi produs și un folos material persoanei prevăzute de textul de incriminare. Pe de altă parte, s-a arătat că, așa cum s-a precizat în literatura de specialitate, realizarea folosului material pentru persoanele enumerate de lege nu trebuie să fie în legătură de conexitate cu producerea unui prejudiciu instituției sau autorității în slujba căreia funcționarul își desfășoară activitatea. Astfel, s-a susținut că faptele descrise au creat o stare de pericol la adresa valorilor sociale ocrotite de lege referitoare la funcționarea instituțiilor, având în vedere că interesul patrimonial indirect al parlamentarului poate influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin, fiind astfel îndeplinită urmarea prevăzută în norma de incriminare.

iii) Latura subiectivă În rechizitoriu s-a precizat că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul A. a acționat cu intenția frauduloasă de a-și avantaja propria familie în obținerea de foloase materiale, din fondurile Camerei Deputaților, beneficiarii acestor venituri fiind sora și fratele său care, anterior, nu au mai obținut venituri salariale din colaborări. Deși inculpatul a invocat necunoașterea normei de incriminare, apărarea sa a fost înlăturată, având în vedere principiul "nemo censetur ignorare legem", care exprimă ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranța sau eroarea sa în drept. S-a reținut prin rechizitoriu, că apărările inculpatului, potrivit cărora a consultat decidenți din cadrul Camerei Deputaților, sunt combătute de declarațiile martorilor E., consilier parlamentar în cadrul Direcției de resurse umane și F., șef Serviciu juridic al Camerei Deputaților, ce au fost audiați în cadrul Dosarului nr. x/P/2013.

Martora E. a declarat că angajarea cu contract de muncă a personalului biroului se face la propunerea deputatului în care este specificată funcția, salariul și perioada. A precizat că parlamentarii erau liberi să angajeze persoana pe care o doreau ca salariat în cadrul biroului, iar documentele necesare pentru angajare erau depuse la Serviciul administrativ resurse umane, unde se verifica dacă funcția corespunde studiilor, salariul propus să se încadreze în limitele stabilite în nomenclatoare, se stabilea vechimea în muncă pe baza documentelor depuse și se înregistra și se dădea număr matricol contractului, după care contractul însoțit de cerere mergea spre viză la Direcția de salarizare, la Serviciul juridic și la Secretarul General în vederea semnării.

Martora a declarat că "nici un deputat nu a întrebat în scris sau verbal dacă își poate angaja vreo rudă în cadrul Biroului parlamentar și în caz afirmativ care sunt consecințele juridice, respectiv dacă săvârșesc infracțiunea de conflict de interese". Cu ocazia audierii sale, F. a declarat că Serviciul juridic al Camerei Deputaților are ca atribuție verificarea legalității clauzelor contractuale, de întocmirea formalităților de angajare, modificare și încetare a contractelor individuale de muncă pentru personalul serviciilor Camerei Deputaților și celor încadrați la Birourile Parlamentare se ocupă Serviciul Administrare Resurse Umane. A arătat faptul că anterior încheierii contractelor de muncă pentru angajarea unor persoane în cadrul Birourilor Parlamentare nu i s-a solicitat personal și nici nu are cunoștință să fi existat vreo astfel de solicitare din partea vreunui deputat dacă se află sau nu într-un conflict de interese.

Având în vedere cele expuse, procurorul a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior, deoarece la propunerea inculpatului A. au fost angajați sora și fratele său de către Camera Deputaților, prin contracte individuale de muncă care au fost avizate de către deputat și în urma cărora au fost obținute venituri salariale. Totodată, a apreciat că modalitatea și împrejurările concrete în care inculpatul a comis faptele, corelate cu scopul urmărit prin incriminarea conflictului de interese, anume acela de a asigura o comportare corectă a funcționarului public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în afara unor interese private, conduc la concluzia că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

De asemenea, procurorul a menționat faptul că în Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în M. Of. nr. 459 din 25 iulie 2013, în art. 38 alin. (1 1 ) se prevede că "membrii familiei deputatului sau senatorului ori rudele/afinii acestuia până la gradul al III-lea nu pot fi angajați la respectivul birou parlamentar", iar în art. 49 din același act normativ se menționează că: "încălcarea prevederilor legale referitoare la conflictul de interese", constituie abatere disciplinară parlamentară, dacă, potrivit legii nu constituie infracțiune. S-a precizat că în reglementarea din Legea nr. 161/2003 este definit conflictul de interese în sens administrativ, ca abatere disciplinară în caz de încălcare a "codului deontologic" și nu aspectul penal, infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 235 1 C. pen.

având un sens mai larg decât cel prevăzut de Legea nr. 96/2006. Rechizitoriul a menționat că din datele existente în dosarul cauzei a rezultat că B. a fost angajat, în funcția de șofer în cadrul biroului parlamentar al deputatului A. și în perioada 3 ianuarie 2005 - 15 decembrie 2008. Întrucât conflictul de interese a fost incriminat în anul 2006, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 278 din 4 iulie 2006 pentru modificarea și completarea C. pen., precum și pentru modificarea și completarea altor legi, s-a precizat că fapta deputatului de a propune Camerei Deputaților, la data de 30 decembrie 2004, angajarea fratelui său și de a aviza, la aceeași dată, Contractul individual de muncă din 30 decembrie 2004 nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese comisă în aceste împrejurări.

S-a reținut, în acest sens, că potrivit principiului neretroactivității legii penale prevăzut de art. 11 C. pen. "Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni". Cu referire la situația de fapt reținută de acuzare, procurorul a făcut trimitere la următoarele aspecte legislative: Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în vigoare la data încheierii contractului de muncă în cauză, prevedea în art. 38 că: "în scopul exercitării mandatului în circumscripțiile electorale, deputații și senatorii primesc lunar o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaților și, respectiv, al Senatului, echivalentă cu o indemnizație și jumătate brută a deputatului, respectiv a senatorului.

În limita sumei prevăzute la alin. (1), deputații și senatorii pot organiza, separat sau prin asociere, birouri parlamentare, ca regulă, în circumscripțiile electorale în care au fost aleși. Deputații care reprezintă organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale pot organiza birouri parlamentare și în alte circumscripții electorale decât cele în care au fost aleși". În alin. (6) al art. 38 din Legea nr. 96/2006 se prevedea că: "angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se face prin ordin al Secretarului General al Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz, la propunerea deputaților sau a senatorilor în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputații sau senatorii în cauză și persoana fizică.

Modul de utilizare și justificare a sumei forfetare se stabilește prin hotărâre a birourilor permanente reunite ale celor două Camere, care se publică în M. Of. al României, Partea I". Prin Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului publicată în M. Of. nr. 498/2006 au fost aprobate Normele privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale, norme care evidențiază faptul că această sumă forfetară se acordă lunar, iar aprobarea efectuării cheltuielilor se dă de către deputat, respectiv senator, inclusiv confirmarea realității și legalității efectuării acestor cheltuieli.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (7) din Hotărârea nr. 1/2006, în cadrul birourilor se pot angaja personal cu contractul de muncă pe perioadă determinată, potrivit nomenclatorului funcțiilor prevăzut în anexa nr. 5 sau colaboratori, pe bază de contract civil, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, cărora li se stabilesc atribuții și răspunderi potrivit legii. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe perioadă determinată, conform modelului prevăzut în anexa 6 și statutului deputaților și senatorilor, încadrarea se face prin ordin al Secretarului General al Camerei Deputaților/Senatului după caz, la propunerea deputaților și senatorilor în cauză.

Cererea de încadrare în muncă pe durată determinată vizată de Secretarul General al Camerei Deputaților/Senatului se va depune la Direcția pentru resurse umane și salarizare, respectiv la Direcția resurse umane, anterior încetării raporturilor de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8. Contractele de muncă și cele civile, pentru birourile parlamentare ale deputaților, vor fi vizate de Biroul contencios și se depun la Direcția pentru resurse umane și salarizare din cadrul Camerei Deputaților. Contractul de muncă al personalului biroului deputatului/senatorului încetează la cererea deputatului/senatorului, în cazul în care titularului mandatului îi încetează calitatea de deputat/senator, potrivit legii.

În consecință, contractul individual de muncă pentru personalul angajat la un birou parlamentar a fost apreciat ca fiind un contract tip, aprobat prin anexa nr. 6 la Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, care conține clauze specifice, cu obligații atât pentru salariat, cât și pentru angajatori - Biroul parlamentar și Camera Deputaților - avizarea contractului fiind făcută și de către deputat. S-a arătat că modelul tip al cererii parlamentarului de încadrare în muncă a personalului la biroul său parlamentar, cu indicarea persoanei, funcției, salariului și perioadei de încadrare, este cuprins în anexa nr. 8 la Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului.

Totodată, rechizitoriul menționează că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (8) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 31/2006, numirea în funcții a personalului la birourile parlamentare din circumscripțiile electorale se face la propunerea deputatului respectiv. În actul de sesizare s-au menționat următoarele date cu privire la persoana inculpatului: Inculpatul A. este căsătorit, are studii superioare, stagiul militar satisfăcut, a fost deputat în Parlamentul României în legislaturile 2004 - 2008 și 2008 - 2012 și nu are antecedente penale. Cu ocazia audierii, acesta a recunoscut situația de fapt reținută și a pus la dispoziția procurorului acte cu privire la săvârșirea celei de a doua infracțiuni, recunoscând faptul că a propus și angajarea surorii sale la Camera Deputaților.

În cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii. 2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/1/2013 la data de 18 septembrie 2013, fiind repartizată Completului de Fond nr. 10 și primind termen de judecată la data de 7 februarie 2014, după intrarea în vigoare a noilor coduri în materie penală. a. Măsuri dispuse în cursul judecății în fața primei instanțe. Camera preliminară. La primul termen de judecată, prin Încheierea de ședință din 7 februarie 2014, s-a constatat că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. și nu s-a început cercetarea judecătorească, așa încât, făcându-se aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară pentru a proceda potrivit art. 342 - 348 C. proc.

pen. În procedura de cameră preliminară inculpatul nu a formulat cereri și excepții și nici instanța nu a ridicat din oficiu excepții. După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin Încheierea nr. 290 din 27 martie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea Rechizitoriului cu nr. x/P/2011 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la 11 septembrie 2013, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Prin aceeași încheiere, judecătorul de cameră preliminară a verificat competența secției penale a Înaltei Curți, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi, în care nu s-a început cercetarea judecătorească, se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege. Competența de judecată în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost apreciată în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. anterior, fiind determinată de calitatea inculpatului de deputat a inculpatului A. la momentul săvârșirii presupuselor fapte ce constituie obiectul acuzației.

Din actele dosarului a rezultat că inculpatul a avut calitatea de deputat în perioadele 2004 - 2008 și 2008 - 2012, astfel cum rezultă din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 36/2004 cu privire la validarea mandatelor deputaților aleși la data de 28 noiembrie 2004, publicată în M. Of. al României nr. 1.218 din 17 decembrie 2004 și Hotărârea Camerei Deputaților nr. 40/2008 cu privire la validarea mandatelor deputaților aleși la data de 30 noiembrie 2008, publicată în M. Of. al României nr. 859 din 19 decembrie 2008. S-a constatat că inculpatul are calitatea de deputat și în prezent, în baza unui mandat ce a început în 2012. Prin raportare la calitatea inculpatului, s-a apreciat că nu s-a modificat competența personală, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță, printre altele, infracțiunile săvârșite de deputați. În procedura de cameră preliminară, verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală de către procuror s-a realizat în condițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013. S-a considerat că, deși dispozițiile C. proc. pen. sunt de imediată aplicare, norma tranzitorie menționată prevede că actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen., cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de lege. Încheierea prin care s-a dispus, printre altele, începerea judecății a rămas definitivă.

B. Judecata pe fond Inculpatul nu a dorit să uzeze de procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 C. proc. pen., arătând că a formulat cererea de angajare și a avizat contractul de angajare a rudelor sale în considerarea faptului că statutul deputaților și senatorilor nu prevedea o interdicție expresă în acest sens. După începerea judecății, la termenul din 8 mai 2014 au fost audiați inculpatul, precum și martorii E. și F. Totodată, prin Încheierea din 8 mai 2014 a fost respinsă cererea formulată de inculpat privind audierea martorului G., în legătură semnarea de către acesta a contractelor de muncă pe perioadă determinată, apreciindu-se că nu este utilă, în raport cu probatoriul administrat.

De asemenea, instanța a încuviințat cererea inculpatului de a se solicita Camerei Deputaților să înainteze ordinul de încadrare a numitului B. C. Probatoriile administrate în fața instanței de fond i) Martorul E. a declarat că începând cu anul 1996 este angajată a Biroului de Resurse Umane din cadrul Camerei Deputaților, în calitate de consilier parlamentar. A precizat că "În cadrul Biroului de Resurse Umane sunt foarte multe cereri de angajare și îmi aduc aminte că și inculpatul A. a formulat o astfel de cerere. Odată cu cererea de angajare se depune și un contract de muncă pe durată determinată, în două exemplare, completat de cel ce urma să fie angajat și de către deputat, la rubricile pe care îi priveau pe aceștia, urmând ca, în continuare, acesta să fie completat de Direcția Resurse Umane cu anumite date, respectiv sporul de vechime, numărul de zile de concediu care i se cuveneau.

După completarea acestor date, contractul primea un număr matricol și actele, respectiv cererea și cele două contracte erau trimise spre avizare la directorul Resurse Umane, la directorul de la Direcția de Salarizare și la șeful Serviciul Juridic, toate din cadrul Camerei Deputaților. După aceea primea cele 3 vize, contractele de muncă erau prezentate la secretarul general al Camerei Deputaților pentru a fi semnate. În mod concret, eu verificam dacă la dosar existau toate documentele menționate într-o notă emisă de Direcția Resurse Umane. Stabileam, așa cum am arătat sporul de vechime, numărul de zile de concediu, dacă actul de studii prezentat corespunde funcției pentru care se propunea angajarea.

Nu făcea parte din obiectul meu de angajare să verific dacă persoana care solicita angajarea este rudă cu solicitantul. Este adevărat însă că am văzut că, uneori, persoane a căror angajare se solicită, avea același nume cu cel care solicită angajarea. În prezent știu că pe solicitarea de angajare este trecută interdicția de a angaja rude până la gradul al III-lea, iar deputatul trebuie să își asume conținutul declarației. Cu toate acestea, nu intră în atribuțiile noastre să verificăm dacă acea declarație corespunde adevărului". La întrebarea dacă verificau îndeplinirea condițiilor prevăzute de C. muncii, formulată de reprezentantul Ministerului Public, martora a răspuns afirmativ, arătând că atât nota, cât și verificările efective se realizau cu respectarea condițiilor prevăzute în C. muncii privind angajarea.

La întrebarea dacă își menține afirmația făcută în cadrul urmăririi penale, privind posibilitatea pentru parlamentari de a propune angajarea oricăror persoane care îndeplineau condițiile C. muncii pentru a fi angajate, martora a răspuns că își menține această afirmație. Totodată, martora a precizat că în perioada de referință, respectiv 2007 - 2008, nu cunoaște să fi existat vreo interdicție de angajare a rudelor deputaților. ii) Martorul F. a declarat: "În perioada 2004 - 2008 am fost expert în cadrul Serviciului Juridic al Camerei Deputaților, din 2008 am devenit consilier, iar din 2011 ocup funcția de șef al serviciului juridic. În calitate de membru al Serviciului Juridic, datoria mea era să verific legalitatea clauzelor contractuale raportat strict la prevederile C. muncii și la dispozițiile speciale ale art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006.

Potrivit prevederilor regulamentului de organizare și funcționare, nu verificam raportul dintre deputat și persoana care se solicita a fi angajată, respectiv dacă acestea sunt rude. De astfel, la serviciul juridic nici nu se comunicau înscrisuri din care să putem verifica acele raporturi. La serviciul juridic erau înaintate cererea de angajare și contractul individual de muncă. Coincidența de nume nu însemna că persoanele erau rude. Nici în prezent nu avem atribuțiunea de a verifica gradul de rudenie dintre solicitant și persoana care se solicita a fi angajată. Cunosc, însă, că în conținutul cererii s-a introdus de curând o declarație pe care deputatul trebuie să o facă în legătura cu existența unei relație de rudenie cu persoana a cărei angajare o solicită.

Aceasta mențiune a fost introdusă după modificarea Legii nr. 96/2006". La întrebarea dacă deputații au întrebat la Serviciul juridic despre existența vreunei interdicții cu privire la angajarea rudelor, formulată de instanță, martorul a răspuns că "anterior încheierii contractelor de muncă, nici unul dintre deputații nu a formulat o astfel de întrebare, nici mie personal și nici celorlalți angajați ai serviciului. Cred că inculpatul Longher, în urmă cu un an sau doi a întrebat dacă există o interdicție de angajare a rudelor, însă nu pe mine personal, știu că a existat o astfel de discuție cu colegii mei." iii) Inculpatul A. a declarat următoarele: "Sunt deputat în Parlamentul României din anul 2002 și în prezent mă aflu la cel de al patrulea mandat.

Recunosc comiterea faptelor cu următoarele precizări: La începutul fiecărui mandat de deputat am primit o mapă în care se aflau, pe lângă alte acte și cereri tip pentru angajarea unor persoane în cadrul Biroului Parlamentar. Așa încât, eu am completat acele cereri cu numele fratelui meu, B. și respectiv, a surorii mele C. Precizez că pentru ambii am formulat astfel de cereri în anul 2008 și, respectiv, 2007 pentru soră. Am propus ca fratele meu să fie angajat ca șofer, iar sora mea să fie angajată ca muncitor necalificat. Am înaintat aceste cereri Camerei Deputaților, nu îmi aduc aminte exact care era circuitul lucrărilor. A urmat procedura de angajare, iar eu am dat un aviz pe contractele de muncă încheiate atât pentru fratele meu, cât și pentru sora mea.

Din câte știu contractele de muncă sunt semnate de secretarul general al Camerei Deputaților. Am făcut propunerea de angajare a rudelor mele și am avizat contratele de muncă fără să îmi dau seama că aș încălca legea, întrucât știam că noi, deputații, nu suntem funcționari publici, iar statutul Camerei Deputaților nu interzicea în mod expres angajarea rudelor, pentru acea perioadă. Știu că în prezent, statutul s-a modificat și s-a instituit o interdicție în acest sens. Nu am menționat în cererile de angajare formulate că persoane pe care le propun a fi angajate sunt rudele mele. Aș vrea sa arăt că în prezent în noul formular de angajare, după modificarea statutului, a fost introdusă această mențiune a interdicției de a propune angajarea rudelor.

La momentul înaintării cereri către Camera Deputaților, în fiecare caz, era însoțită de o copie a actului de identitate, o copie a diplomei de studii și alte documente". La întrebarea, formulată de Reprezentantul Ministerului Public, dacă a discutat cu vreo persoană referitor la statul de funcționar public al deputatului, inculpatul a răspuns: "din câte știu, există o decizie a Curții Constituționale și, de asemenea, a existat o hotărâre a Camerei Deputaților din care rezultă că deputații nu sunt funcționari publici.

De asemenea, am mai vorbit despre acest aspect la biroul Contabilitate din cadrul Camerei Deputaților". La întrebarea, formulată de Reprezentantul Ministerului Public, dacă aceste discuții despre statutul de funcționar public au avut loc la momentul angajării celor două persoane sau ulterior, când au fost formulate plângeri de către ANI, inculpatul a declarat: "Aceste discuții au avut loc după angajare, când am fost întrebat de către presă dacă B. este fratele meu, atunci mi-am pus problema și am început să întreb în legătură cu existenta vreunei interdicții". La întrebarea dacă în acea mapă, înmânată la momentul preluării mandatului de deputat, exista și un contract de muncă tipizat (întrebare formulată de apărătorul său ales), inculpatul a răspuns: "Precizez că în acea mapă se afla și un tipizat de