ÎCCJ, Decizia nr. 18/2016

ÎCCJ, Decizia nr. 18/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia

penală nr. 18/2016

A. Judecata

în primă instanță

I. Prin Sentința penală nr.

586 din 17 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza

art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor

prin rechizitoriu din două infracțiuni de conflict de interese,

prevăzute de art. 253

1

C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. anterior, într-o infracțiune de conflict de interese,

prevăzută de art. 253

1

alin. (1) C. pen. anterior și

o infracțiune de conflict de interese în formă continuată,

prevăzută de art. 253

1

alin. (1) C. pen. anterior, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 33 lit. a) C. pen.

anterior.

A făcut

aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și în consecință:

În baza art.

253

1

alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a condamnat pe

inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art.

71 C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art.

253

1

alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C.

pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de

interese, prevăzută de art. 253

1

alin. (1) C. pen.

anterior.

În baza art.

71 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior a contopit cele

două pedepse de câte 3 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3

luni închisoare.

În baza art.

71 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art.

81 C. pen. anterior, a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 3 luni închisoare pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile

art. 82 C. pen. anterior.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen. anterior, a dispus suspendarea executării pedepsei

accesorii pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei.

În baza art.

359 C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare

revocarea suspendării.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

II. Pentru a

pronunța această sentință, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, a constatat următoarele:

Rechizitoriul nr. x/P/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de urmărire penală

și criminalistică, la data de 11 septembrie 2013, s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea a

două infracțiuni de conflict de interese prevăzute de art. 253

1

C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit

rechizitoriului, la data de 18 noiembrie 2011, A.N.I. a trimis la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raportul de

evaluare înregistrat la 7 noiembrie 2011 (denumit în continuare "Raportul

de evaluare"), prin care a remarcat nerespectarea de către A.,

deputat în Parlamentul României, a dispozițiilor legale ce

reglementează conflictul de interese, întrucât a propus angajarea și

a avizat contractul individual de muncă în baza căruia fratele

său, B., a fost angajat în perioada 15 decembrie 2008 - 7 martie 2011 în

cadrul biroului parlamentar și a obținut un venit net de 19.767 RON.

În cursul

urmăririi penale, fiind audiat, inculpatul a prezentat înscrisuri din care

a rezultat că în perioada 2007 - 2011, în calitatea sa de deputat, a

formulat la Camera Deputaților și o cerere de angajare și a

surorii sale, C. și a avizat Contractul de muncă pe perioadă

determinată al acesteia. Contractul de muncă a fost încheiat pentru

perioada începând cu data de 15 decembrie 2008 până la sfârșitul

mandatului de deputat, respectiv 7 martie 2011, iar veniturile nete

obținute de C. au fost în sumă de 15.800 RON.

Cauza a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică sub nr. x/P/2011.

Prin

rezoluția cu același număr din data de 25 iulie 2012, în baza

art. 228 raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, față de

inculpat s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de conflict de interese

prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior, pentru fapta

săvârșită la data de 30 decembrie 2004 (cu privire la angajarea

fratelui său, B.), apreciindu-se că fapta nu era prevăzută

de legea penală. Totodată, prin aceeași rezoluție, în baza

art. 228 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, față de

inculpat s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul

săvârșirii aceleiași infracțiuni, pentru fapta

săvârșită la data de 15 decembrie 2008 (cu privire la angajarea

surorii sale, D.), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii.

La data de 23

ianuarie 2013, prin Ordonanța nr. x/C2/2012 a prim-adjunctului

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, s-a dispus, în baza dispozițiilor art.

64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și art. 220 C. proc. pen. anterior,

infirmarea rezoluției dispuse la 25 iulie 2012 în Dosarul nr. x/P/2011 al

secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și trimiterea dosarului aceluiași organ de

urmărire penală în vederea continuării cercetărilor.

Prin

Rezoluția nr. x/P/2011 din 19 februarie 2013, procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

a dispus începerea urmăririi penale față de A., pentru

săvârșirea infracțiunii de conflict de interese,

prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior.

În fapt,

potrivit actului de sesizare a instanței, inculpatul A. a fost ales

deputat în Parlamentul României în legislaturile 2004 - 2008 și, respectiv

2008 - 2012, în cadrul Circumscripției electorale nr. 35 Suceava.

i) La data de

30 decembrie 2004, la propunerea inculpatului, a fost angajat de către Camera

Deputaților fratele său B., prin Contractul individual de muncă,

începând cu 3 ianuarie 2005 și până la sfârșitul primului mandat

de deputat al inculpatului, cuantumul veniturilor nete din salarii plătite

acestuia fiind de 11.635,6 RON.

ii) La data

de 30 octombrie 2007, în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (6)

din Legea nr. 96/2006, inculpatul a solicitat să fie încadrată în

muncă și sora sa, C., în funcția de muncitor necalificat, cu un

salariu de 499 RON, începând cu 1 noiembrie 2007 și până la

sfârșitul primului mandat al inculpatului. Cererea de angajare a fost

însoțită de copii ale următoarelor documente: actul de

identitate al numitei C., certificatul de naștere, certificatul de

căsătorie, foaie matricolă, certificate de naștere a

copiilor, certificat de evaluare a examenului de capacitate, fișă de

aptitudine, certificat de cazier fiscal juridic, curriculum vitae din care

reiese faptul că nu a mai fost angajată până la acea dată.

La data de 30

octombrie 2007, ca urmare a propunerii formulate de inculpat, între C., sora

acestuia și Camera Deputaților, reprezentată de Secretarul

General s-a încheiat Contractul de muncă pentru perioada 1 noiembrie 2007

- sfârșitul primului mandat al deputatului, contract ce a fost avizat de

către inculpat, în calitate de parlamentar.

iii) La data

de 30 noiembrie 2008, inculpatul a fost reales deputat în circumscripția

electorală nr. 35 Suceava, mandatul fiind validat prin Hotărârea nr.

40 din 19 decembrie 2008.

La data de 15

decembrie 2008, în calitate de deputat, în conformitate cu art. 38 alin. (6)

din Legea nr. 96/2006, inculpatul a formulat cerere de angajare a fratelui

său B. în funcția de șofer, cu un salariu de 933 RON și

spor de confidențialitate de 15%, pe perioada 15 decembrie 2008 -

sfârșitul celui de al doilea mandat al inculpatului. Cererea a fost

însoțită de copii de pe următoarele documente: actul de

identitate al numitului B., permis de conducere, diplomă de bacalaureat,

fișă de aptitudini și un curriculum vitae, din care reiese

faptul că a mai fost angajat la Camera Deputaților în calitate de

șofer, în perioada 2002 - 2008.

La data de 15

decembrie 2008, ca urmare a propunerii formulate de inculpat, între B., fratele

acestuia și Camera Deputaților, reprezentată de Secretarul

general, s-a încheiat Contractul de muncă pentru perioada 15 decembrie

2008 - sfârșitul mandatului deputatului, contract ce a fost vizat de

către inculpat, Direcția resurse umane, Direcția de salarizare

și de Serviciul juridic.

La data de 23

februarie 2011, B. a formulat cerere prin care a solicitat încetarea

raporturilor de muncă începând cu data de 1 martie 2011, fiind emis, în

temeiul art. 55 lit. b) C. muncii, Ordinul nr. 218 din 7 martie 2011 de

încetare a Contractului individual de muncă din 15 decembrie 2008. Cuantumul

veniturilor nete din salarii plătite de Biroul Permanent numitului B. în

perioada 2009 - martie 2011 a fost de 19.767 RON.

iv) Tot la

data de 15 decembrie 2008, inculpatul, în calitate de deputat, a formulat, în

conformitate cu art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006, o cerere de angajare a

surorii sale, C., în funcția de muncitor necalificat, cu un salariu de 657

RON, pentru perioada 15 decembrie 2008 - sfârșit mandatului. Cererea a

fost însoțită de copii de pe următoarele documente: actul de

identitate al numitei C., certificatul de naștere, certificatul de

căsătorie, foaie matricolă, certificate de naștere a

copiilor, certificat de evaluare a examenului de capacitate, fișă de

aptitudine, certificat de cazier fiscal juridic, curriculum vitae.

La

aceeași dată, 15 decembrie 2008, urmare propunerii formulate de

inculpat, între C., sora acestuia și Camera Deputaților,

reprezentată de Secretarul general, s-a încheiat Contractul de muncă

pentru perioada 15 decembrie 2008 - sfârșitul mandatului deputatului,

contract ce a fost avizat de către inculpat, Direcția resurse umane,

Direcția de salarizare și de Serviciul juridic.

Prin Nota din

25 ianuarie 2010, inculpatul a propus, în conformitate cu prevederile

Contractului individual de muncă din 15 decembrie 2008, modificarea

clauzelor contractuale începând cu data de 1 ianuarie 2010, respectiv majorarea

cuantumului salariului de la 657 RON la 705 RON, fiind, ulterior, încheiat

Actul adițional la contractul din 15 decembrie 2008 în sensul celor

menționate. Ulterior, prin Ordinul nr. 1.242 din 26 octombrie 2010, urmare

a creșterii vechimii în muncă, s-a stabilit pentru C. un salariu de

bază de 740 RON.

La data de 16

noiembrie 2011, C. a formulat cerere prin care a solicitat încetarea

Contractului de muncă începând cu data de 14 noiembrie 2011, iar la data

de 21 noiembrie 2011 a fost emis Ordinul nr. 1.391 prin care s-a dispus

încetarea, începând cu data de 14 noiembrie 2011, a Contractului individual de

muncă, în temeiul art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii

Rechizitoriul

menționează că solicitările de încetare ale contractelor de

muncă au intervenit după ce A.N.I. s-a sesizat cu privire la

existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe

inculpatul A.

În drept,

prin rechizitoriu s-a considerat că fapta inculpatului A., care în data de

15 decembrie 2008, în calitatea sa de deputat în cadrul Parlamentului României,

Circumscripția electorală nr. 35 Suceava, a formulat cerere de

angajare a fratelui său B. la Camera Deputaților și apoi a

avizat Contractul de muncă pe perioadă determinată, în baza

căruia s-a realizat, în mod direct, un folos material pentru fratele

său, în cuantum de 19.767 RON, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior.

S-a mai

considerat că fapta inculpatului A., care începând cu anul 2007 până

la data de 14 noiembrie 2011, în calitate de deputat în cadrul Parlamentului

României, a formulat cerere de angajare a surorii sale C. la Camera

Deputaților și, apoi, a avizat Contractul de muncă pe

perioadă determinată în baza căruia s-a realizat, în mod direct,

un folos material pentru sora sa, în cuantum de 15.800 RON, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută

de art. 253

1

C. pen. anterior.

Totodată,

s-a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art.

33 lit. a) C. pen. anterior privind concursul real de infracțiuni.

Rechizitoriul

a avut în vedere următoarele texte de lege privind conflictul de interese,

angajarea personalului la birourile parlamentare, tipurile de contracte și

perfectarea acestora:

- art. 70 din

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a

funcțiilor publice și în mediul de afaceri, care definește conflictul

de interese în sens administrativ, ca fiind "situația în care

persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție

publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar

putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi

revin potrivit Constituției și altor acte normative";

- art. 71 din

aceeași lege stabilește "principiile care stau la baza

prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților

publice", respectiv "imparțialitatea, integritatea,

transparența deciziei și supremația interesului public";

- art. 253

1

C. pen. anterior, introdus prin Legea nr. 278/2006, potrivit căruia

infracțiunea de conflict de interese constă în "fapta

funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de

serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii

prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine,

soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv

(...)";

- art. 147

alin. (1) C. pen. anterior, ce definește funcționarul public ca fiind

persoana care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent

cum a fost învestită, o însărcinare de natură, retribuită

sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă

art. 145 C. pen.;

- art. 145 C.

pen. anterior, ce definește termenul de "public" ca fiind tot ce

privește autoritățile publice, instituțiile publice sau

alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau

exploatarea bunurilor proprietate publică serviciile de interes public,

precum și bunurile de fel, care, potrivit legii, sunt de interes public.

Instituțiile publice sunt definite în literatura de specialitate ca

servicii publice care se înființează, reorganizează și

desființează, prin lege sau potrivit legii de către Parlament,

Guvern, ministere și celelalte organe de specialitate ale

administrației publice centrale, precum și de către consiliile

județene și locale, în scopul satisfacerii unor interese generale de

specialitate ale membrilor societății;

- art. 38

alin. (6) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și

senatorilor (devenit art. 38 alin. (9)), ce prevede că "angajarea

personalului birourilor parlamentare ale deputaților (...) se face prin

încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a

unui contract civil. În cazul angajării pe baza unui contract de

muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se

face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților (...), la

propunerea deputaților (...) în cauză, iar în cazul contractului

civil, acesta se încheie între deputații (...) în cauză și

persoana fizică";

- art. 38

alin. (8) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și

senatorilor, care dispune că drepturile bănești ale persoanelor

angajate la birourile parlamentare ale deputaților și senatorilor se

asigură din sumele forfetare alocate lunar demnitarilor (suma

echivalentă cu o indemnizație și jumătate brută a

deputatului, respectiv a senatorului);

- art. 6

alin. (7) din Hotărârea nr. 1 din 30 mai 2006 pentru aprobarea Normelor

privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente

cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în

circumscripțiile electorale (act normativ în vigoare până în luna

iulie 2013) prevede că în cazul contractelor individuale de muncă (la

care, conform legii, deputatul nu este parte), parlamentarul completează o

"cerere de încadrare în muncă pe perioadă determinată"

(formular tip), prin care solicită angajarea unei persoane, indicând

numele acesteia, funcția conform nomenclatorului funcțiilor, salariul

și perioada de încadrare; ulterior, dosarul conținând formularul de

contract individual de muncă semnat de viitorul angajat și

documentele specifice angajării (acte de stare civilă, acte de

studii, avize medicale, fișa de cazier etc.) se depune la Direcția

resurse umane din cadrul Camerei Deputaților, unde este verificat și

avizat, și ulterior trimis pentru avizare și la Direcția

salarizare și la Serviciul juridic. De asemenea, contractul de muncă

se supune avizării deputatului care a formulat solicitarea de angajare.

Avizele se concretizează prin semnarea formularului de contract la

rubricile corespunzătoare. După obținerea tuturor avizelor,

contractul individual de muncă este prezentat spre semnare Secretarului

General al Camerei Deputaților, ca reprezentant legal al Camerei

Deputaților, moment din care se consideră perfectat. În ceea ce

privește contractele civile, acestea se încheie direct între deputat, în

calitate de beneficiar și persoana fizică, în calitate de prestator,

fără a fi necesară vreo altă viză; singura

obligație a deputatului beneficiar vizează depunerea unui exemplar al

contractului civil la Direcția resurse umane din cadrul Camerei

Deputaților, activitate care este formală, deoarece contractul își

produce efecte de la data încheierii.

În cursul

urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de

probă: Raportul de evaluare și documentele care au stat la baza

întocmirii acestuia, hotărârile Camerei Deputaților nr. 34/2004

și nr. 40/2008 cu privire la validarea mandatelor deputaților

aleși, lista persoanelor angajate în cadrul Biroului parlamentar al

învinuitului, copiile contractelor individuale de muncă privind pe B.,

cererile inculpatului A. în care solicita încadrarea în muncă a fratelui

său, copii de pe actele necesare angajării aflate în dosarul personal

al salariatului, carte de identitate, certificat de naștere, certificat de

căsătorie, diplomă de licență, diplomă de master,

fișă de aptitudine, curriculum vitae, copiile contractelor

individuale de muncă privind pe C., cererile inculpatului A. prin care

solicita încadrarea în muncă a surorii sale, copii de pe actele necesare

angajării aflate în dosarul personal al salariatei; carte de identitate,

certificat de naștere, certificat de căsătorie, diplomă de

licență, diplomă de master, fișă de aptitudine,

curriculum vitae, ordinele nr. 218/2011 și 1.391/2011 de încetare a

contractelor individuale de muncă, declarațiile învinuitului A.,

declarațiile martorilor E. și F., dispoziții legislative în

vigoare la data săvârșirii faptei, dar și ulterioare.

Fiind audiat

în cursul urmăririi penale, la 24 februarie 2012 și, respectiv, 26

septembrie 2013, inculpatul A. a confirmat derularea evenimentelor, astfel cum

au fost descrise anterior, însă și-a susținut

nevinovăția sub aspectul comiterii infracțiunii de conflict de

interese, precizând că avea nevoie de un conducător auto cu

experiență și cunoscător de limbă poloneză,

condiții îndeplinite de fratele său. Totodată, inculpatul a

susținut că nu a săvârșit vreo infracțiune, deoarece

contractele de muncă au fost încheiate de către Camera

Deputaților, cu avizul Serviciului Juridic și, totodată, a

considerat că nu exista vreo interdicție legală privind

angajarea membrilor de familie în cadrul birourilor parlamentare. De asemenea,

inculpatul a invocat în apărare împrejurarea că, prin Sentința

nr. 29/2012 din data de 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava,

secția a II-a civilă și de contencios administrativ și

fiscal, s-a dispus anularea Raportului de evaluare.

În

legătură cu acest ultim aspect, organul de urmărire penală

a considerat că hotărârea irevocabilă prin care instanța de

contencios administrativ a interpretat în sens administrativ instituția

conflictului de interese, prin raportare la prevederile Legii nr. 161/2003, nu

influențează în vreun fel analiza conținutului constitutiv al

infracțiunii de conflict de interese.

Analizând

activitatea derulată de inculpat, procurorul a reținut că prima

reglementare clară pe tema conflictului de interese a fost

făcută în titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri

pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților

publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri.

S-a

arătat că, potrivit definiției cuprinse în art. 70 din actul

normativ amintit, conflictul de interese nu a fost definit ca infracțiune,

ci ca incompatibilitate care atrăgea anularea actelor rezultate, precum

și măsuri de sancționare administrativă, disciplinară

sau penală, în acest din urmă caz răspunderea penală putând

fi antrenată doar în condițiile în care fapta întrunea elementele

constitutive ale unei infracțiuni.

Menționându-se

că infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art.

253

1

C. pen. anterior a fost introdusă prin Legea nr. 278/2006,

reglementare ce nu se suprapune cu cea conținută de art. 70 din Legea

nr. 161/2003, s-a arătat că cele două instituții au

denumiri asemănătoare, însă nu pot fi confundate, având în

vedere că au regimuri juridice diferite, condiții diferite și

atrag răspunderi de natură diferită.

Cum

această situație este întâlnită și pentru alte noțiuni

cu care operează legea penală, precum "funcționar

public" sau "membru de familie", s-a precizat că în toate

aceste cazuri, singura normă relevantă pentru a analiza

conținutul unei infracțiuni este norma penală, astfel că

invocarea altor prevederi legale nu are nicio influență asupra

existenței infracțiunii.

Actul de

sesizare a instanței a subliniat următoarele aspecte:

i) Calitatea

de subiect activ al infracțiunii de conflict de interese a

parlamentarilor.

Precizându-se

că, prin definiție și conținut, infracțiunea de

conflict de interese a preluat din elementele constitutive ale

infracțiunilor de corupție, în proximitatea cărora a fost

poziționată, rechizitoriul a considerat că subiectul activ al

infracțiunii este unul calificat: funcționarul public cu

competență să îndeplinească acte sau să participe la

luarea deciziilor, legea necondiționând ca aceste acte sau decizii să

fie netemeinice, nelegale sau ilicite.

Astfel,

parlamentarii sunt subiect activi ai infracțiunii de conflict de interese,

având calitatea de funcționari în sensul legii penale, textul legii

referindu-se la orice persoană care exercită o însărcinare în

serviciul unei unități publice, indiferent de modul de învestire,

inclusiv parlamentarii.

În

accepțiunea dispozițiilor art. 147 alin. (1) C. pen. anterior, actul

de sesizare al instanței reține că prin "funcționar

public" se înțelege "orice persoană care exercită

permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o

însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul

unei unități dintre cele la care se referă art. 145".

S-a

arătat că, în vederea stabilirii calității de

funcționar public, nu are relevanță titlul

însărcinării ("cu orice titlu") sau modalitatea învestirii:

alegere, numire, repartizare, concurs ("indiferent cum a fost

învestită"), din expresia "cu orice titlu" folosită de

legiuitor, rezultând că este suficient ca subiectul activ al

infracțiunii să exercite în fapt o însărcinare în serviciul unei

autorități publice, instituții publice, instituții sau alte

persoane juridice de interes public. Aceeași concluzie a fost extrasă

și din mențiunea "indiferent cum a fost învestită", în

acest caz apreciindu-se că legiuitorul dorește să sublinieze

că nu are relevanță validitatea raportului de muncă, nici

nu este necesar să existe un contract de muncă sau o numire în

funcție, fiind suficientă exercitarea atribuțiilor funcției

pentru ca făptuitorul să poată fi tras la răspundere

penală.

Precizându-se

că art. 145 din același Cod definea termenul "public" ca

fiind "tot ce privește autoritățile publice,

instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de

interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate

publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice

fel care, potrivit legii, sunt de interes public", s-a considerat că

în cazul parlamentarului nu există, din punct de vedere administrativ, o

"fișă a postului", prin care să-i fie stabilite

atribuțiile concrete de serviciu, ci, în realitate, atribuțiile de

serviciu ale parlamentarului ce poartă însemnele autorității

legiuitoare sunt laborios stabilite prin acte normative, fiind prevăzute

sub forma competențelor, a drepturilor și a obligațiilor, a

interdicțiilor și incompatibilităților, precum și a normelor

imperative de comportament conținute în acte normative, care nu au

caracter limitativ (Constituția României, Legea nr. 96/2006 și

altele).

ii) Folosul

material

S-a

menționat că infracțiunea de conflict de interese nu este o

infracțiune de rezultat, ci o infracțiune de pericol concret, prin

instaurarea neîncrederii în obiectivitatea și imparțialitatea

funcționarului public, instaurarea suspiciunii de fraudă și

decredibilizarea instituției pentru incapacitatea de a selecta cu rigoare

persoana funcționarului public, în care cetățeanul să

aibă deplină încredere, iar actele și deciziile acestuia să

fie primite fără îndoială și rezerve.

Conform

practicii judiciare constante a instanțelor de judecată în ceea ce

privește infracțiunile de conflict de interese, s-a apreciat că

pentru existența acestei infracțiuni nu este nevoie de producerea

unei pagube, ci doar de realizarea unui folos material, pentru sine,

soț/soție etc., folos ce nu trebuie să fie injust, astfel cum

s-a întâmplat și în speța de față.

Rechizitoriul

a menționat că nu este suficient să se îndeplinească un

anume act, ci este necesar ca acel act să fi produs și un folos

material persoanei prevăzute de textul de incriminare. Pe de altă

parte, s-a arătat că, așa cum s-a precizat în literatura de specialitate,

realizarea folosului material pentru persoanele enumerate de lege nu trebuie

să fie în legătură de conexitate cu producerea unui prejudiciu

instituției sau autorității în slujba căreia

funcționarul își desfășoară activitatea.

Astfel, s-a

susținut că faptele descrise au creat o stare de pericol la adresa

valorilor sociale ocrotite de lege referitoare la funcționarea

instituțiilor, având în vedere că interesul patrimonial indirect al

parlamentarului poate influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor

care îi revin, fiind astfel îndeplinită urmarea prevăzută în

norma de incriminare.

iii) Latura

subiectivă

În

rechizitoriu s-a precizat că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul

A. a acționat cu intenția frauduloasă de a-și avantaja

propria familie în obținerea de foloase materiale, din fondurile Camerei

Deputaților, beneficiarii acestor venituri fiind sora și fratele

său care, anterior, nu au mai obținut venituri salariale din

colaborări.

Deși

inculpatul a invocat necunoașterea normei de incriminare, apărarea sa

a fost înlăturată, având în vedere principiul "nemo censetur

ignorare legem", care exprimă ideea că nimeni nu se poate

apăra invocând ignoranța sau eroarea sa în drept.

S-a

reținut prin rechizitoriu, că apărările inculpatului, potrivit

cărora a consultat decidenți din cadrul Camerei Deputaților,

sunt combătute de declarațiile martorilor E., consilier parlamentar

în cadrul Direcției de resurse umane și F., șef Serviciu juridic

al Camerei Deputaților, ce au fost audiați în cadrul Dosarului nr.

x/P/2013.

Martora E. a

declarat că angajarea cu contract de muncă a personalului biroului se

face la propunerea deputatului în care este specificată funcția,

salariul și perioada. A precizat că parlamentarii erau liberi să

angajeze persoana pe care o doreau ca salariat în cadrul biroului, iar

documentele necesare pentru angajare erau depuse la Serviciul administrativ

resurse umane, unde se verifica dacă funcția corespunde studiilor,

salariul propus să se încadreze în limitele stabilite în nomenclatoare, se

stabilea vechimea în muncă pe baza documentelor depuse și se

înregistra și se dădea număr matricol contractului, după

care contractul însoțit de cerere mergea spre viză la Direcția

de salarizare, la Serviciul juridic și la Secretarul General în vederea

semnării. Martora a declarat că "nici un deputat nu a întrebat

în scris sau verbal dacă își poate angaja vreo rudă în cadrul

Biroului parlamentar și în caz afirmativ care sunt consecințele

juridice, respectiv dacă săvârșesc infracțiunea de conflict

de interese".

Cu ocazia

audierii sale, F. a declarat că Serviciul juridic al Camerei

Deputaților are ca atribuție verificarea legalității

clauzelor contractuale, de întocmirea formalităților de angajare,

modificare și încetare a contractelor individuale de muncă pentru

personalul serviciilor Camerei Deputaților și celor încadrați la

Birourile Parlamentare se ocupă Serviciul Administrare Resurse Umane. A

arătat faptul că anterior încheierii contractelor de muncă pentru

angajarea unor persoane în cadrul Birourilor Parlamentare nu i s-a solicitat

personal și nici nu are cunoștință să fi existat vreo

astfel de solicitare din partea vreunui deputat dacă se află sau nu

într-un conflict de interese.

Având în

vedere cele expuse, procurorul a apreciat că în cauză sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese

prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior, deoarece la

propunerea inculpatului A. au fost angajați sora și fratele său

de către Camera Deputaților, prin contracte individuale de muncă

care au fost avizate de către deputat și în urma cărora au fost

obținute venituri salariale.

Totodată,

a apreciat că modalitatea și împrejurările concrete în care

inculpatul a comis faptele, corelate cu scopul urmărit prin incriminarea

conflictului de interese, anume acela de a asigura o comportare corectă a

funcționarului public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în

afara unor interese private, conduc la concluzia că fapta prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

De asemenea,

procurorul a menționat faptul că în Legea nr. 96/2006 privind

Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în M. Of.

nr. 459 din 25 iulie 2013, în art. 38 alin. (1

1

) se prevede că

"membrii familiei deputatului sau senatorului ori rudele/afinii acestuia

până la gradul al III-lea nu pot fi angajați la respectivul birou

parlamentar", iar în art. 49 din același act normativ se

menționează că: "încălcarea prevederilor legale

referitoare la conflictul de interese", constituie abatere

disciplinară parlamentară, dacă, potrivit legii nu constituie

infracțiune.

S-a precizat

că în reglementarea din Legea nr. 161/2003 este definit conflictul de

interese în sens administrativ, ca abatere disciplinară în caz de

încălcare a "codului deontologic" și nu aspectul penal,

infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 235

1

C. pen. având un sens mai larg decât cel prevăzut de Legea nr. 96/2006.

Rechizitoriul

a menționat că din datele existente în dosarul cauzei a rezultat

că B. a fost angajat, în funcția de șofer în cadrul biroului

parlamentar al deputatului A. și în perioada 3 ianuarie 2005 - 15

decembrie 2008.

Întrucât

conflictul de interese a fost incriminat în anul 2006, prin intrarea în vigoare

a Legii nr. 278 din 4 iulie 2006 pentru modificarea și completarea C. pen.,

precum și pentru modificarea și completarea altor legi, s-a precizat

că fapta deputatului de a propune Camerei Deputaților, la data de 30

decembrie 2004, angajarea fratelui său și de a aviza, la aceeași

dată, Contractul individual de muncă din 30 decembrie 2004 nu este

prevăzută de legea penală, motiv pentru care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii

de conflict de interese comisă în aceste împrejurări.

S-a

reținut, în acest sens, că potrivit principiului

neretroactivității legii penale prevăzut de art. 11 C. pen.

"Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost

săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni".

Cu referire

la situația de fapt reținută de acuzare, procurorul a făcut

trimitere la următoarele aspecte legislative:

Legea nr.

96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în vigoare la

data încheierii contractului de muncă în cauză, prevedea în art. 38

că: "în scopul exercitării mandatului în circumscripțiile

electorale, deputații și senatorii primesc lunar o sumă

forfetară din bugetul Camerei Deputaților și, respectiv, al

Senatului, echivalentă cu o indemnizație și jumătate

brută a deputatului, respectiv a senatorului. În limita sumei

prevăzute la alin. (1), deputații și senatorii pot organiza, separat

sau prin asociere, birouri parlamentare, ca regulă, în

circumscripțiile electorale în care au fost aleși. Deputații

care reprezintă organizațiile cetățenilor aparținând

minorităților naționale pot organiza birouri parlamentare

și în alte circumscripții electorale decât cele în care au fost

aleși".

În alin. (6)

al art. 38 din Legea nr. 96/2006 se prevedea că: "angajarea

personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor

se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată

sau a unui contract civil. În cazul angajării pe baza unui contract de

muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se

face prin ordin al Secretarului General al Camerei Deputaților sau al

Senatului, după caz, la propunerea deputaților sau a senatorilor în

cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între

deputații sau senatorii în cauză și persoana fizică. Modul

de utilizare și justificare a sumei forfetare se stabilește prin

hotărâre a birourilor permanente reunite ale celor două Camere, care

se publică în M. Of. al României, Partea I".

Prin

Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei

Deputaților și Senatului publicată în M. Of. nr. 498/2006 au

fost aprobate Normele privind modul de utilizare și justificare a sumei

forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în

circumscripțiile electorale, norme care evidențiază faptul

că această sumă forfetară se acordă lunar, iar

aprobarea efectuării cheltuielilor se dă de către deputat,

respectiv senator, inclusiv confirmarea realității și

legalității efectuării acestor cheltuieli.

Astfel,

potrivit art. 6 alin. (7) din Hotărârea nr. 1/2006, în cadrul birourilor

se pot angaja personal cu contractul de muncă pe perioadă

determinată, potrivit nomenclatorului funcțiilor prevăzut în

anexa nr. 5 sau colaboratori, pe bază de contract civil, conform modelului

prevăzut în anexa nr. 7, cărora li se stabilesc atribuții

și răspunderi potrivit legii. În cazul angajării pe baza unui

contract de muncă pe perioadă determinată, conform modelului

prevăzut în anexa 6 și statutului deputaților și

senatorilor, încadrarea se face prin ordin al Secretarului General al Camerei

Deputaților/Senatului după caz, la propunerea deputaților și

senatorilor în cauză. Cererea de încadrare în muncă pe durată

determinată vizată de Secretarul General al Camerei

Deputaților/Senatului se va depune la Direcția pentru resurse umane

și salarizare, respectiv la Direcția resurse umane, anterior

încetării raporturilor de muncă, conform modelului prevăzut în

anexa nr. 8. Contractele de muncă și cele civile, pentru birourile

parlamentare ale deputaților, vor fi vizate de Biroul contencios și

se depun la Direcția pentru resurse umane și salarizare din cadrul

Camerei Deputaților. Contractul de muncă al personalului biroului

deputatului/senatorului încetează la cererea deputatului/senatorului, în

cazul în care titularului mandatului îi încetează calitatea de

deputat/senator, potrivit legii.

În

consecință, contractul individual de muncă pentru personalul angajat

la un birou parlamentar a fost apreciat ca fiind un contract tip, aprobat prin

anexa nr. 6 la Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale

celor două Camere ale Parlamentului, care conține clauze specifice,

cu obligații atât pentru salariat, cât și pentru angajatori - Biroul

parlamentar și Camera Deputaților - avizarea contractului fiind

făcută și de către deputat.

S-a

arătat că modelul tip al cererii parlamentarului de încadrare în

muncă a personalului la biroul său parlamentar, cu indicarea

persoanei, funcției, salariului și perioadei de încadrare, este

cuprins în anexa nr. 8 la Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente

reunite ale Camerei Deputaților și Senatului.

Totodată,

rechizitoriul menționează că, în conformitate cu prevederile art.

26 alin. (8) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Camerei Deputaților nr.

31/2006, numirea în funcții a personalului la birourile parlamentare din

circumscripțiile electorale se face la propunerea deputatului respectiv.

În actul de

sesizare s-au menționat următoarele date cu privire la persoana

inculpatului:

Inculpatul A.

este căsătorit, are studii superioare, stagiul militar

satisfăcut, a fost deputat în Parlamentul României în legislaturile 2004 -

2008 și 2008 - 2012 și nu are antecedente penale. Cu ocazia audierii,

acesta a recunoscut situația de fapt reținută și a pus la

dispoziția procurorului acte cu privire la săvârșirea celei de a

doua infracțiuni, recunoscând faptul că a propus și angajarea

surorii sale la Camera Deputaților.

În cauză

nu au fost dispuse măsuri asigurătorii.

fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, sub nr. x/1/2013 la data de 18

septembrie 2013, fiind repartizată Completului de Fond nr. 10 și

primind termen de judecată la data de 7 februarie 2014, după intrarea

în vigoare a noilor coduri în materie penală.

a.

Măsuri dispuse în cursul judecății în fața primei

instanțe. Camera preliminară.

La primul

termen de judecată, prin Încheierea de ședință din 7

februarie 2014, s-a constatat că dosarul a fost înregistrat pe rolul

instanței anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. și

nu s-a început cercetarea judecătorească, așa încât,

făcându-se aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, s-a dispus

trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară pentru a

proceda potrivit art. 342 - 348 C. proc. pen.

În procedura

de cameră preliminară inculpatul nu a formulat cereri și

excepții și nici instanța nu a ridicat din oficiu excepții.

După

parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin Încheierea nr. 290

din 27 martie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră

preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat

legalitatea Rechizitoriului cu nr. x/P/2011 emis de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, la 11 septembrie 2013,

precum și legalitatea administrării probelor și a

efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus

începerea judecății.

Prin

aceeași încheiere, judecătorul de cameră preliminară a verificat

competența secției penale a Înaltei Curți, în conformitate cu

dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora

cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la

data intrării în vigoare a legii noi, în care nu s-a început cercetarea

judecătorească, se soluționează de către instanța

competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de

aceeași lege.

Competența

de judecată în primă instanță a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a fost apreciată în raport cu

dispozițiile art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. anterior,

fiind determinată de calitatea inculpatului de deputat a inculpatului A.

la momentul săvârșirii presupuselor fapte ce constituie obiectul

acuzației.

Din actele

dosarului a rezultat că inculpatul a avut calitatea de deputat în

perioadele 2004 - 2008 și 2008 - 2012, astfel cum rezultă din

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 36/2004 cu privire la validarea

mandatelor deputaților aleși la data de 28 noiembrie 2004, publicată

în M. Of. al României nr. 1.218 din 17 decembrie 2004 și Hotărârea

Camerei Deputaților nr. 40/2008 cu privire la validarea mandatelor

deputaților aleși la data de 30 noiembrie 2008, publicată în M.

Of. al României nr. 859 din 19 decembrie 2008. S-a constatat că inculpatul

are calitatea de deputat și în prezent, în baza unui mandat ce a început

în 2012.

Prin

raportare la calitatea inculpatului, s-a apreciat că nu s-a modificat

competența personală, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 40

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

judecă în primă instanță, printre altele,

infracțiunile săvârșite de deputați.

În procedura

de cameră preliminară, verificarea legalității

sesizării instanței, a administrării probelor și a

efectuării actelor de urmărire penală de către procuror s-a

realizat în condițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013. S-a

considerat că, deși dispozițiile C. proc. pen. sunt de

imediată aplicare, norma tranzitorie menționată prevede că

actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a C. proc.

pen., cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii

lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de lege.

Încheierea

prin care s-a dispus, printre altele, începerea judecății a

rămas definitivă.

B. Judecata

pe fond

Inculpatul nu

a dorit să uzeze de procedura abreviată a recunoașterii

învinuirii, prevăzută de art. 375 C. proc. pen., arătând că

a formulat cererea de angajare și a avizat contractul de angajare a

rudelor sale în considerarea faptului că statutul deputaților și

senatorilor nu prevedea o interdicție expresă în acest sens.

După

începerea judecății, la termenul din 8 mai 2014 au fost audiați

inculpatul, precum și martorii E. și F.

Totodată,

prin Încheierea din 8 mai 2014 a fost respinsă cererea formulată de

inculpat privind audierea martorului G., în legătură semnarea de

către acesta a contractelor de muncă pe perioadă

determinată, apreciindu-se că nu este utilă, în raport cu

probatoriul administrat. De asemenea, instanța a încuviințat cererea

inculpatului de a se solicita Camerei Deputaților să înainteze

ordinul de încadrare a numitului B.

C.

Probatoriile administrate în fața instanței de fond

i) Martorul

E. a declarat că începând cu anul 1996 este angajată a Biroului de

Resurse Umane din cadrul Camerei Deputaților, în calitate de consilier

parlamentar. A precizat că "În cadrul Biroului de Resurse Umane sunt

foarte multe cereri de angajare și îmi aduc aminte că și

inculpatul A. a formulat o astfel de cerere. Odată cu cererea de angajare

se depune și un contract de muncă pe durată determinată, în

două exemplare, completat de cel ce urma să fie angajat și de

către deputat, la rubricile pe care îi priveau pe aceștia, urmând ca,

în continuare, acesta să fie completat de Direcția Resurse Umane cu

anumite date, respectiv sporul de vechime, numărul de zile de concediu

care i se cuveneau. După completarea acestor date, contractul primea un

număr matricol și actele, respectiv cererea și cele două

contracte erau trimise spre avizare la directorul Resurse Umane, la directorul

de la Direcția de Salarizare și la șeful Serviciul Juridic,

toate din cadrul Camerei Deputaților. După aceea primea cele 3 vize,

contractele de muncă erau prezentate la secretarul general al Camerei

Deputaților pentru a fi semnate. În mod concret, eu verificam dacă la

dosar existau toate documentele menționate într-o notă emisă de

Direcția Resurse Umane. Stabileam, așa cum am arătat sporul de

vechime, numărul de zile de concediu, dacă actul de studii prezentat

corespunde funcției pentru care se propunea angajarea. Nu făcea parte

din obiectul meu de angajare să verific dacă persoana care solicita

angajarea este rudă cu solicitantul. Este adevărat însă că

am văzut că, uneori, persoane a căror angajare se solicită,

avea același nume cu cel care solicită angajarea. În prezent

știu că pe solicitarea de angajare este trecută interdicția

de a angaja rude până la gradul al III-lea, iar deputatul trebuie să

își asume conținutul declarației. Cu toate acestea, nu

intră în atribuțiile noastre să verificăm dacă acea

declarație corespunde adevărului".

La întrebarea

dacă verificau îndeplinirea condițiilor prevăzute de C. muncii,

formulată de reprezentantul Ministerului Public, martora a răspuns

afirmativ, arătând că atât nota, cât și verificările

efective se realizau cu respectarea condițiilor prevăzute în C.

muncii privind angajarea.

La întrebarea

dacă își menține afirmația făcută în cadrul

urmăririi penale, privind posibilitatea pentru parlamentari de a propune

angajarea oricăror persoane care îndeplineau condițiile C. muncii

pentru a fi angajate, martora a răspuns că își menține

această afirmație. Totodată, martora a precizat că în

perioada de referință, respectiv 2007 - 2008, nu cunoaște

să fi existat vreo interdicție de angajare a rudelor

deputaților.

ii) Martorul

F. a declarat: "În perioada 2004 - 2008 am fost expert în cadrul

Serviciului Juridic al Camerei Deputaților, din 2008 am devenit consilier,

iar din 2011 ocup funcția de șef al serviciului juridic. În calitate

de membru al Serviciului Juridic, datoria mea era să verific legalitatea

clauzelor contractuale raportat strict la prevederile C. muncii și la

dispozițiile speciale ale art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006.

Potrivit prevederilor regulamentului de organizare și funcționare, nu

verificam raportul dintre deputat și persoana care se solicita a fi

angajată, respectiv dacă acestea sunt rude. De astfel, la serviciul

juridic nici nu se comunicau înscrisuri din care să putem verifica acele

raporturi. La serviciul juridic erau înaintate cererea de angajare și

contractul individual de muncă. Coincidența de nume nu însemna

că persoanele erau rude. Nici în prezent nu avem atribuțiunea de a

verifica gradul de rudenie dintre solicitant și persoana care se solicita

a fi angajată. Cunosc, însă, că în conținutul cererii s-a

introdus de curând o declarație pe care deputatul trebuie să o

facă în legătura cu existența unei relație de rudenie cu

persoana a cărei angajare o solicită. Aceasta mențiune a fost

introdusă după modificarea Legii nr. 96/2006".

La întrebarea

dacă deputații au întrebat la Serviciul juridic despre existența

vreunei interdicții cu privire la angajarea rudelor, formulată de

instanță, martorul a răspuns că "anterior încheierii

contractelor de muncă, nici unul dintre deputații nu a formulat o

astfel de întrebare, nici mie personal și nici celorlalți

angajați ai serviciului. Cred că inculpatul Longher, în urmă cu

un an sau doi a întrebat dacă există o interdicție de angajare a

rudelor, însă nu pe mine personal, știu că a existat o astfel de

discuție cu colegii mei."

iii) Inculpatul

A. a declarat următoarele: "Sunt deputat în Parlamentul României din

anul 2002 și în prezent mă aflu la cel de al patrulea mandat.

Recunosc comiterea faptelor cu următoarele precizări: La începutul

fiecărui mandat de deputat am primit o mapă în care se aflau, pe

lângă alte acte și cereri tip pentru angajarea unor persoane în

cadrul Biroului Parlamentar. Așa încât, eu am completat acele cereri cu

numele fratelui meu, B. și respectiv, a surorii mele C. Precizez că

pentru ambii am formulat astfel de cereri în anul 2008 și, respectiv, 2007

pentru soră. Am propus ca fratele meu să fie angajat ca șofer,

iar sora mea să fie angajată ca muncitor necalificat. Am înaintat

aceste cereri Camerei Deputaților, nu îmi aduc aminte exact care era

circuitul lucrărilor. A urmat procedura de angajare, iar eu am dat un aviz

pe contractele de muncă încheiate atât pentru fratele meu, cât și

pentru sora mea. Din câte știu contractele de muncă sunt semnate de

secretarul general al Camerei Deputaților. Am făcut propunerea de angajare

a rudelor mele și am avizat contratele de muncă fără

să îmi dau seama că aș încălca legea, întrucât știam

că noi, deputații, nu suntem funcționari publici, iar statutul

Camerei Deputaților nu interzicea în mod expres angajarea rudelor, pentru

acea perioadă. Știu că în prezent, statutul s-a modificat

și s-a instituit o interdicție în acest sens. Nu am menționat în

cererile de angajare formulate că persoane pe care le propun a fi angajate

sunt rudele mele. Aș vrea sa arăt că în prezent în noul formular

de angajare, după modificarea statutului, a fost introdusă

această mențiune a interdicției de a propune angajarea rudelor.

La momentul înaintării cereri către Camera Deputaților, în

fiecare caz, era însoțită de o copie a actului de identitate, o copie

a diplomei de studii și alte documente".

La

întrebarea, formulată de Reprezentantul Ministerului Public, dacă a

discutat cu vreo persoană referitor la statul de funcționar public al

deputatului, inculpatul a răspuns: "din câte știu, există o

decizie a Curții Constituționale și, de asemenea, a existat o

hotărâre a Camerei Deputaților din care rezultă că

deputații nu sunt funcționari publici. De asemenea, am mai vorbit

despre acest aspect la biroul Contabilitate din cadrul Camerei

Deputaților".

La

întrebarea, formulată de Reprezentantul Ministerului Public, dacă

aceste discuții despre statutul de funcționar public au avut loc la

momentul angajării celor două persoane sau ulterior, când au fost

formulate plângeri de către ANI, inculpatul a declarat: "Aceste discuții

au avut loc după angajare, când am fost întrebat de către presă

dacă B. este fratele meu, atunci mi-am pus problema și am început

să întreb în legătură cu existenta vreunei

interdicții".

La întrebarea

dacă în acea mapă, înmânată la momentul preluării mandatului

de deputat, exista și un contract de muncă tipizat (întrebare

formulată de apărătorul său ales), inculpatul a

răspuns: "Precizez că în acea mapă se afla și un

tipizat de