ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 946/2016

Decizia nr. 946/2016

Asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 mai 2015, SC A. SA a solicitat completarea Deciziei civile 42 din 23 martie 2015 a Curții de Apel Galați în sensul pronunțării pe solicitarea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 27/A din 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost admisă cererea de completare formulată de petenta SC A. SA București și a fost dispusă completarea Deciziei civile nr. 42 din 23 martie 2015 a Curții de Apel Galați în sensul obligării pârâtei la plata a 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată din apel având în vedere dispozițiile art. 2812 C. proc. civ., în conformitate cu care, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cerere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz. apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs SC B. SRL.

În motivarea recursului au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta arată faptul că instanța de apel a reținut greșit cuantumul cheltuielilor de judecată în apel la valoarea de 18.209.94 lei (onorariu avocat și taxa de timbru) deși onorariul de avocat era pentru toate fazele procesuale iar nu doar pentru apel. Aceste cheltuieli nu au fost individualizate, prin urmare instanța de apel nu s-a pronunțat în mod corect ceea ce, potrivit art. 304 pct. 8, C. proc. civ., atrage desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanța de apel nu a precizat și nu a motivat care este raționamentul proporționalității care a condus la stabilirea sumei de 2.000 lei ca și cheltuieli de judecată și nu a explicat dacă diminuarea cheltuielilor de judecată include cei 2.000 lei ia plata cărora a fost obligată intimata SC B. SRL sau reprezintă o obligație suplimentară, deși în motivare face trimitere la diminuarea cheltuielilor. Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sancțiunea este desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare

Recurenta mai susține că, în mod greșit instanța de apel a stabilit cheltuieli de judecată în apel de 2.000 lei. Cheltuielile de judecata de 18.000 lei onorariu avocat sunt exorbitante în sarcina părții care cade în pretenții. In apel trebuie să fie acordate într-un cuantum de 8% din cele avansate de apelant doar pentru apel, fără a le avea în vedere și pe cele din fond și recursț unde pârâta a căzut în pretenții), întrucât onorariu de avocat depus la dosar era pentru toate fazele procesuale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 întrucât onorariul de avocat pentru apel nu era individualizat.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Recurenta a indicat prin critica întemeiată pe art. 304 pct. 8 faptul că instanța a reținut greșit faptul că onorariul de avocat era pentru toate fazele procesuale iar nu doar pentru apel, aspect dedus din faptul că onorariul nu a fost individualizat.

Conform art. 304 pct. 8 modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în numai pentru motive de nelegalitate când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv de recurs sancționează hotărârea care a nescotit principiul înscris în art. 969 C. civ. trecând peste voința părților înscrisă în convenție.

Susținerile recurentei întemeiate pe acest motiv de recurs nu vizează încălcarea art. 969 C. civ. ci modul de apreciere al instanței cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată ceea ce nu este un motiv de nelegalitate al hotărârii ci netemeinicie aspect care excede controlului de nelegalitate exercitat de instanța de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Nici această critică nu este fondată, dispozitivul hotărârii atacate fiind lipsit de echivoc, în sensul că instanța a admis cererea de completare dispozitiv și a obligat intimata la plata sumei de 2000 lei către apelantă, sumă ce rezultă că urmare a efectuării proporției dintre cele solicitate prin apel și cele câștigate.

Astfel, instanța a motivat admiterea cererii respectând condițiile impuse de art. 276 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 poate fi invocat atunci când când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Deși recurenta a invocat și acest motiv de recurs, aceasta nu a indicat niciun text de lege care să fi fost încălcat prin hotărârea atacată, astfel că și acest motiv de recurs este nefondat. Nemulțumirea recurentei față de cuantumul cheltuielilor de judecată acordate nu reprezintă o critică de nelegalitate care poată fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ci o critică de netemeinicie nepermisă în calea de atac a recursului care poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta SC B. SRL ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 27/A din 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I Civilă, în Dosar nr. x/91/2012*, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2016.