ÎCCJ, decizie (scj.ro #130099)

Confiscare extinsă. Infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005. Infracțiuni prevăzute în Codul fiscal

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Măsurile de siguranță

Indice alfabetic:

Drept penal

-

confiscare extinsă

-

infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005

-

infracțiuni prevăzute în Codul fiscal

C. pen. anterior,

art. 118

2

C. pen.,

art. 112

1

Legea nr. 241/2005,

art. 7 alin. (2)

Legea nr. 227/2015,

art. 452 alin. (1) lit. a)

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 129/A din 30 martie 2016

Prin sentința nr. 67/F din 6 mai 2014, Curtea de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori a dispus, între altele, următoarele:

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 296

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1)  C. pen., 1-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, cu știință, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele și i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o la 4 ani și 6 luni închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 296

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, cu știință, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de țigarete.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele și i-a aplicat inculpatului B. pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o la 5 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 296

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., 1-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, cu știință, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, 1-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de țigarete.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele și i-a aplicat inculpatului C. pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o la 5 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen. anterior. S-a făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpații B., C. și A. a unor cantități de tutun, timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate; în baza art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpații B. și C. a 10.498 pachete țigarete; în baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpații B., C. și A. a unor bunuri.

În baza art. 118

2

C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul E. a sumei de 80.450 euro, 114.600 lei și 500 USD.

Pornind de la situația de fapt, prima instanță a reținut, între altele, următoarele încadrări juridice ale faptelor inculpaților:

Fapta inculpatului E., care în perioada ianuarie-martie 2013 a aderat la grupul infracțional organizat de cei trei inculpați enumerați, în scopul de a produce clandestin țigarete, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) C. pen.

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal.

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 - Codul Fiscal.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, între alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov, inculpații A., B., C. și E. și persoana interesată G.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând hotărârea primei instanțe, atât sub aspectul motivelor de apel invocate de apelanți, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază ca fiind întemeiate, în parte, apelurile declarate de parchet și inculpații A., B. și C. și ca neîntemeiate celelalte apeluri declarate în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, în baza analizei materialului probator administrat în cauză, inclusiv în apel:

Infrac

țiunea de „deținere, cu știință, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate”, prevăzută în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005,

reținută în sarcina inculpaților A., B. și C.:

Infracțiunea este dovedită cu declarațiile martorilor audiați, dar și cu rezultatul perchezițiilor domiciliare efectuate în cursul urmăririi penale.

În cadrul perchezițiilor efectuate atât în clădirea locuită de C., cât și în spațiul închiriat de inculpatul B., în semiremorca depozitată în data de 11 martie 2013 în imobilul proprietatea inculpatului A., au fost găsite, pe lângă țigarete și rebuturi sau țigarete inscripționate cu marca „P.”, ambalaje de țigarete marca „P.”, purtând banderole de marcaj fiscal cu mențiunile „Republica Moldova, timbru de accize, articole de tutun” și fișicuri de timbre de culori diferite, inscripționate Republica Moldova. Este evident, astfel, faptul că cei trei inculpați le-au deținut cu știință, chiar cu scopul de a le folosi în procesul de producție a țigaretelor și al plasării lor pe piață, astfel încât acest produs să pară legal fabricat și vândut.

Nu are relevanță faptul că aceste timbre și banderole purtau inscripțiuni dintr-o altă țară, atâta timp cât scopul deținerii acestora era tocmai crearea aparenței că produsele pe care erau aplicate respectau toate condițiile prevăzute de lege pentru plasarea lor pe piața din România în scopul vânzării către consumatori. În acest fel era ascuns faptul că nu au fost respectate obligațiile fiscale către stat, specifice acestui gen de bunuri. Din actul de expertiză întocmit rezultă că timbrele de accize de pe pachete, blanchetele utilizate pentru formarea pachetului, staniolul și foița de țigarete erau contrafăcute.

Infrac

țiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de țigarete” prevăzută și pedepsită de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, reținută în sarcina inculpaților B. și C.:

În urma percheziției efectuată în data de 11 martie 2013 au fost găsite 21 baxuri conținând câte 50 cartușe a câte 10 pachete de țigarete marea „J.”, iar în data de 9 martie 2013 martorul F. a fost surprins în trafic, în timp ce se deplasa din Brașov spre Târgu Secuiesc, având în autoturismul său 2.000 de pachete de țigarete marca „J.”, achiziționate de la inculpatul B. Procesul-verbal de efectuare a percheziției se coroborează cu procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul B. și martorul F., dintre inculpații B. și C., precum și dintre acest din urmă inculpat și numitul H., din care rezultă preocupările celor doi inculpați pentru comercializarea acestor țigarete, diferite de cele produse în mod clandestin.

Cu privire la această infracțiune, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pe parcursul judecării cauzei în apel a intrat în vigoare noul Cod fiscal, infracțiunea regăsindu-se reglementată, cu același conținut, în dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Analiza criticilor de nelegalitate formulate de parchet:

încadrării juridice a faptelor:

Inculpații au fost trimiși în judecată atât pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă prevăzută în art. 296

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cât și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior.

În speță, bunul impozabil sau taxabil este tutunul prelucrat, iar sustragerea de la plata accizei este reglementată, în cazul producerii acestui tip de articol, de art. 296

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, care reprezintă o normă cu caracter special în raport cu norma cu caracter general prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, întrucât producerea țigărilor în afara antrepozitului fiscal include intenția și scopul sustragerii de la plata accizei, deci ascunderea sursei impozabile. Prin urmare, infracțiunile prevăzute de Codul fiscal, respectiv acelea de producere sau de deținere a unor produse suspuse accizei în afara antrepozitului fiscal, constituie forme specifice de evaziune fiscală, astfel că nu se impune reținerea și a dispozițiilor cu caracter general, care reglementează evaziunea fiscală. Astfel, elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile, se realizează prin producerea sau deținerea bunurilor.

Tutunul prelucrat, care este produs accizabil conform art. 206

2

din Legea nr. 571/2003, este reprezentat de țigarete, țigări și țigări de foi, tutun de fumat, astfel cum prevede art. 206

15

din Legea nr. 571/2003, deșeurile de tutun fiind considerate tutun de fumat. Astfel, întreaga cantitate de tutun identificată în cauză, fie că reprezintă țigarete, rebuturi de țigarete sau amestec de tutun și pleavă de tutun, constituie tutun prelucrat în sensul dispozițiilor Codului fiscal.

Deși inițial, prin actul de sesizare a instanței, parchetul a apreciat că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive al infracțiunii de evaziune fiscală și producere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, ulterior, în cursul judecății la instanța de fond, a solicitat schimbarea încadrării juridice din aceste două infracțiuni în infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 - Codul vamal.

Aceeași solicitare este reluată și în apel, solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de contrabandă, cu argumentul că tutunul utilizat la producerea țigaretelor „P.” provine din contrabandă.

Conform art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 - Codul vamal, introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Prin urmare, pentru fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, în forma producerii bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate în regim vamal, este necesar ca autorul infracțiunii să cunoască faptul că bunurile sau mărfurile respective provin din contrabandă, și anume au fost introduse în sau scoase din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal.

Parchetul susține că aspectul subiectiv al cunoașterii de către inculpați a provenienței din contrabandă a tutunului este relevată de prezența camioanelor și autoturismelor cu numere de înmatriculare din Republica Moldova, din care se descărcau sau încărcau cutii mari de carton, la care face referire inculpatul C. în declarațiile sale.

Instanța de fond a apreciat, însă, că declarația inculpatului C. este insuficientă pentru a dovedi această susținere, în condițiile în care simpla prezență a camioanelor din Republica Moldova și descărcarea/încărcarea cutiilor de carton nu face dovada faptului că tutunul posibil adus sau încărcat în aceste condiții a fost introdus sau scos în/din țară prin sustragere de la controlul vamal. Acest fapt nu dovedește nici măcar faptul că provenea din Republica Moldova, cu atât mai mult cu cât, din actul de expertiză a mostrelor de țigarete, rezultă că țigaretele prezentate spre expertiză „P.” sunt contrafăcute și nu prezintă produsul original.

Prin urmare, prima instanță a constatat că nu s-a dovedit în cauză faptul că tutunul folosit la producerea de țigarete marca „P.” sau țigaretele marca „P.” produse au fost introduse/scoase în sau din țară. Cu certitudine s-a dovedit faptul că utilajele au funcționat într-o țară din spațiul Uniunii Europene, iar țigaretele aflate în diverse stadii de producție au fost găsite în imediata apropiere a spațiului în care au funcționat utilajele, precum și într-un alt spațiu, din aceeași localitate.

Întrucât nu s-a dovedit faptul că țigaretele ar fi provenit din contrabandă, nu poate fi vorba despre cunoașterea de către inculpați a acestui fapt, neputând fi reținută în sarcina lor săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 - Codul vamal. În ipoteza dovedirii săvârșirii infracțiunii de contrabandă, s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din art. 296

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal și art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior, într-o singură infracțiune, de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 - Codul vamal, având în vedere Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

În plus, pe lângă argumentele reținute de prima instanță și redate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin actul de sesizare a instanței nu s-a reținut că tutunul ar proveni din contrabandă; or, reținerea acestei infracțiuni în sarcina inculpaților, în condițiile în care urmărirea penală nu s-a efectuat și pentru această infracțiune, iar inculpații nu și-au putut face apărarea în raport cu aceste noi acuzații, nu este posibilă în condițiile noului Cod de procedură penală.

Pentru aceste considerente, critica parchetului sub acest aspect va fi respinsă, păstrându-se încadrarea juridică dată faptei de prima instanță, dar cu mențiunea evocată deja, că se va reține calificarea faptei din noul Cod fiscal.

ții A., B. și C. în baza regulilor prevăzute de Codul penal anterior, deși pentru mai multe infracțiuni s-a stabilit că legea nouă este mai favorabilă:

Această critică este fondată.

În raport cu împrejurarea că parchetul, deși a solicitat ca pedeapsa rezultantă să fie stabilită tot în raport cu legea penală nouă, în condițiile în care legea nouă este mai favorabilă inculpaților sub aspectul infracțiunii prevăzute în art. 367 alin. (1) C. pen., ce are limite de pedeapsă mult mai mici decât infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu a criticat și individualizarea pedepselor, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în cauză se impune aplicarea legii penale noi ca fiind legea penală mai favorabilă inculpaților, chiar și sub aspectul tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni.

Pedeapsa rezultantă stabilită pentru inculpați poate fi menținută la același nivel sau chiar mai redus în măsura în care pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte se reduc.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această reducere a pedepselor poate fi dispusă în apelul inculpaților și este justificată de faptul că de la data săvârșirii infracțiunilor și până în prezent a trecut un interval mare de timp (4 ani), perioadă în care inculpații au avut un comportament corespunzător. Pe toată această durată a procesului cei trei inculpați s-au aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar, respectând cu strictețe măsurile de supraveghere dispuse de instanță.

În aceste condiții, atât apelul parchetului, cât și apelurile inculpaților A., B. și C. vor fi admise, procedându-se la reindividualizarea pedepselor și la stabilirea pedepsei rezultante conform dispozițiilor legii penale noi, în întregime mai favorabilă inculpaților atât sub aspectul pedepselor prevăzute pentru fiecare infracțiune în parte, cât și sub aspectul pedepsei ce urmează a fi executată, stabilită în condițiile art. 38 și art. 39 C. pen.

Critica parchetului vizează împrejurarea că acest inculpat a fost condamnat în baza art. 367 alin. (1) C. pen., dar s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 86

1

C. pen. anterior.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază și acest motiv de apel ca fiind fondat, urmând ca hotărârea primei instanțe să fie corectată în raport cu principiul aplicării globale a legii noi.

În raport cu limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută în art. 367 alin. (1) C. pen., mult mai mici decât cele pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că legea penală nouă este mai favorabilă, astfel că tot aceasta va fi aplicată și pentru suspendarea pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 91 și urm. C. pen., reținând și acordul exprimat de inculpat de a presta o muncă în folosul comunității.

Analiza criticilor formulate de inculpatul E.

și apelantul G. cu privire la măsura confiscării extinse:

Având în vedere condamnarea inculpatului E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) C. pen., văzând sumele de bani deținute de inculpat, sume care depășesc în mod vădit veniturile obținute de acesta în mod licit, precum și convingerea instanței că bunurile dobândite provin din activități infracționale de natura celei pentru care a fost condamnat, în temeiul art. 118

2

C. pen. anterior,  s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul E. a sumei de 80.450 euro, 114.600 lei și 500 USD. Astfel cum rezultă din procesele-verbale de percheziție efectuate la domiciliul inculpatului și la caseta de valori deschisă de martorul G. pe numele său, dar pentru depozitarea banilor inculpatului E., acesta din urmă deține sume mari de bani, în condițiile în care nu are ocupație, inculpatul afirmând însă că este jucător de poker. Modalitatea de implicare a inculpatului în activitatea grupului infracțional organizat, împrejurarea că acesta s-a implicat alături de A., B. și C. în operațiunile de relocare a utilajelor de producere a țigaretelor, dovedindu-se că a avut un rol determinant în luarea deciziilor și executarea acestora de către C., sunt elemente de fapt pe baza cărora instanța și-a format convingerea că sumele de bani provin din activități infracționale. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât se constată eforturile inculpatului E. de a ascunde sume de bani într-o casetă de valori deschisă de cumnatul său, G., care acționa sub îndrumarea inculpatului.

În acest sens sunt relevante procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în data de 11 februarie 2013 între martorul G. și inculpatul E., în aceeași zi în care contestatorul a închiriat caseta de valori. Astfel, în data de 11 februarie 2013, martorul G. ia legătura cu inculpatul E. pe care îl întreabă dacă trebuie să mai meargă în locul despre care au discutat cu o zi înainte, iar inculpatul îi spune „te duci și faci.” Aproximativ o oră mai târziu, contestatorul G. a încheiat contractul de punere la dispoziție a casetei de valori, la Banca I., din adresa băncii rezultând că acesta a avut acces la caseta de valori în data de 11 februarie 2013. La scurt timp după ce a părăsit sediul băncii, contestatorul a luat din nou legătura cu inculpatul E., căruia îi spune că a „rezolvat.” Instanța apreciază că declarația martorului G. este subiectivă, în scopul ascunderii sumelor de bani obținute de către inculpat în mod ilicit. Acest fapt este dovedit cu procesul-verbal de interceptare a convorbirilor telefonice dintre inculpat și martor din data de 11 februarie 2013 și contractul de punere la dispoziție a casetei de valori. Explicația dată de martor în sensul că solicita deseori sfatul inculpatului, astfel cum s-a întâmplat și în cazul banilor primiți ca dar de nuntă în luna septembrie 2012, ce ar fi chiar suma găsită în caseta de valori, este neverosimilă, în contextul convorbirii telefonice purtate de cei doi în luna februarie 2013. Este evident că martorul G. a acționat din dispoziția inculpatului E. de a asigura depozitul sumelor de bani ale acestuia din urmă, iar nu ale martorului.

Reținând temeinicia sentinței primei instanțe sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază criticile apelanților ca nefondate.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov și de inculpații A., B. și C.

A desființat, în parte, sentința nr. 67/F din 6 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori și, rejudecând:

I. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului A., pe care le-a repus în individualitatea lor și a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut în art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea dreptului prevăzut în art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen.

În baza art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 296

1

alin. l lit. b din Legea nr. 571/2003), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut în art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, cu știință, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea dreptului prevăzut în art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut în art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea dreptului prevăzut în art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen.

II. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului B., pe care le-a repus în individualitatea lor și a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 296

1

alin. l lit. b din Legea nr. 571/2003), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, cu știință, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 296

1

alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de țigarete.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

III. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului C., pe care le-a repus în individualitatea lor și a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 296

1

alin. l lit. b din Legea nr. 571/2003), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, cu știință, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În baza art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (art. 296

1

alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de țigarete.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

IV. A înlăturat aplicarea art. 86

1

și urm. C. pen. anterior pentru inculpatul E.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului E., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, iar în temeiul alin. (3) al aceluiași articol, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Brașov.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A dispus comunicările la Oficiul Național al Registrului Comerțului, conform art. 13 din Legea nr. 241/2005 și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul E. și de apelantul G. împotriva sentinței nr. 67/F din 6 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori.