ÎCCJ, decizie (scj.ro #127740)

Aplicarea legii penale mai favorabile. Vechile dispoziții ale art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Dreptul la un proces echitabil

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Legea penală și limitele ei de aplicare. Aplicarea legii penale

Indice alfabetic:

Drept penal

-

aplicarea legii penale mai favorabile

-

dreptul la un proces echitabil

C. pen.,

art. 5

Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale,

art. 6

lex tertia

.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 404/A din 5 noiembrie 2015

Prin sentința nr. 48 din 7 februarie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.B. Ia pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.B. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus ca inculpatul O.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus restituirea către martorul denunțător B.I. a sumei de 300 euro.

În baza art. 348 C. proc. pen. anterior, s-a dispus anularea contractului de asistență juridică din 18 noiembrie 2009.

În drept, instanța a constatat că fapta inculpatului O.B. constând în aceea că a pretins și primit suma de 300 euro pentru a interveni pe lângă un procuror din cadrul parchetului  de  pe  lângă judecătorie, în scopul  obținerii  unei  soluții  favorabile martorului denunțător B.I. și al restituirii permisului de conducere, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență prevăzute în art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar fapta inculpatului constând în aceea că a contrafăcut contractul de asistență juridică din 18 noiembrie 2009 consemnând în cuprinsul acestuia, în mod nereal, că a convenit cu denunțătorul B.E. un onorariu în sumă de 1.500 euro și ulterior l-a depus la judecătorie, în vederea învestirii cu formulă executorie, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute în art. 290 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 din Legea nr. 78/2000.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul O.B.

Analizând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul O.B. împotriva sentinței nr. 48 din 7 februarie 2014 a Curții de Apei Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În cauză au fost formulate acuzații și s-a pronunțat de către instanța de fond o soluție de condamnare pentru două infracțiuni:

- trafic de influență, art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în fapta inculpatului O.B. care a pretins și primit suma de 300 euro pentru a interveni pe lângă un procuror din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, în scopul obținerii unei soluții favorabile martorului denunțător B.I. și al restituirii permisului de conducere;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 290 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că O.B. a contrafăcut contractul de asistență juridică din 18 noiembrie 2009 consemnând în cuprinsul acestuia, în mod nereal, că a convenit cu denunțătorul B.E. un onorariu în sumă de 1.500 euro și ulterior l-a depus la judecătorie, în vederea învestirii cu formulă executorie.

Criticile care fac obiectul apelului au în vedere încălcarea mai multor norme care garantează regulile procesului echitabil, în faza de urmărire penală, lipsa probelor care să fundamenteze o soluție de condamnare (critici formulate de apărare), caracterul nelegal al sancțiunilor aplicate, respectiv pedepsele și măsura de siguranță (critici formulate de acuzare).

Instanța urmează să analizeze mai întâi criticile referitoare la caracterul nelegal al probelor administrate în faza de urmărire penală, având în vedere influența concluziilor asupra acestor cereri cu privire la fondul cauzei.

În ceea ce privește incidența în cauză a motivelor pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit lipsa unei proceduri echitabile în cauza Botea c. României, instanța constată că prezenta speță se deosebește de cauza Botea c. României pentru considerente ce țin de autoritatea care a autorizat interceptările (în speță, Curtea de Apel Craiova, în baza autorizației din 24 aprilie 2010), de faptul că interceptarea dispusă de judecător a fost ascultată în ședința publică de la data de 6 ianuarie 2015, de faptul că instanța de apel a dispus ca probă, în urma ascultării interceptării și a criticilor formulate de către apărare, un raport de expertiză tehnică (administrat în cursul cercetării judecătorești în apel), iar părțile au administrat probe cu privire la conținutul interceptărilor, respectiv au fost audiați martori. Atât la instanța de fond, cât și în apel au fost audiați martori cu privire la acuzația formulată și la realitatea convorbirilor interceptate: în apel la termenul de la 6 ianuarie 2015 au fost audiați martorii O.I. și B.E., iar la termenul de la 23 iunie 2015 au fost audiați martorii M.G. și B.V.; la fond au fost audiați martorii P.C. (termenul din data de 21 mai 2012), G.Ș. (termenul din data de 17 septembrie 2012), G.F. (termenul din data de 17 septembrie 2012), B.Ș., B.A., B.R. și N.M. (termenul din data de 20 mai 2013).

Astfel, în cauza Botea c. României, s-a constatat încălcarea art. 6 paragraf 1 din Convenție cu privire la caracterul echitabil al procedurii penale împotriva celui condamnat pentru complicitate la dare de mită în temeiul unor înregistrări audio care au jucat un rol determinant în soluția instanței, deși interceptarea convorbirilor telefonice a nesocotit principiul administrării echitabile a mijloacelor de probă, componentă esențială a principiului egalității armelor. La momentul obținerii probei, se reține în cauza Botea c. României, legea procesual penală nu oferea garanții suficiente împotriva ingerinței arbitrare în viața privată a reclamantului, domeniu ce intră sub incidența art. 8 al Convenției, autorizarea interceptărilor fiind dispusă de către procuror, iar nu de către un tribunal independent și imparțial. De asemenea, în cauza Botea c. României, s-a reținut că, deși raportul de expertiză tehnică a arătat că existau dubii în privința autenticității interceptărilor, instanța a luat în considerare în mod exclusiv transcrierea acestora, nerepunând cauza pe rol pentru a permite părților ca, în mod contradictoriu, să-și formuleze observațiile cu privire la rezultatul expertizei. Astfel, în respectiva cauză, s-a constatat că instanța și-a format convingerea în considerarea unei probe a cărei autenticitate era discutabilă și a respins cererile repetate de a fi ascultate înregistrările în ședință publică, de a pune la dispoziție transcrierile acestora sau de a răspunde plângerilor cu privire la ilegalitatea interceptărilor.

Diferențele dintre cauza Botea c. României și speța de față (respectiv faptul că interceptările au fost autorizate de către judecătorul de la Curtea de Apel Craiova în baza autorizației din 24 aprilie 2010, interceptarea din data de 30 aprilie 2010 a fost ascultată în ședință publică și a făcut obiectul unei evaluări de către un expert, în ceea ce privește eventuale modificări sau neconcordanțe între vocea acuzatului și vocea persoanei interceptate, au fost audiați martori în legătură cu realitatea faptelor care au făcut obiectul discuției interceptate) determină instanța să respingă susținerile apărării atât în ceea ce privește constatarea caracterului lipsit de echitate al procedurii, cât și în ceea ce privește caracterul nelegal al interceptărilor din data de 30 aprilie 2010.

Apărarea a mai solicitat să se constate că modul de desfășurare a urmăririi penale încalcă regulile procesului echitabil față de faptul că probe determinante au fost administrate mai înainte de aducerea la cunoștința acuzatului a calității de învinuit, deci fără ca acesta să cunoască faptul că se desfășoară o procedură împotriva sa.

Instanța constată că administrarea unor probe anterior aducerii la cunoștință a calității de învinuit nu poate conduce în sine la încălcarea drepturilor persoanei acuzate. Doar faptul că, ulterior punerii sub învinuire, persoana acuzată nu are posibilitatea să conteste credibilitatea probelor, este de natură să afecteze caracterul echitabil al procedurii.

Examinând actele dosarului instanța constată că au fost administrate probe și ulterior datei de 25 ianuarie 2011, când O.B. a luat la cunoștință despre faptul că este învinuit în cauza de față sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență. Astfel, la aceeași dată i s-a solicitat inculpatului O.B. și acesta și-a dat acordul pentru a pune la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție carnetul de contracte de asistență juridică încheiate în cursul anului 2009 și originalul contractului de asistență juridică cu privire la care a susținut că a fost încheiat cu B.I. A prezentat Direcției Naționale Anticorupție o copie a acestui contract, pe care a făcut mențiunea „conform cu originalul” și a refuzat să prezinte carnetul de contracte pe anul 2009, pe motivul păstrării confidențialității. Prin adresa din 31 ianuarie 2011, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat judecătoriei contractul în cauză, iar prin adresa din 4 februarie 2011, judecătoria a înaintat în original cererea formulată de inculpatul O.B., împreună cu contractul de asistență juridică din 18 noiembrie 2009, care nu fusese depus de inculpat în original, ci în forma duplicatului autocopiant.

La data de 9 iunie 2011 a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința și sediul profesional al inculpatului O.B. La data de 24 iunie 2011 a fost depus raportul de constatare tehnico-științifică cu privire la semnăturile executate la rubrica client/ reprezentant pe contractul de asistență juridică din 18 noiembrie 2009.

La data de 5 august 2011 au fost extinse cercetările în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată față de O.B., acesta declarând în prezența avocaților aleși P.M. și O.I. că nu dorește să dea declarații în cauză și își menține integral declarația dată anterior. La data de 8 august 2011 inculpatul a solicitat probe. La data de 8 august 2011 au fost admise cererea de audiere a martorului N.D. și confruntarea cu B.I. (probă administrată la data de 10 august 2011, în prezenta avocatului ales al inculpatului P.M.) și respinsă cererea de efectuare a unei percheziții la domiciliul martorului B.I., precum și efectuarea unei expertize grafice. De asemenea, o probă esențială, audierea denunțătorului, a putut fi contestată în aceeași fază procesuală, urmărirea penală, dată fiind confruntarea dintre inculpat și B.I., consemnată în procesul-verbal contrasemnat de avocații inculpatului, la 10 august 2011.

Totodată, în ceea ce privește critica inculpatului referitoare la faptul că, dat fiind modul în care s-a desfășurat urmărirea penală, nu a avut posibilitatea să administreze probe în această fază procesuală, instanța constată că la data de 11 august 2011 a fost prezentat materialul de urmărire penală în prezența avocaților inculpatului, respectiv P.M. și O.I., inculpatul arătând că a luat cunoștință de materialul de urmărire penală, nu dorește să facă declarații și nu are de propus probe noi în apărare sau de formulat alte cereri. În consecință, față de manifestarea de voință expresă din cursul urmăririi penale, de la prezentarea materialului de urmărire penală, în sensul de a nu solicita probe noi și de a nu formula excepții, critica din apel privind lipsa posibilității de a administra probe la urmărirea penală este nefondată.

În ceea ce privește posibilitatea de a contesta credibilitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale, cercetarea judecătorească Ia fond și în apel a constat în administrarea de probe. În cursul cercetării judecătorești de la instanța de fond au fost administrate ca probe declarația inculpatului O.B. și au fost audiați martorii P.C. (termenul din data de 21 mai 2012), G.Ș. (termenul din data de 17 septembrie 2012), G.F. (termenul din data de 17 septembrie 2012), B.Ș., B.A., B.R. și N.M. (termenul din data de 20 mai 2013).

În apel, a fost audiat inculpatul O.B., la termenul de la 6 ianuarie 2015 au fost audiați martorii O.I. și B.E., iar la termenul de la 23 iunie 2015 au fost audiați martorii M.G. și B.V.

De asemenea, a fost efectuată o expertiză a interceptărilor contestate.

În ceea ce privește probele care nu au fost administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv audierea lui B.I., instanța constată că la data de 10 august 2011 a avut loc confruntarea dintre B.I. și O.B., acesta din urmă fiind asistat de avocat ales, a cărui semnătură se regăsește pe procesul-verbal de confruntare, astfel că a existat atât posibilitatea de a fi contestate susținerile denunțătorului, cât și posibilitatea acuzatului de a se consulta cu avocatul ales în ceea ce privește probele sau întrebările ce au fost formulate.

În raport cu întreaga procedură desfășurată în cauză, instanța constată că au fost audiați martorii acuzării și martorii apărării și au fost administrate probe în apărare inclusiv în ceea ce privește interceptarea contestată care a fost ascultată în ședință publică și a făcut obiectul unei expertize. În consecință, procedura în întregul său are un caracter echitabil.

Cu privire la criticile privind gre

șita condamnare a inculpatului:

Acuzațiile formulate se referă la următoarele infracțiuni:

Art. 257 C. pen. anterior - Traficul de influență

„Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Dispozițiile art. 256 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

Art. 290 C. pen. anterior - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

„Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Tentativa se pedepsește.”

Art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

„Infracțiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută Ia art. 256 din Codul penal și de trafic de influență - prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.”

Art. 17 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

„În înțelesul prezentei legi, următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene:

(...)

c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;”.

Art. 18 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

„(1) Infracțiunile prevăzute la art. 17 lit. a) - d

1

) se sancționează cu pedepsele prevăzute în Codul penal pentru aceste infracțiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani.”

Pentru dovedirea vinovăției inculpatului acuzarea trebuia să dovedească pretinderea de bani de către acuzat lăsând să se creadă că are influență asupra celor care făceau acte de procedură (în ceea ce privește traficul de influență), respectiv alterarea contractului de asistență juridică (în ceea ce privește falsul în înscrisuri sub semnătură privată).

Cu privire la traficul de influen

ță:

Inculpatul O.B. a explicat că, din dorința de a obține suma de 1.500 euro, onorariu stabilit de comun acord cu B.I., confirmată de patru martori (D.N., O.I., B.E. și B.V.), a afirmat că joacă fotbal cu anumiți procurori și că a împrumutat respectiva sumă de bani de la unul dintre aceștia.

În procesul-verbal de înregistrare în mediul ambiental a comunicării dintre O.B. și B.E. din data de 30 aprilie 2010 (interceptare conform autorizației din 27 aprilie 2010 emisă de Curtea de Apel Craiova), se menționează că au fost dați bani acuzatului pentru ca acesta să îi dea procurorului, iar acuzatul neagă doar cuantumul sumei în sensul că i s-au dat 300 euro și nu 350 euro, cum afirmă B.E.

Acuzațiile formulate sunt susținute atât de convorbirea din data de 30 aprilie 2010, cât și de declarațiile martorului M.G. (care confirmă întâlnirea) și martorei B.V., mama lui B.I. și a lui BE., care confirmă faptul că a trimis bani fiului său, în repetate rânduri, pentru a fi dați avocatului, înlăturând astfel susținerile apărării în sensul că nu s-au plătit banii aferenți contractului, iar sumele cerute erau pentru acoperirea onorariului și nu pentru a fi date unui procuror. De asemenea, la dosar a fost depusă adresa W.U. privind transmiterea sumelor de bani la datele menționate de acuzare.

Totodată, în cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că din conținutul cererii de probatorii, formulată la 8 august 2011 de inculpatul O.B., rezultă că acesta se confrunta cu dificultăți financiare majore și a motivat că din cauza faptului că denunțătorul B.I. a întârziat cu plata onorariului i-a spus în repetate rânduri că are nevoie de bani pentru a-i da unui procuror, încercând să înlăture astfel conținutul discuțiilor din mediul ambiental din 30 aprilie 2010, motivând că a fost o greșeală că a făcut referire la datorii către un procuror și nu către un polițist despre care afirma că ar fi fost vânzătorul apartamentului pe care inculpatul l-a achiziționat în 25 februarie 2010. Apărarea inculpatului în sensul că discuția cu denunțătorul avea în vedere un contract de vânzare-cumpărarea a fost înlăturată, motivat de faptul că respectivul contract fusese încheiat anterior convorbirii, iar prețul plătit integral conform celor menționate în actul notarial. Astfel, examinând contractul de vânzare-cumpărare în cauză anexat de inculpat la cerea de probatoriu, s-a putut observa că prețul a fost achitat integral vânzătorilor de către cumpărător, până la 25 februarie 2010, data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.

Față de cele ce preced, instanța constată că a fost dovedit faptul pretinderii sumei de 300 euro de către O.B. pentru a da această sumă procurorului care soluționa dosarul privindu-l pe B.I., astfel că solicitarea de achitare este nefondată.

Cu privire la falsul

în înscrisuri sub semnătură privată:

Inculpatul a recunoscut în audierea din cadrul cercetării judecătorești desfășurate în apel că a afirmat în fața lui B.E. că are un contract în alb, însă a oferit o altă explicație cu privire la motivul pentru care a făcut afirmația: „Este adevărat că am purtat discuții telefonice cu fratele denunțătorului B.I. - B.E., ocazie cu care i-am spus că am încheiat un contract în alb; am făcut acest lucru cu intenția de a-i speria și a-i determina să plătească onorariul știind că banii provin de la mama fraților B. care lucra în Italia.”

Conform Statutului profesiei de avocat, avocatul are obligația de a ține o evidență strictă a contractelor încheiate într-un registru special și de a păstra în arhiva sa un exemplar original al fiecărui contract și un duplicat sau o copie după orice împuternicire de reprezentare primită în executarea contractelor. Din examinarea contractelor de asistență juridică, se observă că nu au o cronologic firească. Astfel, contractul nr. 20 a fost încheiat anterior contractului nr. 14, iar după contractul nr. 14 urmează contractul 117, în condițiile în care seriile actelor sunt succesive.

Cele ce preced justifică soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură, dată fiind recunoașterea de către acesta a încheierii unui contract în alb, completat ulterior cu mențiuni contrare voinței părților (onorariul de 1.500 euro) și depus la judecătorie pentru învestirea cu formulă executorie.

În consecință, hotărârea este corectă în ceea ce privește soluțiile de condamnare.

Referitor la cererea de schimbare a

încadrării juridice și de înlăturare a dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000:

Instanța constată că la data săvârșirii faptei era în vigoare agravanta a cărei înlăturare se cere. Dispozițiile prevăzute în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 au natura juridică a unei cauze de agravare a pedepsei și nu aceea a unei incriminări distincte. Ca urmare a intrării în vigoare a Codului penal actual la 1 februarie 2014, dispozițiile din Codul penal anterior, dar și cele din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 au fost abrogate. În prezent, falsul în înscrisuri sub semnătură privată este incriminat, doar în formă simplă, în art. 322 C. pen. și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța compară dispozițiile legii vechi, astfel cum erau în vigoare la data săvârșirii faptei și dispozițiile legii noi cu privire la aceeași acuzație. Mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile nu poate conduce la înlăturarea aplicării unei agravante în vigoare la data faptelor și la compararea formei simple a infracțiunii din legea veche cu forma simplă reglementată de legea nouă, deoarece s-ar încălca principiul legalității prin intervenția instanței, în sensul modificării voinței legiuitorului cu privire la incriminarea faptei conform formei calificate. Instanța poate, în compararea normelor pentru determinarea legii mai favorabile, să analizeze legea veche cu toate consecințele sale în ceea ce privește încadrarea juridică și legea nouă cu toate consecințele sale asupra încadrării juridice.

În consecință, cererea apelantului de a fi înlăturate dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu poate fi primită, deoarece acceptarea acestui punct de vedere ar conduce la aplicarea unei

lex tertia

.

Referitor la individualizarea pedepselor:

Alegerea modalității de executare a pedepsei unui inculpat nu trebuie să fie influențată de conduita avocatului său. Argumentele instanței de fond pentru alegerea unei pedepse cu executare în regim de detenție nu au în vedere conduita acuzatului, ci mai degrabă conduita unei alte persoane. Astfel, instanța de fond reține că: „la stabilirea modalității de executare a pedepsei, instanța a ținut seama și de faptul că inculpatul personal, dar și prin intermediul apărătorilor aleși, a încercat în mod constant să tergiverseze soluționarea cauzei. În acest sens, instanța a reținut că, deși s-a încuviințat cererea inculpatului de a se întocmi un referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj și s-au acordat în acest sens două termene de judecată, inculpatul, invocând motive de sănătate, nu s-a prezentat la sediul serviciului de probațiune, în vederea întocmirii referatului. Pe de altă parte, (...) deși inculpatul a avut pe parcursul cercetării judecătorești apărător ales, acesta a lipsit în mod nejustificat la mai multe termene, fiind necesară numirea unui apărător din oficiu, iar la ultimul termen de judecată acordat de către instanță, inculpatul s-a prezentat cu un nou avocat ales, în persoana avocatului N.O., care a solicitat amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, cerere respinsă de către instanță ca neîntemeiată.”

Instanța de fond nu explică ce probe au determinat-o să aprecieze că lipsa avocaților aleși sau cererea de amânare a unui nou avocat numit în dosar ar fi consecința instruirii acestora de către inculpat în scopul tergiversării cauzei. Totodată, faptul că nu a fost administrată o probă solicitată de către inculpat (referatul de evaluare) nu conduce prin ea însăși la alegerea unei modalități privative de executare a pedepsei. În consecință, instanța de apel va înlătura aceste elemente ca nefiind de natură să influențeze sancțiunea aplicată inculpatului sau modalitatea de executare a acesteia.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, instanța de apel mai constată că elementele de fapt reținute de către instanța de fond ca circumstanțe atenuante nu au acest caracter, faptele pentru care este acuzat fiind tipice în ceea ce privește pericolul social. Elementele de individualizare reținute de către instanța de fond: inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, are un loc de muncă, determină instanța de apel să aprecieze că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

În raport cu circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că s-a folosit de profesia de avocat pentru comiterea faptei, va interzice ca pedeapsă accesorie în raport cu ambele acuzații formulate și ca pedeapsă complementară în raport cu traficul de influență drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

Constatând că infracțiunea de trafic de influență există și că a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat și ținând seama și de dispozițiile art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata către martorul denunțător a sumei de 300 euro. Dispoziția instanței este nelegală, deoarece plățile pe teritoriul României se fac în moneda națională. În mod corect, instanța trebuia să dispună obligarea inculpatului la plata echivalentului în lei, la data plății efective, a sumei de 300 euro.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpatul O.B. împotriva sentinței nr. 48 din 7 februarie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul O.B. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior, în temeiul art. 65 C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul O.B. Ia pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul O.B. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 35 C. pen. anterior, a interzis exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani, constituind termen de încercare.

A făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. anterior cu privire la cauzele de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a dispus restituirea către martorul denunțător B.I. a sumei de 300 euro prin echivalent în lei la data punerii în executare.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.