ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 193/A din 16 februarie 2015 Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii C.S.D. și C. (Cl.) I., împotriva deciziei penale nr. 1262 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii au fost obligați la plata sumei de 50 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că în motivarea contestației au fost invocate cazurile prevăzute de art. 426 lit. a) și h) C. proc. pen., susținându-se că la instanța de fond judecarea cauzei s-a desfășurat fără citarea și prezența inculpatului C. (Cl.) I., aflat în stare de detenție în Germania, și faptul că instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului C.S.D.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților iar prin decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează în cameră de consiliu cu participarea procurorului.

Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit art. 426 lit. a) C. proc. pen., invocat de contestatorul C. (Cl.) I., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

Se remarcă faptul că legea permite invocarea acestui motiv de contestație în anulare doar cu privire la judecata în apel nu și în ceea ce privește judecata în fond, așa încât, întrucât contestatorul C. (Cl.) I. a invocat acest caz de contestație raportându-se la sentința penală nr. 1178 din 22 mai 2014 a Judecătoriei Galați, rezultă că acesta este vădit inaplicabil în speță și nu poate conduce la admiterea căii de atac extraordinare promovate.

Referitor la cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen., acesta vizează situația în care instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă.

În speță s-a susținut că instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului C.S.D. însă din examinarea dosarului în care s-a pronunțat decizia penală nr. 1262 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați rezultă că audierea acestui inculpat nu a fost posibilă din punct de vedere legal.

Instanța a reținut că, la primul termen de judecată în apel, 27 octombrie 2014, inculpații C.S.D. și C. (Cl.) I. au fost prezenți, însă au solicitat amânarea judecării cauzei pentru angajarea unui apărător, la termenul din 17 noiembrie 2014 cei doi inculpați au lipsit, avocatul ales H.D. solicitând termen pentru pregătirea apărării iar la termenul din 28 noiembrie 2014, când inculpații au fost prezenți, nu s-a putut discuta despre administrarea de probatorii întrucât procedura de citare cu partea vătămată J.V. nu a fost legal îndeplinită.

În fine, la ultimul termen acordat în cauză la judecată în apel, 19 decembrie 2014, inculpații C.S.D. și C. (Cl.) I. nu au fost prezenți pentru a putea fi audiați, deși cauza a fost lăsată la a doua strigare, la solicitarea avocatului ales prezent, care a precizat că inculpații se află pe drumul de la Suceava la Galați, însă până la încheierea dezbaterilor cei doi inculpați nu s-au prezentat.

În aceste condiții Curtea a constatat că la judecarea cauzei în apel audierea inculpaților C.S.D. și C. (Cl.) I. nu a fost legal posibilă, așa încât cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. nu este aplicabil în cauză.

Tot astfel, Curtea a constatat că în speță nu poate fi incident nici cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. a) C. proc. pen., referitor la judecata în apel, întrucât nu s-a demonstrat imposibilitatea prezentării în instanță a celor doi inculpați ori de a înștiința instanța despre această imposibilitate, în condițiile în care aceștia cunoșteau ora și data procesului și aveau angajați doi avocați aleși.

Împotriva acestei decizii au declarat apel contestatorii C.S.D. și C. (Cl.) I. solicitând admiterea contestației în anulare.

Examinând apelurile prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:

Prealabil se va examina cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru a sesiza instanța de contencios constituțional trebuie îndeplinite următoarele condiții:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Acest text de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

Instanța în fața căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate, nu are competența examinării acesteia, ci se limitează exclusiv, pe de o parte, la analizarea pertinenței excepției, în sensul constatării existenței unei legături cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar pe de altă parte, la constatarea îndeplinirii cerinței relevanței excepției.

Se observă că dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. pen. sunt incidente doar în faza admisibilității în principiu a contestației în anulare, or cauza se află deja în faza procesuală a apelului.

Astfel că în această fază procesuală nu poate fi invocată excepția de neconstituționalitate dat fiind caracterul inadmisibil al căii de atac.

Susținerea apărării că nu i s-a dat posibilitatea să invoce excepția în fața instanței de fond este pur subiectivă, apărarea având posibilitatea să invoce în scris excepția invocată odată cu introducerea cererii de contestație în anulare.

Ca atare, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru sesizarea instanței de contencios constituțional cererea va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, se reține că inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații și anume, când apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

În speța de față, se constată că a fost declarat apel împotriva deciziei penale nr. 193/A din 16 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, fiind definitivă. Doctrina penală a stabilit că respingerea în principiu a contestației în anulare se dispune prin decizie care este un act definitiv al instanței.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Se constată, așadar, că apelanții contestatori au formulat cerere de apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de contestatorii C.S.D. și C. (Cl.) I. pe care îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile apelurile declarate de contestatorii C.S.D. și C. (Cl.) I. împotriva deciziei penale nr. 193/A din 16 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelanții contestatori la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2015.