ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2886/85/2012, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 217 alin. (1), (2), (4) C. pen. anterior rap. la art. 218 alin. (1) teza I din același cod, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul B.S.G., fără antecedente penale, arestat în Penitenciarul Aiud, la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere calificată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din același cod.

În baza art. 350 C. proc. pen. anterior, s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive începând din 26 martie 2012, la zi.

În baza art. 217 alin. (1), (2), (4) C. pen. anterior rap. la art. 218 alin. (1) teza I din același cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 320

1

C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul D.K., recidivist, arestat în Penitenciarul Aiud, la pedeapsa de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere calificată.

În baza art. 61 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 2.836 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 854 din 4 octombrie 1991 a Judecătoriei Dej și s-a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară, sporită la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din același cod.

În baza art. 350 C. proc. pen. anterior, s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive începând din 26 martie 2012, la zi.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de distrugere calificată prev. de art. 26 raportat la art. 217 alin. (1), (2), (4) și art. 218 alin. (1) teza I C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod, în infracțiunea de nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. anterior și, în consecință:

În baza art. 262 alin. (1) C. pen. anterior, a fost condamnat, inculpatul C.A.T., arestat în Penitenciarul Aiud, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni.

În baza art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului C.A.T. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din același cod.

În baza art. 86

1

, 86

2

C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 7 ani, care constituie termen de încercare.

În baza art. 86

3

C. pen. anterior, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen. anterior, s-a impus inculpatului să respecte și obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații B.S.G. și D.K.

A fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad supravegherea executării obligației și a măsurilor impuse de instanță.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior raportat la art. 86

4

C. pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare are ca urmare revocarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus ca, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C.A.T. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/2012 emis de Tribunalul Sibiu, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 26 martie 2012 și până la data punerii sale efective în libertate.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a luat față de inculpatul C.A.T. măsura obligării de a nu părăsi țara până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 145

1

rap. la art. 145 C. proc. pen. anterior, s-a impus inculpatului C.A.T. ca, pe durata măsurii, să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliția Municipiului Arad, conform programului de supraveghere întocmit, ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145

1

rap. la art. 145 alin. (2)

1

C. proc. pen. anterior, s-a dispus ca o copie a prezentei să se comunice inculpatului, Poliției Municipiului Arad, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin.

În baza art. 145

1

rap. la art. 145 alin. (2)

2

C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor stabilite, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea sumei de 950 de euro de la inculpatul B.S.G. și a sumei de 200 de euro de la inculpatul C.A.T.

S-a constatat că telefonul mobil, înaintat ca și corp delict la dosar, este mijloc material de probă.

S-a constatat că partea vătămată SC E.I. SRL, cu sediu social în Sibiu, jud. Sibiu, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. anterior, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile SC G.A. SA, cu sediul ales în Alba Iulia, jud. Alba, SC G.R.A. SA, cu sediul ales în Alba Iulia, jud. Alba și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații B.S.G. și D.K. la plata sumei de 562.637,63 lei și a dobânzii legale calculate de la data de 30 mai 2012 (ca și moment al punerii debitorului în întârziere), cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC G.A. SA și la plata sumei de 315.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă SC G.R.A. SA.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. anterior, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă R.I., și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații B.S.G. și D.K. la plata sumelor de 2.100 lei și 5000 euro sau contravaloarea acestei sume în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. anterior, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC A. SRL, cu sediul în Sibiu, jud. Sibiu și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații B.S.G. și D.K. la plata sumei de 12.741,84 lei, despăgubiri civile către partea civilă.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. anterior, a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă SC J. SRL, cu sediul în Sibiu, jud. Sibiu și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații B.S.G. și D.K. la plata sumei de 2.054.199,73 lei, despăgubiri civile către partea civilă.

În baza art. 357, art. 163 C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 18 aprilie 2012 asupra sumei de 21.082 lei, ridicată de la inculpatul B.S.G. și asupra sumelor de 2437 lei și 395 euro, ridicate de la inculpatul D.K.

În baza art. 191 alin. (1), 2 C. proc. pen. anterior, au fost obligați fiecare dintre inculpații B.S.G. și D.K. la plata a câte 5.700 lei, iar inculpatul C.A.T. la plata sumei de 5.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În considerente, instanța de fond a reținut următoarele:

În noaptea de 2/3 decembrie 2011, inculpații B.S.G., D.K. și C.A.T. s-au deplasat cu autoturismul condus de către acesta din urmă, din Arad la Sibiu. Inculpații au ajuns în municipiul Sibiu în jurul orelor 02.30  03.00, staționând pe străzile din jurul clubului până în jurul orelor 03.40, pentru a fi siguri că nu mai sunt persoane în local sau în apropierea acestuia.

Înainte de a ajunge pe str. D., inculpații B.S.G. și C.A.T. au luat plăcuțele de înmatriculare de pe un autoturism asemănător, de culoare neagră, parcat in Sibiu. Aceiași doi inculpați au schimbat plăcuțele de înmatriculare de Arad de pe autoturismul lor, cu plăcuțele cu numere de Sibiu, pentru a nu fi recunoscuți și identificați în cazul în care erau surprinși de eventualele camere de supraveghere.

La ora 03.45, conform înțelegerii anterioare dintre ei doi, inculpații B.S.G. și D.K. s-au îndreptat spre intrarea în clubul „L.", acoperindu-și fiecare capul cu câte o cagulă din material de culoare închisă. Inculpatul B.S.G. și-a pus pe cap și o lanternă fixată cu o bandă elastică, iar în buzunarele hainelor avea o brichetă, un tub conținând spray paralizant și într-una dintre mâini recipientul cu benzină. Cei doi inculpați au sărit dinspre strada Dobrun, gardul despărțitor al curții imobilului de la nr. 1, pătrunzând în aceasta, D.K. fiind cel care mai apoi a forțat ușa de acces în interiorul clubului. în acest timp, inculpatul C.A.T. a rămas pe strada D., în autoturismul orientat cu fața spre strada Berăriei, la aproximativ 150 metri de intrarea în clubul „L.", așteptând întoarcerea celor doi inculpați.

În interiorul localului, inculpatul B.S.G. a deversat conținutul recipientului cu benzină, căreia apoi i-a dat foc. în cursul acestei operațiuni, i s-au aprins ambele mâneci ale hainei pe care o purta și mănușile. Ulterior, cei doi inculpați au părăsit incinta clubului, iar în curte, B.S.G. și-a dat jos cagula, haina, lanterna cu bandă elastică și mănușile cu scai pe care le avea în mâini, abandonându-le pe toate în curtea clubului. De asemenea, acesta a lăsat în acel loc și bricheta, sprayul paralizant și recipientul de plastic. A escaladat apoi poarta de acces din curtea clubului și, împreună cu inculpatul D.K. care, la rândul lui, a escaladat poarta dinspre interior spre exterior, s-au deplasat către autoturismul în care îi aștepta inculpatul C.A.T.

Au plecat apoi, toți trei, cu rapiditate, spre municipiul Arad, pe traseul str. C.N. - str. B. - str. H.C. - Centura Ocolitoare a Sibiului - D.N.l.

La ieșirea de pe centura de ocolire cu regim de autostradă a municipiului Sibiu, au oprit autoturismul, au înlocuit numerele de Sibiu de pe acesta cu cele de Arad și și-au continuat deplasarea, ajungând în localitatea lor de domiciliu în dimineața zilei de 3 decembrie 2011.

Tot în aceeași dimineață, la ora 08.02, inculpatul B.S.G. s-a prezentat la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Județean din Arad, unde a fost înregistrat cu diagnosticul: „Arsuri de gradul I și II (benzină), la nivelul antebrațelor și a șoldului drept".

În momentul comiterii faptei, în interiorul imobilului, inculpații B.S.G. și D.K. au avut asupra lor flecare câte un telefon mobil. Pentru a putea comunica mai ușor între ei, aceștia au inițiat o convorbire care a durat, conform celor comunicate de către firma de telefonie mobilă O., 268 de secunde și a fost înregistrată ca loc de desfășurare în aria de acoperire a releului de comunicații de lângă H.I. - Calea D., ce deservește și str. Dobrun din Sibiu, exact la ora la care s-a comis fapta, ora 03.45.

Cele două numere de telefon aparțin amândouă unor cartele P.O. Prima dintre acestea a fost folosită în telefonul marca N., iar cea de-a doua într-un telefon marca N.

Urmare a acțiunilor celor doi inculpați, incendiul provocat inițial în localul „L." s-a extins cuprinzând, pe lângă clubul societății Jolin, și construcțiile alăturate și bunurile aparținând părților vătămate SC E.I. SRL., SC A. SRL., R.I.

Potrivit Ordinului nr. 2469 din 3 noiembrie 2009 al M.C.C.P.N. (fila 131 d.u.p.), imobilul distrus prin incendiu - situat în Sibiu, era un monument istoric.

Starea de fapt descrisă mai sus a rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză, inclusiv din declarațiile inculpaților, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, cu înscrisurile aflate la dosar.

Din analiza întregului material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și față de poziția și de cererile celor doi inculpați de recunoaștere a vinovăției în temeiul art. 320

1

C. proc. pen. anterior, instanța a constatat că vinovăția inculpaților B.S.G. și D.K. și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de distrugere calificată, au fost pe deplin dovedite.

Pe cale de consecință, în drept, s-a reținut că fapta inculpatului B.S.G. care, în noaptea de 2/3 decembrie 2011, în baza unei înțelegeri prealabile și împreună cu inculpatul D.K., a procedat la distrugerea prin incendiere a unui imobil din Sibiu, monument istoric, producând consecințe deosebit de grave, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere calificată prevăzută de art. 217 alin. (1), (2), (4) raportat la art. 218 alin. (1) teza I C. pen. anterior, iar fapta inculpatului D.K. care, în data de 2/3 decembrie 2011, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpatul B.S.G., a procedat la distrugerea prin incendiere a unui imobil din Sibiu, monument istoric, producând consecințe deosebit de grave, constituie infracțiunea de distrugere calificată, prevăzută de art. 217 alin. (1), (2), (4) raportat la art. 218 alin. (1) teza I C. pen. anterior.

Față de recunoașterea inculpatului C.A.T. și de mijloacele de probă administrate (declarațiile coinculpaților, procesul-verbal încheiat la data de 19 aprilie 2012 de I.P.J. Sibiu), instanța a conchis că fapta inculpatului C.A.T. care, în noaptea de 2/3 decembrie 2011, a procedat la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la distrugere calificată, imputată prin rechizitoriu inculpatului C.A.T., instanța a apreciat că ansamblul probator administrat în cauză nu a confirmat întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni. în acest sens, s-a constatat că, potrivit art. 26 C. pen. anterior, complice este persoana care, cu intenție;, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, pentru ca inculpatul C.A.T. să fi fost complice, din actele dosarului trebuia să rezulte că acesta, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, a cunoscut ce urmăresc autorii B.S.G. și D.K. (respectiv incendierea clubului „L.") și a vrut să îi ajute pe aceștia, dorind sau acceptând rezultatul infracțiunii comise de autori. Lucrările dosarului nu au dovedit, însă, cu certitudine și pe deplin această intenție imperativ pretinsă de legiuitor.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Inculpatul B.S.G. a declarat că, în noaptea de 2/3 decembrie 2011, a vorbit pentru prima oară cu C.A.T. și că, în timpul deplasării spre Sibiu, a ațipit (fila 358 verso d.u.p.), personal subliniind instanței că nu poate preciza dacă inculpatul C.A.T. cunoștea sau nu despre scopul deplasării la Sibiu (fila 294). La rândul său, inculpatul D.K. a precizat că inculpatul C.A.T. nu i-a explicat despre ce este vorba (fila 408 d.u.p.), că i-a spus doar că în Sibiu „el cu B." aveau ceva de rezolvat cu un patron de discotecă, că acesta nu cunoștea ce lucruri avea B.S.G. în rucsac (fila 295). Același inculpat a mai învederat că, la momentul plecării din mașină, nu aveau cagulele pe cap, acestea fiind puse doar când s-au îndreptat spre local. Prin urmare, depozițiile coinculpaților nu confirmă că inculpatul C.A.T., înainte de incendiere, a avut cunoștință despre intenția reală a autorilor, despre scopul real al deplasării la Sibiu.

Martorul cu identitate atribuită „P.I." a relatat că, după două tentative nefinalizate din septembrie, respectiv octombrie 2011, la sfârșitul lunii noiembrie 2011- începutul lunii decembrie 2011, V.D. i-a cerut lui C.V. să meargă la Sibiu pentru a incendia în cele din urmă clubul „L.", precizând că va merge cu „A." cu autoturismul acestuia, care este „expert" în incendieri, este „ninjalău" (fila 201 d.u.p., fila 591).

Această susținere a martorului cu identitate protejată este însă singulară și nu se coroborează cu alte probe din cauză. De altfel, nimic din dosar nu a confirmat preocupări ale inculpatului de incendiator, iar cele două încercări anterioare - după cum rezultă din declarațiile martorului „P.I." - nu au avut nicio legătură cu C.A.T. Pentru acest motiv, s-a reținut că nu are relevanță în speța de față nici faptul că, la percheziția domiciliară efectuată la locuința lui A.G., a fost depistat un recipient din plastic, de cinci litri, cu inscripția „apă plată B.", ce conținea benzină, în condițiile în care, la incendiul produs în noaptea de 2 decembrie 2011, inculpatul B.S.G. a fost cel care a procurat și a adus benzina, într-un pet de 2 litri, pe care, în prealabil, el a cumpărat-o dintr-o stație Peco (fila 358 verso d.u.p.).

De asemenea, s-a subliniat că declarația martorului „P.I." (care nu a fost cu cei trei inculpați și nici nu a perceput împrejurările direct, nemijlocit, de la unul dintre ei, ci a declarat ce a auzit de la terțe persoane, neparticipante la săvârșirea distrugerii) reprezintă un mijloc de probă mediat, secundar, indirect, iar o probă indirectă singură nu este niciodată suficientă pentru a stabili vinovăția unei persoane.

Nefondată a fost și aserțiunea că, în noaptea de 2/3 decembrie, în Arad, la intrarea în mașină și la întâlnirea cu cei doi inculpați, B.S.G. a avut impresia că aceștia știau despre ce este vorba întrucât, în realitate, B.S.G. a declarat că impresia lui a fost că cei doi știau „unde" vor merge (fila 368 d.u.p.), diferența de semnificație fiind evidentă, nemaiținând cont de faptul că era vorba doar despre o impresie a inculpatului B.S.G. și nu despre o certitudine, fundamentată pe elemente concrete.

Nici procesul-verbal de transcriere a interceptării telefonice purtate între B.S.G. și D.K. în 12 martie 2012 nu dovedește vinovăția lui C.A.T.. Faptul că, în acea convorbire, D.K. a declarat că „de atunci" nu a mai vorbit cu C.A.T. (fila 337 d.u.p.), nici măcar nu vizează și nici nu demonstrează în vreun mod că acesta din urmă ar fi cunoscut, înainte de săvârșirea faptei, intenția autorilor de incendiere.

De asemenea, nici faptul că inculpatul C.A.T. a înlocuit plăcuțele de înmatriculare ale autoturismului nu relevă că acesta avea cunoștință despre incendiere, fiind credibilă apărarea sa că de la D.K. știa doar că se va încerca recuperarea unei sume de bani, aspect adeverit și de coinculpat.

Dubiul privitor la complicitatea inculpatului C.A.T. este însă amplificat cel mai mult de faptul - evidențiat, de altfel, chiar în rechizitoriu - că, în perioada cât au intrat în imobil, doar inculpații B.S.G. și D.K. au avut între ei telefoanele deschise pe difuzor timp de 268 secunde „pentru a putea comunica cu rapiditate dacă apărea vreun pericol" (fila 408 d.u.p.) și nu unul dintre autori cu pretinsul complice C.A.T., cum ar fi fost mai firesc dacă, într-adevăr, ar fi existat vreo înțelegere prealabilă între toți cei trei inculpați, iar C.A.T. ar fi avut rolul real de complice.

Toate aceste împrejurări coroborate au creat o puternică îndoială și nu au putut convinge instanța de certitudinea că, înainte sau în timpul incendierii, inculpatul C.A.T. a cunoscut despre intenția reală a autorilor, că acesta a prevăzut acțiunea de incendiere pe care urmau să o comită ceilalți doi și consecințele ei periculoase, că a dorit sau a acceptat să se producă urmările pretinse de dispozițiile art. 217, art. 218 C. pen. anterior. S-a reținut că, dacă nu s-a probat dincolo de orice dubiu că a cunoscut intenția reală a autorilor (aceea de a incendia un imobil), dacă nu s-a dovedit cert existența unei legături subiective anterioare sau măcar concomitente executării, între autori și complice, nu sunt întrunite cerințele pretinse de art. 26 C. pen. anterior, motiv pentru care nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere penală ca și complice pentru o faptă a autorului pe care nu a cunoscut-o, iar condamnarea unei persoane nu se poate fundamenta pe probabilități, pe supoziții - sens în care atât doctrina, cât și instanța supremă, de mai multe ori s-au pronunțat. Pe de altă parte, este evident că o complicitate posterioară executării acțiunii autorilor nu poate exista.

În același timp, chiar dacă actele inculpatului C.A.T. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la distrugere calificată, s-a reținut că fapta acestuia constituie infracțiunea de nedenunțare a unor infracțiuni.

Recunoașterea inculpatului C.A.T. că, după plecarea din Sibiu, observând că B.S.G. a suferit arsuri, a solicitat explicații și astfel a aflat despre cele realmente săvârșite de cei doi în club, iar ulterior despre incendiu a aflat și din știrile difuzate de televiziuni (filele 318, 321), a confirmat vinovăția acestuia la comiterea infracțiunii de nedenuntare a unor infracțiuni, prevăzută de art. 362 C. pen. anterior.

Faptul că, după incendiere, inculpații au plecat de îndată de pe strada D., a fost subliniat chiar de organele de urmărire penală în rechizitoriu, dar rezultă și din declarațiile inculpaților, din vizionarea C.D.-urilor de la dosar și din procesul-verb al privitor la succesiunea cronologică a imaginilor surprinse de camerele de luat vederi - întocmit de I.P.J. Sibiu (fila 87 și următoarele d.u.p.), incendiul nefiind vizibil în exterior în secundele imediat ieșirii din local, motive față de care, în cadrul materialului probator administrat în cauză, declarația inculpatului C.A.T. este plauzibilă.

Pe de altă parte, din 3 decembrie 2011 până după arestarea sa preventivă din 26 martie 2012, inculpatul C.A.T. nu a denunțat săvârșirea infracțiunii de distrugere de către coinculpați, acesta recunoscând și schimbându-și poziția doar la data de 13 aprilie 2012, prin declarația dată în faza de urmărire penală.

Prin urmare, în drept, s-a reținut că fapta inculpatului C.A.T., care nu a denunțat de îndată săvârșirea infracțiunilor de distrugere prin incendiere de către inculpații B.S.G. și D.K., fapte despre care a luat la cunoștință după comiterea acestora, încă din data de 3 decembrie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen. anterior, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei, pusă în discuție în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. anterior. De altfel, chiar inculpatul C.A.T. a formulat și a menținut în faza dezbaterilor această cerere de schimbare a încadrării juridice, ce se impune a fi admisă.

Pe cale de consecință, față de schimbarea de încadrare juridică mai sus încuviințată, varianta subsidiară a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de același inculpat nu a fost reținută ca întemeiată și, în același timp, în sarcina inculpaților B.S.G. și D.K. nu a mai fost reținută circumstanța agravantă reglementată de art. 75 lit. a) C. pen. anterior.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților s-a ținut cont de criteriile statuate de dispozițiile art. 72, 52 C. pen. anterior. Astfel, privitor la inculpații B.S.G. și D.K., Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare, reduse cu o treime, consecință a aplicării prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, natura și gravitatea faptelor comise (infracțiuni de distrugere prin incendiere), gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, consecințele grave cauzate (distrugerea unui imobil monument istoric, păgubirea a șase părți vătămate), dar și urmările mai grave care s-ar fi putut produce, elementele ce caracterizează persoana inculpaților. Sub acest ultim aspect, referitor la inculpatul B.S.G., Tribunalul a luat în considerare vârsta sa, conduita sinceră, de recunoaștere și de asumare a faptei, absența antecedentelor de natură penală, dar a avut în vedere și faptul că acesta, anterior, a mai fost sancționat contravențional pentru acte contrare normelor legale, contribuția esențială la săvârșirea faptei (inculpatul B.S.G. fiind acela care efectiv a declanșat incendiul în imobil), gradul ridicat al instrucției sale școlare, experiența profesională deținută într-o zonă care promovează siguranța publică (iar faptul că era student în anul III la o facultate de drept și agent de intervenție în penitenciar reprezintă circumstanțe personale agravante, fiind de așteptat ca o persoană cu o astfel de pregătire să prevadă gravitatea unei asemenea fapte și urmările ei periculoase, să se opună și nu să accepte săvârșirea unor acte de natură penală, cu consecințe atât de grave). în ceea ce îl privește pe D.K., instanța de fond a ținut cont atât de atitudinea de recunoaștere și de regret față de fapta comisă, cât și de contribuția concretă la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, de împrejurarea că, sub aspect subiectiv, nu a urmărit producerea unor asemenea consecințe grave, de antecedentele sale penale, de starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. anterior în care se află, astfel cum aceasta rezultă din fișa de cazier judiciar.

Drept urmare, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1), 2 C. pen. anterior, a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 2836 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 25 ani închisoare, aplicată inculpatului D.K. prin sentința penală nr. 854 din 4 octombrie 1991 a Judecătoriei Dej (definitivă prin Decizia penală nr. 69 din 20 februarie 1992 a Tribunalului Județean Cluj) și s-a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară, sporită la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Solicitarea inculpaților B.S.G. și D.K. de a se reține în favoarea lor, concomitent, atât dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, cât și prevederile art. 74 lit. c) C. pen. anterior privind comportarea lor sinceră, nu a putut fi primită ca fondată întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică, sens în care s-a pronunțat și instanța supremă. De altfel, s-a reținut că existența uneia dintre împrejurările enumerate în art. 74 C. pen. anterior nu obligă instanța să le considere circumstanțe atenuante, din redactarea textului legal rezultând că această recunoaștere este facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanței. în prezenta speță, față de gravitatea infracțiunilor comise, de consecințele grave cauzate prin activitatea lor infracțională, Tribunalul a considerat că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea celor doi inculpați.

Raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor, la gravitatea deosebită a faptelor, dar și a urmărilor produse, instanța de fond a apreciat că scopul și funcțiile pedepselor pot fi atinse numai prin executarea efectivă, orice altă modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei nefiind adecvată gradului concret de pericol social al faptelor și, respectiv, periculozității dovedite de inculpați.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului C.A.T., Tribunalul a ținut seama de vârsta sa, de lipsa antecedentelor penale în cazier (în contextul în care acesta, anterior, a mai încălcat normele penale, fiind însă în prezent reabilitat de drept), de faptul că, în cauza de față, a fost arestat preventiv timp de aproape un an, de gradul de pericol social mediu al infracțiunilor comise. în mod similar, Tribunalul a considerat că, în speță, nici în favoarea inculpatului C.A.T. nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, în raport de limitele de pedeapsă stabilite de normele incriminatoare, apreciind că aplicarea unor pedepse sub minimul special nu ar satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, nu ar asigura îndeplinirea funcțiilor și scopurilor acesteia.

Având în vedere că inculpatul C.A.T. a comis cele două infracțiuni înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, față de acesta au fost aplicate și dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior.

Luând în considerare mențiunile și concluziile referatului de evaluare presentențial privitoare la perspectivele de reintegrare socială ale inculpatului C.A.T., ținând seama și de comportamentul acestuia (inculpatul recunoscând atât comiterea infracțiunii la legea circulației pe drumurile publice, cât și infracțiunea de nedenunțare a unor infracțiuni, fără a putea însă beneficia de prevederile favorabile ale art. 320

1

C. proc. pen. anterior), instanța de fond a apreciat că pronunțarea condamnării în cauza de față va constitui un avertisment pentru inculpat, motiv pentru care, în baza art. 86

1

, 86

2

C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestuia pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare. S-a apreciat că stabilirea unui termen de încercare mai mare, care va începe să curgă doar la data rămânerii definitive a hotărârii și care nu va fi redus cu durata de un an de arestare preventivă, este de natură să asigure realizarea, scopului prevăzut de art. 52 C. pen. anterior, existând posibilitatea ca inculpatul, dacă va mai săvârși o altă infracțiune în acest interval de timp ori nu se va supune măsurilor de supraveghere impuse, să execute integral pedeapsa prin privare de libertate, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Această modalitate de individualizare a executării pedepsei și stabilirea unui termen de încercare mai lung, s-a considerat a fi cea mai potrivită pentru reeducarea inculpatului C.A.T., prin raportare la limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, la persoana inculpatului și față de măsurile și obligațiile impuse în sarcina acestuia, de supraveghere ce se va exercita asupra sa.

Drept urmare, potrivit prevederilor art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior, instanța de fond a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul C.A.T. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 86

3

alin. (3) C. pen. anterior, a impus inculpatului să respecte și obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații B.S.G. și D.K.

În temeiul prevederilor art. 86

3

alin. (4) C. pen. anterior, s-a încredințat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad supravegherea executării obligației și a măsurilor impuse inculpatului de instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. anterior rap. la art. 86

4

C. pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului C.A.T. asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare are ca urmare revocarea executării pedepsei sub supraveghere.

În raport de natura și gravitatea infracțiunilor comise, de relațiile sociale cărora li s-a adus atingere, de circumstanțele concrete de săvârșire a faptelor, de datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, luând în considerare și jurisprudența C.E.D.O. (cauza Hirst contra Regatului Unit, Sabău și Pârcălab contra României), instanța a dispus, în baza art. 71 C. pen. anterior, interzicerea exercițiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din același cod, considerându-le în cauză măsuri justificate și proporționale. Aceleași criterii au fost avute în vedere și la stabilirea pedepselor complementare.

În temeiul prevederilor art. 350 C. proc. pen. anterior, s-a menținut starea de arest a inculpaților B.S.G. și D.K., iar în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, începând din 26 martie 2012 la zi.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.A.T., în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior, s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/2012 emis de Tribunalul Sibiu, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus ca, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C.A.T., să se suspende și executarea pedepselor accesorii, iar potrivit prevederilor art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate aceluiași inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2012 și până la data punerii sale efective în libertate.

În același timp, până la pronunțarea unei soluții definitive în cauza de față, pentru a înlătura riscul ca inculpatul C.A.T. să părăsească țara, în conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, Tribunalul a considerat oportun a se lua față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pe cale de consecință, în concordanță cu prevederile art. 145

1

rap. la art. 145 C. proc. pen. anterior, instanța a impus inculpatului C.A.T. ca, pe durata măsurii, să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliția Municipiului Arad, conform programului de supraveghere întocmit, ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145

1

rap. la art. 145 alin. (2)

1

C. proc. pen. anterior, copia prezentei s-a comunicat inculpatului C.A.T., Poliției Municipiului Arad, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin.

În baza art. 145

1

rap. la art. 145 alin. (2)

2

C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Totodată, luând în considerare declarațiile inculpaților B.S.G. (fila 368 d.u.p.), D.K. (fila 408 d.u.p.) și C.A.T. (fila 423 verso d.u.p.), instanța de fond, în baza art. 118 lit. d) C. pen. anterior, a dispus confiscarea sumei de 950 de euro de la inculpatul B.S.G. și a sumei de 200 de euro de la inculpatul C.A.T., sume primite de cei doi inculpați ca răsplată pentru săvârșirea faptelor.

S-a constatat, de asemenea, că telefonul mobil, înaintat ca și corp delict în cauză (fila 1), este, în realitate, mijloc material de probă, motiv pentru care urmează să rămână atașat la dosar, având în vedere, pe de o parte, că poartă urme ale infracțiunii și poate servi la aflarea adevărului - în sensul dispozițiilor art. 94 C. proc. pen. anterior, existând posibilitatea să fie supus unor eventuale expertizări - iar pe de altă parte, că pe plicul conținând telefonul mobil, înaintat tribunalului, chiar Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a menționat că respectivul telefon mobil reprezintă mijloc material de probă.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat mai întâi că partea vătămată SC E.I. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul cauzat fiind acoperit.

În raport de înscrisurile depuse la dosar, de declarația dată de D.D. - reprezentantul SC E.I. SRL, în conformitate cu art. 14, 346 C. proc. pen. anterior, art. 2210, art. 2199 și următoarele din N.C.C., s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile SC G.A. SA, SC G.R.A. SA și, în consecință, instanța a obligat în solidar pe inculpații B.S.G. și D.K. la plata sumei de 562.637,63 lei și a dobânzii legale, calculată de la data de 30 mai 2012 (data punerii debitorului obligației de plată în întârziere), cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC G.A. SA și la plata sumei de 315.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă SC G.R.A. SA.

În legătură cu pretențiile civile de 7.000 euro, solicitate de partea civilă R.l. (fila 148 d.u.p.), instanța de fond a constatat că mijloacele de probă administrate (declarațiile martorilor B.V., C.P., M.A.O., P.I., factura depusă la dosar, procesele-verbale de intervenție din 3 decembrie 2011 întocmite de I.S.U. „Cpt. D.C." al Județului Sibiu) le-au confirmat, în parte, respectiv s-a probat existenta inițială a bunurilor, starea lor bună de funcționare, distrugerea lor în incendiu, fiind dovedite astfel sumele de 2.100 lei (conform facturii pentru microfonul) și de 5000 euro (mixer - 1.400 euro, 2 boxe - 600 euro, 2 boxe - 2.800 euro, 4 stative de boxe - 50 euro/bucată); în cauză, s-a dovedit distrugerea în incendiu și a altor bunuri menționate de partea civilă (cabluri, mufe, etc), însă nu s-a probat contravaloarea acestora. Drept urmare, observând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit prevederilor art. 14, 346 C. proc. pen. anterior, art. 1349 din N.C.C., instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Răulea loan și, în consecință, a obligat în solidar pe inculpații B.S.G. și D.K. la plata sumelor de 2.100 lei și de 5.000 euro sau contravaloarea acestei sume în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile dovedite, către partea civilă

În raport de procesele-verbale de intervenție din 3 decembrie 2011 și lista anexă, întocmite de I.S.U., față de declarația martorului D.D.I., de înscrisurile depuse la dosar (filele 352-366), instanța de fond, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. anterior și art. 1349 din N.C.C., constatând în același timp că sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC A. SRL Sibiu și, în consecință, a obligat în solidar pe inculpații B.S.G. și D.K. la plata sumei de 12.741,84 lei, despăgubiri civile parțiale (în măsura dovedirii), către partea civilă.

Referitor la pretențiile civile formulate de partea civilă SC J. SRL, instanța a constatat că, în faza premergătoare, aceasta s-a constituit inițial parte civilă cu suma totală de 2.825.265,68 lei (filele 82-83), pentru ca, ulterior, după administrarea probatoriului, să își precizeze pretențiile civile la suma totală de 2.054.199,73 lei, cu titlu de daune materiale (fila 758). Luând în considerare declarațiile martorilor B.M.A., N.C.M., înscrisurile depuse, raportul de expertiză tehnică în construcții, raportul de expertiză contabilă judiciară (ale căror concluzii, deși criticate, nu au fost combătute cu alte mijloace de probă judiciare), instanța a constatat că au fost dovedite sumele pretinse, de: 1.161.167 lei, reprezentând contravaloare stoc marfă; 66.453 lei, reprezentând valoare neamortizată frigidere; 31.476,69 lei, valoare de achiziție sisteme de ventilație și aerisire plus 5.103,04 lei, reprezentând calculatoare (sume confirmate inclusiv de raportul de expertiză contabilă); suma de 790.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin incendierea clubului (compus din 73.000 lei - prejudiciu structură rezistență calculat cu reținerea coeficienților de uzură, plus 718.000 lei - prejudiciu finisaje, instalații etc, rezultat după scăderea unui procent, astfel cum au fost stabilite de expertul tehnic în construcții). în ceea ce privește contravaloarea finisajelor, s-a reținut că aceasta este datorată de inculpați, chiar dacă finisajele nu au fost realizate până la acest moment, întrucât este evident că, dacă imobilul nu ar fi fost distrus de inculpați, partea civilă nu ajungea în situația de a fi păgubită, de a reface finisajele. De asemenea, a fost avut în vedere că, pentru a fi susceptibil de dezdăunare, prejudiciul trebuie să fie cert (respectiv, sigur, atât în privința existenței, cât și a posibilității de evaluare) și să nu fi fost reparat încă, condiții ce sunt îndeplinite în cauza de față. Prejudiciul fiind deja cauzat prin faptele inculpaților, este în același timp și actual.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 14, 346 C. proc. pen. anterior, art. 1349 din N.C.C., ținând seama și de principiul disponibilității ce guvernează latura civilă a procesului penal, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă SC J. SRL Sibiu și, în consecință, a obligat în solidar pe inculpații B.S.G. și D.K. la plata sumei de 2.054.199,73 lei, despăgubiri civile către această parte civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 357, art. 163 C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 18 aprilie 2012 asupra sumei de 21.082 lei - ridicată de la inculpatul B.S.G. - și asupra sumelor de 2.437 lei și 395 euro - ridicate de la inculpatul D.K., suma totală de 23.519 lei fiind consemnată la Trezoreria Municipiului Sibiu, iar suma de 395 euro fiind depusă la Banca Transilvania S.A. - Sucursala B.T. Sibiu, conform înscrisurilor de la filele 229-234 d.u.p.

Consecință a condamnării, potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (1), 2 C. proc. pen. anterior, fiecare dintre inculpații B.S.G. și D.K. a fost obligat la plata a câte 5.700 lei (din care câte 800 lei reprezintă onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală), iar inculpatul C.A.T. a fost obligat la plata sumei de 5.300 lei (din care 400 lei reprezintă onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală - fila 416 d.u.p.), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. anterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații B.S.G., D.K. și C.A.T.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii din perspectiva:

- greșitei schimbări a încadrării juridice cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului C.A.T., raportat la probele rezultate din valorificarea înregistrărilor de pe camerele de supraveghere și a modului de individualizare judiciară a pedepsei aplicate acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având numere false, pentru care a primit o pedeapsă mai mare decât în cazul primei infracțiuni, apreciată ca fiind mai gravă;

- greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate inculpaților B.S.G. și D.K. pentru infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. anterior, deoarece s-a dat eficiență maximă elementelor care caracterizează „favorabil" persoana acestora.

Inculpatul C.A.T. a formulat critici de netemeinicie din perspectiva modului de executare a pedepsei rezultante aplicate de către instanța de fond. A solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei de 2 ani închisoare, din suspendare sub supraveghere, în suspendare condiționată, în circumstanțele prevăzute de art. 81 C. pen. anterior și reducerea termenului de încercare.

În subsidiar, a solicitat menținerea soluției instanței de fond, efect al respingerii apelului declarat de parchet.

Motivația are ca bază dispozițiile art. 52 C. pen. anterior și eficiența dată de dispozițiile art. 81 din același cod (filele 53-59 și completarea din susținerea apelului de la termenul din 24 septembrie 2013).

Inculpatul B.S.G. a invocat:

- greșita individualizare judiciară a pedepsei, cu solicitarea de a se reduce pedepsa aplicată până la limita minimă prevăzută de lege, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior;

- greșita soluționare a laturii civile, cu privire la care a solicitat admiterea, în parte, a acțiunii civile a SC J. SRL Sibiu, în sensul de a se stabili valoarea prejudiciului la suma rezultată din raportul de expertiză (60.000 lei), sumă ce reprezintă prejudiciul efectiv produs părții civile, respingerea acțiunii civile formulată de SC G.R.A.R. SA și a SC A. SRL și reducerea despăgubirilor acordate părții civile R.I. de la 7.000 euro, la 5.000 euro.

A invocat în susținerea cererii formulate pe latură penală argumente de natură personală referitoare la amenințările repetate asupra familiei sale, recunoașterea necondiționată și indicarea coautorilor, lipsa antecedentelor penale, faptul că are studii superioare, doi copii minori și împrejurarea că încearcă să acopere prejudiciul.

De asemenea, a solicitat înlăturarea obligării la plata sumei de 790.000 lei și a sumei de 1.161.167 lei, reprezentând contravaloare marfă, ca nedovedită. A apreciat că, în expertiza efectuată, expertul nu a stabilit în mod concret stocul de marfă existent la momentul producerii infracțiunii, acesta luând în calcul întreaga evidență contabilă a societății. A solicitat a se avea în vedere spațiul de depozitare restrâns și limitat al societății.

Inculpatul D.K. a criticat hotărârea din perspectiva greșitei încadrări juridice date faptei comise de acesta, apreciind că se face vinovat de complicitate la infracțiunea de distrugere și nu de coautorat.

A invocat mențiunile aflate la pag. 2 din rechizitoriu, unde se reține faptul că inculpatul B.S.G., deși nu a reușit să deschidă ușa de acces în club, s-a întors la poartă, unde l-a chemat pe inculpatul D.K. să-l ajute. Acesta din urmă a sărit poarta și a forțat ușa de acces, reluându-și ulterior rolul de pază.

A arătat că înțelegerea dintre inculpați a fost ca D.K. să stea la poarta clubului, inculpatul B.S.G. urmând a intra și a incendia localul. A menționat că inculpații au fost în permanentă legătură telefonică, existând 268 de secunde vorbite pe timpul activității infracționale.

A apreciat că starea de fapt descrisă în rechizitoriu a fost alterată de judecătorul fondului în descrierea faptelor în sentința penală și a solicitat reținerea acestei stări de fapt, cu relevanță asupra cuantumului pedepsei care se aplică în caz de complicitate și nu coautorat.

Totodată, a solicitat reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, având în vedere rolul său la identificarea și condamnarea inculpatului M.E.N., cu consecința reducerii pedepsei aplicate de instanța de fond și constatarea faptului că restul de pedeapsă rămas este mai mare decât pedeapsa care i se aplică în această cauză.

A invocat în susținerea acestei cereri situația inculpatului M.E.N., care a comis în anul 1999, în Serbia, o tâlhărie ce a dus la moartea victimei, fiind tras la răspundere doar în anul 2012 de către instanțele române.

A mai menționat că rolul său în derularea anchetei în acea cauză a fost definitoriu.

Pe latură civilă, a formulat aceleași critici ca și inculpatul B.S.G..

Prin Decizia penală nr. 172 din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de inculpații B.S.G., D.K. și C.A.T. împotriva sentinței penale nr. 30 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2886/85/2012.

A fost menținută măsura arestării preventive cu privire la inculpații B.S.G. și D.K.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților B.S.G. și D.K. perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2012 și până la 09 octombrie 2013.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații apelanți să achite statului câte 875 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel.

Suma de 225 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați Alba.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Examinându-se hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de principiile care guvernează judecarea acestei căi