ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2978/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 133 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 335 alin. (3) C. proc. pen. (1968), a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.C.M. din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. (1969) (opt fapte) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. (1969) (nouă acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). În baza art. 215 alin. (1),(3), (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969), art. 74 lit a) C. pen. (1969), art. 76 lit. a) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul H.C.M. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (9 acte materiale). În baza art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969). În baza art. 86 C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen.

(1969), iar, în baza art. 86 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu. În baza art. 359 C. proc. pen. (1968), s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 864 C. pen.

(1969). În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 lit. b) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul R.C.G., la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (7 acte-materiale). În baza art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art: 71 C. pen. (1969), art. 64 lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen. (1969). În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă S.E. și au fost obligați inculpații la plata în solidar a sumei de 5.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală începând cu data de 03 septembrie 2010. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.A. - și, în consecință, au fost obligați inculpații la plata în solidar a sumei de 7.500 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, și a dobânzii legale aferente acestei sume pe perioada 02 septembrie 2011-02 septembrie 2012. În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile M.I. și M.M. și au fost obligați inculpații la plata, în solidar a sumei de 16.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, și la plata penalităților de întârziere în sumă de 0,1% pe zi din această sumă, începând cu data de 19 iunie 2009 până la data plății. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B.P.M. și au fost obligați inculpații la plata, în solidar a sumei de 7.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri. În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I. și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri și a sumei de 4.750 euro cu titlu de penalități stipulate în convenția autentificată din 16 noiembrie 2009, respingând celelalte pretenții formulate în cauză. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile M.N. și M.C.G. și a fost obligat inculpatul H.C.M. la plata sumei de 37.500 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, și a sumei de 4.812 euro cu titlu de dobândă legală în perioada 20 octombrie 2008-20 octombrie 2011. Au fost respinse acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile S.M.P., C.S.

Dumitru și M.M. Lucian. În baza art. 191 C. proc. pen. (1968), a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 925 lei fiecare, din care 75 lei reprezintă onorariul avocaților desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat. În baza art. 193 C. proc. pen. (1968), a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.270 lei către partea civilă P.I., cu titlu de onorariu avocat, a câte: 13.00 lei către partea către partea civilă S.E. cu titlu de onorariu avocat, 1.000 lei către părțile civile M.N. și M.C., cu titlu onorariu avocat, și 510 lei către părțile civile M.I. și M.M., prin mandatar M.I.uț, cu titlu de onorariu avocat. Pentru a se pronunța astfel, judecătorul fondului a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților H.C.M.

și R.C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. (1969) (8 fapte) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și a art. 37 lit. b) C. pen. (1969), constând în aceea că, în calitate de promitenți cumpărători în perioada 26 septembrie 2007 - 02 octombrie 2012, aceștia au indus în eroare un număr de 8 (opt) părți vătămate prin încheierea la notar a unor antecontracte de vânzare cumpărare (la notar practic procedându-se doar la o legalizare de semnături), ale unor apartamente care urmau a fi edificate în Sibiu, pentru care părțile vătămate au achitat sume cuprinse între 5.000-64.000 euro, iar ulterior au constatat că acele apartamente fie au fost vândute către alte persoane, fie nu au fost finalizate și înscrise în cartea funciară, inculpații refuzând sub diferite pretexte să restituie sume de bani încasate în avans, cauzând părților vătămate un prejudiciu în sumă totală de 109.500,00 euro.

S-a reținut că în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerile penale ale părților vătămate, constituirile de părți civile ale părților vătămate, antecontractele de vânzare cumpărare și documente raportate la contractele încheiate, declarații de martori, documente referitoare la antecontractele încheiate, respectiv: încheieri de certificare, notificări, extrase de carte funciară, convenție de reziliere a contractului de cesiune, contract de cesiune, acte de trimitere în judecată în lipsă a inculpatului R., declarațiile învinuitului H.C.M., declarația inițială dată de învinuitul R.C.G., cazierul inculpaților, procesul verbal de prezentare a urmăririi penale.

În faza de judecată, Tribunalul a procedat la administrarea probei cu înscrisuri (contracte de vânzare cumpărare, certificate de urbanism, autorizații de construire, extrase de carte funciară, documentații topografice, sentințe judecătorești), a probei testimoniale cu martorii M.R. (fila 129 dos. fond), M.C. (fila 130 dos. fond), S.I.C. (fila 131 dos. fond), V.V. (fila 153 dos. fond), C.N. (fila 154 dos. fond), L.R. (fila 155 dos. fond), M.M. (fila 156 dos. fond), L.N. (filele 158-160 dos. fond), F.F. (fila 177 dos. fond), M.M. (fila 179 dos. fond), P.O. (fila 197 dos. fond). S-a arătat că, fiind audiați în fața instanței, inculpații au recunoscut faptul că au încheiat antecontractele de vânzare cumpărare cu părțile vătămate, inculpatul R.C.

arătând că l-a ajutat pe celălalt inculpat cu actele, inculpatul H.C. fiind cel care se ocupa de construirea și vânzarea apartamentelor. Inculpatul R.C. a mai precizat că a cunoscut doar în câteva situații conținutul contractelor pe care le-a semnat (filele 113-114 dos. fond). La rândul său, inculpatul H.C.M. a arătat că a edificat majoritatea mansardelor vânzarea apartamentelor fiind făcută pe baza schiței fiind prezentate planurile și actele apartamentelor cumpărătorilor care solicitau acest lucru, acesta neavând nici un moment intenția de a înșela părțile vătămate și fiind de acord cu despăgubirea părților vătămate (filele 126-128 dos. fond). În fața instanței de fond, părțile vătămate M.N.

și M.C.G., au formulat cerere de extindere a acțiunii penale față de inculpatul H.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu motivarea că în data de 20 octombrie 2008 au încheiat antecontractul de vânzare cumpărare pentru apartamentul situat la mansarda imobilului din Sibiu, înscris în C.F. Sibiu, achitând suma de 37.000 euro în condițiile în care apartamentul a fost înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la data de 11 august 2008 lui L.R. (filele 5-7 dos. fond). În faza de urmărire penală părțile vătămate s-au constituit părți civile, în cauză, cu sumele de bani achitate cu titlu de avans sau preț, unele dintre aceste constituiri de părți civile fiind precizate în fața instanței.

Astfel, partea vătămată C.S. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală (fila 45 d.u.p.), urmând a-și preciza ulterior pretențiile, după care, în faza de judecată, a solicitat plata sumei de 16.150 euro și dobânda legală aferentă acestei sume sau echivalentul în lei la data plății reprezentând suma restantă din contravaloarea imobilului (fila 49 dos. fond). Părțile vătămate M.N. și M.G. au solicitat, în fața instanței, suma de 37.500 euro și dobânda legală pe perioada 20 octombrie 2008 - 20 octombrie 2011 în sumă de 4.812 euro (filele 5-7 dos. fond). Părțile vătămate M.l. și M.M., prin mandatar M.l., au solicitat plata sumei de 16.000 euro și penalități de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, stipulate în actul adițional la antecontractul de vânzare cumpărare (filele 74-76 d.u.p., fila 65 dos.

fond), în timp ce partea vătămată P.I. a solicitat, în faza de urmărire penală suma de 10.000 euro (fila 87 d.u.p), iar în faza de judecată a mai solicitat suma de 4.750 euro penalități și stipulate în contract și 25.000 euro daune morale (fila 111 dos. fond). Partea vătămată S.E., a solicitat în faza de urmărire penală, suma de 6.000 euro și dobânda legală aferentă acestei sume (fila 24 d.u.p.). Partea vătămată A.A. a solicitat, în faza de urmărire penală suma de 7.500 și dobânda aferentă acestei sume pe un an (fila 29 d.u.p.), solicitări menținute în faza de judecată. De asemenea, partea vătămată B.P.M. a solicitat în faza de urmărire penală, restituirea avansului achitat, de 7.000 euro (fila 41 d.u.p.), solicitare menținută și la fondul cauzei, iar partea vătămată M.M.

s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 5.000 euro (f. 89 d.u.p.), acțiune civilă menținută la fondul cauzei. în ceea ce privește pe partea vătămată Stan Mirela, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 64.000 euro (fila 54 d.u.p.), solicitare menținută în faza de judecată. Din analiza actelor și înscrisurilor dosarului, judecătorul Tribunalului a reținut, în fapt, că, începând cu anul 2008, inculpatul H.C.M. a demarat o afacere în domeniul imobiliar, concretizată în edificarea unor mansarde la nivelul planșeelor blocurilor edificate pe Calea C., Aleea S. și Aleea T. din Sibiu. în acest scop la data de 18 februarie 2008, s-a încheiat contractul, (filele 130-132 d.u.p.), prin care proprietarii apartamentelor nr. 2-6, 8-19 din blocul situat pe Aleea S. - Sibiu, au cesionat drepturile patrimoniale asupra cotelor părți aferente acestor apartamente, din acoperișul terasă, în favoarea inculpatului H.C.M.

în vederea edificării unor mansarde formate din apartamente de locuit. Prin același contract proprietarii apartamentelor au fost de acord ca inculpatul să dobândească dreptul de construire asupra terasei, să-și noteze dreptul de folosință asupra acestuia în C.F. și să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra apartamentelor ce se vor construi. La data de 05 martie 2008 s-a notat în C.F. Sibiu, cesionarea drepturilor patrimoniale asupra terasei acoperiș de la scara A, aferentă apartamentelor 20, 2-6 și 8-18, în favoarea inculpatului H.C.M. (fila 112 d.u.p.). Ulterior, la data de 17 iunie 2008, s-a emis autorizația de construire, pentru edificarea mansardei aferente blocului, de pe Aleea S., înscris în C.F.

(fila 77 dos. fond). Anterior notării în C.F. a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale și anterior obținerii autorizației de construire, inculpatul H. a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare cu părțile vătămate Stan Mirela și C.S.. Astfel, la data de 26 septembrie 2007, inculpatul H.C.M. a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare cu partea vătămată C.S. prin care inculpatul s-a obligat că vândă un apartament ce se va edifica deasupra ultimului nivel al scării din blocul, Aleea S., asumându-și obligația de a efectua identificarea apartamentului și de a-l preda finisat la cheie la data de 01 august 2008. Prețul stabilit între părți era de 35.000 euro, fiind încasat integral la data încheierii antecontractului (fila 46 d.u.p.).

Intre obligațiile avansate de inculpat, în calitate de promitent vânzător, a fost și aceea de a se prezenta în fața notarului public pentru perfectarea contractului autentic de vânzare cumpărare în 10 zile de la notarea construcției în C.F., dar nu mai târziu de 15 februarie 2008. Acest antecontract a fost încheiat la data de 26 septembrie 2007, în condițiile în care inculpatul nu încheiase contractul de cesiune cu proprietarii apartamentelor, nu obținuse acordul acestora pentru a-și intabula dreptul de proprietate asupra apartamentelor de la mansardă, și, nu obținuse autorizație de construire pentru această mansardă. În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că partea vătămată C.S. a fost indusă în eroare de către inculpatul H.C.M.

cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, întrucât dreptul de a transmite în viitor proprietatea asupra apartamentului ce se va edifica aparținea doar proprietarului, ori, la momentul încheierii antecontractului, inculpatul nu avea nicio calitate pentru a-și asuma obligația de vânzare a apartamentului și nici nu era titularul vreunui drept care să-i confere, în mod rezonabil, calitatea de proprietar în viitor. În acest sens, s-a apreciat că inclusiv vocația inculpatului de a deveni proprietarul apartamentului este irelevantă sub aspectul intenției de a induce în eroare persoana vătămată, atâta vreme cât acesta nu a adus la cunoștință situația juridică reală a bunului promis.

Pe de altă parte, s-a constatat că la momentul antecontractului, inculpatul și-a asumat obligația de a perfecta contractul de vânzare cumpărare cel mai târziu la data de 15 februarie 2008, deși știa că nu efectuase nici un demers pentru autorizarea construcției și pentru notarea acesteia în cartea funciară și întabularea apartamentului în C.F. (notarea cesiunii fiind făcută la data de 05 martie 2008, fila 112 d.u.p., iar contractul fiind legalizat la data de 18 februarie 2008- fila 131 dosar fond). Așadar, la momentul la care inculpatul a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare cu partea vătămată C., nu era în posesia niciunui act juridic care să-i confere dreptul de a transmite, în viitor, proprietatea asupra apartamentului contractat, și nici a documentației cadastrale care să-i permită întabularea ulterioară a apartamentului în cartea funciară, deși la momentul încheierii antecontractului inculpatul a încasat integral prețul apartamentului.

în aceste condiții, s-a apreciat că dacă ar fi cunoscut faptul că inculpatul nu avea calitatea de a dispune asupra apartamentului, că edificarea apartamentului nu este autorizată și că inculpatul nu avea nici un drept de a edifica construcția, partea vătămată nu ar fi încheiat antecontractul cu inculpatul și nu ar fi predat acestuia întregul preț al apartamentului.

Pe cale de consecință, judecătorul Tribunalului a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în ceea ce privește antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu partea vătămată C., acțiunea de inducere în eroare fiind săvârșită cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din 26 septembrie 2007, întrucât inculpatul i-a ascuns acestuia faptul că edificarea apartamentului nu este autorizată, că nu are nici un drept de proprietate asupra acestuia și nici un drept de construire a mansardei, și, cu toate acestea a încasat integral prețul de vânzare al apartamentului.

S-a reținut că intenția de inducere în eroare a părții vătămate a constat în aceea că inculpatul a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare în condițiile în care nu efectuase nici un demers în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra mansardei, pe care să-l transmită ulterior și care să-i confere, în mod rezonabil, convingerea că va dobândi acest drept. La data de 21 octombrie 2008 partea vătămată C.S.

a promovat o acțiune civilă împotriva inculpatului, iar prin sentința civilă nr. 7293/2008 a Judecătorie Sibiu (filele 85-86 d.u.p.), inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 133.903 lei cu titlu de preț din antecontractul de vânzare cumpărare din 26 septembrie 2007 la care a fost adăugată dobânda legală de 6.169, 39 lei calculată pentru perioada 01 aprilie 2008-30 noiembrie 2008. In aceste condiții, judecătorul Tribunalului, constatând că partea vătămată deține titlu executoriu atât pentru suma datorată, respectiv pentru întregul preț din antecontractul de vânzare cumpărare în cuantum de 35.000 euro (fila 45 d.u.p.), cât și pentru dobânda legală, a apreciat că acțiunea civilă formulată de această parte vătămată în prezentul dosar, este inadmisibilă și pe cale de consecință o a respins-o.

Acest act material a fost reținut prin. actul de sesizare a instanței, în sarcina ambilor inculpați, însă, analizând cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare și declarația părții vătămate (fila 45 d.u.p.), judecătorul Tribunalului a constatat că singura persoană cu care a negociat partea vătămată și cu care a încheiat antecontractul este H.C.M., celălalt inculpat neavând nicio contribuție în activitatea de inducere în eroare a părții vătămate. în aceste condiții tribunalul nu a reținut în sarcina inculpatului R.C.G. În ceea ce privește partea vătămată S.M., la data de 29 februarie 2008, s-a încheiat la Biroul Notarului Public M.R.E., antecontractul de vânzare cumpărare prin care inculpatul s-a obligat să vândă părții vătămate două apartamente de câte 2 camere ce se vor edifica la mansarda blocului, Aleea S., terasă dobândită de acesta în baza contractului de cesiune legalizat din 18 februarie 2008 de B.N.P.

M.R.E., inculpatul obligându-se să facă identificarea apartamentelor, să efectueze finisările la cheie, arătând că apartamentele care se vor vinde vor fi în proprietatea inculpatului în mod legal, și nu vor fi scoase din circuitul civil sau grevate de sarcini. Prețul a fost stipulat la suma de 64.000 euro, achitată integral, la data de 29 februarie 2008 (fila. 59 d.u.p.). S-a arătat că, deși este adevărat că acest antecontract s-a încheiat după momentul legalizării contractului de cesiune între proprietarii apartamentelor 2-6, 8-19 de pe Aleea S. și inculpat (18 februarie 2008), acest contract de cesiune nu a transferat dreptul de proprietate asupra terasei ci doar drepturile patrimoniale asupra cotelor părți din acoperișul terasă, proprietarii fiind de acord cu notarea dreptului de folosință asupra terasei și întabularea dreptului de proprietate asupra apartamentelor ce se vor construi, în favoarea inculpaților (fila 131 d.u.p.).

Cu alte cuvinte, la data încheierii antecontractului cu partea vătămată S., inculpatul avea doar calitatea de cesionar asupra drepturilor patrimoniale aferente cotei părți aparținând apartamentelor 2-6, 8-19 din terasa acoperiș, calitate în care nu-și putea asuma obligația de a vinde cele două apartamente părții vătămate. Mai mult decât atât, la data antecontractului, cesiunea nici nu era notată în C.F. (s-a notat ulterior, la 05 martie 2008) și nici nu a fost depusă documentația și cererea pentru obținerea autorizației de construire (cererea fiind depusă la data de 07 mai 2009 - fila 75 dosar fond).

în aceste condiții, s-a apreciat că obligația asumată de inculpat prin contractul de vânzare cumpărare este o obligație eventuală, asumată în mod ușuratic că va vinde cele două apartamente, arătând că acestea se vor afla în proprietatea sa, în mod legal (fila 59 d.u.p.), deși nu era decât beneficiarul raiul drept de creanță, iar construcția ce urma a fi edificată nu era autorizată în condițiile legii. De asemenea, s-a observat că, prin același antecontract, inculpatul s-a obligat să facă identificarea apartamentelor până la data de 30 iunie 2008, deși documentația de autorizare nu fusese depusă. Ulterior, la data de 06 aprilie 2009, inculpatul H. a încheiat un alt antecontract de vânzare cumpărare cu privire la unul din apartamentele edificate la mansarda blocului de pe Aleea S., se.

A, către P.L. (filele 60-61 d.u.p.), care a și intrat în posesia apartamentului, deși partea vătămată S.M.P. notase în C.F. antecontractul de vânzare cumpărare la data de 23 octombrie 2008 (fila 112 d.u.p.). De asemenea, la data de 02 iunie 2009, s-a notat în C.F. antecontractul de vânzare cumpărare a celuilalt apartament către promitenții cumpărători C.S. și C.M.L., antecontract legalizat la același birou notarial (fila 113 d.u.p.). În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că, acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate Stan s-a petrecut atât cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, când inculpatul a ascuns părții vătămate situația juridică reală a apartaeatelor promț^ ocazia executării antecontractului, când inculpatul a mai încheiat antecontracte de vânzare cumpărare pentru aceleași apartamente, încasând sume considerabile cu titlul de preț (fila 66 d.u.p.).

în acest sens, judecătorul Tribunalului a apreciat că, obligația asumată de inculpat în antecontract, deși este o obligație de a face, de a vinde în viitor alte două apartamente, are natura unei obligații de rezultat și nu de diligentă, întrucât inculpatul a previzionat obținerea unui rezultat concret (edificarea apartamentelor și vânzarea lor) și care s-ar fi putut obține dacă inculpatul ar fi respectat dispozițiile legale și procedurile prevăzute în acest sens. Or, simpla intenție de a edifica aceste mansarde, existența unui capital pentru această -activitate și începerea demersurilor pentru cesionarea drepturilor proprietarilor asupra terasei blocului de la mansardă, nu poate oferi certitudinea că aceste imobile vor intra în proprietatea inculpatului pentru ca acesta să poată dispune de ele.

În atare situație, s-a arătat că inculpatul ar fi trebuit să-și reglementeze situația juridică a edificatelor și apoi să procedeze la încheierea de contracte asupra acestora. Tribunalul a considerat că apărarea inculpatului în sensul că aceleași apartamente au făcut obiectul mai multor antecontracte de vânzare cumpărare, datorită unor erori de identificare pe schiță, nu poate fi reținută atâta timp cât înstrăinarea multiplă nu a vizat doar un singur apartament, ci mai multe, inculpatul a predat cheile apartamentelor părții vătămate, iar identificarea pe planul de autorizație este amănunțită (cu situarea camerelor în spații și cu suprafețele acestora), astfel încât o greșeală de identificare este improbabilă.

În ceea ce privește contribuția inculpatului R.C.G. la inducerea în eroare a părții vătămate S., judecătorul Tribunalului a constatat că, la data de 19 ianuarie 2009, între inculpatul H. și inculpatul R.C.G. s-a încheiat contractul de cesionare legalizat de B.N.P. M.R.E., prin care inculpatul H.C. a cesionat toate drepturile patrimoniale și dreptul de a edifica o mansardă asupra acoperișului terasei scării A, aferent apartamentelor 2-6, 8-8 și 20 în favoarea celuilalt inculpat. Această cesiune a avut loc în condițiile în care partea vătămată S. își notase în C.F. antecontractul de vânzare cumpărare, iar cesiunea trebuia notificată creditorului și acceptată de acesta.

De altfel, s-a constat că acest contract de cesiune încheiat între inculpați a fost reziliat la data de 11 mai 2010, astfel că, prin existența acestor acte juridice, aceștia au încercat inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la titularul obligației de construire, neputând fi calificate decât manopere dolosive menite să inducă în eroare părțile vătămate și să înlăture răspunderea inculpaților. Pe cale de consecință, judecătorul tribunalului a reținut în sarcina ambilor inculpați existența infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate S.M.P., intenția de inducere în eroare a părții vătămate existând atât la momentul încheierii antecontractului cât și pe parcursul executării lui, în ceea ce-l privește pe inculpatul H. și parcursul executării acestuia în ceea ce-l privește pe inculpatul R.C.G.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a reținut că partea vătămată S.M.P. s-a constituit parte civilă cauza reprezentând prețul achitat pe cele două apartamente. Prin sentința civilă nr. 7368 din 30 septembrie 2010 a Judecătorie Sibiu (filele 157-160 d.u.p.), rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 115/2011 a Tribunalului Sibiu și prin Decizia civilă nr. 588/2011 a Curții de Apel Alba Iulia (filele 235-238 dos. fond), s-a constatat valabilitatea și prioritatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat de partea vătămată cu inculpatul H., pentru cele două apartamente și a fost obligat inculpatul să încheie act autentic de vânzare cumpărare, în caz de refuz sentința ținând loc de contract, dispunându-se întabularea în C.F.

a dreptului de proprietate pe numele părții vătămate. În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că partea vătămată Stan are un titlu executoriu pe care îl poate pune în executare prin întabularea dreptului său de proprietate în C.F. în schimbul prețului achitat de 64.000 euro, astfel că restituirea acestei sume nu se mai impune, atâta timp cât partea vătămată a primit contraprestația celeilalte părți, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la situația întabulării părții vătămate în C.F., ca proprietară în baza sentinței civile, fără ca aceasta să achite prețul apartamentelor, ceea ce ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză. In consecință, Tribunalul a apreciat acțiunea civilă a părții vătămate Stan având ca obiect obligarea inculpaților la restituirea sumei de 64.000 euro ca fiind neîntemeiată.

Un alt apartament situat la mansarda blocului de pe Aleea S. a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare legalizat de B.N.P. M.R.E., încheiat între inculpatul H.C., în calitate de mandatar al inculpatului R.C.G. și părțile vătămate M.I. și M.M., la data de 19 martie 2009 (filele 34-36 d.u.p.). Prin acest antecontract, vânzătorul, prin mandatar, s-a obligat să vândă părții vătămate un apartament situat la mansardă, edificat pe terasa blocului, terasă dobândită în baza contractului de cesiune legalizat în 2008, promitentul obligându-se să încheie contractul în formă autentică până la data de 27 aprilie 2009 și arătând că apartamentul se va afla în proprietatea sa în mod legal.

La momentul încheierii antecontractului, părțile vătămate au achitat un avans de 16.000 euro, promitentul vânzător obligându-se, prin act adițional la antecontractul de vânzare cumpărare, să introducă utilitățile în 30 de zile de la data actului adițional (19 martie 2009) și să plătească penalități de întârziere de 0,1% din avans în cazul depășirii cu 90 de zile a termenului de încheiere a contractului de vânzare cumpărare din culpa promitentului vânzător (fila 40 d.u.p.). S-a constatat că antecontractul a fost încheiat cu părțile vătămate M.I. și M.M. la data de 09 martie 2009, după cesiunea drepturilor patrimoniale de la proprietarii apartamentelor către inculpatul H. și apoi către inculpatul R., și, după notarea cesiuni drepturilor patrimoniale în C.F.

(fila 112 d.u.p.), însă înainte de depunerea documentației de autorizare a lucrării (07 mai 2009), apreciindu-se că și în această situație inculpatul și-a asumat o obligație pe care nu o putea executa, în condițiile în care situația juridică a construcției edificate nu era clarificată. în aceste condiții, întrucât a încasat o sumă consistentă de bani de la părțile vătămate, cu titlu de avans din preț, și ascunzându se simația-juridi este autorizată, că apartamentul nu este notat în C.F. și că inculpatul nu este intabulat ca și proprietar al acestuia, pentru a putea dispune mai departe de acest bun), inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune a părților vătămate, inducerea în eroare fiind realizată la momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare.

S-a reținut că manoperele de inducere în eroare au fost exercitate de ambii inculpați, întrucât inculpatul H. a acționat ca mandatar al inculpatului R., acesta declarând în cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare că terasa este dobândită în baza contractului de cesiune legalizat, ori, ceea ce dobândise inculpatul era un drept de creanță. De asemenea, inculpatul promitent s-a obligat să încheie un contract de vânzare cumpărare până la data de 27 aprilie 2009, deși știa că nu făcuse demersurile necesare pentru autorizarea construcției, pentru notarea în C.F, și pentru întabularea dreptului său de proprietate. Pe cale de consecință judecătorul tribunalului, reținând vinovăția celor doi inculpați în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părților vătămate, în baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. (1968) și art. 998 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de acestea a obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 16.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, și a penalităților stipulate în antecontractul de vânzare cumpărare, de 0,1% pe zi, din această sumă, începând cu data de 19 iunie 2009 și până la data plății. Un alt apartament situat în blocul de pe pe Aleea S., a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat de inculpatul H.C.M. cu părțile vătămate M.N. și M.C. Gianina, prin care inculpatul a promis să vândă cumpărătorilor un apartament ce se va construi pe terasa blocului respectiv, obligându-se ca, până la data de 15 noiembrie 2008 să facă identificarea apartamentului, să efectueze finisările „la cheie", urmând ca apartamentul să se afle în proprietatea inculpatului în mod legal.

Prețul de 37.000 euro a fost încasat înainte de semnarea promisiunii de vânzare, urmând ca, până la data de 15 noiembrie 2008 să fie încheiat antecontractul de vânzare cumpărare în formă autentică și să fie predat apartamentul în posesie și proprietate (filele 8-9 dos. fond). Tribunalul a reținut că, în cazul părților vătămate M.N. și M.C., acțiunea de inducere în eroare a acestora a avut loc cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare cumpărare pentru același apartament, încheiat cu L.R. la data de 11 ianuarie 2006 (fila 46 dos. fond) și care a și intrat în posesia apartamentului. Astfel, la momentul încheierii antecontractuluiv de vânzare cumpărare cu părțile vătămate inculpatul le-a ascuns acestora faptul că imobilul a făcut obiectul unui antecontract anterior și a încasat întregul preț al apartamentului atât de la L.R.

(34.000 euro) cât și de la părțile vătămate M. (37.000 euro). Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul s-a obligat prin antecontract să facă identificarea apartamentului, să facă dezmembrarea și întabularea ca și corp funciar distinct până la data de 15 noiembrie 2008 (fila 8 dosar fond), deși la acel moment nu depusese nici un înscris pentru întabularea în C.F., iar documentele pentru autorizarea construcției au fost depuse doar la data de 07 mai 2009. De altfel, s-a apreciat că, chiar termenul scurt stipulat de inculpat pentru intabulare cumpărare, la 15 noiembrie 2008, (de doar 25 zile de la momentul încheierii antecontractului), denotă faptul că intenția inculpatului nici nu a fost aceea de a respecta termenul stipulat, în condițiile în care într-un interval de timp scurt nu era posibilă obținerea autorizației de construire, identificarea apartamentului și întabularea acestuia în C.F.

Inducerea în eroare a părților vătămate a continuat și după încheierea antecontractului, inculpatul promițându-le acestora că vor primi apartamentul în posesie, deși acesta era locuit de altă persoană. În aceste condiții, judecătorul Tribunalului a constatat că sunt-întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (1.969) cu privire la părțile vătămate M.N. și M.C. Fiind întrunite și condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul produs, raportul de cauzalitate și vinovăția inculpatului, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ., judecătorul Tribunalului a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile M.N.

și M.C. și a obligat inculpatul H.C.M. la plata sumei de 37.500 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de preț și a sumei de 4.812 euro, dobândă legală pentru perioada 20 octombrie 2008-20 octombrie 2011. La individualizarea sumei acordată cu titlu de despăgubiri, instanța a avut în vedere faptul că suma de 37.000 euro a fost achitată anterior încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, părțile stipulând în contract și plata sumei de 500 euro în cazul în care promitentul nu va încheia actul translativ de proprietate la termenul stipulat (fila 329 dos. fond). De asemenea, instanța a acordat și suma de 4.812 euro cu titlu de dobândă legală pentru perioada 20 octombrie 2008-20 octombrie 2011, întrucât lipsa folosinței unei sume de bani atrage după sine plata unei dobânzi, iar părțile vătămate au încheiat un contract de facilitate de credit cu A.B.R., care a impus plata unei dobânzi la suma împrumutată (fila 331-394 ds.

fond), urmând ca celelalte pretenții să fie respinse ca neîntemeiate. întrucât părțile vătămate M.N. și M.C. au purtat negocieri și au încheiat antecontractul de vânzare cumpărare doar cu inculpatul H.C.M., fără ca inculpatul R. să fi avut vreo contribuție cu privire la acest act material, Tribunalul a înlăturat acest act material în ceea ce-l privește pe inculpatul R.C.G.. Un alt antecontract de vânzare cumpărare a fost încheiat de inculpatul R.C.G., prin mandatar H.C.M., cu P.I. și P. Anca, având ca obiect un apartament ce urma a fi edificat pe terasa blocului nr. 9, se. A, de pe Calea C. S-a constatat că antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de 16 noiembrie 2009 (fila 49-50 d.u.p.), dată la care inculpatul R.C.G.

era beneficiarul dreptului de construire pe această terasă, asumându-și obligația ca, până la data de 15 februarie 2010 să efectueze construcția în stadiul semifmisat, să efectueze documentația de notare a construcțiilor în C.F. și să vândă apartamentul. S-a apreciat că inducerea în eroare a părților vătămate s-a realizat pe parcursul derulării antecontractului, când inculpatul nu a respectat termenul de edificare al imobilului și de întabulare a acestuia în cartea funciară, deși a încasat în avans suma de 10.000 euro din prețul apartamentului.

S-a arătat că deși este adevărat că demersurile pentru întocmirea memoriului de arhitectură și a planului pentru această mansardă (filele 246-268 dosar fond), aceste demersuri nu sunt în măsură să înlăture răspunderea penală în condițiile în care, la data contractării, inculpatul ar fi trebuit să se asigure că procedura de întabulare a construcției pe numele său este posibilă din punct de vedere legal și să o finalizeze pentru a-și putea asuma obligația de a înstrăina în viitor apartamentul. Procedând la încheierea unor promisiuni de vânzare cumpărare și la încasarea unor avansuri substanțiale pentru apartamente care nu erau notate în C.F.

și nici autorizate (inculpatul nefăcând dovada faptului că obținuse autorizație de construire pentru această mansardă), inculpații au indus în eroare.părțile vătămate, prin ascunderea situației juridice reale a imobilului, și le-au menținut în eroare, mințindu-le că actele de vânzare vor fi finalizate, deși acest lucru nu era posibil din punct de vedere legal (certificatul de urbanism pentru edificarea mansardei fiind obținut la data de 29 ianuarie 2010 - fila 72 dos. fond). În aceste condiții tribunalul a constatat existența laturii obiective și subiective a infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate P.I., care a formulat plângere penală și s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro avans achitat, 4.750 euro penalități de întârziere și 25.000 euro daune morale.

Fiind întrunite condițiile răspunderii delictuale, Tribunalul, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. (1968), art. 998 C. civ., a obligat inculpații în solidar, la plata sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de avans din preț și a sumei de 4.750 euro penalități stipulate în antecontractul de vânzare cumpărare (de 250 euro pe lună începând cu luna martie 2010 și până în luna septembrie 2011, astfel cum s-a solicitat - fila 49 d.u.p., fila 111 dos. fond). în ceea ce privește suma de 25.000 euro solicitată cu titlu de daune morale, Tribunalul a apreciat că restituirea sumei achitate ca preț și plata penalităților de întârziere sunt în măsură să acopere prejudiciul suferit de partea vătămată prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în cauză partea vătămată nefăcând dovada existenței unui prejudiciu moral care să decurgă din această infracțiune, și care să se concretizeze în suferințe fizice, psihice, prejudiciu de agrement.

În consecință, Tribunalul a apreciat că lipsa folosinței imobilului care a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare nu poate fi încadrată în categoria prejudiciilor nepatrimoniale, astfel că a respins cererea de obligare a inculpaților la plata daunelor morale. La data de 02 octombrie 2009 inculpatul R.C.G. prin mandatar H.C.M. a încheiat un alt antecontract de vânzare cumpărare cu partea vătămată B.P.M., având ca obiect un apartament la mansardă situat în blocul de pe Calea C., încasând un avans de 7.000 euro, cu obligația inculpatului, în calitate de beneficiar al unui drept de construire pe terasă, de a efectua până la data de 01 noiembrie 2009 lucrările de construcție, documentația de notare a construcțiilor în C.F.

și de a încheia contractul autentic de vânzare cumpărare. S-a arătat că și în cazul acestui antecontract inculpații au stipulat un termen care era practic imposibil de respectat, de o lună, în care să depună documentația pentru notarea construcției în C.F., să obțină încheierea de notare în C.F., să-și intabuleze dreptul de proprietate pe construcția nou edificată și să încheie contractul autentic de vânzare nu pot fi respectate, inculpații au indus în eroare partea vătămată prin faptul că nu i-au prezentat situația juridică reală a imobilului (inculpații obținând abia la data de 29 ianuarie 2010 certificatul de urbanism pentru edificarea mansardelor pe Calea C.).

În consecință, Tribunalul a constatat că această acțiune de inducere în eroare a părții vătămate prin ascunderea situației juridice reale a imobilului, conturează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, fapta fiind comisă cu intenție directă, iar fără această acțiune de ascundere partea vătămată nu ar fi încheiat antecontractul și nici nu ar fi achitat 7.000 euro cu titlu de avans. Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că partea vătămată B.P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.000 euro, avans achitat, astfel că în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. (1968), art. 998 C. civ., Tribunalul a obligat inculpații, în solidar la plata sumei de 7.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Anterior, la data de 23 iulie 2009, între inculpatul R.C.G. și partea vătămată S.E. s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare legalizat al B.N.P., M.R.E. (filele 27, 28 d.u.p.) prin care inculpatul, ca beneficiar al unui drept de construire pe terasa bloculuide pe Calea C., se obliga să vândă, până la data de 01 noiembrie 2009, părții vătămate, un apartament la mansardă, cu obligația promitentului ca, până la data de 01 noiembrie 2009 să efectueze documentația de notare în C.F., să finalizeze apartamentul la cheie și să-l predea în posesie și proprietate părții vătămate prin încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare. La data semnării antecontractului cu partea vătămată, inculpatul se afla doar în posesia planului arhitectural al mansardei (filele 246-268 dos.

fond), întocmit pentru inculpatul H., în calitate de beneficiar, memoriul tehnic fiind finalizat doar în luna decembrie 2009 (fila 840 dos. fond), iar documentația pentru obținerea certificatului de urbanism fiind depusă la data de 26 ianuarie 2010 (fila 72 dos. fond), astfel că este greu de înțeles pe ce temei inculpatul R. și-a asumat obligația efectuării notării construcției în C.F. și a încheierii contractului autentic până la data de 01 noiembrie 2009. În realitate această obligație a fost asumată de inculpat fără intenția reală de a fi executată, ceea ce denotă intenția frauduloasă cu care s-a încheiat antecontractul și s-a încasat avansul.

De altfel, manoperele dolosive de inducere în eroare a părții vătămate, prin ascunderea situației juridice reale a imobilului (respectiv faptul că nu există autorizație de construcție pentru mansardă, că inculpații nu s-au intabulat pentru a putea vinde mai departe) au fost efectuate de ambii inculpați, aceștia fiind prezenți în biroul notarului public cu ocazia încheierii antecontractului, inculpatul H. încasând avansul și asigurând partea vătămată că apartamentul va fi finalizat la timp (filele 65-66 d.u.p.). Inducerea în eroare a părții vătămate s-a realizat și pe parcursul derulării antecontractului, când inculpatul l-a asigurat pe partea vătămată că va finaliza lucrarea luna viitoare, și a refuzat restituirea avansului primit, deși a fost notificat în acest sens de partea vătămată (fila 26 d.u.p.).

S-a apreciat că, încheind antecontractul de vânzare cumpărare cu partea vătămată în condițiile în care inculpații nu aveau posibilități financiare de a suporta-mtregul-cost-al a avea reglementată situația juridică a construcției (autorizare și întabulare), aceștia au realizat elementul material al infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. (1969). De asemenea, s-a arătat că împrejurările și modul în care au acționat inculpații denotă intenția acestora de a induce în eroare partea vătămată cu scopul obținerii unui folos material injust, prin neexecutarea prestațiilor la care s-au obligat.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul, constatând incidența elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită constând în inducerea în eroare a părții vătămate pentru a efectua o plată pe care, în lipsa acțiunii de inducere în eroare, nu ar fi efectuat-o, prejudiciul,-constând în avansul de 6.000 euro achitat, raportul de cauzalitate și vinovăția ambilor inculpați, a obligat inculpații în solidar, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen.

(1968) raportat la art. 998 C. civ., la plata sumei de 5.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubire, cu dobânda legală, începând de la data de 03 septembrie 2010. Deși partea vătămată S. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 6.000 euro, la dezbaterea pe fond a cauzei și-a precizat pretențiile la suma de 5.000 euro, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data formulării plângerii penale, 03 septembrie 2010 (fila 24 d.u.p.), întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă data notificării inculpaților pentru restituirea avansului (fila 126 d.u.p.).

O altă promisiune de vânzare cumpărare a fost încheiată de către inculpatul R.C.G., prin mandatar H.C.M., cu partea vătămată A.A., la data de 20 august 2009 (filele 30-31 d.u.p.), având ca obiect un apartament la mansarda bloculuide pe Aleea T. Și în această situație, inculpații și-au asumat obligația ca, până la data de 01 decembrie 2009 să efectueze documentația de notare a construcțiilor în C.F. și să vândă apartamentul beneficiarei, care a achitat suma de 7.500 euro anterior încheierii antecontractului. La momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare (20 august 2009), inculpații au demarat proiectul de mansardare cu termen de predare - iulie 2008 (filele 270 -291 dos. fond), procedând practic la vânzarea apartamentelor pe plan, fără a avea autorizație de construire pentru acestea, fără a fi fost notate construcțiile în C.F.

și fără ca inculpații să-și fi intabulat dreptul de proprietate asupra edificatelor în C.F. Și în cazul acestei părți vătămate s-a reținut că intenția de inducere în eroare s-a manifestat atât la momentul încheierii antecontractului, când inculpații și-au asumat obligația de vânzare fără a avea certitudinea că vor putea să devină proprietari asupra construcției, în mod legal, cât și la momentul redactării antecontractului când inculpatul H. i-a dat asigurări părții vătămate că va edifica mansarda (filele 7-8 d.u.p.).

In aceste condiții, Tribunalul a constatat că, fapta inculpaților care, în calitate de promitent beneficiar al unui drept de construire, și, respectiv, mandatar al primului, au încheiat antecontractul de vânzare cumpărare cu partea vătămată Albu, prin inducerea și menținerea acesteia în eroare, prin ascunderea faptului că imobilul ce se va construi nu are autorizație, că inculpații nu sunt proprietarii imobilului și că nu au resursele financiare necesare pentru a suporta edificarea construcției și vânzarea acesteia în condițiile stipulate în antecontract, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. (fila 199. De asemenea, Tribunalul a constatat existența elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv, prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția, astfel că în baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. (1968), art. 998 C. civ., a obligat inculpații, în solidar la plata sumei de 7.500 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, către partea vătămată A.A., și a dobânzii legale aferente acestei sume, pe o perioadă de 1 an, respectiv, din 02 septembrie 2011 (data formulării plângerii - fila 29 d.u.p.) la 02 septembrie 2012, astfel cum s-a solicitat în constituirea de parte civilă (fila 29 d.u.p.) menținută la fond. S-a mai reținut că, în aceeași perioadă și în aceeași modalitate, inculpatul R.C.G., prin mandatar H.C.M., a încheiat un alt antecontract de vânzare cumpărare pentru un alt apartament de la mansarda bloculuide pe, Aleea T., cu partea vătămată M.M., contract legalizat din 07 septembrie 2009 (filele 90-91 d.u.p.).

Prin acest antecontract, inculpatul R., prin mandatar, se obliga să vândă până la data de 01 decembrie 2009 apartamentul părții vătămate și să efectueze documentația de notare a construcției în C.F. S-a arătat că, deși este adevărat că proiectul de mansardare era efectuat, pentru notarea construcțiilor în C.F. și încheierea actului autentic de vânzare cumpărare era necesară autorizarea lucrării, recepția acesteia și întabularea dreptului de proprietate asupra mansardei pe numele inculpaților.

Or, încheind antecontractele de vânzare cumpărare în lipsa acestor formalități absolut necesare și încasând avansurile, inculpații au putut prevedea că nu își vor putea respecta obligațiile asumate, astfel că s-a apreciat că, ascunderea adevăratei situații juridice a imobilului, îmbracă forma unei acțiuni de inducere în eroare a părților vătămate, făcută cu intenția obținerii unui folos material injust, Tribunalul constatând, în consecință, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii și cu privire la partea vătămată M.M.. Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că acesta s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 5.000 euro (fila 89 d.u.p.). întrucât prin sentința civilă nr. 9572 din 07 decembrie 2010 a jud. Sibiu (filele 221-223 ds.

fond), s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, inculpatul R. fiind obligat să plătească părții civile suma de 5.000 euro cu titlu de avans, existând, așadar, un titlu executoriu pentru suma solicitată, acțiunea civilă formulată de parte în procesul penal s-a apreciat a fi neîntemeiată și a fost respinsă. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, Tribunalul a constatat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. (1969), întrucât faptele inculpaților au produs consecințe deosebit de grave, prejudiciul produs fiind mai mare de 200.000 lei, apreciindu-se că, deși pe parcursul cercetărilor, părțile vătămate au promovat acțiuni civile și au obținut titluri executorii pentru prejudiciile produse, această împrejurare nu este în măsură să det