ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2978/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2978/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 133 din

14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art. 334 C. proc.

pen. (1968) raportat la art. 335 alin. (3) C. proc. pen. (1968), a fost

schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul H.C.M. din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. de art. 215

alin. (1), (3), (5) C. pen. (1969) (opt fapte) cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (1969), în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3), (5) C. pen. (1969) (nouă acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (1969).

În baza art.

215 alin. (1),(3), (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969), art. 74 lit a) C. pen. (1969), art. 76 lit. a) C. pen. (1969), a fost

condamnat inculpatul H.C.M. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (9 acte materiale).

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

(1969).

În baza art. 86

C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani

închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 6 ani ce constituie termen de

încercare în condițiile art. 862 C. pen. (1969), iar, în baza art. 86 alin. (1)

C. pen. (1969), s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Sibiu; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existență.

A fost

încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Sibiu.

În baza art.

359 C. proc. pen. (1968), s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a

căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere prevăzută de art. 864 C. pen. (1969).

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art.

215 alin. (1), (3), (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969), art. 37 lit. b) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C.

pen. (1969), a fost condamnat inculpatul R.C.G., la pedeapsa închisorii de 4

ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (7

acte-materiale).

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit.

b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut

aplicarea art: 71 C. pen. (1969), art. 64 lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen. (1969).

În baza art.

14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ. a fost admisă

acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă S.E. și au fost

obligați inculpații la plata în solidar a sumei de 5.000 euro sau echivalentul

în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală începând cu

data de 03 septembrie 2010.

În baza art.

14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ. a fost admisă

acțiunea civilă formulată de partea civilă A.A. - și, în consecință, au fost

obligați inculpații la plata în solidar a sumei de 7.500 euro sau echivalentul

în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, și a dobânzii legale aferente

acestei sume pe perioada 02 septembrie 2011-02 septembrie 2012.

În baza art.

14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ. a fost admisă

acțiunea civilă formulată de părțile civile M.I. și M.M. și au fost obligați

inculpații la plata, în solidar a sumei de 16.000 euro sau echivalentul în lei

la data plății, cu titlu de despăgubiri, și la plata penalităților de

întârziere în sumă de 0,1% pe zi din această sumă, începând cu data de 19 iunie

2009 până la data plății.

În baza art.

14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ. a fost admisă

acțiunea civilă formulată de partea civilă B.P.M. și au fost obligați

inculpații la plata, în solidar a sumei de 7.000 euro sau echivalentul în lei

la data plății, cu titlu de despăgubiri.

În baza art.

14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I. și au fost obligați

inculpații în solidar la plata sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la

data plății, cu titlu de despăgubiri și a sumei de 4.750 euro cu titlu de

penalități stipulate în convenția autentificată din 16 noiembrie 2009,

respingând celelalte pretenții formulate în cauză.

În baza art.

14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă

în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile M.N. și M.C.G. și a fost

obligat inculpatul H.C.M. la plata sumei de 37.500 euro sau echivalentul în lei

la data plății, cu titlu de despăgubiri, și a sumei de 4.812 euro cu titlu de

dobândă legală în perioada 20 octombrie 2008-20 octombrie 2011.

Au fost respinse

acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile S.M.P., C.S. Dumitru și M.M.

Lucian.

În baza art.

191 C. proc. pen. (1968), a fost obligat fiecare inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 925 lei fiecare, din care 75

lei reprezintă onorariul avocaților desemnați din oficiu pentru fiecare

inculpat.

În baza art.

193 C. proc. pen. (1968), a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.270

lei către partea civilă P.I., cu titlu de onorariu avocat, a câte: 13.00 lei către

partea către partea civilă S.E. cu titlu de onorariu avocat, 1.000 lei către

părțile civile M.N. și M.C., cu titlu onorariu avocat, și 510 lei către părțile

civile M.I. și M.M., prin mandatar M.I.uț, cu titlu de onorariu avocat.

Pentru a se

pronunța astfel, judecătorul fondului a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților H.C.M. și R.C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. (1969) (8 fapte) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și a art. 37 lit. b) C. pen. (1969),

constând în aceea că, în calitate de promitenți cumpărători în perioada 26

septembrie 2007 - 02 octombrie 2012, aceștia au indus în eroare un număr de 8

(opt) părți vătămate prin încheierea la notar a unor antecontracte de vânzare

cumpărare (la notar practic procedându-se doar la o legalizare de semnături),

ale unor apartamente care urmau a fi edificate în Sibiu, pentru care părțile

vătămate au achitat sume cuprinse între 5.000-64.000 euro, iar ulterior au

constatat că acele apartamente fie au fost vândute către alte persoane, fie nu

au fost finalizate și înscrise în cartea funciară, inculpații refuzând sub

diferite pretexte să restituie sume de bani încasate în avans, cauzând părților

vătămate un prejudiciu în sumă totală de 109.500,00 euro. S-a reținut că în

faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă:

plângerile penale ale părților vătămate, constituirile de părți civile ale

părților vătămate, antecontractele de vânzare cumpărare și documente raportate

la contractele încheiate, declarații de martori, documente referitoare la

antecontractele încheiate, respectiv: încheieri de certificare, notificări,

extrase de carte funciară, convenție de reziliere a contractului de cesiune,

contract de cesiune, acte de trimitere în judecată în lipsă a inculpatului R.,

declarațiile învinuitului H.C.M., declarația inițială dată de învinuitul R.C.G.,

cazierul inculpaților, procesul verbal de prezentare a urmăririi penale.

În faza de

judecată, Tribunalul a procedat la administrarea probei cu înscrisuri

(contracte de vânzare cumpărare, certificate de urbanism, autorizații de

construire, extrase de carte funciară, documentații topografice, sentințe

judecătorești), a probei testimoniale cu martorii M.R. (fila 129 dos. fond),

M.C. (fila 130 dos. fond), S.I.C. (fila 131 dos. fond), V.V. (fila 153 dos.

fond), C.N. (fila 154 dos. fond), L.R. (fila 155 dos. fond), M.M. (fila 156 dos.

fond), L.N. (filele 158-160 dos. fond), F.F. (fila 177 dos. fond), M.M. (fila

179 dos. fond), P.O. (fila 197 dos. fond).

S-a arătat că,

fiind audiați în fața instanței, inculpații au recunoscut faptul că au încheiat

antecontractele de vânzare cumpărare cu părțile vătămate, inculpatul R.C.

arătând că l-a ajutat pe celălalt inculpat cu actele, inculpatul H.C. fiind cel

care se ocupa de construirea și vânzarea apartamentelor. Inculpatul R.C. a mai

precizat că a cunoscut doar în câteva situații conținutul contractelor pe care

le-a semnat (filele 113-114 dos. fond).

La rândul său,

inculpatul H.C.M. a arătat că a edificat majoritatea mansardelor vânzarea

apartamentelor fiind făcută pe baza schiței fiind prezentate planurile și

actele apartamentelor cumpărătorilor care solicitau acest lucru, acesta neavând

nici un moment intenția de a înșela părțile vătămate și fiind de acord cu despăgubirea

părților vătămate (filele 126-128 dos. fond).

În fața

instanței de fond, părțile vătămate M.N. și M.C.G., au formulat cerere de

extindere a acțiunii penale față de inculpatul H.C.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, cu motivarea că în data de 20 octombrie 2008 au

încheiat antecontractul de vânzare cumpărare pentru apartamentul situat la

mansarda imobilului din Sibiu, înscris în C.F. Sibiu, achitând suma de 37.000

euro în condițiile în care apartamentul a fost înstrăinat prin contractul de

vânzare cumpărare autentificat la data de 11 august 2008 lui L.R. (filele 5-7 dos.

fond).

În faza de

urmărire penală părțile vătămate s-au constituit părți civile, în cauză, cu

sumele de bani achitate cu titlu de avans sau preț, unele dintre aceste

constituiri de părți civile fiind precizate în fața instanței. Astfel, partea

vătămată C.S. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală (fila 45

d.u.p.), urmând a-și preciza ulterior pretențiile, după care, în faza de

judecată, a solicitat plata sumei de 16.150 euro și dobânda legală aferentă

acestei sume sau echivalentul în lei la data plății reprezentând suma restantă

din contravaloarea imobilului (fila 49 dos. fond). Părțile vătămate M.N. și M.G.

au solicitat, în fața instanței, suma de 37.500 euro și dobânda legală pe

perioada 20 octombrie 2008 - 20 octombrie 2011 în sumă de 4.812 euro (filele

5-7 dos. fond). Părțile vătămate M.l. și M.M., prin mandatar M.l., au solicitat

plata sumei de 16.000 euro și penalități de 0,1% pe fiecare zi de întârziere,

stipulate în actul adițional la antecontractul de vânzare cumpărare (filele

74-76 d.u.p., fila 65 dos. fond), în timp ce partea vătămată P.I. a solicitat,

în faza de urmărire penală suma de 10.000 euro (fila 87 d.u.p), iar în faza de

judecată a mai solicitat suma de 4.750 euro penalități și stipulate în contract

și 25.000 euro daune morale (fila 111 dos. fond). Partea vătămată S.E., a

solicitat în faza de urmărire penală, suma de 6.000 euro și dobânda legală

aferentă acestei sume (fila 24 d.u.p.). Partea vătămată A.A. a solicitat, în

faza de urmărire penală suma de 7.500 și dobânda aferentă acestei sume pe un an

(fila 29 d.u.p.), solicitări menținute în faza de judecată.

De asemenea,

partea vătămată B.P.M. a solicitat în faza de urmărire penală, restituirea avansului

achitat, de 7.000 euro (fila 41 d.u.p.), solicitare menținută și la fondul

cauzei, iar partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă în faza de

urmărire penală cu suma de 5.000 euro (f. 89 d.u.p.), acțiune civilă menținută

la fondul cauzei. în ceea ce privește pe partea vătămată Stan Mirela, aceasta

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 64.000 euro (fila 54 d.u.p.),

solicitare menținută în faza de judecată.

Din analiza

actelor și înscrisurilor dosarului, judecătorul Tribunalului a reținut, în

fapt, că, începând cu anul 2008, inculpatul H.C.M. a demarat o afacere în

domeniul imobiliar, concretizată în edificarea unor mansarde la nivelul

planșeelor blocurilor edificate pe Calea C., Aleea S. și Aleea T. din Sibiu. în

acest scop la data de 18 februarie 2008, s-a încheiat contractul, (filele

130-132 d.u.p.), prin care proprietarii apartamentelor nr. 2-6, 8-19 din blocul

situat pe Aleea S. - Sibiu, au cesionat drepturile patrimoniale asupra cotelor

părți aferente acestor apartamente, din acoperișul terasă, în favoarea

inculpatului H.C.M. în vederea edificării unor mansarde formate din apartamente

de locuit. Prin același contract proprietarii apartamentelor au fost de acord

ca inculpatul să dobândească dreptul de construire asupra terasei, să-și noteze

dreptul de folosință asupra acestuia în C.F. și să-și intabuleze dreptul de

proprietate asupra apartamentelor ce se vor construi.

La data de 05

martie 2008 s-a notat în C.F. Sibiu, cesionarea drepturilor patrimoniale asupra

terasei acoperiș de la scara A, aferentă apartamentelor 20, 2-6 și 8-18, în

favoarea inculpatului H.C.M. (fila 112 d.u.p.). Ulterior, la data de 17 iunie

2008, s-a emis autorizația de construire, pentru edificarea mansardei aferente

blocului, de pe Aleea S., înscris în C.F. (fila 77 dos. fond). Anterior notării

în C.F. a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale și anterior

obținerii autorizației de construire, inculpatul H. a încheiat antecontractul

de vânzare cumpărare cu părțile vătămate Stan Mirela și C.S..

Astfel, la data

de 26 septembrie 2007, inculpatul H.C.M. a încheiat antecontractul de vânzare

cumpărare cu partea vătămată C.S. prin care inculpatul s-a obligat că vândă un

apartament ce se va edifica deasupra ultimului nivel al scării din blocul,

Aleea S., asumându-și obligația de a efectua identificarea apartamentului și de

a-l preda finisat la cheie la data de 01 august 2008. Prețul stabilit între

părți era de 35.000 euro, fiind încasat integral la data încheierii

antecontractului (fila 46 d.u.p.). Intre obligațiile avansate de inculpat, în

calitate de promitent vânzător, a fost și aceea de a se prezenta în fața

notarului public pentru perfectarea contractului autentic de vânzare cumpărare

în 10 zile de la notarea construcției în C.F., dar nu mai târziu de 15

februarie 2008. Acest antecontract a fost încheiat la data de 26 septembrie

2007, în condițiile în care inculpatul nu încheiase contractul de cesiune cu

proprietarii apartamentelor, nu obținuse acordul acestora pentru a-și intabula

dreptul de proprietate asupra apartamentelor de la mansardă, și, nu obținuse

autorizație de construire pentru această mansardă.

În aceste

condiții, Tribunalul a apreciat că partea vătămată C.S. a fost indusă în eroare

de către inculpatul H.C.M. cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare

cumpărare, întrucât dreptul de a transmite în viitor proprietatea asupra

apartamentului ce se va edifica aparținea doar proprietarului, ori, la momentul

încheierii antecontractului, inculpatul nu avea nicio calitate pentru a-și

asuma obligația de vânzare a apartamentului și nici nu era titularul vreunui

drept care să-i confere, în mod rezonabil, calitatea de proprietar în viitor. În

acest sens, s-a apreciat că inclusiv vocația inculpatului de a deveni

proprietarul apartamentului este irelevantă sub aspectul intenției de a induce

în eroare persoana vătămată, atâta vreme cât acesta nu a adus la cunoștință

situația juridică reală a bunului promis.

Pe de altă

parte, s-a constatat că la momentul antecontractului, inculpatul și-a asumat

obligația de a perfecta contractul de vânzare cumpărare cel mai târziu la data

de 15 februarie 2008, deși știa că nu efectuase nici un demers pentru

autorizarea construcției și pentru notarea acesteia în cartea funciară și

întabularea apartamentului în C.F. (notarea cesiunii fiind făcută la data de 05

martie 2008, fila 112 d.u.p., iar contractul fiind legalizat la data de 18

februarie 2008- fila 131 dosar fond). Așadar, la momentul la care inculpatul a

încheiat antecontractul de vânzare cumpărare cu partea vătămată C., nu era în

posesia niciunui act juridic care să-i confere dreptul de a transmite, în

viitor, proprietatea asupra apartamentului contractat, și nici a documentației

cadastrale care să-i permită întabularea ulterioară a apartamentului în cartea

funciară, deși la momentul încheierii antecontractului inculpatul a încasat

integral prețul apartamentului. în aceste condiții, s-a apreciat că dacă ar fi

cunoscut faptul că inculpatul nu avea calitatea de a dispune asupra

apartamentului, că edificarea apartamentului nu este autorizată și că

inculpatul nu avea nici un drept de a edifica construcția, partea vătămată nu

ar fi încheiat antecontractul cu inculpatul și nu ar fi predat acestuia

întregul preț al apartamentului.

Pe cale de

consecință, judecătorul Tribunalului a apreciat că sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în ceea ce privește antecontractul

de vânzare cumpărare încheiat cu partea vătămată C., acțiunea de inducere în

eroare fiind săvârșită cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare

cumpărare din 26 septembrie 2007, întrucât inculpatul i-a ascuns acestuia

faptul că edificarea apartamentului nu este autorizată, că nu are nici un drept

de proprietate asupra acestuia și nici un drept de construire a mansardei, și,

cu toate acestea a încasat integral prețul de vânzare al apartamentului. S-a

reținut că intenția de inducere în eroare a părții vătămate a constat în aceea

că inculpatul a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare în condițiile în

care nu efectuase nici un demers în vederea dobândirii dreptului de proprietate

asupra mansardei, pe care să-l transmită ulterior și care să-i confere, în mod

rezonabil, convingerea că va dobândi acest drept.

La data de 21

octombrie 2008 partea vătămată C.S. a promovat o acțiune civilă împotriva

inculpatului, iar prin sentința civilă nr. 7293/2008 a Judecătorie Sibiu

(filele 85-86 d.u.p.), inculpatul a fost obligat să plătească părții civile

suma de 133.903 lei cu titlu de preț din antecontractul de vânzare cumpărare

din 26 septembrie 2007 la care a fost adăugată dobânda legală de 6.169, 39 lei

calculată pentru perioada 01 aprilie 2008-30 noiembrie 2008. In aceste

condiții, judecătorul Tribunalului, constatând că partea vătămată deține titlu

executoriu atât pentru suma datorată, respectiv pentru întregul preț din

antecontractul de vânzare cumpărare în cuantum de 35.000 euro (fila 45 d.u.p.),

cât și pentru dobânda legală, a apreciat că acțiunea civilă formulată de

această parte vătămată în prezentul dosar, este inadmisibilă și pe cale de

consecință o a respins-o.

Acest act

material a fost reținut prin. actul de sesizare a instanței, în sarcina ambilor

inculpați, însă, analizând cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare și

declarația părții vătămate (fila 45 d.u.p.), judecătorul Tribunalului a

constatat că singura persoană cu care a negociat partea vătămată și cu care a

încheiat antecontractul este H.C.M., celălalt inculpat neavând nicio

contribuție în activitatea de inducere în eroare a părții vătămate. în aceste

condiții tribunalul nu a reținut în sarcina inculpatului R.C.G.

În ceea ce privește

partea vătămată S.M., la data de 29 februarie 2008, s-a încheiat la Biroul

Notarului Public M.R.E., antecontractul de vânzare cumpărare prin care

inculpatul s-a obligat să vândă părții vătămate două apartamente de câte 2

camere ce se vor edifica la mansarda blocului, Aleea S., terasă dobândită de

acesta în baza contractului de cesiune legalizat din 18 februarie 2008 de

B.N.P. M.R.E., inculpatul obligându-se să facă identificarea apartamentelor, să

efectueze finisările la cheie, arătând că apartamentele care se vor vinde vor

fi în proprietatea inculpatului în mod legal, și nu vor fi scoase din circuitul

civil sau grevate de sarcini. Prețul a fost stipulat la suma de 64.000 euro,

achitată integral, la data de 29 februarie 2008 (fila. 59 d.u.p.).

S-a arătat că,

deși este adevărat că acest antecontract s-a încheiat după momentul legalizării

contractului de cesiune între proprietarii apartamentelor 2-6, 8-19 de pe Aleea

S. și inculpat (18 februarie 2008), acest contract de cesiune nu a transferat

dreptul de proprietate asupra terasei ci doar drepturile patrimoniale asupra

cotelor părți din acoperișul terasă, proprietarii fiind de acord cu notarea

dreptului de folosință asupra terasei și întabularea dreptului de proprietate

asupra apartamentelor ce se vor construi, în favoarea inculpaților (fila 131

d.u.p.). Cu alte cuvinte, la data încheierii antecontractului cu partea

vătămată S., inculpatul avea doar calitatea de cesionar asupra drepturilor

patrimoniale aferente cotei părți aparținând apartamentelor 2-6, 8-19 din

terasa acoperiș, calitate în care nu-și putea asuma obligația de a vinde cele

două apartamente părții vătămate. Mai mult decât atât, la data

antecontractului, cesiunea nici nu era notată în C.F. (s-a notat ulterior, la

05 martie 2008) și nici nu a fost depusă documentația și cererea pentru

obținerea autorizației de construire (cererea fiind depusă la data de 07 mai

2009 - fila 75 dosar fond). în aceste condiții, s-a apreciat că obligația

asumată de inculpat prin contractul de vânzare cumpărare este o obligație

eventuală, asumată în mod ușuratic că va vinde cele două apartamente, arătând

că acestea se vor afla în proprietatea sa, în mod legal (fila 59 d.u.p.), deși

nu era decât beneficiarul raiul drept de creanță, iar construcția ce urma a fi

edificată nu era autorizată în condițiile legii. De asemenea, s-a observat că,

prin același antecontract, inculpatul s-a obligat să facă identificarea

apartamentelor până la data de 30 iunie 2008, deși documentația de autorizare

nu fusese depusă.

Ulterior, la

data de 06 aprilie 2009, inculpatul H. a încheiat un alt antecontract de

vânzare cumpărare cu privire la unul din apartamentele edificate la mansarda

blocului de pe Aleea S., se. A, către P.L. (filele 60-61 d.u.p.), care a și

intrat în posesia apartamentului, deși partea vătămată S.M.P. notase în C.F.

antecontractul de vânzare cumpărare la data de 23 octombrie 2008 (fila 112

d.u.p.). De asemenea, la data de 02 iunie 2009, s-a notat în C.F.

antecontractul de vânzare cumpărare a celuilalt apartament către promitenții

cumpărători C.S. și C.M.L., antecontract legalizat la același birou notarial

(fila 113 d.u.p.).

În aceste

condiții, Tribunalul a apreciat că, acțiunea de inducere în eroare a părții

vătămate Stan s-a petrecut atât cu ocazia încheierii antecontractului de

vânzare cumpărare, când inculpatul a ascuns părții vătămate situația juridică

reală a apartaeatelor promț^ ocazia executării antecontractului, când

inculpatul a mai încheiat antecontracte de vânzare cumpărare pentru aceleași

apartamente, încasând sume considerabile cu titlul de preț (fila 66 d.u.p.). în

acest sens, judecătorul Tribunalului a apreciat că, obligația asumată de

inculpat în antecontract, deși este o obligație de a face, de a vinde în viitor

alte două apartamente, are natura unei obligații de rezultat și nu de

diligentă, întrucât inculpatul a previzionat obținerea unui rezultat concret (edificarea

apartamentelor și vânzarea lor) și care s-ar fi putut obține dacă inculpatul ar

fi respectat dispozițiile legale și procedurile prevăzute în acest sens. Or,

simpla intenție de a edifica aceste mansarde, existența unui capital pentru

această -activitate și începerea demersurilor pentru cesionarea drepturilor

proprietarilor asupra terasei blocului de la mansardă, nu poate oferi

certitudinea că aceste imobile vor intra în proprietatea inculpatului pentru ca

acesta să poată dispune de ele. În atare situație, s-a arătat că inculpatul ar

fi trebuit să-și reglementeze situația juridică a edificatelor și apoi să

procedeze la încheierea de contracte asupra acestora.

Tribunalul a

considerat că apărarea inculpatului în sensul că aceleași apartamente au făcut

obiectul mai multor antecontracte de vânzare cumpărare, datorită unor erori de

identificare pe schiță, nu poate fi reținută atâta timp cât înstrăinarea

multiplă nu a vizat doar un singur apartament, ci mai multe, inculpatul a

predat cheile apartamentelor părții vătămate, iar identificarea pe planul de

autorizație este amănunțită (cu situarea camerelor în spații și cu suprafețele

acestora), astfel încât o greșeală de identificare este improbabilă.

În ceea ce

privește contribuția inculpatului R.C.G. la inducerea în eroare a părții

vătămate S., judecătorul Tribunalului a constatat că, la data de 19 ianuarie

2009, între inculpatul H. și inculpatul R.C.G. s-a încheiat contractul de

cesionare legalizat de B.N.P. M.R.E., prin care inculpatul H.C. a cesionat

toate drepturile patrimoniale și dreptul de a edifica o mansardă asupra

acoperișului terasei scării A, aferent apartamentelor 2-6, 8-8 și 20 în

favoarea celuilalt inculpat. Această cesiune a avut loc în condițiile în care

partea vătămată S. își notase în C.F. antecontractul de vânzare cumpărare, iar

cesiunea trebuia notificată creditorului și acceptată de acesta. De altfel, s-a

constat că acest contract de cesiune încheiat între inculpați a fost reziliat

la data de 11 mai 2010, astfel că, prin existența acestor acte juridice,

aceștia au încercat inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la

titularul obligației de construire, neputând fi calificate decât manopere

dolosive menite să inducă în eroare părțile vătămate și să înlăture răspunderea

inculpaților.

Pe cale de

consecință, judecătorul tribunalului a reținut în sarcina ambilor inculpați

existența infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate S.M.P., intenția

de inducere în eroare a părții vătămate existând atât la momentul încheierii

antecontractului cât și pe parcursul executării lui, în ceea ce-l privește pe

inculpatul H. și parcursul executării acestuia în ceea ce-l privește pe

inculpatul R.C.G.

Sub aspectul

laturii civile, tribunalul a reținut că partea vătămată S.M.P. s-a constituit

parte civilă cauza reprezentând prețul achitat pe cele două apartamente. Prin

sentința civilă nr. 7368 din 30 septembrie 2010 a Judecătorie Sibiu (filele

157-160 d.u.p.), rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 115/2011 a

Tribunalului Sibiu și prin Decizia civilă nr. 588/2011 a Curții de Apel Alba

Iulia (filele 235-238 dos. fond), s-a constatat valabilitatea și prioritatea

antecontractului de vânzare cumpărare încheiat de partea vătămată cu inculpatul

H., pentru cele două apartamente și a fost obligat inculpatul să încheie act

autentic de vânzare cumpărare, în caz de refuz sentința ținând loc de contract,

dispunându-se întabularea în C.F. a dreptului de proprietate pe numele părții

vătămate.

În aceste

condiții, Tribunalul a apreciat că partea vătămată Stan are un titlu executoriu

pe care îl poate pune în executare prin întabularea dreptului său de

proprietate în C.F. în schimbul prețului achitat de 64.000 euro, astfel că

restituirea acestei sume nu se mai impune, atâta timp cât partea vătămată a

primit contraprestația celeilalte părți, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge

la situația întabulării părții vătămate în C.F., ca proprietară în baza

sentinței civile, fără ca aceasta să achite prețul apartamentelor, ceea ce ar

echivala cu o îmbogățire fără justă cauză. In consecință, Tribunalul a apreciat

acțiunea civilă a părții vătămate Stan având ca obiect obligarea inculpaților

la restituirea sumei de 64.000 euro ca fiind neîntemeiată.

Un alt

apartament situat la mansarda blocului de pe Aleea S. a făcut obiectul antecontractului

de vânzare cumpărare legalizat de B.N.P. M.R.E., încheiat între inculpatul H.C.,

în calitate de mandatar al inculpatului R.C.G. și părțile vătămate M.I. și M.M.,

la data de 19 martie 2009 (filele 34-36 d.u.p.). Prin acest antecontract,

vânzătorul, prin mandatar, s-a obligat să vândă părții vătămate un apartament

situat la mansardă, edificat pe terasa blocului, terasă dobândită în baza

contractului de cesiune legalizat în 2008, promitentul obligându-se să încheie

contractul în formă autentică până la data de 27 aprilie 2009 și arătând că

apartamentul se va afla în proprietatea sa în mod legal. La momentul încheierii

antecontractului, părțile vătămate au achitat un avans de 16.000 euro,

promitentul vânzător obligându-se, prin act adițional la antecontractul de

vânzare cumpărare, să introducă utilitățile în 30 de zile de la data actului

adițional (19 martie 2009) și să plătească penalități de întârziere de 0,1% din

avans în cazul depășirii cu 90 de zile a termenului de încheiere a contractului

de vânzare cumpărare din culpa promitentului vânzător (fila 40 d.u.p.).

S-a constatat

că antecontractul a fost încheiat cu părțile vătămate M.I. și M.M. la data de

09 martie 2009, după cesiunea drepturilor patrimoniale de la proprietarii

apartamentelor către inculpatul H. și apoi către inculpatul R., și, după

notarea cesiuni drepturilor patrimoniale în C.F. (fila 112 d.u.p.), însă

înainte de depunerea documentației de autorizare a lucrării (07 mai 2009),

apreciindu-se că și în această situație inculpatul și-a asumat o obligație pe

care nu o putea executa, în condițiile în care situația juridică a construcției

edificate nu era clarificată. în aceste condiții, întrucât a încasat o sumă

consistentă de bani de la părțile vătămate, cu titlu de avans din preț, și

ascunzându se simația-juridi este autorizată, că apartamentul nu este notat în

C.F. și că inculpatul nu este intabulat ca și proprietar al acestuia, pentru a

putea dispune mai departe de acest bun), inculpatul a săvârșit infracțiunea de

înșelăciune a părților vătămate, inducerea în eroare fiind realizată la

momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare. S-a reținut că

manoperele de inducere în eroare au fost exercitate de ambii inculpați,

întrucât inculpatul H. a acționat ca mandatar al inculpatului R., acesta

declarând în cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare că terasa este

dobândită în baza contractului de cesiune legalizat, ori, ceea ce dobândise

inculpatul era un drept de creanță. De asemenea, inculpatul promitent s-a

obligat să încheie un contract de vânzare cumpărare până la data de 27 aprilie

2009, deși știa că nu făcuse demersurile necesare pentru autorizarea

construcției, pentru notarea în C.F, și pentru întabularea dreptului său de

proprietate.

Pe cale de

consecință judecătorul tribunalului, reținând vinovăția celor doi inculpați în

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părților vătămate, în baza art.

14, art. 346 C. proc. pen. (1968) și art. 998 C. civ., a admis acțiunea civilă

formulată de acestea a obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 16.000

euro sau echivalentul în lei la data plății, și a penalităților stipulate în

antecontractul de vânzare cumpărare, de 0,1% pe zi, din această sumă, începând

cu data de 19 iunie 2009 și până la data plății.

Un alt apartament

situat în blocul de pe pe Aleea S., a făcut obiectul antecontractului de

vânzare cumpărare încheiat de inculpatul H.C.M. cu părțile vătămate M.N. și M.C.

Gianina, prin care inculpatul a promis să vândă cumpărătorilor un apartament ce

se va construi pe terasa blocului respectiv, obligându-se ca, până la data de

15 noiembrie 2008 să facă identificarea apartamentului, să efectueze finisările

„la cheie", urmând ca apartamentul să se afle în proprietatea inculpatului

în mod legal. Prețul de 37.000 euro a fost încasat înainte de semnarea

promisiunii de vânzare, urmând ca, până la data de 15 noiembrie 2008 să fie

încheiat antecontractul de vânzare cumpărare în formă autentică și să fie

predat apartamentul în posesie și proprietate (filele 8-9 dos. fond).

Tribunalul a

reținut că, în cazul părților vătămate M.N. și M.C., acțiunea de inducere în

eroare a acestora a avut loc cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare

cumpărare pentru același apartament, încheiat cu L.R. la data de 11 ianuarie

2006 (fila 46 dos. fond) și care a și intrat în posesia apartamentului. Astfel,

la momentul încheierii antecontractuluiv de vânzare cumpărare cu părțile

vătămate inculpatul le-a ascuns acestora faptul că imobilul a făcut obiectul

unui antecontract anterior și a încasat întregul preț al apartamentului atât de

la L.R. (34.000 euro) cât și de la părțile vătămate M. (37.000 euro). Pe de

altă parte, s-a reținut că inculpatul s-a obligat prin antecontract să facă

identificarea apartamentului, să facă dezmembrarea și întabularea ca și corp

funciar distinct până la data de 15 noiembrie 2008 (fila 8 dosar fond), deși la

acel moment nu depusese nici un înscris pentru întabularea în C.F., iar

documentele pentru autorizarea construcției au fost depuse doar la data de 07

mai 2009. De altfel, s-a apreciat că, chiar termenul scurt stipulat de inculpat

pentru intabulare cumpărare, la 15 noiembrie 2008, (de doar 25 zile de la

momentul încheierii antecontractului), denotă faptul că intenția inculpatului

nici nu a fost aceea de a respecta termenul stipulat, în condițiile în care

într-un interval de timp scurt nu era posibilă obținerea autorizației de

construire, identificarea apartamentului și întabularea acestuia în C.F.

Inducerea în eroare a părților vătămate a continuat și după încheierea antecontractului,

inculpatul promițându-le acestora că vor primi apartamentul în posesie, deși

acesta era locuit de altă persoană.

În aceste

condiții, judecătorul Tribunalului a constatat că sunt-întrunite toate

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen. (1.969) cu privire la părțile vătămate M.N. și M.C. Fiind

întrunite și condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită,

prejudiciul produs, raportul de cauzalitate și vinovăția inculpatului, în baza

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998 C. civ.,

judecătorul Tribunalului a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile M.N.

și M.C. și a obligat inculpatul H.C.M. la plata sumei de 37.500 euro sau

echivalentul în lei la data plății cu titlu de preț și a sumei de 4.812 euro,

dobândă legală pentru perioada 20 octombrie 2008-20 octombrie 2011. La

individualizarea sumei acordată cu titlu de despăgubiri, instanța a avut în

vedere faptul că suma de 37.000 euro a fost achitată anterior încheierii

antecontractului de vânzare cumpărare, părțile stipulând în contract și plata

sumei de 500 euro în cazul în care promitentul nu va încheia actul translativ

de proprietate la termenul stipulat (fila 329 dos. fond). De asemenea, instanța

a acordat și suma de 4.812 euro cu titlu de dobândă legală pentru perioada 20

octombrie 2008-20 octombrie 2011, întrucât lipsa folosinței unei sume de bani

atrage după sine plata unei dobânzi, iar părțile vătămate au încheiat un

contract de facilitate de credit cu A.B.R., care a impus plata unei dobânzi la

suma împrumutată (fila 331-394 ds. fond), urmând ca celelalte pretenții să fie

respinse ca neîntemeiate.

întrucât

părțile vătămate M.N. și M.C. au purtat negocieri și au încheiat antecontractul

de vânzare cumpărare doar cu inculpatul H.C.M., fără ca inculpatul R. să fi

avut vreo contribuție cu privire la acest act material, Tribunalul a înlăturat

acest act material în ceea ce-l privește pe inculpatul R.C.G..

Un alt

antecontract de vânzare cumpărare a fost încheiat de inculpatul R.C.G., prin

mandatar H.C.M., cu P.I. și P. Anca, având ca obiect un apartament ce urma a fi

edificat pe terasa blocului nr. 9, se. A, de pe Calea C. S-a constatat că

antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de 16 noiembrie

2009 (fila 49-50 d.u.p.), dată la care inculpatul R.C.G. era beneficiarul

dreptului de construire pe această terasă, asumându-și obligația ca, până la

data de 15 februarie 2010 să efectueze construcția în stadiul semifmisat, să

efectueze documentația de notare a construcțiilor în C.F. și să vândă

apartamentul. S-a apreciat că inducerea în eroare a părților vătămate s-a

realizat pe parcursul derulării antecontractului, când inculpatul nu a

respectat termenul de edificare al imobilului și de întabulare a acestuia în

cartea funciară, deși a încasat în avans suma de 10.000 euro din prețul

apartamentului.

S-a arătat că

deși este adevărat că demersurile pentru întocmirea memoriului de arhitectură

și a planului pentru această mansardă (filele 246-268 dosar fond), aceste

demersuri nu sunt în măsură să înlăture răspunderea penală în condițiile în

care, la data contractării, inculpatul ar fi trebuit să se asigure că procedura

de întabulare a construcției pe numele său este posibilă din punct de vedere legal

și să o finalizeze pentru a-și putea asuma obligația de a înstrăina în viitor

apartamentul. Procedând la încheierea unor promisiuni de vânzare cumpărare și

la încasarea unor avansuri substanțiale pentru apartamente care nu erau notate

în C.F. și nici autorizate (inculpatul nefăcând dovada faptului că obținuse

autorizație de construire pentru această mansardă), inculpații au indus în

eroare.părțile vătămate, prin ascunderea situației juridice reale a imobilului,

și le-au menținut în eroare, mințindu-le că actele de vânzare vor fi

finalizate, deși acest lucru nu era posibil din punct de vedere legal

(certificatul de urbanism pentru edificarea mansardei fiind obținut la data de

29 ianuarie 2010 - fila 72 dos. fond).

În aceste

condiții tribunalul a constatat existența laturii obiective și subiective a

infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate P.I., care a formulat

plângere penală și s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro avans

achitat, 4.750 euro penalități de întârziere și 25.000 euro daune morale. Fiind

întrunite condițiile răspunderii delictuale, Tribunalul, în baza art. 14, 346 C.

proc. pen. (1968), art. 998 C. civ., a obligat inculpații în solidar, la plata

sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de avans

din preț și a sumei de 4.750 euro penalități stipulate în antecontractul de

vânzare cumpărare (de 250 euro pe lună începând cu luna martie 2010 și până în

luna septembrie 2011, astfel cum s-a solicitat - fila 49 d.u.p., fila 111 dos.

fond). în ceea ce privește suma de 25.000 euro solicitată cu titlu de daune

morale, Tribunalul a apreciat că restituirea sumei achitate ca preț și plata

penalităților de întârziere sunt în măsură să acopere prejudiciul suferit de

partea vătămată prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în cauză partea

vătămată nefăcând dovada existenței unui prejudiciu moral care să decurgă din

această infracțiune, și care să se concretizeze în suferințe fizice, psihice,

prejudiciu de agrement. În consecință, Tribunalul a apreciat că lipsa folosinței

imobilului care a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare nu poate

fi încadrată în categoria prejudiciilor nepatrimoniale, astfel că a respins

cererea de obligare a inculpaților la plata daunelor morale.

La data de 02

octombrie 2009 inculpatul R.C.G. prin mandatar H.C.M. a încheiat un alt

antecontract de vânzare cumpărare cu partea vătămată B.P.M., având ca obiect un

apartament la mansardă situat în blocul de pe Calea C., încasând un avans de

7.000 euro, cu obligația inculpatului, în calitate de beneficiar al unui drept

de construire pe terasă, de a efectua până la data de 01 noiembrie 2009

lucrările de construcție, documentația de notare a construcțiilor în C.F. și de

a încheia contractul autentic de vânzare cumpărare. S-a arătat că și în cazul

acestui antecontract inculpații au stipulat un termen care era practic

imposibil de respectat, de o lună, în care să depună documentația pentru

notarea construcției în C.F., să obțină încheierea de notare în C.F., să-și

intabuleze dreptul de proprietate pe construcția nou edificată și să încheie

contractul autentic de vânzare nu pot fi respectate, inculpații au indus în

eroare partea vătămată prin faptul că nu i-au prezentat situația juridică reală

a imobilului (inculpații obținând abia la data de 29 ianuarie 2010 certificatul

de urbanism pentru edificarea mansardelor pe Calea C.).

În consecință,

Tribunalul a constatat că această acțiune de inducere în eroare a părții

vătămate prin ascunderea situației juridice reale a imobilului, conturează latura

obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, fapta fiind comisă cu intenție

directă, iar fără această acțiune de ascundere partea vătămată nu ar fi

încheiat antecontractul și nici nu ar fi achitat 7.000 euro cu titlu de avans.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că partea vătămată B.P. s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.000 euro, avans achitat, astfel

că în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. (1968), art. 998 C. civ., Tribunalul

a obligat inculpații, în solidar la plata sumei de 7.000 euro sau echivalentul

în lei la data plății.

Anterior, la

data de 23 iulie 2009, între inculpatul R.C.G. și partea vătămată S.E. s-a

încheiat antecontractul de vânzare cumpărare legalizat al B.N.P., M.R.E.

(filele 27, 28 d.u.p.) prin care inculpatul, ca beneficiar al unui drept de

construire pe terasa bloculuide pe Calea C., se obliga să vândă, până la data

de 01 noiembrie 2009, părții vătămate, un apartament la mansardă, cu obligația

promitentului ca, până la data de 01 noiembrie 2009 să efectueze documentația

de notare în C.F., să finalizeze apartamentul la cheie și să-l predea în

posesie și proprietate părții vătămate prin încheierea contractului autentic de

vânzare cumpărare. La data semnării antecontractului cu partea vătămată,

inculpatul se afla doar în posesia planului arhitectural al mansardei (filele

246-268 dos. fond), întocmit pentru inculpatul H., în calitate de beneficiar,

memoriul tehnic fiind finalizat doar în luna decembrie 2009 (fila 840 dos.

fond), iar documentația pentru obținerea certificatului de urbanism fiind

depusă la data de 26 ianuarie 2010 (fila 72 dos. fond), astfel că este greu de

înțeles pe ce temei inculpatul R. și-a asumat obligația efectuării notării

construcției în C.F. și a încheierii contractului autentic până la data de 01

noiembrie 2009. În realitate această obligație a fost asumată de inculpat fără

intenția reală de a fi executată, ceea ce denotă intenția frauduloasă cu care

s-a încheiat antecontractul și s-a încasat avansul. De altfel, manoperele

dolosive de inducere în eroare a părții vătămate, prin ascunderea situației

juridice reale a imobilului (respectiv faptul că nu există autorizație de

construcție pentru mansardă, că inculpații nu s-au intabulat pentru a putea

vinde mai departe) au fost efectuate de ambii inculpați, aceștia fiind prezenți

în biroul notarului public cu ocazia încheierii antecontractului, inculpatul H.

încasând avansul și asigurând partea vătămată că apartamentul va fi finalizat

la timp (filele 65-66 d.u.p.). Inducerea în eroare a părții vătămate s-a

realizat și pe parcursul derulării antecontractului, când inculpatul l-a

asigurat pe partea vătămată că va finaliza lucrarea luna viitoare, și a refuzat

restituirea avansului primit, deși a fost notificat în acest sens de partea

vătămată (fila 26 d.u.p.).

S-a apreciat

că, încheind antecontractul de vânzare cumpărare cu partea vătămată în

condițiile în care inculpații nu aveau posibilități financiare de a

suporta-mtregul-cost-al a avea reglementată situația juridică a construcției

(autorizare și întabulare), aceștia au realizat elementul material al

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.

(1969). De asemenea, s-a arătat că împrejurările și modul în care au acționat

inculpații denotă intenția acestora de a induce în eroare partea vătămată cu

scopul obținerii unui folos material injust, prin neexecutarea prestațiilor la

care s-au obligat.

Sub aspectul

laturii civile, tribunalul, constatând incidența elementelor răspunderii civile

delictuale, respectiv, fapta ilicită constând în inducerea în eroare a părții

vătămate pentru a efectua o plată pe care, în lipsa acțiunii de inducere în

eroare, nu ar fi efectuat-o, prejudiciul,-constând în avansul de 6.000 euro

achitat, raportul de cauzalitate și vinovăția ambilor inculpați, a obligat

inculpații în solidar, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat

la art. 998 C. civ., la plata sumei de 5.000 euro sau echivalentul în lei la

data plății cu titlu de despăgubire, cu dobânda legală, începând de la data de

03 septembrie 2010. Deși partea vătămată S. s-a constituit parte civilă în faza

de urmărire penală cu suma de 6.000 euro, la dezbaterea pe fond a cauzei și-a

precizat pretențiile la suma de 5.000 euro, la care se adaugă dobânda legală

calculată de la data formulării plângerii penale, 03 septembrie 2010 (fila 24

d.u.p.), întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă data

notificării inculpaților pentru restituirea avansului (fila 126 d.u.p.).

O altă

promisiune de vânzare cumpărare a fost încheiată de către inculpatul R.C.G.,

prin mandatar H.C.M., cu partea vătămată A.A., la data de 20 august 2009

(filele 30-31 d.u.p.), având ca obiect un apartament la mansarda bloculuide pe

Aleea T. Și în această situație, inculpații și-au asumat obligația ca, până la

data de 01 decembrie 2009 să efectueze documentația de notare a construcțiilor

în C.F. și să vândă apartamentul beneficiarei, care a achitat suma de 7.500

euro anterior încheierii antecontractului. La momentul încheierii

antecontractului de vânzare cumpărare (20 august 2009), inculpații au demarat

proiectul de mansardare cu termen de predare - iulie 2008 (filele 270 -291 dos.

fond), procedând practic la vânzarea apartamentelor pe plan, fără a avea

autorizație de construire pentru acestea, fără a fi fost notate construcțiile

în C.F. și fără ca inculpații să-și fi intabulat dreptul de proprietate asupra

edificatelor în C.F.

Și în cazul

acestei părți vătămate s-a reținut că intenția de inducere în eroare s-a

manifestat atât la momentul încheierii antecontractului, când inculpații și-au

asumat obligația de vânzare fără a avea certitudinea că vor putea să devină

proprietari asupra construcției, în mod legal, cât și la momentul redactării

antecontractului când inculpatul H. i-a dat asigurări părții vătămate că va edifica

mansarda (filele 7-8 d.u.p.). In aceste condiții, Tribunalul a constatat că,

fapta inculpaților care, în calitate de promitent beneficiar al unui drept de

construire, și, respectiv, mandatar al primului, au încheiat antecontractul de

vânzare cumpărare cu partea vătămată Albu, prin inducerea și menținerea

acesteia în eroare, prin ascunderea faptului că imobilul ce se va construi nu

are autorizație, că inculpații nu sunt proprietarii imobilului și că nu au

resursele financiare necesare pentru a suporta edificarea construcției și

vânzarea acesteia în condițiile stipulate în antecontract, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen. (fila 199.

De asemenea,

Tribunalul a constatat existența elementelor răspunderii civile delictuale,

respectiv, prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția,

astfel că în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. (1968), art. 998 C. civ., a

obligat inculpații, în solidar la plata sumei de 7.500 euro sau echivalentul în

lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, către partea vătămată A.A., și a

dobânzii legale aferente acestei sume, pe o perioadă de 1 an, respectiv, din 02

septembrie 2011 (data formulării plângerii - fila 29 d.u.p.) la 02 septembrie 2012,

astfel cum s-a solicitat în constituirea de parte civilă (fila 29 d.u.p.)

menținută la fond.

S-a mai reținut

că, în aceeași perioadă și în aceeași modalitate, inculpatul R.C.G., prin

mandatar H.C.M., a încheiat un alt antecontract de vânzare cumpărare pentru un

alt apartament de la mansarda bloculuide pe, Aleea T., cu partea vătămată M.M.,

contract legalizat din 07 septembrie 2009 (filele 90-91 d.u.p.). Prin acest

antecontract, inculpatul R., prin mandatar, se obliga să vândă până la data de

01 decembrie 2009 apartamentul părții vătămate și să efectueze documentația de

notare a construcției în C.F. S-a arătat că, deși este adevărat că proiectul de

mansardare era efectuat, pentru notarea construcțiilor în C.F. și încheierea

actului autentic de vânzare cumpărare era necesară autorizarea lucrării,

recepția acesteia și întabularea dreptului de proprietate asupra mansardei pe

numele inculpaților. Or, încheind antecontractele de vânzare cumpărare în lipsa

acestor formalități absolut necesare și încasând avansurile, inculpații au

putut prevedea că nu își vor putea respecta obligațiile asumate, astfel că s-a

apreciat că, ascunderea adevăratei situații juridice a imobilului, îmbracă

forma unei acțiuni de inducere în eroare a părților vătămate, făcută cu intenția

obținerii unui folos material injust, Tribunalul constatând, în consecință,

întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii și cu privire la partea

vătămată M.M..

Sub aspectul

laturii civile, s-a reținut că acesta s-a constituit parte civilă în faza de

urmărire penală cu suma de 5.000 euro (fila 89 d.u.p.). întrucât prin sentința

civilă nr. 9572 din 07 decembrie 2010 a jud. Sibiu (filele 221-223 ds. fond),

s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, inculpatul R.

fiind obligat să plătească părții civile suma de 5.000 euro cu titlu de avans,

existând, așadar, un titlu executoriu pentru suma solicitată, acțiunea civilă

formulată de parte în procesul penal s-a apreciat a fi neîntemeiată și a fost

respinsă.

În ceea ce

privește încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată

inculpații, Tribunalul a constatat că, în speță, sunt incidente dispozițiile

art. 215 alin. (5) C. pen. (1969), întrucât faptele inculpaților au produs

consecințe deosebit de grave, prejudiciul produs fiind mai mare de 200.000 lei,

apreciindu-se că, deși pe parcursul cercetărilor, părțile vătămate au promovat

acțiuni civile și au obținut titluri executorii pentru prejudiciile produse,

această împrejurare nu este în măsură să det