ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1572/2014

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 151 din 04 iulie 2013 Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul B.M.E., pentru comiterea: - infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) Legea nr. 678/2001, trafic de minori, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 pct. 2 C. pen. (1969) la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. (1969). - infracțiunii prevăzută de art. 8 Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 pct. 2 C. pen. (1969), art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

(1969). În temeiul art. 33, 34 C. pen. (1969) a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. În temeiul art. 35 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, 64 lit. b) C. pen. (1969), pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969) pe perioada executării pedepsei. A menținut starea de arest preventiv în temeiul art. 350 C. proc. pen. (1968). În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării și reținerii preventive începând cu 21 august 2012 și până Ia pronunțare.

L-a condamnat pe inculpatul S.V.M., pentru comiterea: - infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 pct. 2 C. pen. (1969), la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969) ; - infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 pct. 2 C. pen. (1969) la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, 64 lit. b) C. pen. (1969). În temeiul art. 33, 34 C. pen. (1969) a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. (1969) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 64 lit. b) C. pen. (1969), pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei. A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969) pe perioada executării pedepsei. A menținut starea de arest preventiv/in temeiul art. 350 C. proc. pen. (1968). În temeiul art. 88 C. pen. (1969) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 29 noiembrie 2012, până la pronunțare. L-a condamnat pe inculpatul S.C.D., pentru comiterea : - infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969), art. 37 lit. a) C. pen. (1969) art. 74 pct. 2 C. pen. (1969), art. 80 C. pen. (1969), la 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 64 lit. b) C. pen. (1969); - infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 pct. 2 C. pen. (1969), art. 37 lit. a) C. pen. (1969), art. 80 C. pen. (1969) la 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,lit. b) C. pen. (1969). În temeiul art. 33, 34 C. pen. (1969) a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, 64 lit. b) C. pen. (1969), pe perioada executării pedepsei. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968) a achitat inculpatul pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). În temeiul art. 61 C. pen. (1969) a revocat liberarea condiționată pentru restul de 337 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 32/2010 de Judecătoria Panciu, și a contopit acest rest în pedeapsa aplicată.

Inculpatul S.C.D. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară. A menținut starea de arest preventiv, în temeiul art. 350 C. proc. pen. (1968). În temeiul art. 88 C. pen. (1969) a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 21 august 2012, până la pronunțare. În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea banilor dobândiți în urma săvârșirii infracțiunilor astfel: 1.000 lei de la inculpatul B.M.E.; 2.000 lei de la inculpatul S.C.D.; 2.000 lei de la inculpatul S.V.M. A admis în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată A.C.. A obligat inculpații S.V.M. și S.C.D., în solidar la 2000 lei și pe inculpatul B.M.E.

la 1.000 lei, daune morale către partea vătămată-parte civilă A.C. A respins cererea privind celelalte daune morale, ca neîntemeiate. A respins cererea privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 211/2004. A obligat inculpații în temeiul art. 189, 191 C. proc. pen. (1968), la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300 lei onorarii apărători din oficiu la urmărirea penală și câte 400 lei - onorarii apărător din oficiu la cercetarea judecătorească a cauzei. Onorariile apărătorilor din oficiu, urmând a fi avansate din fondurile M.J., până la achitarea de către inculpați. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 9/D/P/2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Vrancea, a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: B.M.E., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.(1969), S.C.D., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 8 Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1), (2), (3) Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 329 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), S.V.M., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 8 Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). Acuzațiile aduse au fost formulate pentru inculpați, astfel: 1. B.M.E., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2011- ianuarie 2012, împreună cu inculpatul S.C.D.

a inițiat un grup în vederea săvârșirii de trafic de minori cu scopul de a exploata sexual persoane de sex feminin care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani. De asemenea, la începutul lunii noiembrie 2011 inculpatul B.M.E. a racolat-o și găzduit-o pe minora A.C., pe care a exploatat-o sexual prin amenințare și exercitare de violențe, racolându-i mai mulți clienți în scopul practicării prostituției, sumele de bani obținute din aceste activități infracționale însușindu-și-le aproape în întregime. La începutul lunii decembrie 2011 în urma unei înțelegeri între acest inculpat și inculpatul S.C.D., iar ulterior și cu inculpatul S.V.M. minora a fost exploatată sexual de către cei doi fiind găzduită de către acesta din urmă tot în scopul exploatării sexuale, activitatea infracțională încetând în jurul datei de 20 ianuarie 2012. În perioada noiembrie 2011- ianuarie 2012, inculpatul B.M.E.

a exploatat-o sexual prin obligarea la practicarea prostituției pe minora C.I.A. 2. S.C.D., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2011-ianuarie 2012, împreună cu inculpatul B.M.E. a inițiat un grup în vederea săvârșirii de trafic de minori cu scopul de a exploata sexual persoane de sex feminin care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani. La începutul lunii decembrie 2011 a găzduit-o pe minora A.C. de 15 ani pe care a exploatat-o sexual prin amenințare și exercitare de violențe, racolându-i împreună cu inculpatul B.M.E.

mai mulți clienți în scopul practicării prostituției, sumele de bani obținute din aceste activități infracționale însușindu-și-le aproape în întregime și care, de asemenea, în perioada decembrie 2011- ianuarie 2012 a racolat-o și găzduit-o pe minora C.I.A., în scopul exploatării sexuale, racolându-i clienți împreună cu inculpatul B.M.E., sumele de bani obținute din aceste activități infracționale însușindu-și-le aproape în întregime, fiind ajutat și de fratele său inculpatul S.V.M. care a venit din Italia la jumătatea lunii decembrie 2011, iar în perioada aprilie - august 2012 a îndemnat-o și a înlesnit practicarea prostituției de către învinuita H.E.C., beneficiind material și trăgând foloase de pe urma practicării prostituției de către aceasta, care își asigura mijloacele de existență în acest mod.

3. S.V.M., constând în aceea ca în perioada noiembrie 2011- ianuarie 2012 a aderat la grupul inițiat de inculpații B.E.M. și S.C.D. în vederea săvârșirii de trafic de minori cu scopul de a exploata sexual persoane de sex feminin care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani. De asemenea, la începutul jumătatea decembrie 2011 a revenit din străinătate în tară și împreuna cu inculpații B.E.M. și S.C.D. Ie-a exploatat sexual pe minorele A.C. și C.I.A., prin amenințare și exercitare de violente, racolându-i împreună cu inculpații B.M.E. și S.C.D. mai mulți clienți în scopul practicării prostituției, sumele de bani obținute din aceste activități infracționale însușindu-și-le aproape în întregime. În dovedirea acuzațiilor aduse au fost administrate următoarele probe: declarațiile date de martorii: S.M., P.E., S.M., T.P., E.C., P.M.

(tatăl vitreg), V.M., F.S., C.A.D., C.N., C.S.D., G.N., T.G., A.V., D.C.A., H.D., părțile vătămate A.C., C.I.A., inculpații, procese verbale de percheziție, caziere judiciare. La cercetarea judecătorească a cauzei au fost audiate părțile vătămate - minore, inculpații și martorii S.M., P.E., S.M., T.P., E.C., P.M. ( tatăl vitreg), V.M., F.S., C.A.D., C.N., C.S.D., G.N., T.G., A.V., D.C.A., H.D. Coroborând lucrările cauzei, Tribunalul a reținut următoarele: A.C. și C.A.N. ambele minore în anul 2011 au declarat că acasă în familiile din care proveneau, situația era atât de conflictuală încât singura soluție era îndepărtarea, iar ulterior inculpații au preluat aceste motivații în declarațiile lor încercând să convingă instanța că în existența fetelor ei au avut un rol salvator oferindu-le acestora un cămin, în familiile organizate în care au fost bine primite, ei nefăcând altceva decât să le ajute căutându-le clienți.

Toți inculpații au declarat că atunci când le-a cunoscut, fetele deja se prostituau, că după ce le-au adus acasă ele au voit să continue pentru a câștiga venituri, nu au fost obligate în nici un fel de inculpați să se prostitueze și că dacă vreuna dintre fete ar fi dorit să înceteze să mai practice prostituția sau să plece, era oricând liberă să procedeze astfel. Cu această motivație, a lipsei oricărei forme de constrângere în determinarea de a practica prostituția, manifestarea voinței neîngrădită de către fiecare dintre minore, inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice din aplicarea art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, în aplicarea art. 13 alin. (1) și (2) C. pen.

(1969). Prima instanță a considerat că apărările inculpaților și cererea de schimbare a încadrării juridice sunt infirmate de întregul complex de fapte coroborate și interpretate, raportat la situația de fapt a fiecăreia dintre victime, respectiv declarațiile acestora, ale martorilor C.S.D., P.M., D.C.A., C.G., C.N. Aceștia fără scrupule, în schimbul mărinimiei de a le găzdui, gratis, pe minore, au început să caute pentru fiecare dintre ele diferiți bărbați, i-au contactat pe aceștia, au stabilit și încasat taxe - bani sau bunuri -, transportându-le în diferite locații pe minore pentru ca acestea să se prostitueze în folosul inculpaților în grup sau pentru fiecare dintre ei. Nu s-a dovedit cu certitudine implicarea părinților: S.M.

și S.M. în activitatea infracțională a celor doi frați, ambii părinți declarând că au acceptat ca fii lor să înceapă relații de concubinaj cu părțile vătămate deoarece aceștia erau suficient de, mari, aveau camere separate de, corpul, din imobil în care locuiau părinți, se puteau chiar întreține singuri pentru că amândoi știau să repare diferite utilaje și autovehicule. Atât inculpații cât și martori C.S.D., F.S., M.V., T.G., au declarat despre împrejurările în care atât frații S. cât și B.M.E. le transportau pe A.C. și C.A. cu mijloace auto în diferite locații unde contra unor sume stabilite anterior de inculpați martori sau alți bărbați solicitau și primeau „servicii, sexuale din partea ambelor victime.

În declarațiile date atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a cauzei, A.C. a arătat că după ce l-a urmat pe B.M.D. acasă la el cu promisiunea că vrea să trăiască împreună în concubinaj, la un interval de o săptămână, acesta i-a cerut să se prostitueze, urmând să obțină astfel banii necesari întreținerii minorei. Fiind astfel evident că inculpatul s-a folosit de situația vulnerabilă în care se afla minora, de labilitatea ei psihică, superioritatea pe care o avea asupra minorei, în mod conștient supunând-o pe aceasta unei presiuni emoționale, la care minora nu avea cum să-i reziste. Din declarațiile date de A.C. confirmate de martorii C.S.D., F.S., D.C.A., C.N., a rezultat că înainte de a se muta la familia S., cât timp a locuit la B.M.E., acesta contacta diferiți bărbați și o transporta pe A.C.

în diferite locații pentru ca aceasta să întrețină relații sexuale contra unor sume stabilite anterior de inculpat și încasate de acesta. Nu a rezultat din probe dacă inculpatul B.M.E. și frații S. în mod expres, s-au înțeles să exploateze sexual minorele, cine a avut inițiativa sau în ce modalitate a fost organizat grupul infracțional B.M.E., S.V.M., S.C.D. Însă din declarațiile date atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a cauzei a rezultat cu certitudine că inculpatul B.M.E. a continuat să contacteze diferiți bărbați amatori de servicii sexuale, și după mutarea minorelor la familia S., Ie-a însoțit fie separat, fie împreună pe victime la locurile de întâlnire cu persoanele contactate.

sau împreună cu ceilalți inculpați au stabilit și încasat sumele stabilite cu beneficiarii „serviciilor sexuale. Astfel martorul C.S.D. a declarat că în cursul lunii noiembrie l-a transportat pe B.M.E. la rugămintea acestuia și pe A.C. la locuințele a diverși cetățeni din com. Țifești, în mai multe rânduri, fără să-i spună motivele, iar în luna decembrie tot la solicitarea lui B.M.E. l-a transportat pe acesta însoțit de două fete ( A.C. și C.A. (de la domiciliul familiei S. la diferiți cetățeni - P.M., P.A.). Martorul a declarat că a asistat la o discuție dintre B.M.E. și S.C. (S.V. fiind plecat în străinătate), privind plasarea minorilor pentru a practica prostituția în zona Mausoleului Mărășești, că la locuința lui P.A.

au fost strânși mai mulți băieți, iar A.C. a întreținut raporturi sexuale cu unul sau doi dintre aceștia. În declarația dată la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, martorul P.N.A. a confirmat declarația dată de C.S. După stabilirea telefonică a detaliilor, B. împreună cu S.C.D., au adus-o pe A.C., aceasta a întreținut raporturi sexuale cu P.N.A. și G.L., iar B.M.E. a încasat suma de 100 lei. B.M.E. i-a relatat martorului C.S.D. că a dus-o pe A.C. la o cabană în zona com. Cîmpuri, pentru că era solicitată să practice prostituția cu mai mulți bărbați, iar martorul M.C.L. a confirmat aceste susțineri. Astfel, a arătat martorul că la sfârșitul anului 2011, B.M.E. a fost solicitat telefonic de Burdușa Adrian să le trimită o fată pentru a întreține relații sexuale cu bărbații aflați în cabană; la recomandarea Iui B.M.E.

au adus-o pe A.C. însă pentru că li sa părut insuficient de dezvoltată fizic, niciunul dintre bărbații prezenți nu au întreținut raporturi sexuale cu minora. Martorii M.C.L., S.C., G.N., s-au contrazis în declarații privind modalitatea în care minora A.C. a ajuns în plină iarnă, seara, din localitatea Țifești, unde stătea cu familia S., în localitatea Cîmpuri, parcurgând singură distanțe considerabile având în vedere că localitățile nu se află situate pe parcursul unui singur drum județean, că minora nu avea în proprietate sau posesie nici un mijloc de transport și că intențiile martorilor nu au fost finalizate datorită minorei care nu prezenta caracteristici anatomofiziologice acceptate de martori, nu existau motive pentru ca minora să rămână în cabană peste o oră.

Prin diferențele dintre declarațiile date de aceeași martori se dovedește veridicitatea susținerilor părții vătămate A.C., că în timp ce stătea la familia S., B.M.E. a dus-o la o cabană unde se aflau mai mulți bărbați, că în baza convorbirilor telefonice dintre B.M.E. anterioare, minora a întreținut raporturi sexuale, iar banii au fost încasați de inculpat. Martorul F.S. a arătat că în cursul lunii noiembrie 2011, B.M.E. i-a spus că are o fată dispusă să întrețină raporturi sexuale contra unei sume de bani, martorul a.fost de acord și l-a contactat după două săptămâni pe B.M.E., i-ar acesta i-a adus-o acasă martorului pe A.C. Martorul a arătat că a plătit taxa de 50 lei lui B.M.E., însă au venit să o ia pe minoră acasă frații S., iar S.C., în particular, i-a spus martorului că pe viitor dacă dorește servicii sexuale să-l contacteze telefonic pe ei și nu pe B.M.E.

De altfel martorul C.S.D. a precizat că i-a transportat pe B.M.E. și A.C., o perioadă scurtă de timp, atunci când nu știa în ce scop se deplasează cei doi, însă când a aflat de la alți cetățeni cu ce se ocupă inculpatul B. i-a comunicat acestuia că refuză să-i mai transporte, însă acesta a continuat activitatea de plasare,, a fetelor folosind autoturismul fraților S. Martorul F.S. a arătat că înainte de Crăciunul anului 2011, l-a sunat pe S.C. și ia spus să i-o aducă pe A.C. împreună cu S.C. și A.C. a declarat martorul că au venit și S.V., aducând încă o fată necunoscută, ulterior identificată ca fiind C.A. Deoarece la martor acasă se afla și prietenul acestuia „C." amândoi au beneficiat de serviciile sexuale ale minorelor și au plătit fraților S. câte 50 de lei.

Tot frații S., l-au contactat pe martorul T.G. și i-au spus că au o fată care întreține relații sexuale contra sumei de 150 lei ora și i-au adus-o acasă pe A.C. În același sens a declarat și martorul M.V., precizând că frații S. i-au adus acasă cu același scop atât pe A.C. cât și C.I.A., consumându-se patru întâlniri, pentru care martorul Ie-a achitat fraților S. suma de 100 lei. Martorul R.A.V. a arătat că în ajunul Crăciunului anului 2011, se afla împreună cu mai mulți prieteni și frații S. și minorele A.C. și C.I.A. acasă la bunica sa. La un moment dat, S.C.D., l-a întrebat pe martor dacă D.V.D.-ul la care ascultase muzică este de vânzare și la răspunsul afirmativ al martorului, S.C.D. i-a propus ca preț al vânzării,, să-i dea una din fetele care erau cu el pentru a întreține cu acesta relații sexuale.

Auzind propunerea, unul dintre cei de față, E.C. i-a solicitat lui S.C.D. să întrețină raporturi sexuale cu A.C., S.C.D. a fost de acord însă a solicitat ca preț pentru serviciile solicitate atât D.V.D.-ul cât și suma de 40 lei, după care au plecat lăsând-o pe A.C. cu martorul și prietenul lui. După aprox. % oră, arată martorul că frații S. s-au întors după A.C. și pentru serviciile sexuale au luat martorului D.V.D.-ul și suma de 40 lei. Martorul P.M., a arătat că în cursul lunii decembrie 2011 s-a întâlnit cu S.C., care ia spus că„ are la el o fată,, și dacă martorul vrea să întrețină raporturi sexuale trebuie să-i dea inculpatului 40 lei, iar acesta îi va „ aduce,, fata pentru a întreține raporturi sexuale timp de o oră.

Pentru că martorul deși și-a manifestat acordul a precizat inculpatului că nu are bani, inculpatul a acceptat să primească în locul banilor o boxă audio. După ce a primit boxa, inculpatul a venit acasă la martor însoțit de A.C. și martorul a întreținut cu aceasta raporturi sexuale normale după care l-a sunat pe S.C. care a venit și a luat-o pe minoră. Mai arată martorul că i-a solicitat lui S.C. același gen de servicii în luna ianuarie 2012, pentru plata cărora să-i dea la schimb un D.V.D. cu stație și un telefon. Inculpatul S.C. a fost de acord, iar martorul a mers acasă la familia S., acolo a cunoscut-o pe cealaltă minoră, C.I.A., și la sugestia lui S.C. a întreținut raporturi sexuale cu aceasta normale și orale pentru plata cărora i-a dat lui S.C.

bunurile convenite. Martorul V.M. a arătat că locuind în aproprierea familiei S. îi vedea deseori pe frații S. însoțiți de una sau două fete, trecând cu o mașină pe stradă, iar S.C. i-a arătat-o pe una dintre fete, spunându-i că are 18 ani și aceasta, dacă martorul dorește este dispusă să întrețină raporturi sexuale pentru suma de 40 lei. Martorul a acceptat și după ce i-a dat banii lui S., acesta i-a permis lui C.A.I. să plece cu martorul într-o vie, unde au întreținut raporturi sexuale. La întoarcerea acasă la familia S., S.C. i-a arătat martorului pe A.C. spunându-i că un raport sexual cu aceasta costă 30 lei, dar suma trebuie plătită lui S.V. deoarece acea față, era femeia lui. Martorul s-a întors a doua zi, însă a solicitat, serviciile sexuale, ale celeilalte fete - A.C., plătindu-i lui S.V.

- 30 lei. Coroborând declarațiile date de toți acești martori, a rezultat că inculpații atât separat cât și împreună le-au exploatat sexual pe minorele A.C. și C.I.A. racolând în scopul practicării prostituției mai mulți bărbați încasând personal diferite sume stabilite de ei sau bunuri echivalente și însușindu-și aproape în totalitate aceste sume. Probele administrate în acest sens, declarațiile martorilor, analizate anterior, coroborate cu susținerile părților vătămate au dovedit cu certitudine vinovăția inculpaților. Aceștia și-au schimbat declarațiile date Ia urmărirea, la cercetarea judecătorească a cauzei și la instanța de fond susținând că le-au primit pe cele două minore să locuiască la ei din compasiune sensibilizați de relatările minorelor privind severitatea și comportamentul de netolerat al părinților lor.

De pildă, inculpatul B. a susținut că A.C. alungată de C.S., nu avea unde să locuiască, martorul C.S. a fost cel care se folosea de minoră; A.C. a plecat singură să locuiască la familia S. și că odată plecată, nu a știut cu ce se ocupa aceasta, dar a bănuit că întreține relații intime cu S.V. De asemenea a susținut că C.I.A. a văzut-o în domiciliul familiei S., nu cunoștea cum a ajuns acolo, nu cunoștea nimic din activitățile desfășurate de acest grup pentru că nu i-a vizitat pe frații S. decât o singură dată. Ori, prin declarațiile martorilor C.S.D., P.M., C.N. s-au dovedit împrejurările în care A.C. a ajuns să locuiască la B.M.E. și apoi la familia S., prin declarațiile lui C.N., P.N.L., D.A., S.M., în ce împrejurări a ajuns C.I.A.

să locuiască la familia S. Din declarațiile analizate anterior a rezultat cu certitudine împrejurările în care toți inculpații s-au ocupat de racolarea clienților, acestea contactând sau fiind contactați în vederea practicării prostituției de către cele două minore negociind fiecare dintre ei „ taxele,, pentru serviciile sexuale prestate și încasând aceste taxe. Împrejurările în care le-au cunoscut pe cele două victime - A.C. prin intermediul lui D.D., C.S., N.M., C.A., care venea în vizită în vacanțe în com. Țifești, trăsăturile fizice ale acestora: persoane astenice, minione, exclud susținerea că inculpații le-au considerat ca având 18 ani, părțile vătămate înseși declarând mamelor inculpaților că sunt minore.

Nici unul dintre martorii audiați și enumerați anterior nu a susținut că minorele și-au oferit serviciile singure, că personal au stabilit prețul, s-au deplasat personal și tot singure au plecat. Dimpotrivă toți martorii audiați au declarat că mai întâi,, primeau ofertele de la inculpați,, aceștia negociau, le aduceau pe fete solicitantului și tot ei veneau să le ia „acasă,, C.S.D., F.S., V.M. au declarat cum și de către cine erau transportate minorele M.C.L., T.G., R.A.V., P.N.A., P.M., V.M., M.V., F.S. au declarat cum inculpații pe rând sau împreună și nu minorele negociau și încasau sumele achitate pentru serviciile sexuale. A rezultat din toate aceste declarații că, deși inculpații nu au recunoscut, aceștia au inițiat, organizat și desfășurat o intensă activitate infracțională.

Chiar dacă la un moment dat frații S. l-au îndepărtat pe B.M.E., probele analizate anterior dovedesc cu certitudine că și acesta a acționat în același sens și scop cu frații S. Prima instanță a considerat că activitatea complexă infracțională desfășurată cu intenție de cei trei inculpați a avut următoarele etape: prima etapă în care B.M.E. singur a racolat clienți și a exploatat-o sexual pe A.C.; a doua etapă când B.M.E. ducând-o pe A.C. la familia S. s-a aliat cu frații S. - cu fiecare dintre aceștia sau cu amândoi racolând toți clienții și exploatându-le sexual pe minorele A.C. și C.I.A.; a treia etapă în care frații S. l-a îndepărtat pe B.M.E. și au continuat activitatea infracțională organizată anterior.

În drept, s-a reținut că, faptele inculpaților, de a se constitui într-un grup format în principal din trei persoane, organizat și acționând în scopul comiterii unor infracțiuni de pe urma cărora au obținut beneficii financiare, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003. Faptele comise de inculpați care în baza aceleiași rezoluții infracționale au recrutat, transportat găzduit în scopul exploatării sexuale pe minorele A.C. și C.I.A., constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001. Deoarece inculpații au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale în repetate rânduri sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). Inculpații prin apărători au susținut că dispozițiile alin. (3) al art. 13 din Legea nr. 678/2000 nu le sunt aplicabile și au cerut schimbarea încadrării juridice.

Față de acestea, instanța a reținut că din declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor că acestea nu mai erau sub supravegherea, dar nici ajutorul financiar al părinților, se aflau în imposibilitatea de a se apăra singure, de a-și manifesta și impune voința, de a fi libere să-și aleagă comportamentul fiind astfel vulnerabile și victime facile pentru inculpați, care le-au transformat în obiecte ale exploatării sexuale fără nici un fel de scrupule. Ambele părți vătămate fiind minore și nematurizate psihic astfel că nu prezintă nici o relevanță, acordul dat în activitatea infracțională bine organizată de inculpați . A rezultat atât din declarațiile părților vătămate, ale inculpaților în parte (ex.

declarația dată de S.C.D. cu privire la comportamentul lui B.M.E., declarația dată de B. cu privire la comportamentul fratelui S.), declarația dată de D.A., că inculpații erau agresivi folosind împotriva minorelor atât mijloacele de constrângere cât și fizică. La individualizarea juridică a pedepselor, instanța a dat eficiență principiilor prevăzute de art. 72 C. pen. (1969). Astfel având în vedere că B.M.E. nu este recidivist, a acționat infracțional o perioadă redusă prin comparare cu ceilalți inculpați, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), iar pedepsele să fie stabilite sub minimul prevăzut de legiuitor într-un cuantum suficient pentru întrunirea condițiilor prevăzute de art. 52 C. pen.

(1969). În ce-i privește pe inculpații S.V.M. și S.C.D., instanța a avut în vedere circumstanțele reale ale faptelor comise cât și pe cele personale. Astfel, prima instanță a considerat că la comiterea acestor fapte o contribuție importantă au avut-o părinții celor două minore care cu ușurință au acceptat plecarea acestora din familie și abandonarea cursurilor școlare, încurajându-le indirect atât pe minore cât și pe inculpați la un mod de viață promiscuu. Fără atitudinea de abandon a obligațiilor parentale față de cele două minore și a lipsei implicării factorii educaționali, minorele nu ar fi fost private de supraveghere și îndrumare, ar fi beneficiat de ajutorul material necesar finalizării educației și nu ar fi fost puse în situația de a accepta să se prostitueze pentru că nu aveau adăpost și hrană zilnică.

De precizat că părinții lui C.I.A. nu au însoțit-o nici măcar în fata instanței de judecată. Este de asemenea condamnabilă atitudinea părinților fraților S., care deși ambele minore la vârsta lor nu aveau aparenta unor tinere apte să înceapă viata de familie, au acceptat ca fii lor să devină concubinii tinerelor fără să Ie întrebe pe acestea despre părinții lor și fără nici o încercare de a-i contacta pe aceștia. Constituie de asemenea circumstanțe atenuante pentru inculpați, în opinia primei instanțe, comportamentul tuturor martorilor,, clienți,, care au solicitat și au acceptat prostituarea minorelor, încurajând astfel activitatea infracțională a inculpaților.

De asemenea cunoscându-i pe inculpați în împrejurări neclare, susținând că părinții au față de ele un comportament violent, că sunt alungate de acasă, că sunt abandonate și înșelate din relații cu alți tineri, ambele minore s-au prezentat ca persoane sensibile dispuse la orice intervenție din partea oricui indiferent de natură, numai în scopul de a fi întreținute și de a avea un adăpost cu cele necesare traiului. Prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.C.D. și pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969), constând în aceea că a îndemnat-o și a înlesnit practicarea prostituției de către H.E.C., beneficiind material și trăgând foloase de pe urma practicării prostituției de către aceasta.

La dosarul cauzei s-au atașat copii de pe procesul verbal prin care H.E.C. era sancționată contravențional pentru practicarea prostituției - filele 67-72 dosar urmărire penală. Prima instanță a observat că la dosarul de urmărire penală nu au fost atașate declarațiile explicite privind comiterea acestei infracțiuni, majoritatea martorilor declarând despre celelalte acuzații și amintind într-o frază sau două despre cele auzite privind comportamentul imoral al lui H.E.C. De pildă, D.C.A. a declarat (fila 114) că știe despre H.E. că practică prostituția, în aceeași manieră a declarat și C.V.D., fără însă a rezulta care sunt sursele informării acestor martori câtă vreme H.E.C. a fost depistată în locații care se află la distanță considerabilă de com.

Țifești, niciunul dintre martori nu a semnat procese verbal de contravenție și nu a cunoscut direct că inculpatul S.C.D. a fost cel care a îndemnat-o sau înlesnit practicarea de către H.E.C. A rezultat din declarația lui H.E.C., singura probă de altfel că aceasta folosea banii obținuți din practicarea prostituției pentru a se întreține pe ea și pe concubinul ei cât timp a locuit la familia S. Ori din „ Referatele de evaluare,, și caracterizările depuse la dosar a rezultat că ambii frați obțineau propriile lor venituri reparând diferite mijloacele auto, locuiau în casa părinților lor încât declarația lui H.E.C. nu poate constitui temei solid pentru constatarea de către instanță a îndeplinirii tuturor elementelor definitorii ale comiterii infracțiunii prev. de art. 329 C. pen.

de sesizare nu este clarificată modalitatea sau cuantumul foloaselor pe care inculpatul cu intenție le-ar fi obținut în urma practicării prostituției de către H.E.C. a fost citată însă din investigațiile poliției locale a rezultat că aceasta este plecată în străinătate iar mama sa H.E.C. a declarat că după plecarea fiicei să trăiască în concubinaj cu inculpatul, deși locuiau în aceeași comună, nu a vizitat-o pentru a constata nemijlocit condițiile în care fiica sa locuiește la familia S. Pentru minorele C.I.A. și A.C., instanța a numit apărători din oficiu, acestea au fost audiate și au avut o atitudine diametral opusă în ce privește desfășurarea activității infracționale.

Astfel, minora C.I.A., deși la urmărirea penală a declarat în sensul acuzațiilor aduse inculpaților, ulterior la cercetarea judecătorească a infirmat cele declarate accentuând bunăvoința manifestată de inculpați față de ele, acceptarea și implicarea minorelor fără nici o constrângere sau manifestare de violență din partea inculpaților, în practicarea prostituției. Nu s-a constituit parte civilă. Cealaltă minoră - A.C., și-a menținut la cercetarea judecătorească a cauzei declarațiile și a solicitat să fie despăgubită pentru traumele morale cu suma de 50 mii. lei. De asemenea apărătorul numit din oficiu pentru ambele părți vătămate a solicitat acordarea unor compensații financiare potrivit dispozițiilor art. 21 și 23 alin. (4) din Legea nr. 211/2004.

În ce privește solicitarea de daune morale de către A.C., instanța a apreciat-o temeinică doar în parte. Minora nu a pus la dispoziția instanței probatorii și nu a precizat argumentele pentru care a apreciat cuantumul daunelor morale. Instanța luând în considerare toate împrejurările comiterii infracțiunilor, a consecințelor, urmează să admită în parte cuantumul acestor daune.

Astfel, având în vedere că minora nu urmează nici o formă de finalizare a cursurilor școlare sau de învățare a unei meserii care să implice cheltuieli majore datorită activității infracționale a inculpaților, că familia din care provine nu a dovedit că depune eforturi pentru integrarea minorei în viața de familie sau în comunitate, că acest proces este nerealizabil datorită inculpaților, la dosar nu s-au depus acte și nu s-a solicitat administrarea de probe privind deteriorarea substanțială a imaginii familiei sau minorei în comunitate, toate acestea sunt elemente care au convins instanța cu privire la cuantumul exagerat al daunelor morale solicitate de partea vătămată. Prin urmare au fost obligați inculpații la plata către partea civilă A.C.

a obligațiilor civile într-un cuantum rezonabil și suficient pentru compensarea traumelor emoționale și de imagine publică suferite de victimă în aplicarea dispozițiilor art. 1357 C. civ. și în solidar potrivit dispozițiilor art. 1382 C. civ. Împotriva sentinței penale nr. 151 din 04 iulie 2013 a Tribunalului Vrancea au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Birou Teritorial Vrancea și inculpații S.V.M. și S.C.D. Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și ca netemeinică, sub următoarele aspecte: pedepsele aplicate celor trei inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 sunt nelegale, întrucât sunt situate peste limita minimă specială prevăzută de lege, deși în favoarea inculpaților au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (2) C. pen.; soluția de achitare a inculpatului S.C.D.

pentru infracțiunea de proxenetism este nelegală, fiind în contradicție cu probele administrate în cauză; pedepsele aplicate celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori sunt greșit individualizate, fiind în mod nejustificat reținute în favoarea acestora circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința coborârii pedepselor sub limita minimă, de 10 ani închisoare, prevăzută de lege. Prin motivele de apel formulate în scris și susținute de apărătorul desemnat din oficiu, inculpații S.V.M. și S.C.D. au criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală, susținând că nu au exercitat nicio formă de constrângere asupra celor două victime minore pentru a le determina să se prostitueze, astfel că se impune a fi achitați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), în referire la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Prin Decizia penală nr. 327/A din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de parchet și inculpați, a fost desființată, în parte, sentința atacată numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și, în rejudecare: 1. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatului B.M.E. în pedepsele componente. A fost redusă de la 4 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.M.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

(1969), prin înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). A fost majorată de la 4 ani închisoare Ia 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.M.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969.) și cu aplicarea art. 74 alin. (2) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969). Au fost menținute pedepsele complementare aplicate inculpatului prin sentința penală apelată. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale și complementare aplicate inculpatului B.M.E. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului B.M.E. și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 21 august 2012 și până la zi. 2. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatului S.V.M. în pedepsele componente. A fost redusă de la 5 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului S.V.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) ref.

Ia art. 76 lit. d) C. pen. (1969), prin înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). A fost majorată de la 5 ani închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului S.V.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și cu aplic. art. 74 alin. (2) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969). Au fost menținute pedepsele complementare aplicate inculpatului prin sentința penală apelată. În baza art, 33 lit. a), art. 34 Iit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele principale și complementare aplicate inculpatului S.V.M.

și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani și 6 închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 2 ani. A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului S.V.M. și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2012 și până la zi. 3. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani, aplicată inculpatului S.C.D. în pedepsele componente.

A fost redusă de la 7 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului S.C.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) ref. la art. 76 lit. d) C. pen. (1969), prin înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). A fost menținută pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului S.C.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și cu aplic. art. 74 alin. (2) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), precum și pedepsele complementare aplicate acestui inculpat prin sentința penală apelată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale și complementare aplicate inculpatului S.C.D. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani. În baza art. 61 alin. (1) teza a ll-a raportat la art. 39 alin. (2) C. pen. (1969) a fost contopită pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu restul de pedeapsă de 337 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Panciu și s-a dispus ca inculpatul S.C.D.

să execute pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani. A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului S.C.D. și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 21 august 2012 și până la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a decide astfel, Curtea a constatat, sub un prim aspect, că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților S.V.M. și S.C.D. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de constituire în grup infracțional și de trafic de minori, iar încadrarea juridică a acestor fapte a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.

Astfel, din examinarea, interpretarea și coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești - probe pe care prima instanță Ie-a supus unei analize ample și minuțioase, pe care Curtea și-a însușește în totalitate (sens în care sunt avute în vedere: declarațiile date de părțile vătămate A.C. și C.I.A., declarațiile martorilor S.M., P.E., S.M., T.P., E.C., P.M., V.M., F.S., C.A.D., C.N., C.S.D., G.N., T.G., A.V., D.C.A. și H.D., coroborate în parte cu declarațiile inculpaților) a rezultat că, în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2012 cei trei inculpați au constituit un grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane minore de sex feminin, în scopul exploatării sexuale, activitatea infracțională a inculpaților constând în aceea că: La începutul lunii noiembrie 2011 inculpatul B.M.E.

a racolat-o și găzduit-o pe minora A.C., pe care a exploatat-o sexual, prin amenințare și exercitare de violențe, racolându-i mai mulți clienți în scopul practicării prostituției, sumele de bani obținute din aceste activități infracționale însușindu-și-le aproape în întregime. La începutul lunii decembrie 2011, în urma unei înțelegeri între inculpatul B.M.E. și inculpatul S.C.D., minora A.C. a fost găzduită de acest din urmă inculpat și a fost exploatată sexual, prin amenințare și exercitare de violențe, în folosul ambilor inculpați, care i-au racolat clienți și și-au însușit aproape în totalitate sumele de bani obținute prin practicarea prostituției. în perioada decembrie 2011-ianuarie 2012 inculpatul S.C.D.

a racolat-o și a găzduit-o și pe minora C.I.A., în vârstă de 15 ani, aceasta fiind exploatată sexual în aceeași modalitate, de către inculpații mai sus menționați. începând cu a doua jumătate a lunii decembrie 2011, în activitatea infracțională s-a implicat și inculpatul S.V.M. (fratele inculpatului S.C.D.), revenit din Italia, care a căutat clienți pentru cele două victime și a tras foloase de pe urma practicării de către acestea a prostituției.

Apărarea inculpaților, în sensul că ei le-au găzduit pe cele două minore din motive „umanitare", deoarece nu aveau unde locui și erau lipsite de mijloace de trai, precum și în sensul că acestea s-au prostituat din proprie inițiativă, fără a fi constrânse, a fost în mod corect înlăturată de prima instanță, care a reținut că cele două minore, care, la vârsta de numai 15 ani, erau lipsite de supraveghere și de ocrotire părintească, precum și de mijloacele necesare traiului, se aflau în imposibilitatea de a se apăra, de a-și manifesta în mod liber voința și de a alege un anumit tip de comportament, astfel că inculpații, profitând de situația vulnerabilă în care acestea se aflau, de lipsa lor de maturitate psihică și de lipsa experienței de vârstă, le-au transformat în obiecte ale exploatării sexuale, în folosul lor.

Totodată din probele administrate în cauză (declarațiile părților vătămate, declarațiile martorei D.C.A.) rezultă că atunci când constrângerea psihică era insuficientă pentru a le determina pe victime să se prostitueze în folosul lor, inculpații deveneau agresivi, recurgând la mijloace de constrângere fizică. Curtea a apreciat că, în mod corect a reținut prima instanță că faptele săvârșite de cei trei inculpați, în modalitatea și în împrejurările mai sus menționate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, acesta din urmă cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). Prin urmare, nu au fost primite criticile formulate de inculpații S.V.M.

și S.C.D. prin motivele de apel, cu privire la infracțiunea de trafic de minori. În ce privește infracțiunea de constituire ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, Curtea a reținut că, în mod greșit, prima instanță a făcut referire la aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) -dispoziții care nu se regăsesc în încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu. Infracțiunea mai sus menționată nu este susceptibilă a fi săvârșită în formă continuată, ci este o infracțiune continuă, care se consumă în momentul întrunirii tuturor elementelor constitutive și se derulează o anumită perioadă de timp, până la epuizarea activității infracționale.

În condițiile în care prima instanță și-a însușit în totalitate încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu și nu a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice, Curtea a apreciat că menționarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este o simplă eroare materială, care, nefiind înlăturată de prima instanță, în condițiile prevăzute de art. 195 C. proc. pen., va fi înlăturată prin prezenta decizie. În ce privește infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969), pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.C.D. - Curtea a constatat că, în mod corect, prima instanță a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), referire la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. (1968), reținând că nu au putut fi administrate probe convingătoare, de natură să înlăture prezumția de nevinovăție și să constituie temeiul unei condamnări. Astfel, din procesele verbale încheiate în perioada iunie-august 2012, depuse la dosarul de urmărire penală (filele 67-71), rezultă că H.E.C., care în acea perioadă trăia în concubinaj cu inculpatul S.C.D., a fost depistată de mai multe ori pe DN 85, în timp ce racola clienți în vederea întreținerii de relații sexuale, contra unor sume de bani, motiv pentru care s-a dispus începerea împotriva ei a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție. Fiind audiată în calitate de învinuită, H.E.C. a declarat că trăiește în concubinaj cu inculpatul S.C.D.

și că banii câștigați prin practicarea prostituției îi folosește împreună cu acesta. În condițiile în care, după scoaterea de sub urmărire penală, H.E.C. nu a fost audiată în calitate de martoră în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății în fond și în apel audierea nu a fost posibilă, fiind plecată din țară, Curtea a constatat că numai declarația dată de aceasta în calitate de învinuită, care nu se coroborează cu alte probe concludente, nu poate constitui temei pentru condamnarea inculpatului. Pe de altă parte, din probele administrate în cauză și din actele dosarului (referatul de evaluare, caracterizări), a rezultat că inculpatul S.C.D. obținea în perioada respectivă propriile lui venituri, astfel că, simpla împrejurare că trăia în concubinaj cu H.E.C., care practica prostituția, nu poate conduce automat la concluzia că inculpatul a tras foloase de pe urma acestei activități.

Prin urmare, motivul de apel al parchetului, cu privire la achitarea inculpatului S.C.D. pentru infracțiunea de proxenetism a fost apreciat ca neîntemeiat. Totodată, Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica formulată de parchet cu privire la reținerea în favoarea inculpaților, drept circumstanțe atenuante, a unor împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. (1969). Fără a pune la îndoială gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de cei trei inculpați, Curtea, în acord cu prima instanță, a reținut că aceste fapte au fost favorizate de conduita iresponsabilă a părinților celor două victime, care le-au abandonat obligațiile părintești, lipsindu-le pe minore de ocrotire, de supraveghere și de mijloacele necesare traiului și determinându-le astfel să cedeze cu ușurință solicitării inculpaților de a se prostitua în folosul lor-în schimbul asigurării unui adăpost și a hranei zilnice.

Lipsa sprijinului material și moral al