Poitrimol împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2007)154 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Poitrimol împotriva Franței și alte trei cauze referitoare la dreptul la un proces echitabil Poitrimol (solicitarea nr. 14032/88, Hotărârea din 23 noiembrie 1993) Omar (solicitarea nr. 24767/94 Hotărârea din 29 iulie 1998) Gherin (solicitarea n 25201/94 Hotărârea din 29 iulie 1998) Van Pelt (solicitarea n 31070/96, Hotărârea din 23 mai 2000, definitivă la 23 august 2000) Comitetul miniștrilor, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea Drepturilor Laice și a Libertăților Fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului după încheierea acestuia; Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cauze se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamanților la o instanță și, prin urmare, la dreptul la un proces echitabil, ca urmare a declarației d ; Cauzele Poitrimol și Van Pelt se referă, de asemenea,

la dreptul reclamanților de a beneficia de asistență din partea unui susținător ales de aceștia într-o procedură de recurs la care nu se prezintă ei înșiși După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârilor Curții, având în vedere obligația pe care Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, Tribunalul a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale, care să permită prevenirea unor astfel de încălcări; după examinarea măsurilor luate de statul pârât în acest scop, ale căror detalii sunt prezentate în anexă și având în vedere deciziile luate în cadrul celei de-a 732-a reuniuni a delegaților miniștrilor (18 decembrie 2000) pentru cauzele Omar și Gherin, a 775-a reuniuni a delegaților miniștrilor pentru cauza Poitrimol (17 decembrie 2001) și a 798-a reuniune a delegaților miniștrilor (24 iunie 2002) pentru cauza Van Pelt,

DECLARĂ că își îndeplinește funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în prezentele cauze, DECIDE d'în Ân . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)154 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauza Poitrimol împotriva Franței și alte trei cauze referitoare la dreptul la un proces echitabil rezumat al cauzelor Aceste cauze privesc o încălcare a dreptului de acces al reclamanților la o instanță și, prin urmare, la dreptul la un proces echitabil, din cauza declarației da … ; Cauzele Poitrimol și Van Pelt se referă, de asemenea, la dreptul reclamanților de a beneficia de asistență din partea unui susținător ales de aceștia într-o procedură de recurs la care nu se prezintă ei înșiși.

Plătiri pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Pagube materiale Daune morale Proaspăte și cheltuieli Total Poitrimol 14032/88 109 000FF 109 000FF plătit Omar 24767/94 000FF 000FF Plătit la 25/1/98, dobânzi moratori plătite la 19/07/99 Guérin 25201/94 000FF 48 722FF 722FF plătit la 25/1/98, dobânzi moratori plătite la 19/07/99 Van Pelt 31070/96 388FF plătit la 17/05/01, dobânzi moratori plătite la 17/01/02 (b) măsuri individuale la art. 89 I din Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 de consolidare a protecției prezumției de nevinovăție și a drepturilor victimelor, care modifică art. 626-1 din Codul de procedură penală, prevede că revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi solicitată în beneficiul oricărei persoane recunoscute vinovate de o încălcare a dreptului comunitar atunci când aceasta rezultă dintr-o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că condamnarea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Convenției privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a protocoalelor suplimentare ale acesteia, în măsura în care, prin natura și gravitatea sa, încălcarea constatată duce la condamnarea consecințelor dăunătoare la care satisfacția echitabilă alocată în temeiul articolului 41 din Convenție nu ar putea pune capăt.

Cu titlu tranzitoriu, cererile de reexaminare prezentate în temeiul articolelor 626-1 și următoarele din Codul de procedură penală și motivate printr-o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pronunțată înainte de publicarea prezentei legi în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze pot fi formulate în termen de un an de la publicarea acesteia. Pe baza acestui articol, domnul Van Pelt a solicitat revizuirea procedurii care îl privește. Celelalte instanțe nu au făcut uz de această posibilitate. II. Măsuri generale Într-o primă etapă, hotărârile au fost publicate în Buletinul hotărârilor Curții de Casație. Ulterior, reviramente ale jurisprudenței au adus dreptul francez în conformitate cu Convenția.

În ceea ce privește dreptul reclamantului de a beneficia de asistență din partea unui susținător ales de acesta într-o procedură de apel la care nu se prezintă el însuși Prin hotărârea din 2 martie 2001 (hotărârea Dentico), Curtea de Casație a încălcat, sub viza articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3c) și a articolelor 410 și 411 și 417 din Codul de procedură penală, o hotărâre a Tribunalului de apel din dreptul la un proces echitabil și dreptul oricărui acuzat la adresa unui pârât; La cererea tuturor procurorilor generali, o notă din partea Ministerului Justiției a atras atenția asupra acestei jurisprudențe importante la scurt timp după ce Curtea de Casație pronunțase această hotărâre.

Aceste măsuri vor permite să se evite noi încălcări ale dreptului de a beneficia de asistență din partea unui susținător ales într-o procedură de recurs.

Cu privire la dreptul de a avea acces la o instanță, în speță la Curtea de Casație printr-o hotărâre din 30 iunie 1999 (hotărârea Reboah), Curtea de Casație a considerat, în timp ce pârâtul nu a formulat un mandat de hotărâre acordat împotriva sa printr-o hotărâre a unei Curți de apel împotriva căreia a formulat recurs, în absența dispozițiilor exprese ale legii care, în cazul eliberării unui mandat de justiție, la aplicarea condițiilor de formă prevăzute la art. 576 din Codul de procedură penală, recursul este admisibil De asemenea, trebuie precizat aici, ca urmare a cauzei Khalfaoui (cf. CM/ResDH(2007)153), la fostul articol 583 din Codul de procedură penală care prevedea că condamnații la o pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă mai mare de 6 luni au fost declarați decăzuți de recursul lor de către Curtea de Casație și-au pierdut dreptul de a se elibera în ajunul examinării recursului lor, a fost abrogat prin Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 (art. 121). Aceste măsuri vor evita noi încălcări ale dreptului de acces la Curtea de Casație.

III. Concluziile Curții de Casație. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamant ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 19 decembrie 2007 cu ocazia celei de-a 1013-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2007)154 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme dans l’affaire Poitrimol contre la France et 3 autres affaires relatives au droit à un procès équitable Poitrimol (Requête n o 14032/88, arrêt du 23 novembre 1993) Omar (Requête n o 24767/94 arrêt du 29 juillet 1998) Guérin (Requête n o 25201/94 arrêt du 29 juillet 1998) Van Pelt (Requête n o 31070/96, arrêts du 23 mai 2000, définitif le 23 août 2000) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts définitifs transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans ces affaires concerne une atteinte au droit d’accès des requérants à un tribunal, et partant au droit à un procès équitable, en raison de la déclaration d’irrecevabilité d’office de leurs pourvois par la Cour de cassation parce qu’ils ne s’étaient pas constitués prisonniers en exécution des décisions de justice faisant l’objet du pourvoi ;

les affaires Poitrimol et Van Pelt concernent en outre le droit des requérants de bénéficier de l’assistance d’un défenseur de leur choix dans une procédure d’appel à laquelle ils ne comparaissent pas eux-mêmes ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite aux arrêts de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyé dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant examiné les mesures prises par l’Etat défendeur à cet effet, dont les détails figurent en Annexe, et vu ses décisions prises lors des 732e réunion des Délégués des Ministres (18 décembre 2000) pour les affaires Omar et Guérin,

775e réunion des Délégués des Ministres pour l’affaire Poitrimol (le 17 décembre 2001) et 798e réunion des Délégués des Ministres (le 24 juin 2002) pour l’affaire Van Pelt, DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires, DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)154 Informations sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans l’affaire Poitrimol contre la France et 3 autres affaires relatives au droit à un procès équitable Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent une atteinte au droit d’accès des requérants à un tribunal, et partant au droit à un procès équitable, en raison de la déclaration d’irrecevabilité d’office de leurs pourvois par la Cour de cassation parce qu’ils ne s’étaient pas constitués prisonniers en exécution des décisions de justice faisant l’objet du pourvoi ; les affaires Poitrimol et Van Pelt concernent en outre le droit des requérants de bénéficier de l’assistance d’un défenseur de leur choix dans une procédure d’appel à laquelle ils ne comparaissent pas eux-mêmes.

I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais et dépens Total Poitrimol 14032/88 _ _ 109 000FF 109 000FF Payé Omar 24767/94 _ _ 60 000FF 60 000FF Payé le 25/11/98, intérêts moratoires payés le 19/07/99 Guérin 25201/94 20 000FF 48 722FF 68 722FF Payé le 25/11/98, intérêts moratoires payés le 19/07/99 Van Pelt 31070/96 _ _ 70 388FF 70 388FF Payé le 17/05/01, intérêts moratoires payés le 17/01/02 b) Mesures individuelles L’article 89 I de la loi n o 2000-516 du 15 juin 2000 renforçant la protection de la présomption d’innocence et les droits des victimes, qui modifie l’article 626-1 du Code de procédure pénale, prévoit que « le réexamen d’une décision pénale définitive peut être demandé au bénéfice de toute personne reconnue coupable d’une infraction lorsqu’il résulte d’un arrêt rendu par la Cour européenne des droits de l’homme que la condamnation a été prononcée en violation des dispositions de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales ou de ses protocoles additionnels, dès lors que, par sa nature et sa gravité, la violation constatée entraîne pour le condamné des conséquences dommageables auxquelles la « satisfaction équitable » allouée sur le fondement de l’article 41 de la Convention ne pourrait mettre un terme.

» L’article 89 II de la loi précité prévoit en outre que « A titre transitoire, les demandes de réexamen présentées en application des articles 626-1 et suivants du code de procédure pénale et motivées par une décision rendue par la Cour européenne des droits de l’homme rendue avant la publication de la présente loi au Journal officiel de la République française peuvent être formées dans un délai d’un an à compter de cette publication » Sur le fondement de cet article, M. Van Pelt a demandé le réexamen de la procédure le concernant. Les autres requérants n’ont pas fait usage de cette possibilité. II. Mesures générales Dans un premier temps, les arrêts ont été publiés dans le Bulletin des arrêts de la Cour de cassation.

Par la suite, des revirements de jurisprudence ont mis le droit français en conformité avec la Convention. S’agissant du droit du requérant de bénéficier de l’assistance d’un défenseur de son choix dans une procédure d’appel à laquelle il ne comparaît pas lui même Par un arrêt d’Assemblée plénière du 2 mars 2001 (arrêt Dentico), la Cour de cassation a, sous le visa de l’article 6§§1 et 3c) et des articles 410 et 411 et 417 du code de procédure pénale, cassé un arrêt de la cour d’appel d’Aix-en- Provence et considéré « que le droit au procès équitable et le droit de tout accusé à l’assistance d’un défenseur s’opposent à ce que la juridiction juge un prévenu non comparant et non excusé sans entendre l’avocat présent à l’audience pour assurer sa défense » L’attention de l’ensemble des Procureurs généraux a été attirée, par une note du Ministère de la Justice, sur cette importante jurisprudence peu après que la Cour de cassation avait rendu cet arrêt.

Ces mesures permettront d’éviter de nouvelles violations du droit de bénéficier de l’assistance d’un défenseur de son choix dans une procédure d’appel.

Sur le droit d’accès à un tribunal, en l’espèce à la Cour de cassation Par un arrêt du 30 juin 1999 (arrêt Rebboah), la Cour de cassation a considéré, alors que le prévenu n’avait pas déféré au mandat d’arrêt décerné à son encontre par une décision d’une Cour d’appel contre laquelle il formait pourvoi, « qu’en l’absence de dispositions expresses de la loi dérogeant, en cas de délivrance d’un mandat de justice, à l’application des conditions de forme prévues par l’article 576 du Code de procédure pénale, le pourvoi est recevable ». Il convient en outre de préciser ici, qu’à la suite de l’affaire Khalfaoui ( cf. CM/ResDH(2007)153), l’ancien article 583 du code de procédure pénale qui prévoyait que les condamnés à une peine privative de liberté pour une durée de plus de 6 mois étaient déclarés déchus de leur pourvoi par la Cour de cassation s’ils n’avaient pas obtenu dispense de se mettre en état la veille de l’examen de leur pourvoi, a été abrogé par la loi n o 2000-516 du 15 juin 2000 ( cf . article 121). Ces mesures permettront d’éviter de nouvelles violations du droit d’accès à la Cour de cassation.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations similaires et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 19 décembre 2007 lors de la 1013e réunion des Délégués des Ministres