ÎCCJ, decizie (scj.ro #82404)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82404) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de vânzare-cumpărare. Criterii, pentru cazul în care
statul, coindivizar, a vândut chiriașului părți distincte (apartamente) din
imobil, în temeiul Legii nr. 112/1995
Cuprins
pe materii:
Drept civil. Obligații. Contracte. Partea
generală. Condiții de validitate. Partea specială. Contract de
vânzare-cumpărare pentru întregul imobil încheiat ca vânzător de un coindivizar
Index
alfabetic
: Drept civil
-
Contract de vânzare-cumpărare
-
Vânzător: un coindivizar
-
Condiții de validitate
C. civ
., art. 948
Actele juridice de înstrăinare a apartamentului, încheiate fără consimțământul
coindivizarului sunt valabile sub condiția rezolutorie ca bunul să cadă, în
urma unui partaj, în lotul vânzătorului.
Secția civilă, decizia nr. 531din 23
ianuarie 2004
Reclamanta L.G. a chemat în judecată Consiliul Local Cluj, pe
soții L.G. și L.E., soții M.V. și M.E. și soții M.F. și M.M. solicitând :
constatarea nulității absolute a contractelor (precizate în acțiune) prin care
consiliul local pârât a vândut celorlalți pârâți părți diferite (apartamente,
anexe și teren aferent) dintr-un imobil situate în municipiul Cluj-Napoca; să
se dispună radierea intabulărilor efectuate în baza contractului de
vânzare-cumpărare; să se dispună ieșirea din indiviziune.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin sentința civilă nr.
12036/1997, definitivă și irevocabilă, s-a dispus radierea dreptului de
proprietate al Statului Român, asupra cotei de ½ din imobilul situat în
Cluj, cotă care a aparținut totdeauna reclamantei; că, Statul Român, fiind
proprietar numai asupra unei cote indivize, nu putea încheia în mod valabil
contractele de vânzare-cumpărare, menționate în petitul acțiunii, acestea fiind
lovite de nulitate absolută, deoarece le lipsește obiectul și cauza licită
cerută de art. 948 C. civ.; că, titlul cumpărătorilor pârâți din contracte
nefiind valabil, urmează a se radia dreptul de proprietate al acestor
cumpărători, în temeiul art. 34 pct. 1 și 37 alin. (1) și (2) din Legea nr.
115/1938.
Tribunalul Cluj, secția civilă prin sentința civilă nr. 232/21 mai
2001, a admis în parte acțiunea și a dispus sistarea stării de
indiviziune conform expertizei întocmită de expert dr. ing. B.G. -
variantă întocmită în urma obiecțiunilor formulate de reclamantă - având
în vedere că, prin aplicarea Legii nr. 112/1995, imobilul s-a dezmembrat,
chiriașii cumpărând locuințele pe care le ocupau, și că, prin sentința civilă
nr. 12036/1997 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, sentință rămasă
definitivă și irevocabilă, s-a constatat că în mod nelegal a trecut în proprietatea
Statului Român cota de ½ din imobilul inițial.
Varianta reținută de instanță, pentru efectuarea partajului, a
avut în vedere să se atribuie Statului Român cota parte din imobil în care sunt
cuprinse apartamentele care au fost vândute chiriașilor în baza Legii nr.
112/1995, iar reclamantei să-i fie atribuită suprafața de teren rămasă liberă
și apartamentul nr. 4 creat la subsolul imobilului, cu reducerea
corespunzătoare a drepturilor pârâților.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.
173/18.12.2002, a admis apelul declarat de pârâții cumpărători ai
apartamentelor, astfel: s-a sistat starea de indiviziune asupra terenului prin
atribuirea lui, în întregime, reclamantei; Consiliul Local al Municipiului
Cluj-Napoca a fost obligat să plătească reclamantei o sultă de 506.545.000 lei;
s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra
terenului; s-a stabilit o servitute de trecere, auto și pietonal, în lungime de
17 ml și în lățime de 4 ml în favoarea apartamentelor vândute chiriașilor
pârâți; s-au respins capetele de cerere prin care s-a solicitat să se constate
nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare.
Recursurile declarate de reclamantă și pârâtul Consiliul Local
al Municipiului Cluj-Napoca sunt fondate urmând a fi admise pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta și pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj
Napoca s-au aflat în indiviziune asupra imobilului format din
teren în suprafață de 816 mp și construcția compusă din trei apartamente,
întregul imobil fiind înscris în CF, fiecărei părți revenindu-i în proprietate
o cotă de ½ din întregul imobil.
Contrar principiilor care guvernează materia proprietății în
indiviziune, pârâtul Consiliul Municipiului Cluj a vândut fără consimțământul
coindivizarului, în speță reclamanta, celor trei chiriași apartamentele pe care
acestea le dețineau în imobil, precum și cota aferentă fiecărei locuințe, din
terenul de sub construcție, individualizând în fiecare contract părți
determinate din imobil, care s-au înstrăinat fiecărui cumpărător.
Actele juridice de înstrăinare a apartamentelor, încheiate de
pârâtul coproprietar – Consiliul Municipal Cluj Napoca – fără consimțământul
reclamantei, la rândul ei coproprietară asupra imobilului, sunt valabile sub
condiția rezolutorie ca bunul să cadă în urma unui partaj în lotul
vânzătorului. Aceasta pentru că, în cazul proprietății pe cote părți, ca
înstrăinarea să producă efecte depline, este necesar acordul tuturor
coproprietarilor, deoarece fiecare dintre ei având numai un drept limitat
asupra bunului, exprimat printr-o cotă parte ideală care nu este determinată în
materialitatea sa, nu poate dispune valabil decât în limitele dreptului său. În
acest cadru juridic, reclamanta și-a formulat acțiunea, arătând că solicită
ieșirea din indiviziune asupra imobilului în totalitatea sa, cu motivarea că
pârâtul - Consiliul Municipal Cluj – în calitate de proprietar al unei cote
indivize nu putea încheia valabil contractele de vânzare-cumpărare fără
consimțământul ei, care a lipsit.
Așa fiind, pentru soluționarea corectă a acțiunii, instanța
trebuia să dispună efectuarea unei expertize care să evalueze imobilul în
ansamblu – teren și construcții – după care expertiză să facă mai multe
propuneri de lotizare și atribuire a loturilor între cei doi coproprietari în
raport cu cota de ½ cuvenită fiecăruia.
La întocmirea variantelor de lotizare expertul urma să aibă în
vedere și contractele de vânzare-cumpărare ale apartamentelor, întocmind o
variantă în care în lotul ce urma să se atribuie vânzătorului să fie incluse
aceste apartamente, dar fără ca prin această variantă să fie vătămate
drepturile și interesele reclamante.
Prin varianta adoptată de instanța de apel, reclamantei i s-a
atribuit două loturi de teren, care nu aveau nici o valoare economică,
neputând fi utilizate eficient, unul dintre loturi fiind loc înfundat, fără
ieșire la drumul public, iar cel de-al doilea lot este afectat de servitute de
trecere cu piciorul și autovehicule, necesar pentru utilizarea normală a celor
trei apartamente din imobil.
Așa fiind, se impune admiterea recursurilor și casarea celor
două hotărâri, în cauză urmând să fie trimisă la instanța de fond în vederea
rejudecării cu respectarea principiilor care guvernează proprietatea în
indiviziune, în raport cu care se vor soluționa și celelalte capete de cerere
din acțiunea reclamantei.
Instanța va avea în vedere ca loturile ce se vor atribui
coproprietarilor, în urma partajului, să reprezinte în mod real valoarea
dreptului cuvenit, să aibă utilitate economică, putându-se, eventual, compensa
valoarea lotului atribuit printr-o sultă corespunzătoare.
De asemeni, instanța va avea în vedere că instituirea unei
servituți de trecere pe terenul învecinat pentru a se crea cale de acces pentru
un eventual lot constând în teren situat în spatele clădirii, nu se poate
dispune decât cu consimțământul proprietarului imobilului aservit, aspect care
trebuie pus în discuția tuturor părților.
Recursurile au fost admise, s-au casat hotărârile pronunțate de
tribunal și curtea de apel și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima
instanță.