ÎCCJ, decizie (scj.ro #82304)

Terenuri alăturate. Delimitarea terenului societății comerciale privatizate, de terenul aparținând primăriei localității. Acțiune de obligare a primăriei de a semna un proces verbal de delimitare a terenurilor, în vederea eliberării certificatului de atestare a proprietății reglementat prin H.G. nr. 834/1991 Cuprins pe materii : Dreptul real. Dreptul de proprietate. Teren pretins de o societate comercială privatizată în temeiul H.G. nr. 834/1991. Cerere de delimitare față de terenul învecinat, aparținând primăriei localităților în vederea obținerii actului de atestare a dreptului de proprietate Index alfabetic : Dreptul civil - terenuri învecinate - delimitare (în vederea obținerii certificatului de atestare a proprietății conform H.G.

nr. 834/1991 H.G. nr. 834/1991 Societatea comercială privatizată, ce pretinde că este proprietara unui teren, are acțiune în revendicare împotriva unității deținătoare – în speță primăria localității – iar nu acțiunea fondată pe art.1073 și art. 1077 C.civ., de obligare la semnarea unui proces verbal de delimitare față de terenul învecinat în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991.

Notă : În lipsa certificatului de atestare a proprietății, rămâne a se examina, dacă se poate exercita acțiunea în revendicare la care se referă decizia rezumată I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4520 din 30 mai 2005 La 17 martie 2003, reclamanta Societatea Comercială de Întreținere și Reparații Vagoane de Călători „CFR” SIRV Mărășești SA a chemat în judecată pe pârâta Primăria Mărășești, pentru a fi obligată să semneze procesul verbal de vecinătate, întocmit în conformitate cu HG nr.834/1991, pentru terenul în suprafață de 41.705 m 2 situat în Mărășești, proprietatea sa, pe limita de vecinătate înscrisă în schița de delimitare între punctele 13-15; 22-24.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu i se poate emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul menționat, întrucât Primăria Mărășești refuză să semneze procesul verbal de vecinătate în vederea definitivării documentației impusă de Hotărârea nr.834/1991 și criteriile comune M.E.F. - M.L.P.A.T nr.2665/1C/311 din 28 februarie 1992, cu modificările ulterioare, de către ministerul de resort. Prin sentința civilă nr.982 din 19 noiembrie 2003, Judecătoria Panciu, județul Vrancea a admis în parte cererea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei să semneze procesul verbal pentru 1.750 m 2 din terenul situat în Mărășești str.Doinei nr.8 județul Vrancea între punctele 22/1,22/2,22/3,22/4.

Instanța a reținut că potrivit art.4 lit.b și anexa nr.1 pct.3 din criteriile comune ale M.E.F.-M.L.P.A.T. nr.2665/1, documentația în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate trebuie să includă și recunoașterea limitei suprafeței de teren de către vecini, materializată într-un proces verbal de bună vecinătate cu schița conturului suprafeței și punctele de frângere, în acest caz terenul având o suprafață de 1.750 m 2 care face parte din totalul celor 36.400 m 2 , pentru care reclamanta a solicitat obținerea certificatului menționat. Oficiul Județean de Cadastru Agricol Vrancea, astfel cum rezultă din conținutul adresei nr.818 din 17 martie 1999, a reținut că în lucrarea de cadastru funciar a orașului Mărășești, în tarlaua nr.25, parcela nr.1735, figurează înscris ca posesor Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, cu vecinătățile: Primăria Mărășești (str.Doinei).

În drept, instanța și-a motivat admiterea acțiunii conform art.1073 din Codul civil. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Primăria orașului Mărășești, arătând că a refuzat semnarea procesului verbal de vecinătate față de împrejurarea că, în schița conturului suprafeței, sunt incluși și 5.298 m 2 aparținând domeniului privat al orașului Mărășești, teren înscris în CF sub nr.951/2002 și care este ocupat de două magazii metalice ce au aparținut CONSUM COOP Mărășești și care au fost înstrăinate SC Fibre Raina SRL Mărășești. Prin decizia nr.184 de la 18 februarie 2004, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul, a schimbat sentința judecătoriei și, în rejudecare, a respins acțiunea ca nefondată.

Instanța de control judiciar a apreciat că, deși H.G. nr.834/1991 stabilește că procesul verbal de bună vecinătate este necesar pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, intentarea unei acțiunii având ca obiect: obligația de a face reprezintă o cale ocolită, indirectă, de dobândire a unui drept real, de proprietate a reclamantei asupra terenului în litigiu și de eludare a modalităților juridice prin care acesta poate fi dobândit pe calea acțiunii în revendicare și grănițuirea proprietăților. Decizia Curții de Apel Galați a făcut obiectul criticilor promovate prin recursul declarat de către reclamanta Societatea Comercială de Întreținere și Reparații Vagoane de Călători „CFR” SIRV Mărășești SA, în sensul că prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, instanța a respins acțiunea împiedicând-o astfel la realizarea dreptului.

De asemenea a formulat critici ce vizează ignorarea interesului reclamantei, favorizarea relei - credințe a pârâtei Primăria orașului Morărești și, în cadrul acestora, a făcut referire la imposibilitatea instanței de a proceda la compararea titlurilor într-o acțiune având ca obiect obligația de a face. Motivele de recurs nu subzistă în sensul încălcării legalității, de către instanța de apel care, în rejudecare, urmare admiterii acestei căi de atac a respins acțiunea. Reclamanta a ales greșit modalitatea de a se adresa în justiție cu o acțiune având ca obiect: obligația de a face, mai precis obligarea pârâtei la semnarea procesului-verbal de vecinătate întocmit în conformitate cu prevederile H.G.

nr.834/1991 pentru terenul în suprafață de 41.705 m 2 proprietatea acesteia, iar instanța grație principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, în limita investirii are îndatorirea de a se pronunța cu privire la pretențiile reclamantului în cadrul procesului fixat de acesta. Potrivit prevederilor art.1 din Hotărârea nr.834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat „terenurile aflate în patrimoniul societăților cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărârea guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publică județeană.

In atribuțiile comisiilor care evaluează terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat intră și activități legate de participarea la delimitarea prin bornare a suprafeței de teren aferente fiecărei societăți comerciale cu capital de stat (art.4 lit.b din Criteriul nr.2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat publicat în M.Of. nr.54 din 31 martie 1992), iar în conformitate cu pct.9 din anexa la criteriul menționat, operațiunile topografice în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, presupun și recunoașterea limitei suprafeței incintei de către comisia constituită conform art.2, în prezența vecinătăților societății comerciale cu capital de stat și consemnarea acesteia într-un proces verbal care va conține schițe cu conturul incintei și numărul punctelor de înfrângere.

Este de observat că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile cu regimul juridic mai sus arătat revine ministerului de resort și reprezintă un act administrativ de autoritate, așa încât între ministerul emitent și beneficiarul certificatului nu există un raport juridic de natură civilă, care să poată fi valorificat pe calea unei acțiuni având ca obiect o obligație de a face. Pentru a avea un raport obligațional, a cărui nerespectare să fie contestată de creditor, conform art.1077 din Codul civil, prin intermediul instanței de judecată care să dispună în sensul autorizării acestuia să aducă la îndeplinire această obligație, în contul debitorului este necesar ca între părți să existe în conținutul acestuia, un drept de creanță aparținând creditorului și obligația corespunzătoare acestui drept, care incumbă debitorului.

În cazul concret dedus judecății, acest raport nu se descrie pe tărâmul obligațional și nu poate fi valorificat în instanță printr-o acțiune întemeiată pe o obligație de a face, în esență, constitutivă pe drepturi. De vreme ce dreptul reclamantei nu este realizat, acțiunea având ca temei obligația de a da, nu se poate valorifica în interesul acesteia, întrucât părțile își contestă chiar dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, situație care presupune alte modalități specifice, respectiv acțiunea în revendicare, în realizarea dreptului. In limitele investirii, cu respectarea principiului disponibilităților, instanța a calificat corect raportul juridic cu care a fost sesizată, așa încât toate motivele de recurs sunt nefondate și au fost respinse.