ÎCCJ, decizie (scj.ro #82304)

Terenuri alăturate. Delimitarea terenului

societății comerciale privatizate, de terenul aparținând primăriei

localității.  Acțiune de obligare a primăriei de a semna un proces verbal

de delimitare a terenurilor, în vederea eliberării

certificatului de

atestare a proprietății reglementat  prin H.G. nr. 834/1991

Cuprins pe materii

:  Dreptul real.

Dreptul de proprietate. Teren pretins de o societate comercială privatizată în

temeiul H.G. nr. 834/1991. Cerere de delimitare față de terenul învecinat,

aparținând primăriei localităților în vederea obținerii actului de atestare a

dreptului de proprietate

Index alfabetic

: Dreptul civil

-

terenuri

învecinate

-

delimitare

(în vederea obținerii certificatului de atestare a proprietății conform H.G.

nr. 834/1991

H.G. nr. 834/1991

Societatea comercială privatizată, ce pretinde că este proprietara unui

teren, are acțiune în revendicare împotriva unității deținătoare – în speță

primăria localității – iar nu acțiunea fondată pe art.1073 și art. 1077 C.civ.,

de obligare la semnarea unui proces verbal de delimitare față de terenul

învecinat în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de

proprietate în baza H.G. nr. 834/1991.

Notă

: În lipsa certificatului

de atestare a proprietății, rămâne a se examina, dacă  se poate exercita

acțiunea în revendicare la care se referă decizia rezumată

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate

intelectuală,

decizia nr. 4520 din 30 mai 2005

La 17 martie 2003,  reclamanta Societatea Comercială de Întreținere și

Reparații Vagoane de Călători „CFR” SIRV Mărășești SA a chemat în judecată pe

pârâta Primăria Mărășești, pentru a fi obligată să semneze procesul verbal de

vecinătate, întocmit în conformitate cu HG nr.834/1991, pentru terenul în

suprafață de 41.705 m

2

situat în Mărășești,  proprietatea sa,

pe limita de vecinătate înscrisă în schița de delimitare între punctele 13-15;

22-24.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu i se poate emite

certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul menționat,

întrucât Primăria Mărășești refuză să semneze procesul verbal de vecinătate în

vederea definitivării documentației impusă de Hotărârea nr.834/1991 și

criteriile comune M.E.F. - M.L.P.A.T nr.2665/1C/311 din 28 februarie 1992, cu

modificările ulterioare, de către ministerul de resort.

Prin sentința civilă nr.982 din 19 noiembrie 2003, Judecătoria Panciu, județul

Vrancea a admis în parte cererea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei să

semneze procesul verbal pentru 1.750 m

2

din terenul  situat în

Mărășești str.Doinei nr.8 județul Vrancea între punctele 22/1,22/2,22/3,22/4.

Instanța a reținut că potrivit art.4 lit.b și anexa nr.1 pct.3 din criteriile

comune ale M.E.F.-M.L.P.A.T. nr.2665/1, documentația în vederea emiterii

certificatului de atestare a dreptului de proprietate trebuie să includă și

recunoașterea limitei suprafeței de teren de către vecini, materializată

într-un proces verbal de bună vecinătate cu schița conturului suprafeței și

punctele de frângere, în acest caz terenul având o suprafață de 1.750 m

2

care face parte din totalul celor 36.400 m

2

,

pentru

care reclamanta a solicitat obținerea certificatului menționat.

Oficiul Județean de Cadastru Agricol Vrancea, astfel cum rezultă

din conținutul adresei nr.818 din 17 martie 1999, a reținut că în lucrarea de

cadastru funciar a orașului Mărășești, în tarlaua nr.25, parcela nr.1735,

figurează înscris ca posesor Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor,

cu vecinătățile: Primăria Mărășești (str.Doinei).

În drept, instanța și-a motivat admiterea acțiunii conform art.1073

din Codul civil.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Primăria orașului

Mărășești, arătând că a refuzat semnarea procesului verbal de vecinătate față

de împrejurarea că, în schița conturului suprafeței, sunt incluși și 5.298 m

2

aparținând domeniului privat al orașului Mărășești, teren înscris în CF sub

nr.951/2002 și care este ocupat de două magazii metalice ce au aparținut CONSUM

COOP Mărășești și care au fost înstrăinate SC Fibre Raina SRL Mărășești.

Prin decizia nr.184 de la 18 februarie 2004, Curtea de Apel Galați,

secția civilă, a admis apelul, a schimbat sentința judecătoriei și, în

rejudecare, a respins acțiunea ca nefondată.  Instanța de control judiciar

a apreciat că, deși H.G. nr.834/1991 stabilește că procesul verbal de bună

vecinătate este necesar pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate, intentarea unei acțiunii având ca obiect: obligația de a face

reprezintă o cale ocolită, indirectă, de dobândire a unui drept real, de

proprietate a reclamantei asupra terenului în litigiu și de eludare a

modalităților juridice prin care acesta poate fi dobândit pe calea acțiunii în

revendicare și grănițuirea proprietăților.

Decizia Curții de Apel  Galați a făcut obiectul criticilor

promovate prin recursul declarat de către reclamanta Societatea Comercială de

Întreținere și Reparații Vagoane de Călători „CFR” SIRV Mărășești SA, în sensul

că prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, instanța a

respins acțiunea împiedicând-o astfel la realizarea dreptului.

De asemenea a formulat critici ce vizează ignorarea interesului

reclamantei,  favorizarea relei - credințe a pârâtei Primăria orașului

Morărești și, în cadrul acestora,  a făcut referire la imposibilitatea

instanței de a proceda la compararea titlurilor într-o acțiune având ca obiect

obligația de a face.

Motivele de recurs nu subzistă în sensul încălcării legalității, de

către instanța de apel care, în rejudecare, urmare admiterii acestei căi de

atac a respins acțiunea.

Reclamanta a ales greșit modalitatea de a se adresa în justiție cu

o acțiune având ca obiect: obligația de a face, mai precis obligarea pârâtei la

semnarea procesului-verbal de vecinătate întocmit în conformitate cu

prevederile H.G. nr.834/1991 pentru terenul în suprafață de 41.705 m

2

proprietatea

acesteia, iar instanța grație principiului disponibilității ce guvernează

procesul civil, în limita investirii are îndatorirea de a se pronunța cu

privire la pretențiile reclamantului în cadrul procesului fixat de acesta.

Potrivit prevederilor art.1 din Hotărârea nr.834/1991 privind

stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu

capital de stat „terenurile aflate în patrimoniul societăților cu capital de

stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform

obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale

înființate prin hotărârea guvernului, de către organele care, potrivit legii,

îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile

comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de

către autoritatea publică județeană.

In atribuțiile comisiilor care evaluează terenurile aflate în

patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat intră și activități

legate de participarea la delimitarea prin bornare a suprafeței de teren

aferente fiecărei societăți  comerciale cu capital de stat (art.4 lit.b

din Criteriul nr.2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea

terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat

publicat în M.Of. nr.54 din 31 martie 1992), iar în conformitate cu pct.9 din

anexa la criteriul menționat, operațiunile topografice în vederea emiterii

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, presupun și

recunoașterea limitei suprafeței incintei de către comisia constituită conform

art.2, în prezența vecinătăților societății comerciale cu capital de stat și

consemnarea acesteia într-un proces verbal care va conține schițe cu conturul

incintei și numărul punctelor de înfrângere.

Este de observat că emiterea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate pentru terenurile cu regimul juridic mai sus arătat revine

ministerului de resort și reprezintă un act administrativ de autoritate, așa

încât între ministerul emitent și beneficiarul certificatului nu există un

raport juridic de natură civilă, care să poată fi valorificat pe calea unei

acțiuni având ca obiect o obligație de a face.

Pentru a avea un raport obligațional, a cărui nerespectare să fie

contestată de creditor, conform art.1077 din Codul civil, prin intermediul

instanței de judecată care să dispună în sensul autorizării acestuia să aducă

la îndeplinire această obligație, în contul debitorului este necesar ca între

părți să existe în conținutul acestuia, un drept de creanță aparținând

creditorului și obligația corespunzătoare acestui drept, care incumbă

debitorului.

În cazul concret dedus judecății, acest raport nu se descrie pe

tărâmul obligațional și nu poate fi valorificat în instanță printr-o acțiune

întemeiată pe o obligație de a face, în esență, constitutivă pe drepturi.

De vreme ce dreptul reclamantei nu este realizat, acțiunea având ca

temei obligația de a da, nu se poate valorifica în interesul acesteia, întrucât

părțile își contestă chiar dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu,

situație care presupune alte modalități specifice, respectiv acțiunea în

revendicare, în realizarea dreptului.

In limitele investirii, cu respectarea principiului

disponibilităților, instanța a calificat corect raportul juridic cu care a fost

sesizată, așa încât toate motivele de recurs sunt nefondate și au fost

respinse.