ÎCCJ, decizie (scj.ro #82588)

Contract de întreținere. Testament. Lipsa discernământului persoanei care se obligă Capacitatea de a contracta cât și consimțământul valabil al părții care se obligă sunt, potrivit art.948 C.civ. și ale prevederilor Decretului nr.31/1954, condiții esențiale pentru valabilitatea actelor juridice, lipsa oricăreia din ele fiind sancționată cu nulitatea.. Secția civilă, decizia nr.51 din 15 ianuarie 2003 Reclamantul B.V. a chemat în judecată civilă pe pârâții M.S. și M.L. cerând să se dispună anularea contractului de întreținere încheiat între defuncta O.R.

pe de o parte, și pârâți pe de altă parte, la 25 ianuarie 1999, anularea testamentului defunctei în favoarea acelorași pârâți, autentificat de notarul public la 25 ianuarie 1999, constatându-se ca valabil testamentul anterior, autentificat prin încheierea nr.1677 din 16 februarie 1987. În susținerea acțiunii, reclamantul a afirmat că, în calitate de fiu natural al defunctei O.R., a întreținut cu mama firească relații normale de afecțiune, confirmate și prin instituirea sa ca moștenitor testamentar asupra întregii averi prin testamentul autentificat sub nr.1677 din 16 februarie 1987; că, în condițiile îmbolnăvirii mamei sale în ultimii ani de viață, diagnosticată cu cancer și posibile meztastaze cerebrale, când se afla în faza terminală și era lipsită de discernământ a fost condusă de pârâți la notarul public unde s-au încheiat actele autentice a căror anulare o solicită.

În fața Tribunalului Cluj, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că solicită constatarea nulității absolute a contractului de întreținere dintre defuncta și pârâți pentru lipsa elementului aleatoriu, întrucât aceștia din urmă aveau cunoștință la data încheierii despre iminenta morții părții contractante. Soluționând cauza în fond, prin sentința civilă nr.157 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Cluj – secția civilă a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a actelor atacate și valabilitatea testamentului anterior al defunctei în favoarea reclamantului și a dispus radierea înscrierilor din C.F. pe baza actelor nule și evacuarea pârâților din imobilul defunctei O.R. Curtea de Apel Cluj – secția civilă a confirmat hotărârea primei instanțe prin decizia civilă nr.197 din 8 noiembrie 2001, respingând ca nefondat apelul declarat de pârâții.

Împotriva hotărârii de mai sus, au declarat recurs pârâții și ,invocând aplicarea greșită a legii, au susținut, în esență, că în conformitate cu dispozițiile art.949 și 953 din C.civ., întrucât partea nu a fost declarată incapabilă prin lege, consimțământul său nu a fost dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol, actele de dispoziție ale acesteia sunt pe deplin valabile. Recursul nu este fondat. Capacitatea de a contracta cât și consimțământul valabil al părții care se obliga, sunt potrivit dispozițiilor art.948 C.civ. și ale prevederilor explicite din Decretul nr.31/1954, condiții esențiale pentru valabilitatea actelor juridice, lipsa oricăreia dintre ele fiind sancționată cu nulitatea.

Așa fiind în prezenta dovedirii fără echivoc a lipsei discernământului părții la data facerii actului din cauze de boală, nu se poate concepe existența consimțământului valabil ca expresie a libertății de voință. Or, în cauză, concluzia a fost impusă pe baza constatărilor științifice medico-legale constante, întemeiate pe acte medicale oficiale întocmite în succesiunea bolii, analizate și atestate prin Raportul de constatare medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală - Laboratorul Exterior Cluj, prin Expertiza medico-legală psihiatrică eliberată de aceeași instituție cât și prin Raportul de noua expertiză medico-legală a Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” București, prin lămurirea tuturor aspectelor referitoare și la momentul abolirii discernământului bolnavei, plasat oricum înaintea datei de 25 ianuarie 1999. Așa fiind recursul a fost respins ca nefondat.