ÎCCJ, decizie (scj.ro #84585)

Apărare. Internare medicală. Prezența apărătorului

Instanța, hotărând asupra confirmării măsurii internării medicale a

făptuitorului, dispusă provizoriu de procuror în cursul urmăririi penale, este

obligată să asculte concluziile apărătorului, iar dacă cel internat nu are

apărător, să-i asigure unul din oficiu.

Dacă judecata a avut loc în lipsa apărătorului, hotărârea este supusă casării

în temeiul art.385

9

alin.1 pct.6 sau, după caz, al art.410 Partea a

II-a pct.6 C.proc.pen.

Secția

penală, decizia nr.1192 din 7 martie 2003

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a dispus, în baza art.11 pct.1 lit.b raportat la art. 10 alin.1 lit.e

C.proc.pen. și art.48 C.pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului

G.P. pentru infracțiunea de furt calificat, constatându-se că există o cauză

care înlătură caracterul penal al faptei,  iresponsabilitatea

făptuitorului.

Totodată, procurorul a dispus internarea medicală provizorie și a sesizat

instanța  pentru confirmarea acestei măsuri.

Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința penală nr.530 din 16 martie

2001, a dispus, în temeiul art.114 C.pen. internarea făptuitorului G.P. într-un

institut medical de specialitate, până la însănătoșire.

Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins recursul declarat de G.P.,

greșit socotit ca apel, prin decizia  nr.736/A din 11 mai

2001.

Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.

Potrivit art.435 alin.1C.proc.pen., în cazul în care măsura obligării la

tratament medical sau a internării medicale a fost luată, în mod provizoriu, în

cursul urmăririi penale sau judecății, punerea în executare se face de către

procuror sau de către instanța de judecată care a luat această măsură, iar

alin. 2 al aceluiași articol prevede că dispozițiile arătate în art.430-434, se

aplică în mod corespunzător.

Conform art.434 alin.1 C.proc.pen., judecătoria ascultă concluziile

procurorului, ale apărătorului și, dacă găsește necesar, și ale persoanei

internate.

Potrivit alin. 3, dacă cel internat nu are apărător, i se asigură un avocat din

oficiu.

De asemenea, art.294 alin.1 din același cod prevede că, în cauzele în care

desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, președintele instanței,

odată cu fixarea termenului de judecată, ia măsuri pentru desemnarea

apărătorului.

Instanțele au confirmat măsura de siguranță a internării medicale fără să ia

măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

Având în vedere că dispozițiile referitoare la asigurarea asistenței juridice

obligatorii sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, conform art.197

alin.2 C.proc.pen., recursul în anulare a fost admis, cu trimiterea cauzei la

prima instanță pentru rejudecare.