ÎCCJ, decizie (scj.ro #84527)

Recurs. Cerere de liberare provizorie sub

control judiciar. Procedura de soluționare. Cerere de disjungere a cauzei.

Inadmisibilitatea recursului împotriva încheierii privind disjungerea

Cuprins pe materii

: Drept procesual

penal. Partea specială. Căile de atac. Recurs. Liberare provizorie. Disjungere

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

- recurs

- liberare provizorie

- disjungere

C. proc. pen

. art. 160

7

alin. (2),

art. 160

8a

, art. 385

9

alin. (1) pct.

17

1

Cererea de liberare provizorie sub control judiciar introdusă de

apărător trebuie să fie însușită, potrivit art. 160

7

alin. (2) C.

proc. pen., de către inculpat și poate fi soluționată numai după ascultarea

inculpatului, conform art. 160

8a

din același cod. Nerespectarea

acestor dispoziții constituie caz de casare a hotărârii în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Încheierea prin care se dispune disjungerea cauzei sau se

respinge cererea de disjungere nu poate fi atacată separat cu recurs.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia nr. 4917 din 30 septembrie 2004

Prin încheierea din 17

septembrie 2004, Curtea de Apel București, investită cu judecarea apelurilor

declarate de inculpații K.A. și H.H. împotriva sentinței nr. 1314 din 22

decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a dispus amânarea

judecării cauzei și a respins cererea de liberare sub control judiciar

formulată de apărătorul inculpatului K.A. ,precum și cererea inculpatului H.H.

de disjungere a cauzei în ce-l privește.

Împotriva încheierii inculpații

au declarat recurs.

Recursul declarat de

inculpatul K.A. este fondat.

Examinând încheierea

atacată, se constată că instanța de apel a soluționat cererea de liberare

provizorie sub control judiciar cu încălcarea dispozițiilor procedurale.

Sub un prim aspect, se

reține că deși cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu a fost

formulată de inculpat, ci de avocat, care a și semnat-o, instanța nu l-a

întrebat pe inculpat dacă și-o însușește, consemnând declarația acestuia,

potrivit art. 160

7

alin. (2) C. proc. pen.

Din dosar mai rezultă că

hotărârea a fost luată fără ascultarea inculpatului, prin aceasta încălcându-se

dispozițiile art. 160

8a

alin. (1), potrivit cărora soluționarea

cererii se face după ascultarea inculpatului.

Instanța, nesocotind aceste

dispoziții, a pronunțat o hotărâre contrară legii, motiv pentru care recursul

inculpatului a fost admis, s-a casat încheierea atacată cu privire la

respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și s-a trimis

cauza pentru rejudecare la curtea de apel.

Recursul declarat de

inculpatul H.H. nu este admisibil.

Așa cum s-a consemnat în

încheiere, apărătorul inculpatului a solicitat disjungerea cauzei, cerere

respinsă ca nefondată.

Potrivit art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu

sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot

fi atacate separat cu recurs.

Întrucât încheierile prin

care s-a dispus disjungerea cauzei sau a fost respinsă o asemenea cerere nu fac

parte din categoria celor împotriva cărora conform legii poate fi folosită o

cale de atac separată, recursul declarat de inculpat a fost respins ca

inadmisibil.