ÎCCJ, decizie (scj.ro #84752)

Strămutare.

Contestație în anulare. Inadmisibilitate

În cadrul

soluționării cererii de strămutare părțile nu se citează, ci se încunoștințează

potrivit prevederilor art.58 C.proc.pen., atașându-se la dosar comunicarea

despre aceasta.

Încheierea

pronunțată în soluționarea cererii de strămutare nu poate fi atacată cu

nici  o cale ordinară sau extraordinară de atac, cererea putând fi însă

repetată în condițiile prevăzute în art.61 C.proc.pen.

Decizia Secției penale nr.3730 din 11

septembrie 2002

Petiționara a cerut strămutarea judecării cauzei susținând că procesul penal în

care este parte civilă nu ar avea o desfășurare normală.

În vederea lămuririi instanței a fost efectuată procedura de informare

prevăzută în art.57 C.proc.pen., iar părțile au fost încunoștințate,

atașându-se la dosar dovezile de comunicare conform art.58 alin.2 din același

cod.

Prin încheierea nr.3436 din 2 iulie 2002, cererea de strămutare a fost

respinsă.

Împotriva acestei încheieri, în baza art.386 alin.1 lit.a C.proc.pen.,

petiționara a formulat contestație în anulare, susținând că la data judecării

cererii de strămutare procedura de citare a acesteia nu a fost îndeplinită legal.

Contestația în anulare este inadmisibilă.

Potrivit art.23 din Legea nr.56/1993, secțiile Curții Supreme de Justiție, în

raport cu competența fiecăreia, soluționează cererile de strămutare

pentru motivele prevăzute în codurile de procedură, iar potrivit art.29 pct.5

și art.55 C.proc.pen., Curtea Supremă de Justiție strămută judecarea unei cauze

de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad în cazul în care,

apreciind asupra motivelor de strămutare, consideră că prin aceasta se asigură

desfășurarea normală a procesului.

La judecarea cererii de strămutare, în cadrul procedurii de informare este

obligatorie încunoștințarea părților, și nu citarea lor, iar încheierea prin

care se soluționează cererea nu este supusă nici unei căi de atac.

Conform prevederilor art.386 alin.1 lit.a C.proc.pen., împotriva hotărârilor

penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare

a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

nu a fost îndeplinită conform legii.

Din prevederile legale menționate rezultă că numai împotriva deciziilor

pronunțate de Curtea Supremă de Justiție ca instanță de recurs poate fi

folosită calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Or, în cauză,

soluția nu s-a pronunțat în calea de atac a recursului, iar ca urmare a

respingerii cererii de strămutare petiționara care stăruie în strămutarea

procesului nu are deschisă calea contestației în anulare, ci poate repeta cererea

conform art.61 C.proc.pen.

În consecință, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.