ÎCCJ, decizie (scj.ro #82461)

Drepturi salariale cuvenite personalului bugetar. Lipsa fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale Cuprins pe materii : Dreptul muncii. Personal bugetar. Drepturi salariale. Lipsa fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale Index alfabetic : Dreptul muncii - Personal bugetar - Drepturi salariale C. muncii , art. 155 și 157 (2) H.G. nr. 250/1992 Legea nr. 334/2002 , art. 51 (3) și art. 52 „b” Unitatea bugetară are obligația plății tuturor drepturilor salariale cuvenite personalului, aspectele de ordin administrativ sau financiar, ori disfuncționalitățile acestora neputând afecta existența sau cuantumul drepturilor imperativ prevăzute de lege. Bibliotecarului comunei i se cuvine, conform art. 155 și 157 (2) din Codul muncii, pe lângă salariul de bază, spor pentru vechime în muncă conform H.G.

nr. 250/1992, spor de periclitate în baza art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, și indemnizație de conducere în baza art. 52 „b” dinLegea nr. 334/2002. Secția civilă, decizia nr. 3382 din 6 mai 2004 B.E. încadrată ca bibliotecară a solicitat obligarea Primăriei comunei Izvoarele la plata sporului de vechime, a sporului de periclitate de 15% precum și a sporului de conducere de 25% aferente salariului de bază, începând cu data de 1 iulie 2002. Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 941/16 septembrie 2003, a admis acțiunea reținând că, în calitate de bibliotecar, reclamanta este îndreptățită, în temeiul Legii nr. 334/2002, să primească un spor de periclitate de 15% din salariul de bază și, întrucât funcția de bibliotecar este asimilată funcției de șef de birou, beneficiază și de spor de conducere, la aceste sporuri adăugându-se și sporul de vechime în muncă, reglementat de H.G.

nr. 250/1992. Prin recursul declarat, pârâta susține, în esență, că greșit s-a admis cererea reclamantei, în condițiile în care statul de funcțiuni - bibliotecari, aprobat de consiliul local și valabil de la 1.I.2002 până la 1.X.2002 nu cuprinde sporul de conducere de 25% și acela pentru condiții periculoase de 15%. Nici statul de funcțiuni aprobat pentru anul 2003 nu cuprinde aceste sporuri, din lipsa de fonduri, ci numai, acela de vechime. Recursul este nefondat. Potrivit art. 155 și 157 alin. (2) C. muncii, salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat și bugetele locale se stabilește prin lege, cu consultarea organelor sindicale reprezentative.

Petiționara beneficiază, în afara sporului de vechime prevăzut de H.G. nr. 250/1992, pentru persoanele ce își desfășoară activitatea în unitățile bugetare, și de un spor de 15% din salariul de bază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/18 iunie 2002, care se acordă personalului din biblioteci, din depozitele de carte, personalului care lucrează în laboratoarele de restaurare și conservare a cărții ori care asigură serviciile de împrumut la domiciliu, în spitale și în azile de bătrâni. Fiind singura bibliotecară a comunei, petiționara nu numai că lucrează în depozitul de carte, dar asigură și serviciul de împrumut la domiciliu, astfel că acesteia îi sunt aplicabile sporurile prevăzute de art. 51 din Legea nr. 334/2002.

De asemenea, reclamanta îndeplinește și atribuțiile de bibliotecar responsabil, biblioteca comunei fiind fără personalitate juridică. Această funcție este asimilată, necondiționat de alte elemente, aceleia de șef serviciu sau șef birou, astfel că petiționara este îndreptățită în temeiul art. 52 „b” din Legea nr. 334/2002 și la acordarea îndemnizației de conducere. O.U.G. nr. 121/25 decembrie 2002, invocată de primărie în motivarea recursului, în sprijinul afirmației potrivit căreia acordarea sporului de conducere presupune existența în subordine a cel puțin 3 salariați, condiție pe care petiționara nu o îndeplinește, nu este incidentă în cauză, deoarece susmenționata ordonanță, modificată prin Legea nr. 416/2001, are un alt obiect de reglementare, venitul minim garantat.

Sporul de conducere pentru șef de birou, cum este asimilat postul de bibliotecar de la comună, este reglementat de O.U.G. nr. 191/2002 privind criteriile de salarizare în sistemul bugetar. Conform O.U.G. nr. 24/2000 anexa IV capitolul privind aparatul propriu al consiliilor locale și al instituțiilor din subordinea acestora - îndemnizația de conducere ca „șef birou”, funcție cu care este asimilară aceea de bibliotecar responsabil deținută de petiționară, este de 25% din salariul de bază. Așa fiind, afirmația primăriei recurente, potrivit căreia sporul pentru funcția de șef birou este doar de 15% și nu de 25% nu-și găsește un suport legal. Apărarea primăriei, în sensul că aprobarea statului de funcțiuni și a bugetului local fiind făcută de consiliul local, nu au fost prevăzute resursele bănești necesare acordării sporurilor solicitate de petiționară, este neîntemeiată.

Potrivit art. 38 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, consiliul local aprobă, la propunerea primarului și în condițiile legii : organigrama, statul de funcțiuni, numărul de personal și regulamentul de funcționare al aparatului propriu de specialitate al instituțiilor și serviciilor publice, precum și al regiilor autonome de interes local; statul de funcții întocmit conform posturilor prevăzute în organigrama de personal și conform legii speciale privind salarizarea, pe fiecare categorie de personal. În cazul petiționarei, legea specială incidentă fiind imperativă, sub aspectul cuantumului salariului, ea trebuia aplicată întocmai, ordonatorul de credite având doar sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare salarizării din legea specială.

Hotărârea nr. 28 bis/2002 a Consiliului local Izvoarele, de aprobare a statului de funcțiuni, la propunerea primarului, încorporează nu numai salariul dar și sporurile de care petiționara beneficiază în temeiul Legii nr. 334/2002 cap. V art. 52 b și H.G. nr. 250/1992. Hotărârea nu a fost revocată, astfel că nu se poate pune în discuție responsabilitatea consiliului local și deci legitimarea procesuală pasivă a acestuia. Primarul comunei, în calitate de autoritate executivă, nu avea decât să aducă la îndeplinire plata salariului, cu toate sporurile și îndemnizațiile prevăzute de Legea nr. 334/2002. Drepturile salariale fac parte dintr-un capital distinct din bugetul local și anume „cheltuielile de personal”.

Acestea beneficiază de prioritate în bugetul local conform statelor de funcții întocmite la propunerea de buget local, care trebuie temeinic fundamentată de primar, care poartă și responsabilitatea defectuozității propunerii făcute. Privit din această perspectivă a mecanismului alcătuirii bugetului local și în considerarea priorității acordată de art. 156 C. muncii, drepturilor salariale (salariul de bază, îndemnizații, sporuri), care trebuiesc plătite înaintea oricăror obligații bănești, este neîndoios că aspectele de ordin administrativ sau financiar, ori disfuncționalitățile acestora, nu pot afecta existența sau cuantumul drepturilor salariale stabilite imperativ de lege.

Ca urmare, petiționara este îndreptățită la încasarea salariului de bază și a tuturor sporurilor și îndemnizațiilor ce i-au fost recunoscute de Legea nr. 334/2002, rămânând fără relevanță, în ceea ce o privește, aspectele de disfuncționalitate, de ordin administrativ și financiar, invocate de primar. Ele pot cel mult pune în discuție responsabilitatea disciplinară ori de altă natură a celor culpabili de fundamentarea bugetului local sau a statului de funcțiuni. Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.