ÎCCJ, decizie (scj.ro #82461)

Drepturi salariale cuvenite personalului bugetar. Lipsa

fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale

Cuprins

pe materii

: Dreptul muncii. Personal bugetar. Drepturi salariale.

Lipsa fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale

Index

alfabetic

: Dreptul muncii

-

Personal bugetar

-

Drepturi salariale

C. muncii

,

art. 155 și 157 (2)

H.G. nr. 250/1992

Legea

nr. 334/2002

, art. 51 (3) și art. 52 „b”

Unitatea bugetară are obligația plății

tuturor drepturilor salariale cuvenite personalului, aspectele de ordin

administrativ sau financiar, ori disfuncționalitățile acestora neputând afecta

existența sau cuantumul drepturilor imperativ prevăzute de lege.

Bibliotecarului comunei i se cuvine, conform art. 155 și 157 (2) din Codul

muncii, pe lângă salariul de bază, spor pentru vechime în muncă conform H.G.

nr. 250/1992, spor de periclitate în baza art. 51 alin. (3) din Legea nr.

334/2002, și indemnizație de conducere în baza art. 52 „b” dinLegea nr.

334/2002.

Secția civilă, decizia nr. 3382 din 6 mai

2004

B.E. încadrată ca

bibliotecară a solicitat obligarea Primăriei comunei Izvoarele la plata

sporului de vechime, a sporului de periclitate de 15% precum și a sporului de

conducere de 25% aferente salariului de bază, începând cu data de 1 iulie 2002.

Tribunalul Prahova,

secția civilă, prin sentința nr. 941/16 septembrie 2003, a admis acțiunea

reținând că, în calitate de bibliotecar, reclamanta este îndreptățită, în

temeiul Legii nr. 334/2002, să primească un spor de periclitate de 15% din

salariul de bază și, întrucât funcția de bibliotecar este asimilată funcției de

șef de birou, beneficiază și de spor de conducere, la aceste sporuri

adăugându-se și sporul de vechime în muncă, reglementat de H.G. nr. 250/1992.

Prin recursul

declarat, pârâta susține, în esență, că greșit s-a admis cererea reclamantei,

în condițiile în care statul de funcțiuni - bibliotecari, aprobat de consiliul

local și valabil de la 1.I.2002 până la 1.X.2002 nu cuprinde sporul de

conducere de 25% și acela pentru condiții periculoase de 15%. Nici statul de

funcțiuni aprobat pentru anul 2003 nu cuprinde aceste sporuri, din lipsa de

fonduri, ci numai, acela de vechime.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 155 și

157 alin. (2) C. muncii, salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile,

sporurile, precum și alte adaosuri, iar sistemul de salarizare a personalului

din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate

de la bugetul de stat și bugetele locale se stabilește prin lege, cu

consultarea organelor sindicale reprezentative.

Petiționara

beneficiază, în afara sporului de vechime prevăzut de H.G. nr. 250/1992, pentru

persoanele ce își desfășoară activitatea în unitățile bugetare, și de un spor

de 15% din salariul de bază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare în

temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/18 iunie 2002, care se acordă

personalului din biblioteci, din depozitele de carte, personalului care

lucrează în laboratoarele de restaurare și conservare a cărții ori care asigură

serviciile de împrumut la domiciliu, în spitale și în azile de bătrâni.

Fiind singura

bibliotecară a comunei, petiționara nu numai că lucrează în depozitul de carte,

dar asigură și serviciul de împrumut la domiciliu, astfel că acesteia îi sunt

aplicabile sporurile prevăzute de art. 51 din Legea nr. 334/2002.

De asemenea,

reclamanta îndeplinește și atribuțiile de bibliotecar responsabil, biblioteca

comunei fiind fără personalitate juridică. Această funcție este asimilată,

necondiționat de alte elemente, aceleia de șef serviciu sau șef birou, astfel

că petiționara este îndreptățită în temeiul art. 52 „b” din Legea nr. 334/2002

și la acordarea îndemnizației de conducere.

O.U.G. nr. 121/25

decembrie 2002, invocată de primărie în motivarea recursului, în sprijinul

afirmației potrivit căreia acordarea sporului de conducere presupune existența

în subordine a cel puțin 3 salariați, condiție pe care petiționara nu o

îndeplinește, nu este incidentă în cauză, deoarece susmenționata ordonanță,

modificată prin Legea nr. 416/2001, are un alt obiect de reglementare, venitul

minim garantat.

Sporul de conducere

pentru șef de birou, cum este asimilat postul de bibliotecar de la comună, este

reglementat de O.U.G. nr. 191/2002 privind criteriile de salarizare în sistemul

bugetar. Conform O.U.G. nr. 24/2000 anexa IV capitolul privind aparatul propriu

al consiliilor locale și al instituțiilor din subordinea acestora -

îndemnizația de conducere ca „șef birou”, funcție cu care este asimilară aceea

de bibliotecar responsabil deținută de petiționară, este de 25% din salariul de

bază. Așa fiind, afirmația primăriei recurente, potrivit căreia sporul pentru

funcția de șef birou este doar de 15% și nu de 25% nu-și găsește un suport

legal.

Apărarea primăriei, în

sensul că aprobarea statului de funcțiuni și a bugetului local fiind făcută de

consiliul local, nu au fost prevăzute resursele bănești necesare acordării

sporurilor solicitate de petiționară, este neîntemeiată.

Potrivit art. 38 alin.

(2) lit. e) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală,

consiliul local aprobă, la propunerea primarului și în condițiile legii :

organigrama, statul de funcțiuni, numărul de personal și regulamentul de

funcționare al aparatului propriu de specialitate al instituțiilor și

serviciilor publice, precum și al regiilor autonome de interes local; statul de

funcții întocmit conform posturilor prevăzute în organigrama de personal și

conform legii speciale privind salarizarea, pe fiecare categorie de personal.

În cazul petiționarei,

legea specială incidentă fiind imperativă, sub aspectul cuantumului salariului,

ea trebuia aplicată întocmai, ordonatorul de credite având doar sarcina de a

fundamenta bugetul local cu sumele necesare salarizării din legea specială.

Hotărârea nr.

28 bis/2002 a Consiliului local Izvoarele, de aprobare a statului de funcțiuni,

la propunerea primarului, încorporează nu numai salariul dar și sporurile de

care petiționara beneficiază în temeiul Legii nr. 334/2002 cap. V art.  52

b și H.G.  nr. 250/1992.  Hotărârea nu a fost revocată, astfel

că  nu se poate  pune

în

discuție responsabilitatea consiliului local și deci legitimarea procesuală

pasivă a acestuia.

Primarul

comunei, în calitate de autoritate executivă, nu avea decât să aducă la

îndeplinire plata salariului, cu toate sporurile și îndemnizațiile prevăzute de

Legea nr. 334/2002.

Drepturile salariale

fac parte dintr-un capital distinct din bugetul local și anume „cheltuielile de

personal”. Acestea beneficiază de prioritate în bugetul local conform statelor

de funcții întocmite la propunerea de buget local, care trebuie temeinic fundamentată

de primar, care poartă și responsabilitatea defectuozității propunerii făcute.

Privit din această

perspectivă a mecanismului alcătuirii bugetului local și în considerarea

priorității acordată de art. 156 C. muncii, drepturilor salariale (salariul de

bază, îndemnizații, sporuri), care trebuiesc plătite înaintea oricăror

obligații bănești, este neîndoios că aspectele de ordin administrativ sau

financiar, ori disfuncționalitățile acestora, nu pot afecta existența sau

cuantumul drepturilor salariale stabilite imperativ de lege.

Ca urmare, petiționara

este îndreptățită la încasarea salariului de bază și a tuturor sporurilor și

îndemnizațiilor ce i-au fost recunoscute de Legea nr. 334/2002, rămânând fără

relevanță, în ceea ce o privește, aspectele de disfuncționalitate, de ordin

administrativ și financiar, invocate de primar. Ele pot cel mult pune în

discuție responsabilitatea disciplinară ori de altă natură a celor culpabili de

fundamentarea bugetului local sau a statului de funcțiuni.

Pentru

aceste considerente, recursul a fost respins.