ÎCCJ, Decizia nr. 10/2000

Taxă

vamală. Autoturism introdus în țară de un turist în regim de admitere

temporară. Donație făcută ulterior unei fundații non-profit. Consecințe cu

privire la taxa vamală

Mijloacele de transport aflate în

regim de admitere temporară cu exonerare totală a drepturilor de impozit și

fără nici o formalitate de vămuire nu pot fi date în comodat, gajate sau cedate

unei persoane fizice și juridice domiciliate sau cu reședința în România.

Prin schimbarea destinației autoturismului, introdus în țară în regim de

admitere temporară, ia naștere datoria vamală prevăzută de art.141 din Legea

nr.141/1997. Obligația plății taxei vamale, în solidar revine titularului declarației

vamale și persoanei care dobândește bunul bunul.

Decizia

nr.364 din 5 februarie 2002

Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr.79 din 13 martie 2001, a admis acțiunea unei fundații

non-profit, a anulat decizia nnr.2726/2000 a Direcției Generale a Vămilor,

decizia nr.10/2000 a Direcției Regionale Vamale Timișoara și actul constatator

nr.218/2000 al Biroului Vamal Reșița și a exonerat pe reclamantă de plata sumei

de 15.613.590 lei taxe vamale. S-a reținut, în esență, că reclamanta nu

datorează taxe vamale pentru autoturismul ce i-a fost legal donat de o persoană

cu domiciliul în străinătate.

Direcția Generală a Vămilor a declarat recurs, susținând că recurenta datorează

taxa vamală la care a fost obligată.

Recursul este fondat.

Autoturismul marca FORD, a fost introdus în țară de către proprietar, cetățean

german, la o dată anterioară depunerii declarației vamale nr.533 din 27

februarie 1998 la Biroul Vamal Reșița anterior încheierii contractului de

donație.

La data introducerii bunului în țară, proprietarul autoturismului nu a

solicitat autorității vamale nici un fel de regim vamal.

Potrivit art.19, Anexa  6 din Hotărârea Guvernului nr.626/1997,

„mijloacele de transport și remorcile acestora, înmatriculate în străinătate,

pot fi introduse temporar în România, fără garantarea drepturilor de import și

fără formalități vamale, dacă aparțin, persoanelor cu domiciliul în străinătate

sosite în țară ca turiști”.

Din textul sus menționat, rezultă faptul că regimul vamal de admitere temporară

operează, prin efectul legii, la data introducerii bunului în țară, dacă

titularul operațiunii nu solicită autorității vamale plasarea bunului sun un

regim vamal.

Or, cetățeanul străin a introdus bunul în țară, în calitate de turist, motiv

pentru care mijlocul de transport cu care circula (obiect al donației

ulterioare) a fost admis în regim de admitere temporară cu exonerarea totală a drepturilor

de import și fără nici o formalitate de vămuire.

Pentru aceste motive în speță, sunt incidente prevederile art.284 alin.2 din

Hotărârea Guvernului nr.626/1997 potrivit cărora mijloacele de transport aflate

în regim de admitere temporară nu pot fi date în comodat, gajate sau cedate

unei persoane fizice sau juridice domiciliate sau cu reședința în România.

Prin schimbarea destinației autoturismului, introdus în țară în regim de

admitere temporară, a luat naștere datoria vamală conform art.141 din Legea

nr.141/1997.

Deși în legislația vamală, regula este că debitorul datoriei vamale este

considerat titularul declarației vamale înregistrată, legiuitorul pentru a

evita sustragerea de la plata taxelor vamale, a instituit prin art.142 alin.4

din Legea nr.141/1997 răspunderea solidară cu titularul declarației vamale și a

persoanelor care dobândesc sau dețin mărfurile în cauză și care cunoșteau sau

trebuia să cunoască aceste neregularități în momentul dobândirii sau reținerii.

Pentru aceste considerente, s-a admis recursul, s-a casat sentința și

s-a respins acțiunea, reținându-se că nelegal și netemeinic

reclamanta a fost exonerată de plata taxei vamale.