ÎCCJ, decizie (scj.ro #84628)

Vătămare corporală. Vătămare corporală gravă. Reimplantarea dinților vătămați prin agresiune Fapta prin care s-au pricinuit părții vătămate contuzii maxilare urmate de extracția unor dinți care, reimplantați de îndată, și-au redobândit integral funcțiile normale, durata îngrijirilor medicale necesare vindecării nedepășind 60 de zile, constituie infracțiunea de vătămare corporală prevăzută în art.181, iar nu de vătămare corporală gravă prevăzută în art.182 C. pen., deoarece nu s-a produs părții vătămate o sluțire sau infirmitate. Secția penală, decizia nr. 3188 din 2 iulie 2003 Prin sentința penală nr. 2242 din 23 noiembrie 2001 a Judecătoriei Constanța, inculpatul R.G . a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută în art.181 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 182 alin. (1) din același cod.

Instanța a reținut că, la 16 aprilie 1998, inculpatul a lovit partea vătămată S.C. cu pumnul în față, cauzându-i avulsia traumatică a 3 dinți superiori. Tribunalul Constanța, prin decizia penală nr. 356 din 25 aprilie 2002, a admis apelul declarat de procuror și, între altele, a înlăturat suspendarea condiționată a executării pedepsei. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr.573 din 20 septembrie 2002, a respins recursul declarat de procuror. Împotriva acestor hotărâri s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că fapta trebuia încadrată în prevederile art. 182 C. pen. Recursul în anulare nu este fondat. Potrivit art. 182 alin. (1)C.

pen., în vigoare la data săvârșirii faptei, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a produs vreuna dintre următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluțire, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei. Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 25 – 30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, între ele contuzii proces alveolar maxilar frontal cu avulsia posttraumatică a dinților 11, 21, 22, practicându-se reimplantarea acestora.

La durata inițială de vindecare s-au mai adăugat 14 - 21 de zile, iar în final s-au stabilit 50-55 de zile de îngrijiri medicale, prelungirea datorându-se tratamentului recuperator. Raportul de nouă expertiză medico-legală aprobat prin avizul Comisiei superioare din cadrul I.M.L. „Prof.dr.Mina Minovici” a concluzionat că durata îngrijirilor medicale a fost de 50-55 zile și s-a datorat necesității consolidării leziunilor dentare. Ca urmare a procesului de vindecare intervenit în urma reimplantării dinților, s-a concluzionat că leziunile prezentate nu constituie nici sluțire nici infirmitate. Față de această probă, susținerea din recursul în anulare în sensul că partea vătămată ar fi pierdut 3 dinți din față nu poate fi primită în condițiile în care, imediat după agresiune, aceștia au fost reimplantați.

Pentru aceleași considerente nu este fondată motivarea că s-ar fi produs părții vătămate un prejudiciu estetic ireversibil, o sluțire, de vreme ce noua expertiză a constatat vindecarea leziunilor dentare, stabilitatea coronară radiculară și reechilibrarea morfofuncțională integrală. În legătură cu posibilele complicații viitoare experții au arătat că, în stadiul actual, acestea sunt simple supoziții teoretice. Rezultă, deci, că urmare agresiunii săvârșite de inculpat asupra părții vătămate s-au produs numai urmări dintre cele prevăzute în art. 181 alin. (1) C. pen., că, deci, în mod corect instanțele au încadrat fapta în acest text de lege. În consecință recursul în anulare a fost respins