ÎCCJ, decizie (scj.ro #82169)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82169) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Magistrat.
Reducerea impozitului pe retribuție ca titular al medaliei „Meritul
Judiciar”
Cuprins pe materii
:
Drept fiscal. Impozit pe retribuție
Index alfabetic
: Drept fiscal
- impozit pe retribuție (magistrat medaliat)
- magistrat medaliat (reducerea impozitului pe retribuție
Legea
nr
. 92/1992:
art
. 109 alin. 1
Magistratul titular al diplomei „Meritul Judiciar” a beneficiat de reducerea
impozitului pe retribuție, conform
art
. 109
alin. 1 din Legea
nr
. 92/1992, a cărei
aplicabilitate nu a încetat, deoarece, prin Legea
nr
.
206/2002, s-a respins O.G.
nr
. 73/1999 prin care se
abrogase dispozițiile referitoare la reducerea impozitului reglementat
prin Legea de organizare judiciară
.
I.C.C.J.,
secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
. 368 din 21 ianuarie 2005
La data de 9 octombrie 2002, S.O.,
judecător a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând
obligarea la recalcularea impozitului pe retribuție, în conformitate cu
dispozițiile
art
. 109 din Legea
nr
. 92/1992, începând cu data de 1.08.2002 și pe
viitor, precum și la restituirea sumelor încasate nejustificat cu titlu de
impozit pe retribuție, începând cu data de 1.08.2002 până la zi,
actualizate.
În motivarea acțiunii s-a arătat
că, prin Decretul
nr
. 602/2002 al
Președintelui României, i-a fost acordată diploma „Meritul judiciar”
clasa a II-a și, ca urmare, se impune aplicarea reducerii
impozitului pe salariu, cu 40%, începând cu 1.08.2002.
Prin sentința civilă
nr
. 447 din 4 noiembrie 2002, Tribunalul Botoșani, a
admis acțiunea și a obligat Ministerul Justiției să
recalculeze impozitul pe salariu, potrivit dispozițiilor
art
. 109 din Legea
nr
. 92/1992,
începând cu data de 1 august 2002 și în continuare, a mai obligat, la
restituirea către reclamantă, a sumelor încasate nejustificat cu
titlu de impozit pe salariu, începând cu data de 1 august 2002, la zi,
actualizate.
S-a reținut că, dispozițiile
art
. 109 al. 1 din Legea
nr
.
92/1992, care prevăd pentru magistrații cărora li s-a conferit
diploma „Meritul judiciar”
cls
. I – III-a
reduceri ale impozitului pe venit, au fost abrogate prin O.G.
nr
. 73/1999, care, la rândul ei, a fost abrogată prin
O.G.
nr
. 7/2001. Au fost înlăturate
susținerile pârâtului, în sensul aplicării în cauză a dispozițiilor
legale privind normele de tehnică legislativă, întrucât O.G.
nr
. 73/1999 a fost respinsă prin Legea
nr
. 206/2002, considerându-se că, astfel,
dispozițiile
art
. 109 al. 1 din Legea
nr
. 92/1992, referitoare la înlesnirile care decurg din
acordarea diplomei „Meritul judiciar” sunt în vigoare și aplicabile în
cauză.
Curtea de Apel
Suceava
,
prin decizia civilă
nr
. 775 din 19 martie 2003,
a respins, ca
nefondat
, recursul declarat de pârât,
reținându-se că, întrucât prin Legea
nr
.
206/2002 a fost respinsă O.G.
nr
. 73/1999, acest
din urmă act normativ nu a produs niciodată efecte juridice, iar
respingerea unei ordonanțe semnifică
nerecunoașterea
existenței acesteia, astfel încât, dispozițiile
art
.
109 din Legea
nr
. 92/1992 au rămas în vigoare.
Împotriva acestor hotărâri, în temeiul
prevederilor
art
. 330
pct
.
2 Cod procedură civilă, Procurorul General al Parchetului de pe
lângă Curtea Supremă de Justiție, a promovat recurs în anulare
considerând că au fost pronunțate cu încălcarea
esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare
greșită a cauzei pe fond.
Se susține în dezvoltarea motivelor
recursului în anulare că:
Dispozițiile
art
.
109 din Legea
nr
. 92/1992 privind organizarea
judecătorească, care prevedeau o reducere a impozitului pe venit
pentru magistrații decorați cu ordinul sau medalia „Meritul
judiciar”, au fost modificate prin O.U.G.
nr
. 179 din
11 noiembrie 1999, modificată la rândul ei prin O.U.G.
nr
.
15/2000, aprobată prin Legea
nr
. 118/2001.
La data de 27 august 1999 s-a adoptat
Ordonanța Guvernului
nr
. 73/1999 privind
impozitul pe venit care, prin
art
. 86
pct
. 5, a abrogat dispozițiile
art
.
109 din Legea
nr
. 92/1992 cu privire la reducerea
impozitului pe venit.
La rândul său, O.G.
nr
. 73/1999 a fost abrogată prin O.G.
nr
. 7/2001 privind impozitul pe venit.
Considerând că, prin abrogarea O.G.
nr
. 73/1999 și, ulterior, respingerea acesteia prin
Legea
nr
. 206/2002, dispozițiile
art
. 109 din Legea
nr
. 92/1992 au
fost repuse în vigoare, instanțele au încălcat dispozițiile
art
. 60 al. 3 din Legea
nr
. 24
din 27 aprilie 2000, privind normele de tehnică legislativă -, în
raport de care, rezultă că
art
. 109 al. 1
din Legea
nr
. 92/1992, nu a fost repus în vigoare.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată
a invocat, pentru respingerea recursului în anulare, prevederile
art
. 18 din Legea
nr
. 189/24 mai
2004, susținând că aceste dispoziții, confirmă punctul de
vedere potrivit căruia respingerea unei ordonanței de
urgență, cu o prevedere
abrogatorie
,
reînvie norma abrogată.
Recursul în anulare nu este întemeiat.
Prin Legea
nr
.
189/24 mai 2004 pentru modificarea și completarea Legii
nr
. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative a fost modificat
art
. 60 al. 3 din Legea
nr
.
24/2000 care prevedeau, în adevăr că: „abrogarea unei dispoziții
sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca,
prin abrogarea unui act de abrogare anterior, să se repună în vigoare
actul normativ inițial”.
În noua redactare, textul prevede că
„abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.
Nu este admis ca, prin abrogarea unui act de abrogare anterior, să se
repună în vigoare actul normativ inițial. Fac excepție
prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de
abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament”.
Or, în cauza de față, ne
aflăm tocmai într-o asemenea ipoteză, reglementată de teza
ultimă din textul menționat, respectiv ipoteza în care, O.G.
nr
. 73/1999, care a abrogat prevederile
art
.
109 al. 1 din Legea
nr
. 92/1992, a fost respinsă
ulterior prin Legea
nr
. 206 din aprilie 2002.
Așa fiind, ființează
excepția prevăzută în noul text al
art
.
60 din Legea
nr
. 24/2000, modificat în acest sens, de
la principiul enunțat în teza I că abrogarea unei dispoziții sau
a unui act normativ are întotdeauna caracter definitiv.
Cu alte cuvinte, sub noua reglementare, în
speță, devine
incidentă
excepția
menționată, în sensul că, prin respingerea de către
Parlament a O.G.
nr
. 73/1999, dispozițiile
art
. 109 al. 1 din Legea
nr
.
92/1992, în ce interesează, au fost repuse în vigoare.
Față de cele arătate,
recursul a fost respins.