ÎCCJ, decizie (scj.ro #82169)

Magistrat. Reducerea impozitului pe retribuție ca titular al medaliei „Meritul Judiciar” Cuprins pe materii : Drept fiscal. Impozit pe retribuție Index alfabetic : Drept fiscal - impozit pe retribuție (magistrat medaliat) - magistrat medaliat (reducerea impozitului pe retribuție Legea nr . 92/1992: art . 109 alin. 1 Magistratul titular al diplomei „Meritul Judiciar” a beneficiat de reducerea impozitului pe retribuție, conform art . 109 alin. 1 din Legea nr . 92/1992, a cărei aplicabilitate nu a încetat, deoarece, prin Legea nr . 206/2002, s-a respins O.G.

nr . 73/1999 prin care se abrogase dispozițiile referitoare la reducerea impozitului reglementat prin Legea de organizare judiciară . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 368 din 21 ianuarie 2005 La data de 9 octombrie 2002, S.O., judecător a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând obligarea la recalcularea impozitului pe retribuție, în conformitate cu dispozițiile art . 109 din Legea nr . 92/1992, începând cu data de 1.08.2002 și pe viitor, precum și la restituirea sumelor încasate nejustificat cu titlu de impozit pe retribuție, începând cu data de 1.08.2002 până la zi, actualizate. În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin Decretul nr . 602/2002 al Președintelui României, i-a fost acordată diploma „Meritul judiciar” clasa a II-a și, ca urmare, se impune aplicarea reducerii impozitului pe salariu, cu 40%, începând cu 1.08.2002.

Prin sentința civilă nr . 447 din 4 noiembrie 2002, Tribunalul Botoșani, a admis acțiunea și a obligat Ministerul Justiției să recalculeze impozitul pe salariu, potrivit dispozițiilor art . 109 din Legea nr . 92/1992, începând cu data de 1 august 2002 și în continuare, a mai obligat, la restituirea către reclamantă, a sumelor încasate nejustificat cu titlu de impozit pe salariu, începând cu data de 1 august 2002, la zi, actualizate. S-a reținut că, dispozițiile art . 109 al. 1 din Legea nr . 92/1992, care prevăd pentru magistrații cărora li s-a conferit diploma „Meritul judiciar” cls . I – III-a reduceri ale impozitului pe venit, au fost abrogate prin O.G. nr . 73/1999, care, la rândul ei, a fost abrogată prin O.G.

nr . 7/2001. Au fost înlăturate susținerile pârâtului, în sensul aplicării în cauză a dispozițiilor legale privind normele de tehnică legislativă, întrucât O.G. nr . 73/1999 a fost respinsă prin Legea nr . 206/2002, considerându-se că, astfel, dispozițiile art . 109 al. 1 din Legea nr . 92/1992, referitoare la înlesnirile care decurg din acordarea diplomei „Meritul judiciar” sunt în vigoare și aplicabile în cauză. Curtea de Apel Suceava , prin decizia civilă nr . 775 din 19 martie 2003, a respins, ca nefondat , recursul declarat de pârât, reținându-se că, întrucât prin Legea nr . 206/2002 a fost respinsă O.G. nr . 73/1999, acest din urmă act normativ nu a produs niciodată efecte juridice, iar respingerea unei ordonanțe semnifică nerecunoașterea existenței acesteia, astfel încât, dispozițiile art . 109 din Legea nr . 92/1992 au rămas în vigoare.

Împotriva acestor hotărâri, în temeiul prevederilor art . 330 pct . 2 Cod procedură civilă, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a promovat recurs în anulare considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Se susține în dezvoltarea motivelor recursului în anulare că: Dispozițiile art . 109 din Legea nr . 92/1992 privind organizarea judecătorească, care prevedeau o reducere a impozitului pe venit pentru magistrații decorați cu ordinul sau medalia „Meritul judiciar”, au fost modificate prin O.U.G. nr . 179 din 11 noiembrie 1999, modificată la rândul ei prin O.U.G. nr . 15/2000, aprobată prin Legea nr . 118/2001.

La data de 27 august 1999 s-a adoptat Ordonanța Guvernului nr . 73/1999 privind impozitul pe venit care, prin art . 86 pct . 5, a abrogat dispozițiile art . 109 din Legea nr . 92/1992 cu privire la reducerea impozitului pe venit. La rândul său, O.G. nr . 73/1999 a fost abrogată prin O.G. nr . 7/2001 privind impozitul pe venit. Considerând că, prin abrogarea O.G. nr . 73/1999 și, ulterior, respingerea acesteia prin Legea nr . 206/2002, dispozițiile art . 109 din Legea nr . 92/1992 au fost repuse în vigoare, instanțele au încălcat dispozițiile art . 60 al. 3 din Legea nr . 24 din 27 aprilie 2000, privind normele de tehnică legislativă -, în raport de care, rezultă că art . 109 al. 1 din Legea nr . 92/1992, nu a fost repus în vigoare.

Prin întâmpinare, reclamanta intimată a invocat, pentru respingerea recursului în anulare, prevederile art . 18 din Legea nr . 189/24 mai 2004, susținând că aceste dispoziții, confirmă punctul de vedere potrivit căruia respingerea unei ordonanței de urgență, cu o prevedere abrogatorie , reînvie norma abrogată. Recursul în anulare nu este întemeiat. Prin Legea nr . 189/24 mai 2004 pentru modificarea și completarea Legii nr . 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative a fost modificat art . 60 al. 3 din Legea nr . 24/2000 care prevedeau, în adevăr că: „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca, prin abrogarea unui act de abrogare anterior, să se repună în vigoare actul normativ inițial”.

În noua redactare, textul prevede că „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca, prin abrogarea unui act de abrogare anterior, să se repună în vigoare actul normativ inițial. Fac excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament”. Or, în cauza de față, ne aflăm tocmai într-o asemenea ipoteză, reglementată de teza ultimă din textul menționat, respectiv ipoteza în care, O.G. nr . 73/1999, care a abrogat prevederile art . 109 al. 1 din Legea nr . 92/1992, a fost respinsă ulterior prin Legea nr . 206 din aprilie 2002. Așa fiind, ființează excepția prevăzută în noul text al art . 60 din Legea nr . 24/2000, modificat în acest sens, de la principiul enunțat în teza I că abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are întotdeauna caracter definitiv.

Cu alte cuvinte, sub noua reglementare, în speță, devine incidentă excepția menționată, în sensul că, prin respingerea de către Parlament a O.G. nr . 73/1999, dispozițiile art . 109 al. 1 din Legea nr . 92/1992, în ce interesează, au fost repuse în vigoare. Față de cele arătate, recursul a fost respins.