ÎCCJ, decizie (scj.ro #81605)

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

SECTIILE UNITE

Hotarârea nr.1

Sedinta din 12 decembrie 2013

Sub presedintia, Doamnei judecator dr. Livia Doina Stanciu, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituita în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. c) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a întrunit pentru sesizarea Curtii Constitutionale în vederea exercitarii controlului de constitutionalitate, înainte de promulgare, a Legii pentru modificarea si completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011) si a Legii pentru modificarea art. 2531 din Codul penal (PL-x nr. 467/2012).

Sesizarea este legitimata constitutional de dispozitiile art. 146 lit. a) din Constitutia României si de prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, care prevad dreptul Înaltei Curti de Casatie si Justitie de a sesiza Curtea Constitutionala pentru controlul constitutionalitatii legilor înainte de promulgare.

Din totalul de 111 judecatori în functie, au fost prezenti 92 judecatori.

În urma discutiilor ce au avut loc, deliberând, Sectiile Unite au hotarât

sa fie sesizata Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea

dispozitiilor art. I pct. 5 si art. II. pct. 3 din Legea pentru modificarea si

completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011), precum si a dispozitiilor

articolului unic din Legea pentru modificarea art. 2531 din Codul penal (PL-x

2

nr. 467/2012), în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutia

României, precum si cu prevederile art. 11 alin. (1) si (2) din legea

fundamentala, pentru urmatoarele considerente:

I. Dispozitiile art. I pct. 5 si ale art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011) excepteaza de la dispozitiile art. 147 din Codul penal, care definesc notiunile de „functionar public” si „functionar”, precum si de la dispozitiile art. 175 din noul Cod penal (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal), care definesc notiunea de „functionar public”, o serie de categorii de persoane, si anume „Presedintele României, deputatii si senatorii, precum si persoanele care îsi desfasoara activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale si care nu sunt finantati de la bugetul de stat.”

Efectul dispozitiilor art. I pct. 5 si ale art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011) consta, în principal, în restrângerea sferei de aplicare a tuturor normelor de incriminare care prevad, ca subiect activ, persoana care are calitatea de „functionar public” sau „functionar” în sensul art. 147 din Codul penal sau calitatea de „functionar public” în acceptiunea art. 175 din noul Cod penal, excluzând incidenta acestei categorii de norme de incriminare în cazul persoanelor exceptate de la dispozitiile art. 147 din Codul penal si art. 175 din noul Cod penal.

Dispozitiile articolului unic din Legea pentru modificarea art. 2531 din Codul penal (PL-x nr. 467/2012) restrâng sfera de aplicare a normei de incriminare a conflictului de interese la persoanele care savârsesc fapta în exercitarea atributiilor de serviciu „ce rezulta dintr-un contract de munca si o fisa a postului semnate cu o institutie dintre cele prevazute la art. 145” din Codul penal, excluzând incidenta normei de incriminare în cazul tuturor persoanelor care exercita functii alese sau numite, functii care nu implica încheierea unui contract de munca cu una dintre institutiile prevazute în art. 145 din Codul penal si nu presupun exercitarea atributiilor de serviciu pe baza unei fise a postului.

În conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutia României, dispozitii consacrate „egalitatii în drepturi”, „cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.”

Cu privire la principiul egalitatii în drepturi, în jurisprudenta sa constanta, reflectata în Decizia nr. 148/2001 sau în Decizia nr. 685/2012, Curtea Constitutionala a statuat, prin considerente cu valoare general obligatorie, ca „violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci când se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila sau daca exista o disproportie între scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.”

Or, diferenta de tratament juridic instituita prin dispozitiile art. I pct. 5 si ale art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011), precum si prin dispozitiile articolului unic din Legea pentru modificarea art. 2531 din Codul penal (PL-x nr. 467/2012) nu are o justificare obiectiva si rezonabila, în conditiile în care conduce la excluderea incidentei unor norme de incriminare în cazul unor categorii de persoane aflate în aceeasi situatie cu persoanele carora normele de incriminare le sunt aplicabile. Referitor la dispozitiile art. 147 din Codul penal, respingând exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii, instanta de contencios constitutional a retinut în considerentele Deciziei nr. 1611/2011 ca, „tinând seama de sfera atributiilor ce intra în competenta primarului, care prin excelenta au conotatii de putere publica, apare justificata vocatia primarului la calitatea de subiect activ pentru infractiunile de serviciu sau în legatura cu serviciul, precum si pentru cele de coruptie. În caz contrar, se poate desprinde concluzia ca primarul este deasupra legii, neputând fi cercetat si pedepsit pentru savârsirea unor infractiuni care aduc atingere activitatilor de interes public, cum ar fi de exemplu cele de abuz în serviciu contra intereselor publice, de luare de mita, de primire de foloase necuvenite, de fals intelectual si altele, fapt care ar fi incompatibil cu functionarea statului de drept.”

Considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1611/2011 sunt pe deplin aplicabile în cazul functiilor alese exceptate de la dispozitiile art. 147 din Codul penal si de la dispozitiile art. 175 din noul Cod penal, precum si în cazul functiilor alese si numite, eliminate din sfera subiectului activ al infractiunii de conflict de interese prevazuta în art. 2531 din Codul penal. Astfel, având în vedere sfera atributiilor ce intra în competenta functiilor alese exceptate de la dispozitiile art. 147 din Codul penal si de la dispozitiile art. 175 din noul Cod penal, care, prin excelenta, au conotatii de putere publica, este justificata vocatia acestora la calitatea de subiect activ pentru infractiunile de serviciu si pentru infractiunile de coruptie.

De asemenea, având în vedere sfera atributiilor ce intra în competenta functiilor alese sau numite, care nu implica încheierea unui contract de munca cu una dintre institutiile prevazute în art. 145 din Codul penal si nu presupun exercitarea atributiilor de serviciu pe baza unei fise a postului, dar care, prin excelenta, au conotatii de putere publica, este justificata vocatia acestora la calitatea de subiect activ pentru infractiunea de conflict de interese prevazuta în art. 2531 din Codul penal.

Din continutul dispozitiilor art. I pct. 5 si ale art. II pct. 3 din Legea

pentru modificarea si completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011),

precum si ale articolului unic din Legea pentru modificarea art. 2531 din Codul

penal (PL-x nr. 467/2012) s-ar putea desprinde concluzia ca toate categoriile

de persoane exceptate de la art. 147 din Codul penal si art. 175 din noul Cod

penal sau eliminate din sfera subiectului activ al infractiunii de conflict de

interese prevazuta în art. 2531 din Codul penal sunt deasupra legii, neputând

fi cercetate si pedepsite pentru savârsirea unor infractiuni de serviciu sau de

coruptie, fapt care ar fi incompatibil cu functionarea statului de drept.

II. Constitutia României, în dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2), stabileste

ca „statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna-credinta

obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte”, iar „tratatele ratificate de

Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”

Prin Legea nr. 27/2002 a fost ratificata Conventia penala privind

coruptia, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, iar prin Legea nr.

365/2004 a fost ratificata Conventia Natiunilor Unite împotriva coruptiei,

adoptata la New York la 31 octombrie 2003.

Ratificând prin Legea nr. 27/2002 Conventia penala privind coruptia a

Consiliului Europei, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, statul român

si-a asumat obligatia de a incrimina coruptia activa si coruptia pasiva a

membrilor adunarilor publice nationale. Astfel, potrivit art. 4 din Conventie,

fiecare parte adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc

necesare pentru a incrimina, conform dreptului sau intern, faptele mentionate

la art. 2 (coruptia activa a agentilor publici nationali) si art. 3 (coruptia pasiva a

agentilor publici nationali), daca acestea se refera la o persoana membra a

unei adunari publice nationale care exercita puteri legislative sau

administrative.

Prin exceptarea de la dispozitiile art. 147 din Codul penal si de la

dispozitiile art. 175 din noul Cod penal a persoanelor care au calitatea de

deputat si senator este încalcata obligatia de a incrimina coruptia membrilor

adunarilor publice nationale, prevazuta în art. 4 din Conventia penala privind

coruptia si, în consecinta, sunt încalcate dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2) din

Constitutie.

Ratificând prin Legea nr. 365/2004 Conventia Natiunilor Unite împotriva coruptiei, adoptata la New York la 31 octombrie 2003, statul român si-a asumat obligatia de a incrimina coruptia agentilor publici nationali, conform art. 15 din Conventie, alaturi de alte fapte precum „sustragerea, deturnarea sau alta folosire ilicita de bunuri de catre un agent public” (art. 17), „traficul de influenta” (art. 18) sau „abuzul de functii” (art. 19). În conformitate cu dispozitiile art. 2 lit. a) din Conventia Natiunilor Unite împotriva coruptiei, prin agent public se întelege : „(i) orice persoana care detine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat parte, care a fost numita ori aleasa, cu titlu permanent sau temporar, care este remunerata ori neremunerata, si oricare ar fi nivelul sau ierarhic.” În temeiul art. 15 din Conventia Natiunilor Unite împotriva coruptiei, referitor la coruptia agentilor publici nationali, fiecare stat parte adopta masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, în cazul în care au fost savârsite cu intentie:

a) faptei de a promite, de a oferi ori de a da unui agent public, în acceptiunea art. 2 lit. a), direct sau indirect, un folos necuvenit, pentru sine ori pentru alta persoana sau entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abtine sa îndeplineasca un act în exercitiul functiilor sale oficiale;

b) faptei unui agent

public, în sensul art. 2 lit. a), de a solicita ori de a accepta, direct sau indirect,

un folos necuvenit pentru sine ori pentru alta persoana sau entitate, cu scopul

de a îndeplini sau de a se abtine sa îndeplineasca un act în exercitiul functiilor

sale oficiale.

Prin exceptarea de la dispozitiile art. 147 din Codul penal si de la dispozitiile art. 175 din noul Cod penal a unor categorii de persoane care exercita functii alese, contrar dispozitiilor art. 11 alin. (1) si (2) din Constitutie, este încalcata obligatia de a incrimina coruptia agentilor publici nationali, prevazuta în art. 15 din Conventia Natiunilor Unite împotriva coruptiei, având în vedere definitia notiunii de „agent public” cuprinsa în Conventie, precum si obligatia de a incrimina fapte precum cele prevazute în art. 17 - art. 19 din aceeasi Conventie.

În consecinta, pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte de Casatie si Justitie constituita în Sectii Unite

HOTARASTE

Sesizarea Curtii Constitutionale pentru a se pronunta asupra aspectelor de neconstitutionalitate cuprinse în Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011) si în Legea pentru modificarea art. 2531 din Codul penal (PL-x nr. 467/2012).

Anexam în copie tabelele cu semnaturi.

Presedinte

Judecator dr. Livia Doina Stanciu

Prim magistrat asistent

Aneta Ionescu