Decizia nr. 26 din 02 iunie 2008 cu privire la indicarea numai în considerentele hotărârii a menţiunilor prevăzute în art. 278 indice 1 alin. 8 lit. b) teza finală din Codul de procedură penală

Decizia nr. 26 din 02 iunie 2008 cu privire la indicarea numai în considerentele hotărârii a menţiunilor prevăzute în art. 278 indice 1 alin. 8 lit. b) teza finală din Codul de procedură penală

2 iunie 2008

16 iunie 2021

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

– SECŢIILE UNITE –

DECIZIA Nr. 26 din 2 iunie 2008                                                            Dosar nr. 9/2008

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 423 din 22/06/2009

Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la problema dacă, în cazul admiterii plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată în temeiul art. 278

1

alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, mențiunile la care se face referire în teza finală a acestui text de lege trebuie făcute numai în considerentele hotărârii sau și în dispozitivul acesteia.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 87 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că, în cazul soluției de admitere a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul art. 278

1

alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, cu trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii ori redeschiderii urmăririi penale, trebuie să se menționeze atât în considerente, cât și în dispozitivul hotărârii faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la partea din hotărâre unde trebuie să se menționeze faptele și împrejurările ce trebuie constatate și prin ce anume mijloace de probă, în cazul admiterii plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată în temeiul art. 278

1

alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.

Astfel, unele instanțe au considerat că, într-o asemenea situație, mențiunile prevăzute în art. 278

1

pct. 8 lit. b) teza finală din Codul de procedură penală trebuie făcute atât în considerentele hotărârii judecătorești, cât și în dispozitivul acesteia.

Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul că, atât timp cât în textul de lege menționat nu se face mențiune în sensul că trebuie arătate în dispozitivul hotărârii faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate de procuror și mijloacele de probă prin care urmează să fie constatate, cerința ca acestea să fie indicate de judecător este îndeplinită prin arătarea lor în considerentele acelei hotărâri.

Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

În adevăr, reglementând instituția plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, legiuitorul a indicat, în cuprinsul art. 278

1

alin. 8 din Codul de procedură penală, soluțiile pe care le pronunță judecătorul în astfel de situații.

Una dintre soluțiile la care se referă alineatul menționat este și aceea menționată la lit. b) din cuprinsul său, unde se prevede că judecătorul „admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz”, precizându-se, în continuare, că „judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă”.

Prin această formulare, pe care o conține partea finală din reglementarea de la art. 278

1

alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, nu este prevăzută așadar decât cerința ca judecătorul să indice „faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă”, fără să se precizeze în ce parte a hotărârii să fie menționate.

Așa fiind și cum reglementarea acestei cerințe imperative este precedată de prevederea, în aceeași frază, a obligației judecătorului „să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului”, exprimare care nu se poate referi decât la partea din hotărâre care cuprinde considerentele, se impune să se constate că prin formularea de ansamblu a acelei obligații nu s-a urmărit decât să se asigure unei asemenea hotărâri un conținut îndeajuns de explicit, lipsit de echivoc.

Or, acest caracter explicit nu poate fi realizat pentru o hotărâre judecătorească decât prin considerente suficiente și de natură a demonstra justețea soluției, care ar fi cu greu posibil să-și găsească suficient spațiu într-o exprimare specifică unui dispozitiv care, pe lângă formularea sa restrâns imperativă, de sinteză, ar fi lipsit de dezvoltarea ulterioară, elaborată, a raționamentelor ce au impus trimiterea cauzei procurorului.

De aceea, în lipsa unei reglementări cu caracter normativ, prin care să fie instituită obligativitatea precizării, în dispozitivul sentinței de trimitere a cauzei la procuror, a mențiunilor la care se face referire în partea finală a art. 278

1

alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, nu se poate considera că formularea cu caracter general din acest text de lege a obligației judecătorului „să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă”, nu ar fi respectată în cazul când toate acele elemente ar reieși în suficientă măsură din considerentele sentinței.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și ale art. 414

2

din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că, în cazul soluției de admitere a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, mențiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă trebuie indicate numai în considerentele hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii,

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Stabilesc că, în cazul soluției de admitere a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, mențiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă se vor indica numai în considerentele hotărârii.

Obligatorie, potrivit art. 414

2

alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2008.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

p. Prim-magistrat-asistent, Victoria Maftei,

eliberată din funcție prin pensionare, Adriana Daniela White

Decizii RIL Secţii Unite - până la data de 17 ianuarie 2011