ÎCCJ, decizie (scj.ro #85479)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85479) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Act administrativ prin care se constată că imobilul, cu
destinație de locuință, nu a trecut în proprietatea statului prin donație,
liberalitatea nefiind acceptată.Acțiunea chiriașului pentru anularea actului
Prin actul enunțat mai sus, nu s-a adus chiriașului nici o vătămare deoarece
acesta își păstrează calitatea de chiriaș, însă fără posibilitatea,
reglementată prin Legea nr.112/1995, de a cumpăra imobilul cu destinația de
locuință care nu este proprietatea statului.
Secția
de contencios administrativ – decizia nr.2576 din 18 septembrie 2002
Reclamantul Z.V. a solicitat anularea dispoziției nr.77 din 15 ianuarie 2001
emisă de primarul general al Municipiului București, prin care s-a dispus
restituirea în proprietatea numitului T.S., a unui imobil.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că deține calitatea de chiriaș în
imobilul respectiv, de la 21 mai 1979, și că a
solicitat să i se vândă imobilul în această
calitate, dar că s-a invocat existența unui litigiu, soluționat prin
sentința civilă nr. 8313 a 14 iulie 1997 de Judecătoriei sectorului 2
București; că, imobilul nu putea fi restituit în baza acelei sentințe, pentru
că s-a constatat numai calitatea de moștenitor testamentar al mătușii mamei lui
T.S., dar nu s-a dispus restituirea imobilului.
Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința
civilă nr.1040 din 15 august 2001, a respins acțiunea reținând că dispoziția
atacată a fost dată în executarea sentinței civile nr.8313/1997 a
Judecătoriei sectorului 2 București, prin care s-a constatat nulitatea
decziei administrative nr.923 din 18 iulie 1962 a fostului Comitet executiv
al Sfatului Popular al raionului 23 August București, de trecere în
proprietatea statului, prin donație, a imobilului în discuție.
Reclamantul a declarat recurs, susținând în esență, că i s-a
încălcat dreptul de a cumpăra imobilul în baza Legii nr.112/1995.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului
administrativ “ Orice persoană fizică sau juridică, care se consideră vătămată
în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin
refuzul nejustificat al unei autorități publice de a-i rezolva cererea
referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței
judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului
pretins și repararea pagubei care i-a fost cauzată”.
Prin dispoziția nr.77 din 15 ianuarie 2001 a primarului general al Municipiului
București s-a dispus restituirea în proprietatea numitului T.S. a imobilului în
discuție și anularea deciziei nr.923 din 18 iulie 1962 a fostului Comitet
executiv al Sfatului Popular al raionului 23 August București și predarea –
primirea imobilului pe bază de proces verbal, cu respectarea prevederilor
dispoziției nr.1540 din 11 octombrie 1999. Dispoziția primarului s-a referit și
la consimțământul proprietarului că va respecta în raporturile cu
chiriașii dispozițiile O.U.G. nr.40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea
chiriei pentru spațiile cu destinția de locuință.
Dispoziția nr.77/2001, sus-menționată, a avut la bază sentința civilă nr.8313
din 14 iulie 1997 a Judecătoriei sectorului 2 prin care s-a admis acțiunea
formulată de T.S.,în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului
București și Administrația financiară a sectorului 2 București, constatându-se
nulitatea deciziei nr.923 din 18 iulie 1962 a fostului Comitet executiv al
Sfatului Popular al raionului 23 August. Instanța a reținut că nu
s-a acceptat oferta de donație făcută pentru imobilul în discuție -
trecut în proprietatea statului prin decizia nr.923/1962 - deoarece nu există o
acceptare a donației de către stat, astfel că, oferta de donație neproducând
efecte juridice, imobilul a rămas în patrimoniul
donatorului.
Direcția juridică din Primăria municipiului București, prin nota nr.L 10064 din
15 ianuarie 2001, a propus restituirea imobilului în proprietatea lui T.S.
Deci, imobilul este proprietatea unei persoane fizice, nu proprietate publică.
Reclamantul are calitatea de chiriaș în acest imobil, calitate pe care și-o va
menține în continuare în baza contractului de închiriere actual, iar prin
dispoziția contestată s-a prevăzut expres respectarea de către actualul
proprietar a dispozițiilor legale privind protecția chiriașilor și stabilirea
chiriei.
Prin dispoziția nr.77/2001 nu s-a adus
recurentului nici o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, deoarece
acesta își păstrează în continuare calitatea de chiriaș într-un imobil
proprietate a unor persoane fizice, imobil ce s-a dispus a fi restituit legal.
Recurentul nu are un drept de preemțiune în cumpărarea imobilului pentru că
prin sentința civilă nr.8313/1997 a Judecătoriei sectorului 2 București, s-a
reținut că imobilul nu a trecut în proprietatea statului, astfel că nu sunt
aplicabile prevederile Legii nr.112/1995 care se referă la posibilitatea
cumpărării de către chiriași a imobilului proprietate de stat în care locuisc.
Pentru considerentele arătate, s-a respins recursul ca nefondat.