ÎCCJ, decizie (scj.ro #85414)

Impozit

pe profit. Nerealizarea de venituri. Derularea unor credite bancare

neperformante, prin folosirea acestora în alte scopuri decât acelea pentru care

au fost acordate. Consecințe

Pierderile societății comerciale,

care nu se datorează unei activități normale, ci este rezultatul folosirii

creditelor în alte cazuri decât acelea  pentru care au fost contractate,

nu se deduc din venitul pentru care se datorează impozit pe profit.

Decizia

nr.188 din 23 ianuarie 2002

Societatea Comercială „S” a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor Publice Direcția Generală a Finanțelor Publice

Mureș și Garda Financiară Mureș și a cerut anularea deciziei nr.40/1997 și a

procesului verbal nr.1866/1994 prin care s-au stabilit în sarcina societății

plata următoarelor sume: 103.943.427 lei impozit pe profit, 103.943.427 lei

dublul sumei și 47.400.522 lei majorări de întârziere.

Reclamanta a susținut că fiind angajată în

obținerea și derularea unor credite bancare neperformante, societatea avea de

restituit suma de 1.053.506.889 lei cu titlu de credit nerambursat, fără a

înregistra venituri și deci, profit, astfel încât impunerea efectuată de Garda

Financiară Mureș, pe bază de estimări, este nelegală.

Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința nr.284 din 27 noiembrie 2000, a respins acțiunea ca nefondată,

reținând că reclamanta a contractat un împrumut, de la Bankoop Mureș, în

valoare de peste 1 miliard lei, pe care nu l-a utilizat în scopul pentru care

l-a făcut, ci a creditat alte persoane fizice și juridice; de asemenea,

reclamanta a înregistrat în evidențele  contabile comisioanele și

dobânzile plătite pentru aceste credite, a majorat costurile propriei

activități,  nu a evidențiat toate veniturile și a diminuat artificial

venitul impozabil și impozitul pe profit.

Reclamanta a declarat recurs, motivând că instanța de fond și-a însușit în mod

eronat punctul de vedere al organelor financiare, deși, societatea nu a realizat

venituri, ci numai costuri, în care nu s-au inclus comisioanele, astfel

că obligarea sa la plata impozitului pe profit și a majorărilor de întârziere

nu are bază legală.

Recursul nu este fondat.

Împrejurarea că în anul 1994 reclamanta nu a realizat profit nu o poate exonera

de plata obligațiilor bugetare, cât timp creditele obținute de la Bankoop Mureș

nu au fost folosite în scopul în care au fost contractate, cel creator de

venituri.

Creditul a fost utilizat pentru rambursarea altor împrumuturi, cumpărarea unor

certificate de depozit în nume propriu, construcția unui imobil sau restituirea

unor sume către creditorii societății.

Ca urmare a folosirii sumelor de bani, rezultate din credite, în alte scopuri,

de organul de control, aplicând  corect dispozițiile legale, a procedat la

calcularea impozitului pe profit aferent comisioanelor bancare achitate în

perioada ianuarie-octombrie 1994 și a majorărilor de întârziere, pe baza

documentelor contabile ale societății.

Deci, instanța de fond a reținut corect că pierderea înregistrată de reclamantă

nu este urmarea unei activități normale, desfășurată în condițiile legii ci

este rezultatul unor activități ilegale, prin folosirea creditelor obținute în

alte scopuri decât cele pentru care au fost contractate.

În consecință, criticile formulate de reclamantă fiind neîntemeiate, Curtea a

respins recursul ca nefondat.