ÎCCJ, decizie (scj.ro #85414)

Impozit pe profit. Nerealizarea de venituri. Derularea unor credite bancare neperformante, prin folosirea acestora în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate. Consecințe Pierderile societății comerciale, care nu se datorează unei activități normale, ci este rezultatul folosirii creditelor în alte cazuri decât acelea pentru care au fost contractate, nu se deduc din venitul pentru care se datorează impozit pe profit. Decizia nr.188 din 23 ianuarie 2002 Societatea Comercială „S” a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și Garda Financiară Mureș și a cerut anularea deciziei nr.40/1997 și a procesului verbal nr.1866/1994 prin care s-au stabilit în sarcina societății plata următoarelor sume: 103.943.427 lei impozit pe profit, 103.943.427 lei dublul sumei și 47.400.522 lei majorări de întârziere.

Reclamanta a susținut că fiind angajată în obținerea și derularea unor credite bancare neperformante, societatea avea de restituit suma de 1.053.506.889 lei cu titlu de credit nerambursat, fără a înregistra venituri și deci, profit, astfel încât impunerea efectuată de Garda Financiară Mureș, pe bază de estimări, este nelegală. Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.284 din 27 noiembrie 2000, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că reclamanta a contractat un împrumut, de la Bankoop Mureș, în valoare de peste 1 miliard lei, pe care nu l-a utilizat în scopul pentru care l-a făcut, ci a creditat alte persoane fizice și juridice; de asemenea, reclamanta a înregistrat în evidențele contabile comisioanele și dobânzile plătite pentru aceste credite, a majorat costurile propriei activități, nu a evidențiat toate veniturile și a diminuat artificial venitul impozabil și impozitul pe profit.

Reclamanta a declarat recurs, motivând că instanța de fond și-a însușit în mod eronat punctul de vedere al organelor financiare, deși, societatea nu a realizat venituri, ci numai costuri, în care nu s-au inclus comisioanele, astfel că obligarea sa la plata impozitului pe profit și a majorărilor de întârziere nu are bază legală. Recursul nu este fondat. Împrejurarea că în anul 1994 reclamanta nu a realizat profit nu o poate exonera de plata obligațiilor bugetare, cât timp creditele obținute de la Bankoop Mureș nu au fost folosite în scopul în care au fost contractate, cel creator de venituri. Creditul a fost utilizat pentru rambursarea altor împrumuturi, cumpărarea unor certificate de depozit în nume propriu, construcția unui imobil sau restituirea unor sume către creditorii societății.

Ca urmare a folosirii sumelor de bani, rezultate din credite, în alte scopuri, de organul de control, aplicând corect dispozițiile legale, a procedat la calcularea impozitului pe profit aferent comisioanelor bancare achitate în perioada ianuarie-octombrie 1994 și a majorărilor de întârziere, pe baza documentelor contabile ale societății. Deci, instanța de fond a reținut corect că pierderea înregistrată de reclamantă nu este urmarea unei activități normale, desfășurată în condițiile legii ci este rezultatul unor activități ilegale, prin folosirea creditelor obținute în alte scopuri decât cele pentru care au fost contractate. În consecință, criticile formulate de reclamantă fiind neîntemeiate, Curtea a respins recursul ca nefondat.