ÎCCJ, decizie (scj.ro #82165)

Contract

de închiriere. Locuință de serviciu. Reziliere

Cuprins pe materii

: Drept civil. Obligații. Calitate. Contract de

închiriere. Locuință de serviciu. Rezilierea contractului

Index alfabetic

: Drept civil

- contract de închiriere (locuință de serviciu)

- locuință de serviciu (închiriere)

- evacuare (din locuința de serviciu)

Legea

nr

. 114/1996:

art

. 51

În cazul în care, după desfacerea contractului de muncă, unitatea

economică permite fostului său salariat să dețină, cu

chirie, locuința de serviciu și, ulterior, între părți

intervine un contract de închiriere în care nu se prevede că obiectul

convenției are caracter de locuință de serviciu, contractul

urmează a fi respectat,

nemaifiind

posibilă

evacuarea fostului salariat pentru motivul că nu mai este salariatul său

și nu ar mai avea dreptul să dețină cu chirie locuința

de serviciu în temeiul art.51 al Legii

nr

. 114/1996.

I.C.C.J.,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr

. 302 din 19 ianuarie 2005

S.C. „Apă Canal 2000” SA a chemat în judecată pe G.I. și pe

membrii familiei sale - soție și copii - solicitând rezilierea

contractului de închiriere nr.13945/2000 modificat prin actul adițional

nr.1/2001 și evacuarea pârâților din locuința situată în

Pitești, precizată în acțiune.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că între

antecesoarea sa I.J.G.C.L. Argeș și pârâtul G.I. a intervenit

contractul de închiriere nr.13945/14.09.1987 pentru spațiul locativ în

dispută, convenția fiind accesoriu al contractului de muncă al

pârâtului, iar locuința fiind o locuință de serviciu. La

3.XI.1993 RA

Regocom

Pitești a desfăcut

disciplinar contractul de muncă al pârâtului, astfel că potrivit

art.51 (2) din Legea nr.114/1996, respectiv

art

. 29

(1) din H.G. nr.1275/2000, acesta nu mai era îndrituit să dețină

o locuință de serviciu.

Judecătoria Pitești, prin sentința civilă

nr.4166/10.XI.2003  a respins acțiunea iar Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, prin decizia nr.471/A/11.03.2004, a

respins apelul formulat de reclamantă.

Instanțele au reținut că reclamanta

a  prelungit contractul de închiriere cu pârâtul G.I. după ce

acestuia i se desfăcuse contractul de muncă ceea ce dovedește

că prelungirea locațiunii a fost făcută independent

de  calitatea de salariat a pârâtului, iar termenul de închiriere fiind

prelungit până la 9 mai 2004, nu existau motive pentru rezilierea

contractului.

Prin recursul declarat, reclamanta a susținut că, și-a

fundamentat acțiunea atât pe împrejurarea că pârâtul G.I. nu mai avea

statutul de angajat și, prin urmare, nu mai putea deține  o

locuință de serviciu, cât și pe faptul, atestat de

asociația de locatari, că pârâtul avea datorii mari la cheltuielile

de întreținere ceea ce justifica rezilierea contractului de închiriere,

conform

art

. 24

lit.e

din

Legea nr.114/1996, și evacuarea sa și a membrilor familiei sale.

Recursul nu este fondat.

Inițial, la 4.XII.1980, și apoi, la 14.09.1987,  între

I.J.G.C.L. Argeș, autoarea reclamantei, și pârâtul G.I. s-au încheiat

contractele de  închiriere nr.81/1980 și respectiv nr.13945/1987 în

condițiile Legii nr.5/1973, în vigoare la  acea dată,

contractele fiind accesorii ale contractului de muncă.

Prin decizia nr.497/3-XI.1993,

Regocom

R.A.

Pitești, antecesoarea reclamantei, a desfăcut disciplinar contractul

de muncă pârâtului G.I.

Deși pârâtul nu mai avea statutul de salariat al reclamantei, aceasta, în

calitate de administrator al locuinței, a încheiat cu pârâtul G.I. un nou

contract de locațiune cu nr.13945/21.04.2000 pe o perioadă de 5 ani,

respectiv până la 9.V.2005. La data perfectării convenției,

reclamanta cunoștea că pârâtul nu mai este salariatul ei și, cu

toate acestea, a înțeles să-i închirieze, în continuare spațiul

în dispută fără să invoce caracterul de locuință

de serviciu a apartamentului, deși Legea nr.114/1996 era în vigoare.

În aceste condiții, reclamanta nu putea invoca dispozițiile art.51

din  Legea nr.114/1996 cât timp în contract nu s-a stipulat că

se  închiria o locuință de serviciu și că

locațiunea avea un caracter accesoriu la contractul de muncă.

Astfel fiind, reclamanta putea invoca doar prevederile art.24 din actul

normativ menționat care

enumeră

cazurile în

care se poate solicita rezilierea contractului de închiriere înainte de

termenul stabilit, între care figurează și acela vizând  neplata

cheltuielilor comune pe o perioadă de 5 luni, care au fost stabilite prin

contractul de închiriere, în sarcina chiriașului, solicitarea urmând a o

face asociația de  locatari.

Or, în speță, reclamanta nu a invocat această prevedere

legală la promovarea acțiunii și nici la prima zi de

înfățișare când potrivit art.132

C.pr.civ

.,

putea să-și întregească sau modifice cererea de chemare în

judecată.

La dosar a fost depusă adresa din 24.X.2003 a Asociației de locatari

nr.275, bloc B.10-B.12 prin care se solicită reclamantei acționarea

în judecată a pârâților pentru recuperarea unui debit de 37.742.417

lei la cheltuielile de întreținere, rezilierea contractului de

locațiune și evacuarea din apartamentul ce-l dețineau cu chirie.

Acest înscris a fost prezentat după prima zi de înfățișare

și, prin urmare, reclamanta nu mai era în măsură să

solicite modificarea acțiunii.

De altfel, aceeași asociație de locatari, a comunicat instanței

de apel, la  8.03.2004, că s-au achitat taxele de întreținere

și administrare la zi.

Astfel fiind, recursul a fost respins.